AbonamanlulB»* m na Redactată do an comitet iuie
„A'unoi a t # ö ü liana din G«l||«ia .Lumina Satelor* ji »Oastea D ssaataP Lft! IM
.Lamina Satelor* tàasati .
la Iordto, la Ioen, ca să Ve bo­ .Oastea Domnolai* alocări . . . .
Amândouă :olis v» iu ailalt da aa , . O TE
tez*! de *1“. (Matei 3, 13). Pa trei luni
Pentru America B dolari.
«KKS
încotro mergem?
A venit şi anul 1940. Intrăm într’un
an nou. Viaţa e un drum pe care noi
mergem, mergem înainte. Dar nu mergem,
ei alergăm. Abia aşteptăm să treacă s z i
a« să vină m âine. Abia aşteptăm ca să
treacă iarna ca să vină vara. Suntem chiar
foarte nerăbdători să alergăm î n a i n t e ,
Înainte...
Şi alergăm cei mai mulţi fără să ştim
şi fără să ne întrebăm serios: încotro
mergem? încotro alergăm? Mâne, poi-
mâne, călătoria noastră, se poate sfârşi. Şi
atunci unde vom ajunge? Cu cine ne vom
iotâlni şi ce vom mai face apoi?
Viaţa nu stă în loc. Zilele, lunile, anii
trec în fugă. Dar să nu ne lăsăm duşi de
viaţă, ameţiţi de alergare. Ci să ne oprim
din când în când cu gândul în loc şi să
ae cercetăm drumul, să ne întrebăm : în­
cotro mergem?
Să ne oprim mai ales acum în pragul
anului nou. Să ne cercetăm calea, să ne
cercetăm viaţa. încotro mergem? încotro
merge lumea? Ce rost are viaţa? Cine ne-a
dat viaţa şi pentru ce ne-a dat-o? Iată
câteva întrebări la cari oamenii în aler­
garea vieţii nu prea au vreme să Ee gân­
dească.
Dar să privim în jur, să privim în
lume. In câteva păţii ale Înmii se întinde
prăpădul războiului. Mândria, lăcomia, am­
biţia, răutatea şi destrăbălarea îşi întind şi
ele focul prăpădului sufletesc în toate păr­
ţile. Par’că se apropie vremile din urmă.
Toate ee clatină. O împărăţie se ridică şi
alte cad. Suferinţele şi fărădelegile se în­
mulţesc. Lumea par’că merge din rău în
mai rău. Spaima războiului stăpâneşte toate
sufletele. Toţi doresc pacea şi toţi zic că
luptă pentru pace, dar pace nu este.
Este acesta drumul cel bun ? Este
aeesta drumul mântuirii? Este acesta dru­
mul păcii şi înfrăţirii? Nu, iubite cetitorule,
drumul pe care merge lumea e drumul pier­
zării şi al morţii vecinice. Drumul lumii e
drumul rătăcirii, drumul întunerecului. Şi
lumea va rătăci mereu, din prăpăd în pră­
păd, pentrucă nu se călăuzeşte după steaua
magilor, nici după lumina Evangheliei lui
Hristos. Aşa a fost lumea şi aşa va fi.
Dar dacă lumea merge pe drumul pier­
zării şi al vrăjmăşiei çu Hristos, oare trebue
să mergi şi tu, iubite cetitorule, pe drumul
lumii ? Ai de grijă, deci, pe ce drum mergi,
încotro mergi? Lumea întreagă nu se va
întoarce niciodată la Hristos, dar tu, iubite
oetitorule, te poţi întoarce chiar acum.
Lumea întreagă nn se va trezi niciodată
din beţia păcatelor, da tu, iubite frate, te
poţi trezi chiar în clipa aceasta. Nu te mai
mita la ce face lumea şi nu mai merge pe
«ade merge lume».
IIIIIII11 IIII! II
m i '21121P'
patronajul L P. S. Sale Mltropo-
. . . 6? IE
» 53 Utalni NICOLAS al ArdealulaL
............................. m H
Honi» *âţnti»#B«di p á s tr a popor.
Ci opreşte-te în loc, desparte-te de
drumul lumii, desparte-te de plăcerile ei,
ca tă scapi de pedeapsa şi prăpădul spre
care aleargă lumea. Desparte-te de lume şi
lipeşte-te de Domnul Iisus. Lasă drumul
lumii şi apucă drumul crucii. Desparte-te
de lume şi porneşte luptă împotriva ei.
Căci aşa e lumea, dacă încerci să o pără­
seşti ea nu se lasă de tine, ci se ia după
tine şi cu fel de fel de ispite vrea să te
cheme înapoi. E o luptă mare lupta cu
lumea, dar e o luptă sfântă şi mult uşu­
rată de ajutorul Domnului. Căci în lupta
mântuirii nu vei fi singur, ci Domnul Iisus
va fi cu tine, te va întări, te va mângâia
şi te va apăra.
Iubite cetitorule, încotro mergi tu cu
viaţa ta ? încotro mergi tu cu faptele tale ?
Ai început tu lupta cea sfântă a mântuirii
tale? Te pregăteşti tu pentru marea întâl­
nire cu Hristos la judecata din urmă?
Opreşte-te acum în pragul noului an
şi întreabă-te şi cercetează-te bine. Gân-
deşte-te că rostul vieţii e să-ţi mântuieşti
sufletul, să câştigi viaţa şi fericirea vecinică.
Dar pentru asta trebue să lupţi şi să suferi
pentru Hristos. Acum e un bun prilej ca
să te hotărăşti si alegi între calea vieţii şi
calea morţii. Acum la început de an nou
e un bun prilej să începi o luptă nouă:
lupta mântuirii tale şi să apuci pe un drum
nou, drumul crucii lui Hristos.
Nu mai amâna de azi pe mâine, ci
porneşte la luptă chiar acum. Anul nou
care vine să fie anul vieţei şi luptei celei
noui pentru Hristos. Anul cel nou să-l dai
lui Hristos. Anul cel nou să fie începutul
mântuirii tale.
P r e o t » . V O N IC A .
,Ea annt glasul cselül oe atrlgi
In pnalla: Na eziţi esten Dom­
nului, eum a z’s proorocul Itala
(loan 1, 23).
Gânduri de anul nou.
Anii vieţii noastre trec pe nesimţite,
împresuraţi de griji şi nevoi nu ne dăm
seama adeseori de scurgerea necontenită a
timpului.
Se întâmplă cu noi la fel cu un tren
în care ne-am afla şi ni s’ar părea, din pri­
cina mersului său lin, că trenul stă pe loc.
Numai diu când în când, micile zguduiri
şi trecerea grăbită a stâlpilor de telegraf şi
a locurilor prin faţa privirilor noastre, ne
încredinţează nu numai că vagoanele aleargă
trase de uriaşa maşină, dar că mersul lor
este destul de repede.
Sunt însă în traiul omului momente
din acele, cari fac pe fiecare, să se gân­
dească adânc la vremelnicia şi truda aproape
zadarnică din viaţa aceasta. Un lucru îl
poate vedea orice om şi de un adevăr crud
şi dureros, anume că: zilele anilor noştri
sunt ca rouă sclipitoare ce par’c’ar fi pre­
ţioase boabe de mărgăritar, pentru ca peste
foarte scurtă vreme, sub arşiţa dogoritoare
a razelor de soare, nimic din ele să nu mai
rămână.
Cu multă dreptate a zis psalmistul:
„Omul ca iarba zilele lui ca floarea câm­
pului“. Câte n’au fost înaintea noastră şi
ce a rămas din toate aceste ? ! Nu avem, cum
se spune la Sfânta Carte, cetate stătătoare
pe acest pământ. E drept că încercările
omului şi planurile lui sunt aşa făcute, ca
şi cum viaţa nu s’ar sfârşi niciodată. Asta
este o amară şi amarnică înşelare de care
toţi suntem vinovaţi. Singurele tării pe cari
puterea morţii şi a putreziciunii nu le pot
atinge nimic sunt: faptele omului şi su­
fletul său.
De aceea, grija cea dintâi şi cea mai
mare a creştinilor n’ar trebui să fie alta
decât, cum să-şi pregătească mai bine calea
care duce spre porţile împărăţiei cereşti.
Nimeni nu poate şti când soseşte înfrico­
şatul ceas al morţii.
Fiindcă nu ştim nimic în această pri­
vinţă, se cuvine, să fim în cât mai mare
veghe şi îngrijorare, pentrucă nu cumva
vremea aceea să ne găsească cu totul ne­
pregătiţi. Peste o oră, peste un minut sau
o clipă chiar, fiecare diu noi, poate să audă
întrebarea: Eşti gata? Ce vom răspunde
oare ? Căci cel ce întreabă nu poate rămânea
fără răspuns. Dacă răspunsul nostru va fi
grabnic şi bun, înseamnă că ceasul veşnicei
plecări nu ne-a surprins, ba ne-am gândit
la el mereu şi ne-am pregătit pentru sosirea
lui fără întristare, cu linişte şi mângâiere
adevărat creştinească. Creştinii doar după
glăsuirea sf. apostol Pavel nu trebue să se
întristeze ca ceice n’au nădejde (I Tes. 4, 13).
Dacă Iarăşi tnsâ când voim să râspun-