MANAGEMENTUL RESURSELOR TEHNICE IN REALIZAREA PROIECTELOR

DE CONSTRUCTII

Condurache Florentina Andreea, Sef Lucrari Dr. Ing. - UTCB

This article presents content management technical resources involved in construction projects. It
describes the calculation of resource needs, scheduling their use and optimize the allocation and use of
resources. Also features are specified technical resources and recommendations for management.

Succesul in realizarea unui proiect de constructii, cu maximum de eficienta, in termenele

contractate si la preturile ofertate il reprezinta planificarea, asigurarea, alocarea si urmarirea
consumului resurselor necesare.
In cadrul unui proiect de constructii resursele care concura la realizarea acestuia sunt
resursele materiale, umane, utilajele si mijloacele de transport.
Nu intotdeauna disponibilitatea si calitatea acestor resurse este sigura datorita
constrangerilor mediului extern, a intarzierii livrarilor de catre furnizori, a conflictelor de munca, a
defectiunilor utilajelor si mijloacelor de transport, a cererilor concurente de resurse in cadrul firmei
si al proiectului si a altor incertitudini conjuncturale. Cu toate acestea, daca termenul de executie si
bugetele de cheltuieli trebuie sa fie respectate, lucrarii trebuie sa i se asigure materialele, forta de
munca, utilajele si mijloacele de transport la timpul potrivit si in cantitatea necesara.
Obiectivul de baza al managementului resurselor este de a aproviziona si a sustine
activitatea de pe santier astfel incat obiectivele privind programul de executie sa poata fi atinse iar
costurile sa se poata incadra in bugetul prevazut. Productivitatea prevazuta si un maximum de
performanta din partea muncitorilor, a utilajelor si mijloacelor de transport se pot obtine numai
atunci cand resursele necesare sunt disponibile in mod optim. Una dintre responsabilitatile
managerului de proiect este sa identifice si sa stabileasca necesarul de resurse pentru proiect, atat pe
termen lung, in cadrul planificarii generale, cat si pe termen scurt, pentru planificarea detaliata. El
trebuie sa stabileasca ce resurse vor fi necesare, cand trebuie sa fie disponibile si in ce cantitate.
Contractele de furnizare de materiale trebuie analizate si incheiate astfel incat sa contina clauze
clare, bine definite privind termenele de livrare, cantitatile, tipurile si calitatea dar si clauze ce
cuprind masurile ce vor fi luate in conditiile nerespectarii datelor de livrare (penalitati, daune, etc.).
Atunci cand intervin intreruperi, conflicte de munca sau intarzieri, managerul de proiect trebuie sa
gaseasca masurile de remediere adecvate. Sunt cazuri in care anumite restrictii legate de intervalele
de aprovizionare cu anumite resurse pot conduce la modificarea planului general de executie a
proiectului si echipa de proiect trebuie sa prevada din timp astfel de situatii si sa revizuiasca
planificarea astfel incat sa nu fie afectat termenul de finalizare si bugetul alocat.
            De asemenea, este foarte important sa se stabileasca ca obiectiv urmarirea optimizarii
consumului de resurse prin aplicarea de procedee de analiza a resurselor. Analiza resurselor
cuprinde doua etape, respectiv programarea si imbunatatirea programarii resurselor. Programarea
resurselor consta in stabilirea si esalonarea necesarului de resurse conform programului rezultat din
analiza drumului critic pe baza criteriului timp. Imbunatatirea programarii resurselor se face prin
alocarea si nivelarea folosirii resurselor.
Pentru asigurarea necesarului de resurse in vederea realizarii unui proiect de constructii,
trebuie sa se determine resursele necesare realizarii activitatilor din cadrul acestuia, in baza
proiectelor ce cuprind atat detalii de executie cat si liste de cantitati si caiete de sarcini privind
executia fiecarei activitati in parte.
Inca din faza de ofertare se intocmesc extrase de resurse in baza listelor de cantitati si
consumurilor specifice conform indicatoarelor de norme de deviz sau normelor proprii.
 1. Extrasul de materiale reprezinta consumurilor de materiale pe unitatea de volum de
lucrare si a volumelor de lucrari din antemasuratoare si cuprinde: codul si denumirea materialului;
consumul normat pe unitatea de volum a articolului de deviz; pretul unitar pe unitatea de masura a
materialului; volumul de lucrari din antemasuratoare; cantitatea totala de materiale.
2. Extrasul de forta de munca reprezinta consumul de ore pentru fiecare meserie in parte
pentru toata lucrarea cuprinzand urmatoarele informatii: codul si denumirea meseriei; consumul
normat de manopera pe o unitate de volum a articolului de deviz; salariul tarifar orar, care nu trebuie sa fie
sub nivelul minim pe economie; volumul total de munca (in ore-om) pe meserii.
3. Extrasul de ore-functionare utilaj preia informatii din antemasuratoare si din normele de
consumuri specifice si cuprinde: codul, denumirea si tipul utilajului; capacitatea de productie a
utilajului; tipul si marimea tarifului; volumul de lucrari de executat; norma de consum de ore-
functionare pe unitatea de masura a articolului de deviz; volumul total de ore de functionare.
4. Extrasul de mijloace de transport auto preia informatii din antemasuratoare si din extrasul
de materiale, respectiv cantitatile de materiale de transportat si cuprinde date referitoare la: codul,
denumirea si tipul mijlocului de transport; capacitatea mijlocului de transport; cantitatea de material
transportata; distanta la care se face transportul; tariful de transport.
            Programarea lucrarilor de constructii, utilizand drept criteriu de baza timpul, conduce la
obtinerea unor histograme de resurse care pot prezenta variatii destul de mari. Avand in vedere ca
resursele sunt limitate in timp se impune realizarea programelor de executie astfel incat sa se
optimizeze consumul de resurse. Deoarece nu toate resursele intervin cu aceeasi pondere in
desfasurarea lucrarilor apare necesitatea stabilirii unor prioritati in functie de efectul economic
asupra proiectului, in actiunea de optimizare.
Managementul programarii resurselor se face prin alocarea si optimizarea folosirii
resurselor.
Alocarea resurselor urmareste obtinerea unor programe avand durata de executie minima,
tinand seama de cantitatile de resurse disponibile.  Aceasta presupune repartizarea resurselor
existente astfel incat profilul resurselor necesare sa nu depaseasca profilul resurselor disponibile,
tinandu-se ca durata in limita drumului critic. Pentru aceasta se modifica duratele de executie ale
activitatilor ce detin rezerve libere de timp avand ca efect modificarea intensitatii resursei.
Una dintre metodele folosite in alocarea resurselor este metoda euristica folosita care se
axeaza pe repartizarea resurselor fiecarei zile a graficului lucrarii si a fiecarei activitati a acesteia,
tinand seama de urmatoarele conditii: respectarea disponibilului de resurse si a necesarului fiecarei
activitati; satisfacerea relatiilor de succesiune intre activitati; urgentarea maxima a lucrarilor.
Pentru alocarea resurselor in functie de importanta activitatii se stabilesc criterii de
preferinta, respectiv: rezerva totala, durata, termenul minim de incepere, cel mai mic, termenul
maxim de incepere, cel mai mic, termenul maxim de terminare, cel mai mic, rezerva totala plus
durata.
Deoarece nu pot fi aplicate toate criteriile in acelasi timp se aleg, in functie de lucrare, un
criteriu principal si unul sau doua criterii secundare, care se vor utiliza atunci cand criteriul
principal nu este suficient in fixarea prioritatii de alocare pentru doua sau mai multe activitati de
importanta egala.
            Optimizarea resurselor urmareste obtinerea unor durate minime de realizare a proiectelor, in
conditiile uniformizarii consumului de resurse pe intreaga durata de executie a proiectului, sau pe
intervale de timp determinate. Consta in stabilirea unui program de lucru a carui durata sa nu
depaseasca lungimea drumului critic dar care sa prezinte un profil imbunatatit al consumului de
resurse. Aceasta se poate realiza prin deplasarea activitatilor necritice in cadrul rezervelor lor libere
de timp, astfel incat sa se reduca sau elimine varfurile in consumul de resursa.
Deseori, optimizarea consumului unei resurse duce la accentuarea neuniformitatilor in
consumul altei, sau altor resurse. Minimizarea pierderilor rezultate din neuniformitatea folosirii
resurselor cu tendinte contradictorii se realizeaza prin determinarea cheltuielilor suplimentare totale
minime. Pentru aceasta, se proiecteaza cate o varianta optima pentru fiecare resursa si se determina
cheltuielile suplimentare datorate neuniformitatii celeilalte resurse.
 Daca se urmareste stabilirea  unei variante cu cheltuieli suplimentare minime pentru
folosirea fortei de munca si a utilajelor de constructii-montaj, se calculeaza mai apoi o varianta
economica pentru folosirea utilajelor si cheltuielile suplimentare generate de folosirea neuniforma a
fortei de munca, urmand sa alegem, intre acestea, varianta cu cheltuieli suplimentare minime.
            Optimizarea folosirii resurselor are ca obiectiv o reprogramare a acestora incat, daca este
posibil, in fiecare zi sa se consume aceeasi cantitate de resurse, egala cu raportul dintre volumul
resursei pentru toata lucrarea si marimea drumului critic, exprimata in zile insa aceasta situatie este
ideala si se intalneste rar in practica.

Managementul resurselor tehnice – utilaje de constructii, echipamente si mijloace de

transport
            Respectarea programului de lucru si a costurilor de productie depinde de calitatea
managementului resurselor tehnice de pe santier. Pentru selectarea, folosirea si intretinerea corecta a
acestora pe durata executarii constructiei este recomandabil sa se tina seama de urmatoarele
recomandari:
1.  Pe cat posibil, resursele tehnice trimise la punctul de lucru trebuie sa fie de tipul care se
va comporta cel mai bine in conditiile de lucru respective. Persoanele competente din cadrul firmei,
precum managerul de proiect, managerul tehnic, seful compartimentului logistic si mecanicul sef de
pe santier ar trebui consultati inainte de a se face selectia finala a resurselor tehnice. Volumul
acestora ar trebui corelat cu cel al programului de productie si repartizarea lor pe teren ar trebui
echilibrata astfel incat fiecare unitate sa realizeze maximum de productie.
2. Lucrarile ar trebui programate astfel incat sa se asigure o cat mai deplina utilizare a
tuturor resurselor tehnice. Resursele tehnice neutilizate costa bani. Este intelept sa se faca intelegeri
anterioare privind inlocuirea resurselor tehnice pe durata cand sunt programate pentru reparatii sau
revizii.
3. Intretinerea resurselor tehnice pe santier ar trebui sa fie parte integranta a planificarii
executarii constructiei. Este necesar sa accentuam importanta intretinerii zilnice pentru exploatarea
optima a echipamentelor. Un program sistematic de intretinere preventiva si, desigur, respectarea
acestuia constituie un element central al managementului resurselor tehnice. Este avantajos sa se
pastreze in depozitele santierului rezerve de componente de intretinere de rutina a resurselor
tehnice, precum furtunuri, curele, filtre si altele, astfel incat accesul la acestea sa fie rapid. Curatarea
ocazionala a motoarelor si a sistemelor de racire este un aspect important al ingrijirii masinilor.
Alimentarile cu carburanti si lubrifianti ar trebui programate la anumite intervale pentru a minimiza
durata de neutilizare a echipamentelor, de regula inainte de inceperea programului de lucru efectiv.
4. Serviciile de reparatii pot fi asigurate de atelierul central al antreprenorului sau de catre
furnizori din apropiere. A incerca efectuarea unor reparatii majore in aer liber sau in conditii
improvizate este o strategie proasta. Reparatiile si intretinerea pot fi programate noaptea sau la
sfarsit de saptamana pentru a minimiza timpul de productie pierdut. Cand sunt programate reparatii
majore, componentele necesare ar trebui sa fie disponibile inaintea aducerii utilajului in atelier. O
practica buna consta in curatarea si verificarea echipamentului inaintea mutarii lui intre doua
amplasamente.
5. Volumul productiei realizate de un utilaj sau echipament depinde de: capacitatea utilajului
sau echipamentului, operatorul acestora si de supraveghetorii de pe santier. Supravegherea atenta a
operatorilor si a utilajelor si echipamentelor este la fel de importanta ca si in cazul echipelor de
lucru.
6.    Exista uneori tendinta de a suprasolicita utilajele si echipamentele in dorinta de a mari
productia. Totusi utialejele si echipamentele sunt proiectate pentru a fi eficiente pe termen lung,
atunci cand sunt incarcate la capacitatea specificata prin cartea lor tehnica. Castigul realizat din
productia obtinuta prin supraincarcare va fi depasit ca valoare de costurile aditionale pentru
reparatii si de efectele scurtarii vietii utilajului si echipamentului.
7.    Ratele reale de productie ar trebui verificate la fata locului pentru fiecare utilaj
important. Costurile mari cu reparatiile pot indica faptul ca utilajele sunt uzate, ca intretinerea
acestora este inadecvata sau ca operatorii utilajelor suprasolicita echipamentele. Costurile mari de
productie ale utilajelor pot dezvalui selectia gresita a utilajelor pentru sarcina de lucru respectiva,
slaba supraveghere pe santier, functionarea improprie a echipamentelor, dezechilibre ale repartizarii
utilajelor sau ineficienta operatorilor.
In concluzie, managemetul resurselor tehnice pentru un proiect de constructii detine un rol
important in realizarea proiectului atat prin incadrarea in termenele si valoarea contractata cat si in
asigurarea resurselor pentru proiecte viitoare.