Tema 

Organizații internaționale și rolul lor în lume.

În prezent, în lume există peste 300 de organizaţii internaţionale interguvemamentale, dintre
care cca 80 sînt mondiale sau intercontinentale şi cca 230 au un caracter regional, precum şi
peste 25 000 de organizaţii nonguvema mentale.
Cea mai principala organizatie probabil este ONU, care este fondată în 1945.
La reuniunea de la Roma a fost stabilit noul concept strategic al alianţei şi au fost adoptate,
între altele, măsuri privind relaţiile cu ţările Europei Centrale şi de Est şi rolul NATO în
gestionarea crizelor şi în menţinerea păcii. Ultimul deceniu al secolului XX a scos în evidenţă şi
mai mult ponderea politică şi militară a SUA în cadrul alianţei, dar şi reînnoitul efort, cel puţin al
unora dintre membri, de a constitui o politică militară şi o forţă armată care să reflecte şi să
protejeze interesele specifice ale Uniunii Europene. La cumpăna dintre milenii, NATO deţine un
rol deosebit de important în viaţa internaţională şi în crearea unei noi balanţe de forţe pe plan
mondial. Uniunea Europeană. În 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a înaintat
ideea constituirii Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului cu scopul de a controla
economia Germaniei, fapt realizat în anul următor prin crearea „Micii Europe”, compusă din
Franţa, Belgia, Germania Federală, Italia, Luxemburg şi Olanda. La 25 martie 1957 se
semnează Tratatul de la Roma, care instituie Comunitatea Economică Europeană, uzual numită
Piaţa Comună. în 1971-1972, la Comunitatea Economică Europeană aderă Marea Britanie,
Danemarca, Irlanda şi Norvegia. La 1 ianuarie 1973, „Europa celor şase” se va transforma în
„Europa celor nouă”, lărgită prin admiterea Greciei (1981), Portugaliei şi Spaniei (1986). La 1
iulie 1987 a intrat în vigoare Actul Unic European care definea Europa ca spaţiu Ură frontiere
interne şi asigura „libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor şi capitalurilor”. în baza Actului Unic
European a fost conceput Tratatul Uniunii Europene (Maastricht, 7 februarie 1992), care
prevedea constituirea Uniunii economice şi monetare. OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi
Cooperare în Europa. Destinderea conturată în relaţiile internaţionale spre mijlocul anilor ’70 a
permis ca, după circa doi ani de negocieri, să fie parafat, la Helsinki (1 august 1975), Actul final
al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE). Documentul, semnat de 33 de
state europene, ca şi de SUA şi Canada, a vizat, în esenţă, reducerea tensiunilor dintre cele
două blocuri militare - NATO şi OTV, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale în cadrul ţărilor comuniste europene. De la 1 ianuarie 1995, CSCE a adoptat
denumirea de Organizaţie pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Are ca membri 55
de state din Europa, la care se adaugă Canada, SUA şi 8 state din Asia Centrală. OSCE joacă
în ultimii ani un rol tot mai crescînd, important, dar nu şi decisiv, alături de alte organizaţii
internaţionale, în eforturile de gestionare a conflictelor şi litigiilor din Europa, de promovare a
securităţii şi cooperării internaţionale. OPEC - Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol - a fost
creată în baza deciziei unei conferinţe internaţionale (Bagdad, septembrie 1960), ca fiind o
expresie a efortului ţărilor deţinătoare a unor zăcăminte importante de ţiţei (petrol) de a-şi
promova interesele faţă de companiile petroliere şi marile puteri industriale. Avînd iniţial doar 5
membri, OPEC s-a extins ulterior, însă fără a-i cuprinde nici în prezent pe toţi principalii
producători şi exportatori de petrol. OPEC a adoptat o strategie a stabilirii preţurilor prin
intermediul controlului mărimii producţiei, în vederea deciziilor protejării intereselor economico-
financiare ale ţărilor membre. În urma descompunerii Uniunii Sovietice s-a născut Comunitatea
Statelor Independente (1991), în tentativa de a reface printr-o nouă formulă, dar sub acelaşi
control, cît mai mult din fostul spaţiu economic şi politico-militar al Rusiei ţariste sau al Uniunii
Sovietice.