Testarea Formularelor

COLODEEV DMITRI
Testarea de acceptare

Testarea acceptării, în contextul industriilor de inginerie și software, este un test funcțional

efectuat pe un produs sau prototip înainte de a fi introdus pe piață sau livrat, pentru a decide
dacă specificațiile sau contractul au fost îndeplinite. De asemenea, se asigură că calitatea și
designul produsului îndeplinesc obligațiile contractuale și de reglementare în ceea ce privește
funcționalitatea, utilizabilitatea, durabilitatea și siguranța.
Ce este testarea acceptării utilizatorilor

 Testarea acceptării utilizatorului (UAT), cunoscută și sub numele de testare

beta sau utilizator final, este definită ca testarea software-ului de către
utilizator sau client pentru a determina dacă acesta poate fi acceptat sau nu.
Aceasta este testarea finală efectuată după finalizarea testării funcționale, a
sistemului și a regresiei.

 Scopul principal al acestei testări este validarea software-ului în funcție de

cerințele afacerii. Această validare este efectuată de utilizatorii finali care
sunt familiarizați cu cerințele companiei.
Când se efectuează?

Acesta este de obicei ultimul pas înainte ca produsul să devină activ sau înainte
ca livrarea produsului să fie acceptată. Acest lucru se realizează după ce
produsul însuși este testat temeinic
Exemple de teste de acceptare

Tipurile de testare de acceptare includ:

.Testarea alfa și beta

.Testarea acceptării contractului
.Testarea acceptării regulamentului
.Testarea acceptării operaționale
Chei de luat masa

.Testarea acceptării evaluează un produs, prototip sau aplicație software pentru

a se asigura că respectă specificațiile și calitatea înainte de a fi introduse în
producție.

.Prin încercarea unui produs sau a unui software înainte de a fi produs în masă,
remedierile de erori sau alte modificări pot fi efectuate într-un mod mai rentabil.

.Există mai multe metode pentru testarea acceptării, inclusiv testarea alfa / beta,
care lansează un produs într-o fază alfa inițială pentru a detecta erorile evidente
urmate de introducerea acestuia la testerii beta pentru a identifica greșeli mai
nuanțate sau minore.
Testarea ierarhica
 Structura ierarhic-functionala prezinta un continut complex, ceea ce o
recomanda pentru intreprinderile care desfasoara activitati numeroase si strans
corelate.

 Esential pentru acest tip de structura este faptul ca prevede existenta atat a unor
compartimente ierarhice, caracterizate prin posibilitatea de a da ordine si
dispozitii denumite line, cat si compartimente functionale, denumite state majore
sau staff, care ajuta liniile ierarhice sub diferite forme, neavand autoritatea de a
emite ordine si dispozitii.
 Structura ierarhic-functionala (mixta) a aparut dupa anul 1920 pentru a face fata
nevoilor marii intreprinderi si reprezinta o simbioza a structurilor ierarhica si
functionala, continand corective destinate sa asigure cresterea functionalitatii
cadrului organizatoric rezultat. Este o structura specifica majoritatii covarsitoare a
intreprinderilor existente astazi in lume.
 Compartimentele ierarhice, depozitare de autoritati si cu putere de decizie, formeaza in
cadrul structurii organizatorice o linie de decizie, respectiv line. Cu toate avantajele pe
care le detine, structura organizatorica de tip ierarhic-functional este criticata, cele mai
evidente critici referindu-se la numeroasele rivalitati dintre 'functionarii de birou' si
'operationalii de teren', respectiv, intre staff si line.