alsa:

COLECTIA SFINX 37
COLECTIA SFINX COLECTIA SFINX COLECTIA

COLECTIA SFINX COLECTIA SFINX COLECTIA

VICTOR BERCESCU

Un million
de lire
EDITURA MILfTARA
VICTOR BERCESCU.

Un milion
de lire
roman
 O poveste posibila,
ca orice fapt scornit
de fantezie...

Capitolul intii in care Carlo...

nu injunghie pe nimeni
— Do you speak english ?
Intrebarea venea de la o tinara doamna, suparator de
fardata, de§i chipul ei nu arata mai mult de un sfert de
veac- *i nu avea nevoie deci de retuwri atit de serioase.
Lui Carlo nu-i trebul decit o secunda ca sa evaluezie cele
eiteva sute de centimetri patrati Care, cu eforturi despe-
rate, se straduiau sa constituie ve§mintul row aprins_ al
interlocutoarei.
dadu seamy pe lac ca ea nu face parte din personalul
barului „Night Club" de pe via Boncompagni in care-51
claduse intilnire cu eel mai bun prieten al sau, Arturo
Modern, intors chiar in dimineata acelei zile la Roma, dupd
un lung voiaj peste ocean.
— Da, raspunse el, daca va pot fi de "folos, continua
sa o examineze ceva mai atent.
— Iertati-mi indrazneala, adauga tinara cu un vag aer
de 'milled. Am intilnire cu un prieten, tot strain. el.
\rad ca a intirziat. Permiteti-mi sa-1 a*tept citeva minute
Ia masa dumneavoastra. Nu va voi deranja. Am sA fiu
cuminte.
Cei doi tineri se ridicara, Carlo trase scaunul pentru
a-i permite doamnei sä se a§eze, iar Arturo regreta ame-
nintarea tinerei ca „va fi cuminte".
La cincizeci de centimetri distanta, Carlo reu0 sa sta-
bileasca faptul ca fardul tinerei era menit sa-1 schinibe

21 3
fizionomia destul de mult pentru ca, in alta imprejurare,
sä fie cu greu recunoscuta.
,Rosti pe jumatate absent : „Cu placere", apoi se uita
crunt spre prietenul sau Arturo, care obtinuse, in ,schimbul
ocheadelor sale, un bilet in avanscend la spectacolul inedit
pe care-1 oferea noua venita.
- Noi nu vä obligam sa fiti prea cuminte, zise Arturo
Mind un ton parintesc invitatiei.
- Prietenul meu glumete, adauga Carlo, incercind sa
salveze o eventuala catastrofa. Inutil insa, deoarece tinara
nu-1 mai rasa sa continue :
— Nu-1 scuzati ; mai mult decit spiritual, amicul dum-
neavoastra este foarte simpatic.
Arturo nota imediat, in gind, prima suta de puncte
cl§tigate potrivi nodul impecabil al cravatei — gest
masculin instinctiv cind se socote*te ca, in gall de acest
loc in care cravata _este chinuita in toate felurile, totul
arata bine, ba chiar foarte bine. Tinara dadu replica femi-
nind a ie irii din situatie, a§ezindu-§i cu cauul palmelor
colturile unei coafuri pentru care un batalion J de frizerite
isi consumasera, cu folos, o bung parte din dup6.-amiaza
respective.
— Ce doriti sa serviti ? intreba Carlo punind capat im-
pasului mut care se continua.
— Am spus ca nu vreau sa va stinjenesc, ciripi mai
curajoasa tinara, este suficient ca v-am intrerupt .discutia.
Era prea tirziu, pentru ca la un pas de masa se §i
postase un chelner Intre cloua virste, ca un ciine de vina-
toare care a.5teapta sa porneasca in cautarea unui vinat
imaginar.
- Ar fi nepotrivit, obiecta Arturo deranjind pozitia
de aret a chelnerului, printr-un gest din cap. Noi bem gin
cu Martini. Sau mai precis am baut, adauga, indicind tot
cu capul paharele goale. Ramine sa hotariti §i ne su-
punem.
— E bautura mea preferata. Accept, dar cu o singura
conditie : cind vine prietenul meu, sä se revameze.
- Vom vedea, triumfa Arturo, cu gindul la urma-
toarea suta de puncte pe care urma s-o ci§tige,

4
 Chelnerul, mut ca marile dureri, nevoind sa risipeasca
farmecul acelei clipe, evita orice intrebare stupida 5i zimbi
inteligent, ca orice chelner care n-a inteles nimic.
Se a5ternu o lini5te care-i facu pe toti trei sa con-
temple, cu o sincera atentie simulata, fata de masa din
plastic, imitind o splendida tesatura din fibre de palmier.
i iasta pe cit le permitea lumina din bar.
Simtind o prezenta in spate, Carlo zise : „Mullumesc"
se intoarse spre singura persoand care avea dreptul sa
se -Apropie de masa for : chelnerul.
Alaturi de el, in obscuritatea barului, Carlo contura
insa, surprins, o silueta destul de virild, a unui domn tot
lntre doua virste, de data aceasta mai aproape de cea
de-a doua.
Tinara rupse tacerea, dar cu multa grija, pentru a per-
mite 5i celor doi sa intervina :
— A ! Iata-te ! Ai venit. Scuza-ma Ca ma gasesti la
masa cu doi domni ; dar mi-a fost urit sa stau singura.
Omul din umbra — de fapt toi erau in umbra abajuru-
rilor — se inclind cine i-ar fi putut vedea ochii, ar fi
stabilit subit o privire de parinte ingaduitor care 5i-a gasit
copilul linga vitrina cu piese de bacara dupa ce incercase
sa puns in aplicare, pe viu, teoria rezistentei materialelor.
— Eu sint vinovat, interveni omul care pusese demo It
mina pe speteaza celui de-al patrulea scaun liber. Sint
vinovat. Am intirziat din cauza traficului 5i a imposibili-
tatii de a parca. Va multumesc, domnilor, ca ati gazduit-o
pe amica mea 5i va ramin recunoscator. Acum, Edith, sa
ne cautam o masa.
Patru perechi de ochi scrutara cele patru puncte car-
dinale ale barului fumul redusese vizibilitatea la cel
mult doi metri a5a ca nu reu5ira sa ajunga la nisi o
concluzie.
— Nu mai sint mese, aluneca o voce care, in cele din
lima, se stabili a fi a chelnerului. Daca domnii permit,
domnul e mai bine -sa stea aici — 5i puce o mina atot-
stapinitoare pe ceea ce mai ramasese din speteaza celui
de-al patrulea sicaun.
- Eu am 5i adus patru pahare. Daca domnul dore5te
altceva, sint gata sa...

5
 - Luati loc, domnule, zise Arturo intelegind ca o alts
variants, plecarea tinerei, ar fi egalat cu un seism de gra-
dul doisprezece de pe scara compatriotului &Au.
- Ascult §i ma supun, raspunse noul venit care §i
ocupase scaunul fulgerator, printr-o manevra de invaluire.
Fraza o retinuse dintr-un digest ilustrat care Incerca sa
reduca cele 1001 de nopti la 101 poze, expunind-o astfel
pe frumoasa Seherezada la o decapitare inainte de termen.
Aecentul straniu al strainului ii facu pe cei doi italierri
sa atribuie formula de politete .unei regiuni terestre care
a stat multa vreme sub o crunta ocupatie.
i atmosfera deveni iar apasatoare, nelalocul ei, ca o
greutate de zece kilograme pe o bucata de unt.
Strainul Intinse mina sa ridice .greutatea §i prinse intre
doua degete cupa cu gin-Martini.
— Pentru prietenii no§tri necunoscuti, toasts umil 5i
iii muie buzele in lichidul combinat. Mii de scuze, Inca o
data, §i permiteti-mi sa ma prezint : Cristoph Jebon, texti-
list, in vizita de afaceri la Roma.
Femeia rosti §i ea pentru cei doi :
— Edith Soning, secretara dornnului Jebon.
Tinerii I§i spusesera numele prenumele. Prof esia :
ingineri
— Domnule, domnule Arturo, articura Jebon. Dar not
ne cunoWem. Ati facut parte dintr-o comisie de experti
care mi-a dat o mina de ajutor cind fabrica mea de textile
avea unele greutati cu .colorantii. •
Arturo reveni pe loc la o realitate pe care o intirziase
voit §i se dadu batut, cu tot regretul ca uitase un detaliu
atit de important.
— Da, domnule... Jebon ati spus, este cart ca m-a lasat
memoria. Sint numai doi ani de cind am avut placerea sa
va cunosc sä va servesc. Lurnea e mica mice am face,
este inutil sä ne ascundem dupa deget.
Jebon ridicase un deget pe care chelnerul it l prinsese
in obiectiv *i se aplecase spre el ca sa asculte comanda.
— Eram la o fabrica de textile din Arizona, unde eu
§i colegii mei...
Ultimele cuvinte fura zdrobite de tipatul unei trom-
pete. Orchestra '4i vestea prezenta. Reflectoarele de pe
plafonul de deasupra ringului de dans, plafon care Im-

6
piedica fumul sa iasa pentru a ceda locul aerului curat,
se stinsera pe vaietul lung al trompetei. Mai ramasera
citeva becuri-luminari pe aplice, in colturi, care se stra-
duiau sa pilpiie in ceata artificiala.
Cei patru de la masa i§i aruncara priviri care nu reu-
eau decit sa confirme confuz prezentele reciproce.
Ochii, fidele oglinzi ale sufletului, se obi§nuira curind
Cu semiintunericul si dinspre nord-nord-vest, unde-§i avea
sediul geografic Arturo, se auzi un glas lipsit de intentii
rele :
— Cer voie domnului sa dansez cu - doamna.
Pind ca domnul sa incuviinteze, doamna se *i ridicase
In picioare, sigura ea va primi permisiunea. Arturo se afla
de rnult linga ea §i elanul celor doi strapurtse beznele loca-
lului pins la presupusul ring de dans.
Carlo nu-§i batu capul sa priceapa cum. de a inteles
tinAra cele spuse In italiana de grabitul Arturo.
Textilistul it scapa insa de orice efort intelectual :
— Edith intelege bine limba dumneavoastra §i s-a gra-
bit sa fie amabild. De fapt eu nu o tin din scurt... a§a ea
poate face oriole.
Trecu timpul consacrat unui dans linga masa reveni
doar Arturo care, suparat ca un copil caruia i s-a dat o
portie dubla de untura de pete, spuse in directia lui
Carlo :
— Prietene, doamna vrea sa ne impace pe toti.
Stinjenit, Carlo cauta in directia lui Jebon, care se
ridicase a-i faca loc sa treaca.
and-Carlo ajunse linga Edith, orchestra trecu neper-
mis pentru persoane neavizate — de la inocentul blues
la un cocteil de tot ce putea fi mai scandalos ca decibeli.
Dinspre baterie veni un zgomot infernal de vase sparte,
iar dinspre trompeta tot soiul de tipete. Saxofonul facea
vocalize ca un tenor racit care, data nu se vindeca, pierde
unica Hansa de a mai primi vreun rol, In timp ce la piari
„cinta" cineva care vroia sa demonstreze cum nu putuse
fi acordat un instrument incapatinat de catre un acordor
surd de ambele urechi.
Vibratiile aerului facura imprecise bratele lui Carb,
dar Ora in cele din urma reui sa atinga, cu ultimele
falange de la mina dreeptd, locul unde se banuia a fi

7
partenerei. Atingerea dura cit o inchipuire de vis, rind
Edith, urmind ritmul muzicii, Incepu sä se contorsioneze
aidoma Cleopatrei dupd intilnirea cu dintii viperei. (Cine
*tie care o fi fost realitatea !).
Carlo era un bun dansator *i cauta zdruncinindu-se
*i el —sa reintre in posesia *oldului pierdut, sau a ceea
ce mai ramasese intreg din el.
In jurul lui, mi*cari furibunde ca ale unor spectatori
dintr-un ,cinematograf in flatari — fara „ie*ire in caz de
pericol" — dar care mai pastrau, totu*i, o ultima speranta.
Nu mai erau cupluri, ci doar individualitati care dansau
dupd un program propriu, in alta sfera de actiune.
Carlo puse mina pe un *old, dar care se dovedi, chiar
din primele secunde, a fi al unui barbat cu parul ravasit
peste ochi, atit cit putu el zari. Pind sä se scuze, primi in
frunte o lovitura care-1 facu sa vada stele multicolore. Ca
de la sine un reflector se aprinse in plafon. Carlo it vazu
nai bine pe agresor *i voi sa lichideze incidentul. Tipul
incerca insa telegrafieze un upercut dar nu reu*i, pri-
mind un carate deasupra nodului cravatei. Se indoi brusc
pin4 sa ajunga insul.la podea, Carlo simti ca it trage
cineva de brat.
Veniti repede, domnule, puteti avea neplaceri cu

In panica de rigoare, Carlo reusi sa dea urmare che-

marii ; fara voia lui, ajunse linga usa din dreapta barului,
care era gata deschisa, si fu unpins intr-un coridor strimt
si rece. U*a se inchise. Carlo o vazu pe Edith tremurind 5i
acoperinduii pieptul cu palmele spre ail mai ittoli bd-
taile inimii.
La citiva pa*i it zari pe Arturo impreund cu Jebon.
Zgomotele din bar crescura si un glas strident, ascutit
de mai multe whisky-uri, striga „La Polizia ! La Polizia !
La Polizia".
Jebon lua initiativa si vorbi pentru toti :
— Urmati-mä ! Ie*im prin curte. Ma*ina mea este la
citiva pasi.
Carlo se ,gindi ca altceva spusese Jebon cu privire la
local de parcare al ma*inii, dar acum trebuia sä se gra-
beasca.
 AjunO. in curte, Edith facu gestul ca-i e frig la miini.
Jebon o asigura :
— Sint in cutia de la bordul
Carlo se mai gindi ca o doamna nu vine intr-un
local de noapte fara manu§i. Lovitura din fr. unte 11 pre-
ocupa insa cu prioritate. Poate ca-§i face idei, sau a§a
or fi stind lucrurile. Jebon it elibera din nou de gindu-
rile indoielnice.
— Le-al uitat acasa §i ti le-am adus eu. Cind am intrat
in bar, 1-am rugat pe patron sa trimita un baiat sa-mi
aduca ma§ina aproape de local. (Carlo rezolva si problema
cu parcarea ma§inii). Domnilor, incidentul ne-a stricat
seara. Daca nu sinteti obositi, v-as invita la mine sa o
continuum.
Arturo se grabi sa intervind :
Va multumesc, domnule, dar eu am tren la ora cinci
§i parintii mei din nord ma a§teapta de cinci alai. Carlo,
to daca vrei, ramii, mai ales ca dupd incident nu e bine
sa umbli singur pe strazi.
A Jebon rosti, ca in continuarea unei idei care plutea
n aer :
— Are dreptate domnul. Mergem la mine, darn un
telefon la bar, aflam ce s-a mai intimplat. Daca e ceva
suparator eu pot afirma ca ati fost toata noaptea invitatii
mei. (tiu sa ma pun de acord cu politia.
Drumul cu masina nu clued mult. Intunericul nu-i per-
mise lui Carlo sa vada numele strazii, dar, la oprire, zari
in primele licariri ale zorilor un zid inalt, cu o poarta
uria§a_de fier.
Jebon clacsona de cinci ori. In interfon se auzi o fraza
interogativa al carei inteles ii .scapa lui Carlo.
Jebon vorbi intr-un microfon de la bord. Spuse si el
ceva destul de confuz pentru intelegerea lui Carlo si rä-
sufla u§urat , cind poarta se deschise automat §i marina isi
croi drum pe o alee lunga, pietruitd, marginita de plat-
bande cu iarba.
Jebon opri la peronul unei vile cu persiane. de metal
grin care lumina zorilor se imbia cu cea a becurilor.
Pe Carlo nu-1 impresiona. acest gen de vile. Erau imo-
bilele somptuoase pe care marii financiari straini le in-
chiriau cind veneau pentru afaceri la Roma. Luxul facea
impresle si-i dadeau amfitrionului o prestanta deosebita
Ltd de parteneri.
Gindurile it napadira pe Carlo si, fara sa mai atepte
nici o invita.tie, se lass greu intr-un fotoliu. Jebon 11 privi
cu un aer confuz in temp ce Edith se strecura pe up prin
care reveni curin4d cu o tava de cristal pe care tronau o
stela de Bourbon §i trei pahare.
— Fii lini§tit, domnule, rupse Jebon tacerea. Poate
nu-i nimic si, oricum, patronul mi-e cunoscut, pot sa spun
chiar dator. I1 voi chema imediat la biroul lui sá ma puny
la curent cu cele ce au urmat.
Jebon apasd pe un buton al interfonului care se afla
pe masuta telefonului §i forma un numdr.
0 voce guturald si lenesa mormai un „Pronto, con chi
parlo" dar dupd ce auzi numele interlocutorului vocea se
voinici subit continuind :
— A ! sinteti dumneavoastra, comniendatore. Bine ca
ati telefonat.
Carlo auzea in interfon conversatia.
- Ceva deosebit ? facu Jebon privindu-1 tinti pe Carlo.
- Lucruri grave, cominendatore. A fost politia aici.
L-au scos pe targd pe un individ. Cred ca nu mai are multe
zile. 0 rand de cutit in piept. Sper ca nu o sa am neplaceri.
- Ce le-ai spus ? zise zimbind trufa§ Jebon, privind
spre Carlo. '
_ Ce sal le spun. asigurd pe jumatate vocea din inter-
fon, ce-au vazut, aia le-am spus si noi. Clientii plecasera...
asa.cd nimeni n-a vazut pe nimeni.
- Multumesc, Orvo, am sd-ti fiu recunoscator. Culca-te
*ic uitd. E mai bine pentru toti. Stii ca eel care tainuieste...
— Nu ma compile eu, cornmendatore... am nevasta,
copii.
— Bine, Orvo, nu mai ridica pretul... Ne vedem astazi
dupa-amiaza unde stiff tu. Jebon inchise Fara sa mai a-
tepte replica lui Orvo.
Carlo rasufla Mai usurat si incercd sa-si adune gindu-
rile. Ti surprinse cind Jebon i se adresd spunindu-i pe
nume :
- Draga Carlo, fii lini§tit. Ai incredere in discretia
noastra. Edith a si uitat.
Edith aborda o figura distrata :

10
 - Ce sa uit ? Eu n-am vazut ramie. Si, la urma urme-
lor, tipul 1-a atacat pe Carlo, ass ca, in orice caz, e... legi-
tima aparare.
— Dar cutitul, cutitul, reu*i sa ingaime Carlo, eu n-am
purtat niciodata a§a ceva.
— Cu atit mai mult, desi e greu de dovedit, interveni
Jebon. Oricum, to-a5 sfatui sa ramii la not pind se innop-
teaza... Edith iti va arata camera de oaspeti. Vei gasi o
pijama pe masura... Poate cineva din eel prezenti azi
noapte in bar sa to recunoasca...
Carlo dadu peste cap paharul cu whisky, apoi se ridica
abatut. Miinile-i atirnau grele si aproape tepene. Edith,
cu un gest larg, ii ardta o u0. Carlo o lua inainte, supus,
si strabatu holul condus de o vointa careii avea sediul
in alt corp decit in al lui.

Cind politia care fusese chemata la Orvo ajunse la

Night Club, localul era intr-adevar gol. Doar pe un scaun,
linga ringul de dans, un om destul de voinic, imbracat in
smoching, ridea in hohote, tinindu-se cu amindoud mlinile
de burtd. Restul clientilor disparuse crezind ca este vorba
chiar de o crirna. Nimeni nu avea chef sa fie citat ca
martor.
Cdmap alba avea pe pieptii apretati o pata mare r4e.
Sergentul privea stupefiat cind la pata de singe, cind
la chipul tipului care se omora de ris. Omul ordinii crezu,
la inceput, ca „izictima" i§i epuizase ultimele forte intr-un
delir hilar si ezita sa se apropie.
Un moment de pauza.
„Victima" se opri din ris, i§i scoase brusc
apoi desfacu cama§a inro*itd ardtinduli un piept fara
par §i pe care nu se vedea nici o urma de rand.
Apoi, realizind ca are in fats un politist, zise cu un ris
fortat :
— Scuzati-ma, am vrut sa ma distrez. Localurile astea
nu mai prezinta nici o surpriza. Am vrut sa vad cum se
comports oamenii in fata unei crime... mai am Si alte
inetode.

11
 Sergentul acoperi ultimele cuvinte ale victimei cu niste
aprecieri nu prea favorabile la adresa acestuia. 0 facu
insa discret, in dialectul ssau napolitan.
- Glume cretine, domnule. Politia nu are timp de
farse, VA' rag sa va legitimati si miine sa treceti pe la
comisariat ca sa primiti „plata" pentru tulburarea ordinii
publice. Mai precis sä platiti amenda cuvenita.
— Ltd pasapottul meu, domnule.
„Victima" rosti apoi ca pentru el, in limba sa :
- E cert ca politia din tam asta e lipsita de umor.
 Capitolul al doilea in care
'se mai intimpla ceva... '
Dupa-amiaza de iunie romans ar fi facut
totul ica sa mai poata intirzia putin peste ora§ul icelor §apte
coline. Carlo vazu de la fereastra camerei sale de la etajul
vilei cum se insereaza. Dormise mult agitat, dar dormise.
Deschise timid un geam, a§teptind sa primeasca valul
de aer proaspat pe care-1 presupunea afara. Atmosfera
creata de climatizator 11 obosise. Vazu, §i recunoscu pe
data, silueta familiars a castelului San Angelo §i intelese
ca vila se of la situata pe m,alul sting al Tibrului. Ii veni in
minte, fara sa vrea, povestea trista a tinerei Tosca §i ima-
ginea crunta a §efului politiei din legenda perfidului
Scarpia. Legenda spunea ca Tosca se aruncase de pe acest
turn dupa ce-1 Injunghiase pe politist.
Instinctiv se retrase de la fereastra. Politic. Politia it
cauta pe el ca pe orice asasin de rind. Povestea cu pum-
nalul ii dadu insa de gindit. El n-a avut arms decit atunci
cind 1§i facuse serviciul militar.
Victima ? Este adevarat ca-1 lovise cu palmy intinsa,
undeva sub barbie, dar pumnalul... pumnalul poate ca-1
Implintase altcineva. Cineva anume, un rival din umbra,
care-1 'urmarea de mult timp. Profitase deci de intunericul
de pe ring Si de invalma§eala pe care o produc dansurile
astea moderne. i mai ales de scurta incaierare...
Ar fi mai bine sä mearga la politie, povesteasca
totul, sa-si dea amprentele si sa se constate ca cele de pe
imlnerul •cutitului nu sint ale sale.

13
 Dar daca asasinul a avut manui ?... Nu ar mai dovedi
nimic. I s-ar imputa ca el luat masuri de prevedere.
tie ca politia se leaga de orice pentru a termina cit mai
repede ancheta, pentru ca ziarele sä taca tot atit de repede.
Ziarele ! Cazul trebuie sä fi aparut eel putin in editiile
de amiaza. Oricum, in cele de sears. 0 crima intr-un bar
din Roma nu trece neobservata. Reporterii, satui de pro-
blemele economice politice, consemneaza orice fara a
mai da prea multa importanta nici chiar nesfir*ite-
lor schimbari de guverne.
Lipsise de la birou. Nu-i venise in minte nici macar
sa dea un telefon, sa gaseasca o scuza banala. La el acasa,
pe via Sartorio, nu era nimeni. Mama, singura rutla pe
care o avea in capitald, plecase la inceputul lunii la o sora,
in sud, urmind sä se intoarca la sfir.5itul lunii.
Mama it crescuse singura de pe cind era Inca in liceu,
ajutase cu modestul ei salariu de functionara la C.I.T.
termine facultatea de chimie. Imediat ducka facultate,
capatase un angajament stralucit in birourile unei maxi
1ntreprinderi de medicamente.
Inchise ochii deznadajduit. Tothl s-a prabu§it acum
toata, stradania sa de a-§i face o oariera fusese zadarnica.
De ce tocmai el ?
Intr-o secunda realiza ca povestea lui nu era decit un
episod banal, o intimplare din zecile de mii care sint des-
crise in romanele de 2500 de lire : un tinar cinstit, im-
plicat intr-o crima pe care nu o comisese, o eroare judi-
ciard §i temnita. 0 §i vedea pe mama sa la vorbitor, c-ti
ochii scur§i de lacrimi, citindu-i pe fats desperarea de (1
se fi Sacrificat in zadar pentru el. Deschise ochii revoltat.
Povestea i se parea prea siropoasa pentru a fi adevarata.
Dar, pind una alta, era urmarit pentru crima. Realitate:
oferea lucruri mai putin dulcege.
Citeva batai in u§d it trezird de-a binelea din cowiar.
Raspunse. U5a se deschise i Jebon aparu intr-un cos-
turn inchis, avind pe fai.a un zimbet de nestapinita sa-
tisfactie.
Ce faci. Carlo ?
Pe Carlo 11 deranja din nou ca i se spune pe nume,
t§i stapini indignarea. Era unul dintre cele mai mid ne-
cazuri de care trebuia sä se ocupe acum.

14
• — 1 Ia gindeam, domnule !
F Inutil, am facut-o eu pentru tine.
i aprinse lumina.
Plec acuin, ma duc is cornisariat. Nu eu 1-am omorit
pe individul acela. N-am comis nici o crima.
— Esti copil. Nu exist& nici o crimA !
— Nu inIeleg.
— Simplu ! Daca nu exists nici o victima, cu atit mai
puIin putem avea de-a face cu un asasin. E destul de
sinaplu.
— Bine dar... victima insingerata, pumnaltil,
ambulanta...
-7 Povesti ! Cu ziarele de prinz si de seara, Orvo, pa-
tronul barului, a aranjat sa nu apara nimic.
Jebon deschise usa.
— Vino, Orvo !
Patronul barului, mic, spatos si chel, intra in camera.
Purta un costum alb impecabil si la butoniera avea infipt
un trandafir rosu, mare cit o floare de dalie udata bine.
— Ikuna seara, domnule...
Carlo nu ra.spunse pentru un moment. Albul costumu-
rosul trandafirului ii sugerara intr-o clips imagined
„victimei" sale. Pieptii albi ai camasii, pata mare de singe...
El totusi nu vazuse nimic din toate astea. Auzise in inter-
fon doar relatarea patronului de bar...
Se intoarse sere Orvo si-i raspunse la salut.
— Sinteti ingrijorat, domnule, si tocmai de asta am
venit la domnul Jebon ; sa va asigur ca nu trebuie sa va
temeti de nimic.
— Dar mortul...
— Nici .un mort, zimbi complice Orvo. Cu presa rn-am
aranjat. Nici polilia nu are nevoie de tambalau. Individul
era un strain avind la actin doua crime 5i era cautat de
toate politiile din lume. Au gasit ca e mai bine asa. V-ar
felicita daca ar sti ca dumneavoastra 1-ati lichidat.
Pe Carlo 11 strabatura fiori de gioaza.
— Nu, multumesc, nu tin prea mult la asta. ti revenise
Putin stapinirea de sine. Totusi ma gindesc sa ma prezint...
• sa lamuresc lucrurile.
- Nu, sari Orvo, asta ne-ar aduoe la toti necazuri. Nu
iiitati ca au trecut atitea ore si not — Jebon dadu indignat

15
din cap — v-am acoperit. Eu am mai mult de pierdut
decit dumneavoastra. Am fost din nou la politie. Cazul a
fost clasat. In citeva saptamini iichidez si plec in Argen-
tina. Domnul Jebon si domnisoara Edith sint musafiri in
Italia.
Carlo se gindi la Arturo. Un martor. Plecase subit,
motivind ca merge sa-si vada familia. Ieri sears nu-i spu-
sese nimic de proiectul acestei calatorii. Si intelese Ca
Arturo era o veche cunostinta de-a lui Jebon. Ciudat,
foarte ciudat ! Sau a lost o simpla coincidenta ?
Puterile it parasira si se aseza pe pat. Se sim-tea foarte
singur...
— Si acum, ce trebuie sa fac ? rosti intorcindu-si pri-
virea spre Jebon.
— Nimic, raspunse Jebon. Sa te linistesti, Carlo, sa
mergi sa iei un Martini cu mine si Edith si apoi te vei
duce acasa, ca si cum te-ai fi trezit dintr-un vis urit.
Carlo se gindi sa refuze. Dar lard oamenii acestia se
va simti total descoperit. Cel putin pins se va intuneca
de-a binelea.
— Da, sa mai stam putin sä se intunece. Isi spuse
gindul cu un glas total lipsit de convingere. Era o .prima
solutie. As bea un Martini... nu, un Bourbon mai bine,
ma va red resa.
Orvo se agita a plecare.
— Ma duc, commendatare. Peste citeva ore trebuie sa
deschid. Domnule inginer, aveti toata increderea.
Ii intinse mina la capatul caruia cinci caltabosi de di'.
ferite marimi se aflau pe posturi de degete.
Carlo nu fa'cu nici un gest. Fara sa area avu senzatia
ca acest om ii repugna. Spuse mai mult ca pentru el :
— Adio, domnule !
Orvo nu se •supard si isi transfers discret pe coridor
cele o suta si ceva de kilograme.
— Carlo, haide, las-o balta ! Sa coborim in salon. Ai
spins ca vrei sa bei ceva. 0 sa.-i faca multa placere lui
Edith. Vorbind, Jebon i1 prinse de brat si Carlo o porni
mecanic, ajutat pared de o forts strains.
Lampadarele .de cristal din hol straluceau sarbatoreste.
Carlo avu din nou un moment de dezolare, gindindu-se cit
de simpla si frumoasa este vista daca nu ai incurcaturi.

16
 Edith, intr-o rochie mov, sedea pe o canapea in fats
careia se afla o masuta joasa stil Renastere.
Imaginea femeii ii facu din nou sa se gindeasca la si-
tuatia in care se afla. Ar fi putut si el sa se plimbe undeva
pe strada, la brat cu o tinara careia sa-i povesteasca des-
pre munca sa... Ori sa-i insire banalitati.... Dar asta era
posibil numai daca nu survenea catastrofalul incident de
Teri noapte...
Abia in urmatoarele secunde observa ca pe alt fotoliu
se afla un barbat in jur de treizeci de ani. Carlo se inclind
:spre Edith care-i rasplati salutul cu un zimbet incuraja-
ter. Barbatul se ridica din fotoliu si-i intinse mina.
— Fiul meu, Conniff, e mai molt italian, preciza Jebon.
S-c a nascut si a crescut la Milano. Acuma ma ajuta in
afaceri. Nu a vrut sä urmeze nici o facultate. Nici n-are.
nevoie. Am bani destui si Conniff a invatat bine meseria
noastra.
Carlo ii dildu mina dar nu-si spuse numele. I se parea
stupid s-o- faca. Era . convins ca tinarul era pus la curent
de la A la Z.
Cu gesturi mecanice, dupa ce scapa de strinsoarea putin
cam tare a miinii pe care i-o irnprimase fiul lui Jebon. lua
un pahar de whisky — gata pregatit de Edith — bau
dintr-o inghititura.
- Ia loc, Carlo, interveni Jebon. Ifni plac fotoliile
voastre italienesti.
Carlo se 'aseza.
— I-am spus fiului meu ca esti sus. Ca, dupa o noapte
pe care am petrecut-o la restaurantul hotelului Cavalleri
Hilton, to-am invitat sa-ti petreci duminica la noi. El
locuieste in alts parte, pe via Atlantico, unde am birourile
reprezentantei.
Carlo realiza ca este duminica ca nu a lipsit de la
birou. Un prim luCru bun pentru el.
Conniff se intoarse spre tatal sau cu o privire plind de
confirrnari :
— Da, papa, pe la cinci dimineata am lost chemat de
New York, de la reprezentanta din America. Am incercat
sa to prind la telefon, dar centrala hotelului era in p:Ina.
Cred Ca nu ma insel : 42.81.25. Am format numarul de
citeva on — voiam sa-ti dau legatura aciolo.

17
 - La cinci plecasem de la restaurant.
— Am crezut to te pot gasi totusi, deoarece insistau
sa-ti vorbeasca.
— M-au chemat la prinz din nou, aici, la vita. Mi s--a
parut curios ca in birourile deschise si duminica.
— tii, papa, ea ping la urma am luat marina si am
venit la hotel. Pina in via Cadiolo aveam de facut Boar
cinci minute. Dar, in fond, ce voiau ?
Fleacuri, ezita Jebon sa raspunda, considerind ea
amanuntul s-a consumat prea mult. Asociatul meu vine
In Europa, mline in zori.
— Portarul de la hotel, care te cunoaste, mi-a spur
ca plecasesi de citeva minute insotit de Edith *i de un
barbat a carui infatisare aduce cu cea a domnutui...
— Carlo, fulgera Jebon, avind aerul Ca fiul sau 'comae
o impolitete.
Carlo simti ca salonul, candelabrele si toate mobilele
se rotesc, se balanseJz6 si nu se oprira decit dupa ce mai
bau Inca un pahar de whisky servit Futomat de Edith.
Jebon ii asigurase, deci, un alibi. Totusi, pared._
Dar cum de se potriveau la minciuni cei doi straini ?
Ce stie tindrul Jebon ? 5i, in definitiv, ce importanta mai
are ! Un complice in plus sau in minus. Alcoolul isi facuse
efectul si Carlo se simti cuprins de un val de speranta.
Vor deci sa-1 ajute cu orice pret si prin cele mai sigure
mijloace.
Inclina capul cu recunostinta spre Jebon, murmurind
un „multumesc" plin de intelesuri.
Jebon se facu ca nu prea pricepe de ce-i multumeste.
— N-ai de ce, 'Carlo, a fost o seara placuta. Si apoi,
ca si cum asta-1 preocupa cu precadere, continua : $tii,
Carlo, imi placi foarte mult, am putea ramine prieteni.
Carlo se gindi ca va fi obligat, pierde urma, sa
accepte oferta lui Jebon. De fapt nu mai avea nisi o alter-
nativa si zise :
— Am sa f a c totul ea sa recompensez amabilitatea
d tri neavoast
- Nici o amabilitate. Eu ti-as putea fi recunoscator.
Si apoi, ca st cum i-ar fi venit pe loc o idee nostima : Ce
faci in concediu,- Carlo ?

18
 — Nu $tiu, de obicei stau la Roma, desi ma plictisesc
tur4tii care bintuie orasul, inghi-tind, cu un aer duct, toate
eptiile ghizilor.
- E stupid, confirma Jebon. Am o propunere care
if prive*te pe fiul meu, §i el tot un comod iubitor al Romei.
Fiul lui Jebon se simti obligat sa-i fats o surpriza tata-
Iui sau §i-1 intrerupse :
— Nu, papa. Vara asta vreau sa-mi oferi un concediu
mai deosebit. M-ar interesa o statiune balneara din alts
lard-
— E§ti in gindul meu, zise Jebon. Ce-ar fi sa mergi pe
Coasta de Azur ?
— Banal, papa, sint satul de Nisa, Cap d'Antibes sau
Saint-Tropez.
— Il auzi, Carlo ? spuse cu regret Jebon. E satul de
Nisa. Ai fost la Nisa ?
— Nu, raspunse Carlo. N-am avut niciodafa bani sa-mi
permit un concediu in strainatate...
- tii ce, Carlo ? relua Jebon. Ti-am spus ea am o
Wee. Dar nu ti-o spun data nu-mi promiti mai intii ea nu
te superi.
— Nu, raspunse Carlo, totul indiferent.
— Conniff vrea petreaca vacanta in alts tars.
Baca 1-ai insoti ?... Ar fi *i mai bine din multe puncte de
vedere. Nu te-ar mai vedea lumea o lung.
Carlo facu un gest de neputinta, din umeri.
— Ctiu, continua Jebon, n-ai bani. Aici am avut reti
(Trite. Prea mult nici nu costa. Drumul it faceti cu n*ina
iui. Conduce ca un cascador. Pentru casa si mass- va dau
un Dinner -Card si o sa va" descurcati. ..Asa procedez cu
Conniff cind merge in vacanta. E foarte zgircit si prefers
treaea, totul in contul meu decit sa scoata cu mina lui
bani din propriu-i buzunar.
— Papa, ma jigneti. Treci, numai o lung, pe numele
mete, contul tau din lamed si dupa patru saptamini va
tre'bui sa te angajezi portar la unul din hotelurile din
Europa, ca sa ai bani de tigari !
- Ce zici, Carlo ? interveni Jebon, spre a mai potoli
vorbaria fiului sau.

19
 — Ce sa" zic ? raspunse Carlo, care se gindea cit de
ward e viata pentru unii...
— Cu privire la vacanta, .continua Jebon care nu pri-
mise raspunsul.
— Nu am nici o idee, reveni Carlo. Neavind bani, nu
pot avea idei cu privire la o vacanta in strainatate. Nu am
bani si nu pot ,accepta sa plec sä ma distrez in contul
dumneavoastra.
— Copilarii, copilArii, Carlo, spuse rizind Jebon. Din
contra, ne faci un serviciu mie si lui Conniff. Fiul meu
vrea sd-si petreaca vacanta intr-o statiune in care n-a mai
fost si singur nu vrea sa piece. Nu stiu de ce ne-ai refuza.
i ti-am spus ca e bine sä dispari pentru citva timp din
Roma.
Carlo se intoarse spre Edith, care, ca o bund secretara,
tacuse tot timpul, asteptind dispozitiile sefului. Edith dadu
din cap in semn ca este bine sa" accepte acest „este bine
sa accepti" tirAra it §i rosti pind la urma, apasind aproape
imperceptibil pe „este bine".
Carlo se trezi brusc. Se uita la Jebon apoi la Conniff.
In definitiv, isi zise in gind, ce-mi propune ? insotesc
fiul intr-o statiune balneard. Ce-i rau in asta ? Singurul
rau este ca nu pricepea de ,ce atlta generozitate. Intr-o
singura zi si de la un singur om este prea mult. S-a facut
complice cu el la o crima, 1-a ascuns in vila acum,
culmea culmilor, este dispus sa .cheltuiasca sute de mii do
lire .ca ofere o vacanta in alta Ora, pentru a-1 ascunde
temporar de ochii curiosilor...
Pauza necesard pentru aceste ginduri o respectard toti
cei prezenti, care, desi cu un aer distrat, doreau totusi un
raspuns menit sa puna capat
- Primesc, domnule Jebon, cu conditia sa platesc si
eu o anumita sums. Voi avea banii de concediu, ma voi
imprumuta... E cert ea mi-ar face placere sa vad si alte
locuri... i, daca fiul dumneavoastra .tot merge cu masina,
nu-1 va incomoda prezenta mea.
— Bravo, aplauda Jebon. Ca om de afaceri lasa-mA
pe mine sä pun conditiile financiare. Acum, hai sa" sta-
bilim locul.
 ca un facut, aparu pe masuta „American overseas
shopping and service guide".
— Iata aici, in ghidul aista, este toata Europa. Orase,
hoteluri, restaurante, monurnente, muee, tot ce poftesti.
Deschide-1, Conniff, unde se nimereste. Sa lasam pe
destinului soarta vacantei voastre.
Conniff se apleca spre masuta, lua micutul ghid ameri-
can, 11 press in palme, ridica ochii spre tavan ca sa nu
fie banuit ca triseaza si, tot cu ochii in sus, slabind palmele
deschise volumul puse, asa deschis, pe masuta, cu
copertile in sus.
— Edith, spuse Conniff cu rasuflarea taiata. Citeste
dumneata. Vezi ce ne asteapta la vara. Dar, stai, nu ; mai
it tii toata lumea sa jure ca va accepta, indiferent de lard...
De acord ?
Carlo si Jebon cladura afirmativ 'din cap.
acum, papa, pentru ca nu to-am rugat niciodata
nimic prea exagerat, vreau sa-mi indeplinesti o dorinta
neinsemnata.
— Se accepta, spuse blind Jebon.
- Iata : eu, Conniff, fiul tau, o invit si pe Edith cu noi.
— Conniff, fiul meu, relua Jebon, uiti ca fata are un
logodnic aici la Roma. Ma invoiesc daca-1 luati si pe el.
Fie zici, Edith ?
— Domnule Jebon, eu sint angajata dumneavoastra
i daca-mi dati dispozitii de acest gen am toate motivele
-sa le execut. Cit it priveste pe Gianni, daca nu vrea, e plind
Roma de logodnici.
— Esti cam nedreapta, Edith, riposta Jebon. Ceea ce-ti
cer eu nu este o dispozitie. Fiind in concediu in iulie, ti-1
petreci unde vrei. In ceea ce it priveste pe Gianni, e bine
sa-ti cintaresti vorbele. Roma are mai multe logodnice
decit logodnici. Deci, s-a facut. Edith, sa vedem despre ce
e vorba.
Edith, cu vadita emotie, intoarse ghidul si citi cu un
ton surprins : ROMANIA, pag. 529.
Carlo si Conniff prinsi in ramasag nu clipira. Jebon
insa scoase o exclamatie de nemultumire : '
- Cred ca ne-am grabit. Daca-i vorba de vacanta, hai
fhn seriosi.

21
 -- Nu, papa, sa fim seriasi, dar si oameni de c-uvint.
.Dumneata ne-ai pove.stit despre mlinile 'destinului. Nu-ti
retrage semnatura. *i la urma urmelor ce stim not -despre
Romania ?
- Eu personal nimic, zise Jebon, oarecum jenat. Stiu
ca-i in Est, cam pe undeva linga Iran. De aia mi se pare
ca are petrol.
- Scuzati-ma, interveni Carlo, nu-i chiar asa. Romania
e pe malul Marii Negre, e o tars foarte bogata si frumoasa
si are o plaja extrem de cautata. Multi dintre prietenii mei
au fast pe acolo.
— Si, ce limba vorbesc ? Un dialect arab ? relua Jebon
care Linea cu tot dinadinsul ca Romania sä ramina retina
cu Iranul.
— Nu, domnule, continua Carlo sa faca risipa de cu-
nostinte generale. Vorbesc o limba latina si care se chearna
limba romans. Ultimele doua cuvinte, Carlo le rosti pe un
ton profesoral si care nu mai permitea nici o replica.
— N-am stiut ca exists o limba romans, se scuza Jebon,
eu sint prea textilist ca sa mai cunosc si alte lucruri. Dar...
hai sa lasam gluma... Edith, deschide si to ghidul.
— Papa, papa, de ce ma inveti sä nu ma tin de cuvint ?
miOrlai Conniff ; macar hai sa citim ce scrie in ghid. Arne-
ricanii nu glumesc cu ghidurile .lor. Te rog, Edith.
Edith tsi drese glasul ca pentru a rosti o fraza solemna
si incepu :
„Romania is a holiday land for all seasons".
— Edith, exagerezi, intrerupse Jebon.
— Nu mi-as permite sa citese altceva. Pot continua ?
Nimeni nu spuse nimic si Edith relua dind, una dupa alta,
datele geografice si istorice scrise in ghid. Sund telefonul.
Jebon se ritlica si vorbi in aceeasi limba necunoscuta lui
Carlo. Apoi reveni si i se adresa lui Edith :
— Scuza-ma, Edith, continua !
Edith citi din ce in ce mai aferata :
”Pe linga frumusetea deosebitti a peisajului, ora§ele
satele pitore,sti, bogtitia unui folclor original, monumentele
istorice de mare valoare artistica, posibilitatea de a prac-
tica o vasty gamy de sporturi si calda ospitalitate a po-
22
porului roman sint 111111211i citeva motive care fac ca Roma-
nia sa fze o tarnideala pentru vacanta dunineavoasirie.
- Ajunge, Edith, m-ati convins. se arata. biruit Jebon.
De fapt, treaba voastra.
Carlo se riffled.
cer iertare, dar as urea sä ies la aer.
- Du-te, dragul meu Carlo. Du-te lini§tit. A, uitasem,
lass-i lui Edith numele intreg §i telefoanele de la birou
§i de la dorniciliu. Sa retina camere, sä ia vizele. Apropo,
ai papport ? Lasa, §tiu, n-ai. 0 sä-ti spund Edith unde sa
naergi vei avea in 48 de ore.
— Multumesc mult, apuca sa mai spuna Carlo si se
indrept6 sere use, fard sa-li mai ia ramas bun.
Strabatu aleea pietruita §i cind ajunse la poarta imensa
avu o tresdrire. Cum o sa iasa ? Pina rdspunda
intrebare, poarta aluneca docile pe §ine, fa.cindu-i loc.

Racoarea primelor ore de noapte 11 inviora. Se intreba

ikted intr-adevar poate merge lini§tit acasd. Sa aibd in-
aedere in Jebon ? De ce n-ar avea ? Totusi incidentul de
iseara it nelini§tea, de§i i§i auzise §i alibiul. Jebon are
relatii. E intreprinzator. Il §ocase putin ca dispreuise
Romania, deli el, Carlo, *tia dear din auzite cite ceva des-
ire aceasta Cara. i,. in definitiv, fie ce-o fi Daca ar trece
pe la bar ? Pentru moment gindul i se paru o nebunie.
Dupe citeva clipe realizd insa cä poate juca o carte hotari-
toare. Dace nu-1 recunoate nimeni, nu mai are de ce sa
se teama. Si apoi, it intriga ringul de dans pe care se
petrecuse ceea ce i se spusese ca se petrecuse. Barul era
aproape. Parcurse cele citeva strazi alergind. Area o iclee
Lixd. Sa mai intre o data in bar, sa reconstituie mintal
totul si dupd asta se va simti — credea el — cel pL4in mai
u§urat. dadu seama cind ajunsese in local. Er du;
ocupate 1putine mese. La una dintre ele statea Orvo §i
alaturi de el — imposibil i se pared — revazu chipul „vic-
tinaei- de ieri seara, cu nasul borcanat si cu pdrul risipit
Neste ochi. Orvo it vazuse si ajunse linga el intr-o clipa.
— Cammendatore, nu este Tecomandabil sa" veniti pe
aici, ii spuse discret proprietarul barului si ii impinse rapid.
Afard in strada.

23
 Capitolul al treilea In care nu
se mai intimpla nimic (Dar este
necesar!)
Si intr-adevar, cele citeva zile trecura pen-
tru Carlo ca oricare alte zile in care nu i se Intimpla ni-
manui nimic.
Lucrul la birou 11 retinea 1ntr-atita, incit deseori lipsea
de la intilnirile pe care $i le dadea cu prietenele. Nu ie$ea
cu multe fete. Il plictisea lipsa for de preocupari mai
ales limbajul cam prea colorat pe care se sim-teau obligate
sa-1 adopte. Pe Manuella o dorise mult ; s-ar fi casatorit cu
ea daca nu disparea intr-o zi cu un brazilian mai chel cleat
Yul Briner care-i vorbea despre vastele lui plantatii in
care cultiva tot ce se poate cultiva pe planeta noastra.
Cind a plecat cu el, Manuella i-a cerut sa nu o regrete
ci &á fie multumit ca ea va fi atit de fericita.
Acest- „atit" s-a ;consumat in citeva luni, undeva, in
Sardinia, dupd cite a aflat el. Manuella s-a reintors la
Roma doar Cu un plus de experienta. Nu 1-a mai cautat.
De atunci, Carlo nuii mai Meuse ginduri de casatorie,
ci se multumise doar cu aventuri intimplatoare care nu
aveau nici un fel de urmari.
De la Jebon, mai precis de la Edith, primise citeva tele-
foane, fie la birou, fie acasa, pentru a i se spune ca totul e
in reguld. Vor pleca in Romania la 2 iulie. Acolo totul s-a
aranjat in ceea ce privet camerele la hotel. Mai trebuia
doar sa dea fotografii pentru pa$aport, lucru pe care il
$i facuse.

24
 Venise ultima zi si Edith ii Meuse a doua vizita la bi-
tou pentru a-i aduce pasaportul maculat de vize si
ampile. Avu o senzatie stranie cind it deschise "si citi
primele pagini o serie de date care reconstituiau in
teva cuvinte si cifre un Carlo... Avu o • senzatie stranie
Ogntru ca vedea pentru prima oars descrisa propria-i per-
wand inaltimea : 1,83 ; parul negru ; ochii verzi ; fa.ra
fiemne particulare. I se paru stupid ca el, 0 fiirrta cu atitea
ginduri si treburi, putea fi rezumat doar in citeva cuvinte.
Carlo era, dincolo de aceste indicatii, un barbat pe care
once casa de mode 1-ar fi dorit prezinte produsele in
culori si din toate unghiurile din care un bun aparat de
(ptografiat putea sd-si Incerce pelicula.
Se gindi la cum trebuie sä arate barbatii din Romania
isi aminti ca-1 intrebase pe un prieten, care fusese acolo
trecuta. „Intrebare stupida" ii raspunsese prietenul.
„Cum vrei sa arate ? Ca toata lumea". „Dar femeile ?" se
Iticapatinase el. „La fel" precizase laconic interlocutorul
% un telefOn ii intrerupsese timida investigatie antropo-
logica..
Telefonul de pe masata de noapte sung. Era Edith
care, cu aceeasi voce profesionala de secretary .constiin-
cioasa, it anunta ca a doua zi vor pleca.
Unde ne intilnim ? indrazni Carlo.
— La ora 6 sä fii jos cu valiza, raspunse Edith calms.
SA nu to ingrijesti de nimic pentru drum. Am facut noi
totul. i aciIm la revedere, pe miine dimineaVa.
Acest „noi" de care se servea uneori Edith ii. desper-
sonaliza. Se gindi insa cä „ei" erau cci in sarcina carora
erau toate amanuntele organilarii.- .Spuse „la revedere" si
astepta ca Edith sa inchida telefonul.
Nu dormi aproape toata noaptea de teams ca nu se va
putea scula la timp. Verificase de nenumarate on destep-
tatorul si, la un moment dat, i se paruse ca are un tic-tac
anormal. 11 urmari. atent o ora, asteptind sa surprinda ceva
deosebit.
. La 4 cobori din pat si isi incepu toaleta de dimineata.
Valiza i-o pregatise mama de trei zile. Cu zece minute
mainte de ora 6 batu incet. la usa ei. Era de mull imbra-
cata. Se despartira fiecare rezervindu-si in minte gindu-

25
rile de rigoare. Era prima oars cind Carla pleca in alts
Cara si mama ar fi vrut facii multe recomandari. La
27 de ani, copilul ei va trebui sa se descurce singur. Deci,
nu-i dadu nici un sfat.
Masina *Rpta jos. Era un Masseratti cenuiu de cinci
locuri, constructie specials, cu o cabina imensa prin ale
carei geamuri to puteai uita ca intr-un acvariu.
La volan se afla un necunoscut linga. care ,wdea, tfi-
cuta, Edith. Pe bancheta din spate statea Conniff. Vazin-
du-1, acesta deschise portiera §i-1 rugs puns valiza
in portbagaj. Carlo se conforms, apoi se urea in ma§ina.
Imi place ea e§ti punctual, rel4 Conniff. Da-mi
voie sa-ti prezint pe logodnicul lui Edit ii, domnul Gianni
§i nu mai *tiu cum.
Cel vizat mormai un nurne confuz .5i, privind in oglinda
retrovizoare, dadu ceremonies din cap. Carlo se inclina
§i el spre oglinda spuse numele.
Ma§ina porni discret, de uncle se vedea ca eel care o
conducea stia multe despre automobile. Carlo 4i dadu
seama ca interiorul era climatizat §i i§i anula in gind
unele griji pe care le avusese cu privire la caldura de
peste zi.
Se oprird la Ferrara, apoi la Venetia, pentru a mai lasa
motorul sä se raceasca Si, in sfir§it, ajunsera to Trieste
unde Gianni opri la citeva sute de metri de frontiera
Iugoslava. Deschise portiera §i cobori, cerindu-le si celor-
lalti sa faca la fel. Carlo ie§i al doilea Si deschise u§a din
fga pentru ca sa poata cobori si Edith.
Conniff ii urTna §i to-ti patru i§i zimbira ca sa inlaturc
urmele de oboseala pe care drumul parcurs in mare goana
le intiparise pe Ltd.
La postal de granita a§teptau zeci de Un Babel
de limbi §i de numere inviora atmosfera. Ma5ini de toate
marcile, oameni in toate ve§mintele §i cu cele mai variate
chipuri.
Le veni rindul la control. Uriqul, dar sprintenul Mas-
seratti se apropie de bariera tarcata in ro§-alb. Coborira.
Un granicer italian in uniforms se indrepta spre ei.
Dati-mi pappoartele, ordona Conniff, care avea
deja in mina doua.

26
 Carlo facu primul gest'ui, urmat de Edith Gianni.
Conniff le aciuna, apoi inaintA spre a-I intimpina pe gra-
n:leer. I le dadu si acesta se indrepta spre biroul vamii. Alti
doi graniceri, care-1 insoteau pe primul, le fAcura semn
set se apropie pentru controlul vehiculului. Se conformara
dupa un scurt timp, primul granicer reveni si-i dadu
lui Conniff pastipoartele, multumi si facu semn sa se ri-
dice bariera. PlecarA. Inainte de a ajunge la postul iugo-
slav de grani0, Conniff distribui ficcaruia maportui
spunind
Aici prezentgi personal pasaportul. Sint alte reguli.
•Granicerul iugoslav se si afla linga ma.5ina cind aceasta
topri.
Saluta si le facu semn sa coboare.
Coborira in aceeasi ordine si Gianni ii intinse grani-
cerului pasaportul sat' si actele
Ofiterul iugoslav deschise capotele, inconjura vehicu-
hal, control& numerele, seria motorului si apoi confruntA
sumbru al lui Gianni cu eel din permisul de con-.
ducere.
Carlo astepta lini tit sa-i vind rindul. Fara sa vrea
deschise pasaportul si nu-i veni sa creada. Fotografia era
a lui, semnalmentele cdrespundeau, dar nu-I mai cheina
Carlo Mercalli ci Carlo Sarmiento.
0 clips voi s& protesteze, dar ofiterul iugoslav ii lug
pa.5aportul din mina si repeta gesturire de confruntare. In
area clip& Conniff fu linga el si-1 atinse discret cu Palma
peste brat ca si cum ar•fi vrut inlature pentru a se
prezenta psi el la control.
Uluit, Mid glas, Carlo ceda intorcindu-si privirile spre
Edith. Tinara se arata avizatA facu semn din cap sa
stea
Controlul se terming dupd un timp si pornird in viteza
pe soseaua care ducea spre Liubliana.
Carlo nu stia cum sä inceapa, cind Conniff rupse
tAcerea :
— Nu to ingrijora, dragul meu, pentru un fleac de
name. E mai bine aka in Wile comuniste. Fereasca Durn-
nezeu de vreun necaz, ti se pierde urma ceva mai repede.
Edith gasi cu cale s& intervina

27
 — De fapt, fats de situa%ia in care ai plecat, domnul
Jebon, care are experienta, a gasit ca e mai bine a§a.
Carlo reu§i sa lege in minte doua idei §i spuse cu un
glas stins in care simtea totu§i indignare si uimire :
— Nu inteleg de ce e mai bine aka §i nu cum este
normal. Mergem doar in vacanta ! i oricum, Mercalli sau
Sarmiento, daca-i vorba sa fiu urtharit...
— Nu-i chiar ass, fiule, mormai Gianni si apasa ac-
celeratia pins la maximum.
Voise §i reu§ise, prin acest gest, sa-i dea senzatia lui
Carlo ca nu mai este nimic de facut.
Carlo realiza ca este in zadar sa mai protesteze §i in-
tro clipa i§i dadu seama ca orice gafa i-ar aduce marl
necazuri.
Conniff ii confirms pe loc temerile :
- Las-o balta ! la ce te expui ? Ai intrat in Iugo-
slavia cu un papport fals. Ce-ar urma daca vei fi des-
coperit ? Ceva foarte logic si care s-ar intimpla in orke
Cara din lume. Ni§te semne marl de intrebare, care nu dis-
par decit dupa ce, arestat, va trebui sa arati motivele
pentru care ti-ai schimbat numele. i poate s-ar afla ca
ai omorit un om !
— Nu eu mi 1-am schimbat, sari Carlo, care se si ye-
dea in fata unui anchetator.
- Ce importanIa are tine a falsificat pqaportul ?...
Nu §tiu daea pricepi-... Acum este singurul tau document.
Fara el e O. mai gray. Nu prea cred ca ai de ales. Edith
ti-.a spus Ca tata a vrut sa te protejeze.
Carlo dadu sa prinda mineral portierei §i privi spre
retrovizorul lui Gianni :
— Opre§te, vreau sa cobor, e mai bine sa se termine
totul acum.
Gianni it privi prin oglinda preveni, de data asta
cu un glas ceva mai aspru :
— Nu face prostii. Eu nu opresc. Daca vrei sa te
sinucizi, deschide §i sari. Te previn doar ca avem 180 de
kilometri la ord.
Carlo se lass epuizat pe spatarul banchetei si inchise
'ochii, singurul gest pe care 11 mai putu face in clipa
aceea. Apoi, tot cu ochii inchisi, intreba :
- Ce vreti, mie imi este teams !...

28
 — Mai ramine sa spui ,,Vreau la mama" ii termini
Gianni fraza.
- E§ti stupid, Gianni, cu glumele tale proaste, in-
terveni Edith. Carlo, dragul meu, am uitat sa-ti spun ca
tots purtam alte nume. Conniff, arata-i, to rog, pa§apor-
tul tau.
Conniff aprecie diplomatia femeii §i-i Intinse lui Carlo
papportul.
De§i nu-1 interesa decit faptul ea el are nume fals, lea
4ocumentul §i citi la rubrica „numele §i prenumele" :
,Conniff Sertorio, apoi, cu un gest lent, i-1 restitui pose-

Ce zici, fiule ? i-o tale scurt Gianni. La mine e §i

i groasa, am §i permisul de conducere internatio-
al fals.
— Nu ma intereseaza ce faceti voi, prinse curaj Carlo,
tincle este pa§aportul meu ?
Conniff ii satisfacu pe loc curiozitatea cu oarecare as-
rime in glas :
— In primul rind, „Voi" 'sintem „Noi" adica §i „Tu".
wportul tau a ramas la Trieste vei priori la in-
arcere.
Carlo tacu. Indignarea i se preface treptat intr-o
ovata curiozitate. In definitiv, daca nu se intimpla ni-
ic, §i va avea el grija sä nu se intimple, nu risca prea
ult. Daca lucrurile vor lua o intorsatura grava, are timp
/4-1 Romania, sa lamureasca totul cu politia locals.
;; Le va spune celor de acolo totul de-a fir a par §i va
utea dovedi ca i s-a schimbat paaportul la ie§irea din
- Italia. A fost inregistrat desigur la granita. Gindul acesta
11 mai lini§ti §i se hotari sa intre in jot. De fapt, pind va
fi la adapost, nici nu prea mai avea mare lucru de facut.
— E in ordine, domnilor, daca tacind nu risc nimic,
sint de acord sa a.5tept desfawrarea evenimentelor.
Se gindea ca mai are 700 de kilometri de mers pins
la Belgrad si apoi, Inca pe atita, ping la Bucure§ti. Plus
drumul ping la mare...
— Bravo, pui§or, conchise Gianni. Baiatul s-a facut
cuminte nu §tim despre ce evenimente vorbete. Nu
va fi nici un eveniment, ci o vacanta placuta pe litoralul
romanesc.

29
 Gianni privi in retrovizor si cu doua degete ii Mat ar-
hicunoscutul sernn de „Pa, pa!" si apoi mormal un
„Amicissinvi".
- Sintem buni prieteni,. Carlo, completa Conniff tiu
ca te-ai speriat. Ai si de ce. Dar vietii trebule. sa-1 mai
cind in cind cite un brinci, ca sa simt.i ca o traiesti.
Carlo zimbi. Lui, nu-i scapa. gestul si, lasind
volanul, it plesni cu palmele intinse intr-un gest final de
satisfactie
— Asa, Carlucci°, asa-mL placi. Rizi ca o sa petrecem
bine. Daca vrei — mai precis daca-0 e pe plac — ai voie
sa-i faci curte Edithei. Dar nurnai pe timpul calatoriei.
— Am sa-ncerc, spuse, zimbind din nou, Carlo.
— i ai sa reusesti, completes Edith.
Ca din intimplare, Gianni puce o frina si toti cei din
marina trecura prin emotille inerente socului.
— Edith, nu vita ca sintem logodi# s.i ain un cutit
mare si lucios ca al lui Sparafucile. Dar... daces te rogi
frumos... stricam logodna pe timpul rie de-
claram fiecare teritoriu independent si ne urmam legile
proprii...
— Eu m-am si declarat, se repezi Edith, intorcindu-se
vesela spre Carlo.
- Ce zici, Carlo ?
- Eu nu sint logodit, asa ca nu mai este nevoie sa-mi
schimb statutul, zise Carlo.
- Doamnelor domnilor, interveni Conniff. Nu uita0.
ca Edith este secretara tatalui meu si ca as cam avea §i
eu un cuvint de spus.
— Conniff, spuse cu prefacuta re-volta Edith. In con-
tractul meu de angajare to nu figurezi. Daca esti impu-
ternicit, semnam altul cu aitc conditii economice... Mai la-
sati prostiile... Va tocmi# ca niste zarzavagii... Carlo, itj
admit curtea si, daces ma scapi de acesti doi berbanti, imi
faci un deosebit servfciu.
Fara sä ezite, Gianni baga mina in haina scoase din
subtioara dreapta o arm.a plata si. lucioasa. Apoi, vazind
gestul de repulsie al lui Carlo striga, ca in melodrama,
spre Edith :
- Te-am cucerit si te voi pastra

30
 Apoi, Lira nici o prevenire azvirli revolverul spre
Carlo care abia ilsprinse rdin zbor.
Ia-1, puiqor, 'ca tine de cald, -adauga , cind Carlo voi
:tea protesteze.
— N-am ce sa :f ac cu el, ingaima Carlo.
- Ia-i, interveni Conniff, am §i eu unul, iar Gianni
este de asemenea dotat. Coiiniff dadu la o parte reverul
sting al hainei, lasind sa se vada un toc de pinza alba, ata-
at de un ham de aceea§i culoare, dupa care continua
.Uite §i permisul de portarma pe numele din pa§aport.
Bags-1 in buzunar. Avem fiecare cite unul, §i ar parea
suspect ea to sa n-ai.
„Cu permis in regula, deli pe nume fals, nu rise ni-
zise Carlo 'bags arma §i documentul in buzu-
marul in care-§i tinea papportul. Cu primul prilej se
,:va debarasa •de aceasta noua „surpriza".
Drumul pins la frontiera romaneasca dura doug zile,
popasurile respective, in care Gianni disparea sistema-
ic motiv ca trebuie sa intretina marina pentru a fi. in
stare perfecta. Dupa Zagreb urmase Saraievo, apoi Belts
gradul, cu malurile inverzite .ale Dunarii. Trecind peste
primul pod, Gianni Incepu sa fluiere un vals apoi deschise
gura ca sa emits ni§te cuvinte intr-o limbs pe care Carlo
nu -o intelegea. Glasul lui Gianni era spart de tutun *i al-
cool dar tinea sa „cinte" cu multa con§tiinciozitate toate
cuvintele. La un moment dat inceta, schimba pozitia unui
Iauton de la bordul ma§inii §i, dupa citeva clipe, se auzira
:in .difuzorul aparatului de radio doua cuvinte in aceea§i
limbil in care Gianni cintase.
— Cum se cheama orawl lista ? intreba Conniff.
— Bagdad, raspunse Gianni mindru de cunotintele
sale geografice.
Edith .pufni In ris §i, cu tm gest prietenesc, ii acoperi
iou paima gura .lui Gianni.
- Dragul meu, cind vom relua logodna va trebui mai
sa treci un serios examen de geografie. Bagdadul
este capitala altei tari. Afla singur in ce ora§ sintem.
Gianni nu lua in seam& cele spuse de Edith §i-i in-
triumfator

31
 — Mai avem circa o suta de kilometri pins la fron-
tiera romaneasca. Conniff, ar fi cazul sa ne mai *i schim-
bam, lansa el *i opri ma*ina pe dreapta strazii.
— Cu placere, Gianni, dar mai intii du-ne la un hotel
sa ne spalam *i, daca permiti, o sa *i mincam.
Gianni se supuse *i pins a doua zi de dimineata cind
pornira din nou, chiar ca nu se mai intimpla nimic.
* * *

De la punctul de frontiera iugoslav se vedea uria*ul

pod care, dupa aproape doua mii de ani, lega din nou ma-
lurile Dunarii.
Nici unul dintre cei patru turi*ti italieni n-aveau de
unde sa *tie — de*i ar fi putut afla, consultind un digest
de istorie a imperiului roman — ca acum optsprezece se-
cole aici se intimplase ceva.
Un imparat roman, a carui columns se afla in forul
din centrul capitalei Italiei — *i a carei replica e gazduita.
in Muzeul de Istorie a Romaniei din Bucure*ti ajutat
de un arhitect grec din Damasc, unise, pentru prima oars
dupa cite SQ *tie — cele cloud maluri ; *i facuse sa
treacd peste pod legiuni zgomotoase suparate pe ,,bar-
barul" rege dac, caruia ii platea tribut. Era o umilinta
unica in istoria puternicului imperiu. Romanii veneau ca
inamici si, ca atare, cu ginduri rele.
Tot cu ginduri rele, dupa cit se pare, treceau acum
cu Masseratti cei patru stranepoti ai Romei. Poate ca
nu toti patru, deoarece Carlo credea Inca in vacanta
promisa.
Controlul la grani-ta romaneasca dura
italiene*ti treceau zi noapte si nirnanui nu i se mai pa-
rea nimic curios.
La predarea pa§apoartelor, Carlo ramase ultimul.
Ofiterul de graniceri ii deschise papportul, privi atent
fotografia, citi numele si ii spuse in italiana :
— Domnule Sarmiento, va rog sa ma insotiti la biroul
granitei.
Carlo simti ca tabloul sinoptic „standard", care arata
sistemul circulator omenesc, s-a albit complet i ca nu mai

32
exista_ nimic ro*u care sa indite ca pe undeva mai curge
Singe.
- Ce se intimpla ? intreba Carlo dupli ce-§i reveni
putin.
— Nirnic, replica ofiterul politicos. Va rog sa ma
insotiti.
Ofiterul §tia ea orice retinere de paaport peste uzanta
-11 impacienteaza pe eel in cauza. asta la toate punctele
de frontiers din lume.
Carlo privi uluit spre tovara§ii sai care se prefaceau
Ca au diverse alte preocupari si, intelegind ca este defi-
nitiv pierdut, porni alaturi de ofiter.
In birou se mai afla un alt ofiter care-i raspunse la
„buns ziva", primi pa§aportul de la colegul sau, citi ceva
i it intreba pe Carlo :
- Numele ?
Carlo intelese ca asta inseamna „nornine" §i ezita o
elipa. Daca spune Carlo Sarmiento comite personal delic-
Oil de trecere frauduloasa a frontierei. spune nu-
mele adevarat, incep complicatiile : lamuriri, revolverul,
permisul fals de portarma etc.
Deci trebuie sa mearga pe drumul eel mai putin ris-
cant. Nu se. poate dovedi ca nu-1 cheama Sarmiento.
Rosti ferm :
— Carlo Sarmiento, si adauga : Roma, chemind pared
in ajutor cetatea eterna.
— Foarte bine, zise interlocutorul, zimbind.
„Bine", ce-i asta ? gindi fulgerator Carlo. Mi-a zis
„bine" si a zimbit. Deci, poate sä nu fie ceva gray.
Ofiterul scoase din dosar o hirtie tip imprimat pe care
i-o intinse, spunindu-i :
— Signor Sarmiento, una telegrama de la mama.
Carlo multumi din cap tinind in mind telegrama pe
care nu area curaj sa o deschidd.
Locotenentul ii vdzu nehotarirea si-i spuse calm :
— Scuzati, not am citit-o prin forta lucrurilor, cind
ne-a adus-o posta, spre a o tine la dispozitia dumnea-
voastra. Totul e bine, doamna mama dumneavoastra va
§alutd si Yd doreste vacanta placuta. Daca vreti, pu\
sa-i raspundeli chiar din acest oras.

33
 — Cum se cheama orawl ? intreba Carlo ca 6A nu-si
mai puns probleme cu privire la insolita misiva.
- Drobeta Turnu-Severin.
Cei trei prieteni ai lui Carlo ateptau, impasibili, farA
sa arate ea s-ar bucura de revenirea sa.
Se urcard in ma§ina §i Conniff porni trecind pe sub
bariera rod-albs.
Ce-a lost ? intreba Gianni. Romanii 4tia sint cam
pisalogi.
- Mi-a sosit o telegrama de la Roma, de la mama, dar
nu inteleg, e pe numele din paaport.
— Nu to mai obosi nici sa in.telegi, nici s-o deschizi,
zise Gianni, smulgindu-i hirtia din mina. Ili este adresata,
dar ne prive§te pe noi. citi :
,,Dragd Carlo. Aici totul este in ordine. Toti sinter
bine inclusiv motanul tau. Iti doresc vacang pleicutti. Cu
dragoste. Stop. Mama".
Inca o data Carlo realiza ca i-a mai survenit o napasta,
ca telegrama face parte din misterele acestor oameni. El
nu avusese niciodatit nici un motan.
Dorea in clipa aceea, din toata inima, ca telegrama
fi fost trirnisa chiar de mama lui.
Conniff chihoti multurnit §i porni zveltul Masseratti
pe 5oseaua care urma duca spre Craiova. RodiscH
non de ploaie se oglindeau in capota
Era la amiaza.
 Capitolul al patrulea In care
incepe vacanta *i mai incepe.
multe alte treburi
Atit Carlo, cit si cei mai nepriceputi citi-
tori de romane de aventuri §i-au dat seama ca gluma se
cam ingroase.
Acele* persoane pomenite mai sus banuiesc ca sur-
prizele lui Carlo nu se vor opri aici. Dar tinarul inginer-
chimist italian 'Astra Inca speranta ca nu vor merge prea
departe. Intelesese ca nu au venit in Romania cu cele mai
curate ginduri. I1 bagasera pins peste cap in ni§te incurca-
turi si nu se indoia Ca o facusera pentru a-1 domestici si
a-1 face sa-i asculte orbe.5te.
I-ar fi fost u§or s z scrape de tot daca ar fi stiut ce este
cu misteriosul „injunghiat". Ar fi trebuit sa lamureasca
totul Inca dinainte de a pleca din Italia. Ar fi fast, ar fi
trebuit etc... N-a facut-o §i pace, iar acurn este la dispo-
zitia lor, inf4at ca un prunc in ni§te scutece destul de
dubioase §i de ni§te culori tot atit de neclare.
Se gindi la „motanul sau" din telegrams si ii veni sa
rids. Isi stapini surisul si se facu ca it intereseaza peisajul.
Nu mai area nici un rost sä mai intrebe ce este cu
toate manevrele astea. Va a§tepta calm. Calm, fie spur,
dar oricurn prevenit ca nu vor urma lucruri care sa-i im-
pra§tie
Intrasera in Bucure§ti. Lui Carlo, capitala Romaniei
nu-i spunea mare lucfu. Strazi, case, blocuri, lume agitata
roe trotuare. In trei zile ajunsese atit de departe; incit
Roma i se parea imposibil de situat pe vreo harts. Lind

35
vezi prima oars un oras nu retii aproape nimic, atit de
multe lucruri trebuie sa deslusesti.
Pe Carlo it interesa mai intii sa decupeze din peisaj
oamenii, barbati si femei, copii si batrini. Pind nu ajunse
pe un bulevard frumos rnarginit cu copaci, nu reusi mare
lucru.
Pind la un arc de triumf — la ce-or mai fi servind
arcurile de triumf ? se gindi el — toata lumea tacuse. Pe
Carlo nu-1 mai interesau tovarasii sai de drum decit in
masura in care i-ar mai fi pregatit vreo surpriza. Si se
uita mereu prim geamul portierei, continuindu-si docu-
mentatia. Prima parte a bulevardului se terming intre
doua piete.
Conniff opri pe dreapta, permitindu-i lui Gianni sa
coboare cu o harta in mina. Italianul se pierdu in mul-
timea de oameni de pe trotuar, si atunci Carlo intelese
ce-i spusese prietenul sau : si barbatii romani sint la fel
cu cei de la Roma. Dar ce „fel" de „la fel" ? data-i vorba
de Gianni — pe care-1 regasi dupa citeva momente linga
postul unui agent de circulatie. Gianni arata o harta.
Acesta din urma saluta si intre el si Gianni se con-
surna un dialog scurt ajutat de doua degete aratatoare
care trasau pe harta lui Gianni linii invizibile, dar pline
de inteles.
Carlo, de-ar fi putut auzi dialogul, ar fi aflat ca pe
compatriotul sau it interesa hotelul „Lido", care, asa cum
va vedea, se of la doar- la citeva sute de metri.
Gianni ieveni satisfacut si-i spuse lui Conniff :
— E foarte aproape, tot pe acest bulevard, la prima
statie de benzins.
Conniff porni atent, straduindu-se sa descifreze sen-
sul liniilor albe si al semafoarelor din Piata Romans.
Despre ospetia poporului roman a vorbit mai sus re-
dactorul ghidului american citat, asa Ca, pentru orice de-
fectiune in serviciu, musafirii erau liberi sa se plinga edi-
torului Erwin H. Tiebe din 633 Fifth Avenue, New York.
Lucrurile se petrecura insa normal in aceasta cladire
care, pina ajunga hotel, mai avusese si alte destinatii
mai putin turistice.

36
 • Aveau locuri rezervate la etajul patru, in trei camere
cu vedere spre bazinul cu valuri artificiale §i o terasa
inviorata de umbrele mUlticolore.
• Luara cheile pe rind : Edith, Conniff §i apoi Gianni,
care se grabi sd-i spund lui Carlo :
— Noi dormim impreund. Semneaza corect in registru.
Carlo nu pricepu la inceput ce voia acesta sa inteleaga
. in „corect" §i-1 intreba cu o privire pe Gianni, carte nu
pr
zabovi raspunsul :
— Ca in permisul de portarma.
• Carlo ezita sá se apropie de registrul Receptiei §i vru
din nou sa termine cu toata aceasta mascarada. Inscrierea
Rub un nume fals insemna o perseverare in delict.
— Gata cu prostiile ! interveni Gianni, rinjind.
Carlo se apropie de registru §i manevrin.d penita reusi,
cu greu, sa inscrie : Carlo Sarmiento. Era palid §i mina-i
twmura, fapt care o facu pe receptionard intrebe in
eitglezete :
- Domnul Sarmiento nu se simte bine ? Avem in
un cabinet medical !
Carlo i§i ridica privirile, oprindu-§i-le pc un chip lu-
minos de femeie tinara, machiat corect §i impodobit de o
coafura proaspal confectionata. I se paru ca a mai vazut
vpul acesta undeva, dar realiza imediat ca este imposi-
bil, §i ii atribui afi§elor publicitare cu care companiile
aeriene au impinzit lumea.
— Sul serio, reveni fata, servindu-se de mica-i re-
zerva de cuvinte italiene§ti.
Carlo o privi de data asta mai atent §i-§i dadu seama
ca de pe chipul publicitar disparuse acel zimbet galben,
profesional, de balerina, §i se astcrnuse un u§or va.1 de in-
grfjorare.
- Nu, doamna, multumesc, ma" simt bine. Oboseala
Intelegeti... mai reusi el sa adauge §i o clip&
ochii i se mai indreptard, in treacat, spre semnatura din
registru.
— Vino, omule, i1 auzi pe Gianni. Te-ai apucat sä-i
faci curte femeii. Si a§a se spun destule despre noi, ita-
lienii...

37
 and ajunse in camera 480 i§i revazu valiza din pinz6
cadritata, montata pe plastic negru lucios §i i§i adu
aminte ca i-o facuse cadou, la plecare, §eful servidului.
spunaindu-i
— Sa te intorci sanatos, Carlo, §i cit mai putine corn-
plicatii. Nu uita ce spun francezii : „Partir c'egt mourn.
un peu".
Carlo nu stia limba celor din fosta Galie, dar intelese
„partir" si „inourir", care in italiana nu puteau avea alt
sees decit a „pleca" inseamna a „muri".
i el plecase, deci prima parte din very se consumase.
Se gindi cu furie i deznadejde la pagubawI poet francez
care legase In mod ecmtient cele doua verbe, din care
cel din firma ii amintea toate peripetiile de pe parcurs.
Se intoarse spre Gianni, care-§i desfacuse valiza, bdgase
in priza fecherul unui Incalzitor de apa *1-1 tines la citiva
centimetri de guru.
— Ce-i asta ? intreba el.
Gianni ii facu semn sa taca i apoi spuse ca pentru
altcineva :
- E gata cafeaua !
Apoi scoase §techerul si puse incalzitorul pe masa din
camera, linga un ibric portocaliu umplut pe jumkate
cu apa.
— De ce nu ceri o cafea prin telefon ?" continua Carlo,
air fi mai simplu, ce-i tot circul asta ?
— Mi-e teams sa nu-mi puns otrava, incepu sa flu-
iere primele masuri din „Ma the ai mess° nel café". Cu-.
noti cintecul ?
— Din pacate, da, Insa sint sigur ca oamenii de acolo
au alto griji decit sa se ocupe de tine.
— Nu poti sa §tii niciodata, it privi cu un cert inte-
res Gianni. Oricind te poti Wepta la orice. E valabil
pentru tine. Mai ales pentru tine !
Carlo Ii intoarse spatele si continua sa-*i desfaea
valiza.
Suns telefonul. Era Conniff care anunta ca, peste un
sfert de ora, el si Cu Edith vor fi jos in hol pentru a merge
impreuna la\restaurant.
38
 Liftierul spuse „Parter" si deschise usa custii verti-
cale care scoase un oftat ce se adresa, fara indoiala, unui
mecanic de intretinere care, in ultima zi de revizie, pe-
trecuse la o currietrie.
Grupul se reconstitui pe trotuarul din data usii hote-
lului.
• Lui Edith nu-i scapa faptul ca intre cei doi se petre-
cuse ceva neplacut.
— Gianni, zise Edith, iar ai facut Blume proaste la
adresa lui Carlo. Te-as ruga sa te potolesti. Abia am sosit
in Romania.
— Scumpa mea logodnica, replica Gianni, sfatuieste-1
mai bine sä nu-si mai bage nasul pretutindeni. Nu e bine
sa le §tie omul chiar pe toate. Se si zice : tine stie multe...
— Gianni, spuse aproape strigind Conniff, intreci
masura. Asta echivaleaza cu o amenintare.
— Eitact, zise cairn Gianni, si este valabila pentru toti.
Apoi it prinse de umeri pe Carlo declarA pe un ton
amical :
— Mio taro Carlo. Declar armistitiu. Am sa-mi con-
trolez vorbele ca sa nu te mai jignesc. ca sa vezi ca
am intentii serioase, iti spun ca data nu-ti mai face pia-
cere compania noastra te poti intoarce imediat la Roma.
Al de ales : Lascia o radoppia. Te opresti sau continui.
dam inapoi pasaportul cu numele adevarat.
Carlo simti ca este vorba din non de ceva necurat si
raspun.se cu un aer de convingere silita :
— Nu are nici un rost. Rarnin. Am promis domnului
Jebon ca o sa-1 insotesc pe Conniff in aceasta vacanta. Ceeci
tie te rog insa este •sa ma tii cit mai departe de misterioa-
siie tale indeletniciri.
Gianni spuse adresindu-se celorlalti :
— Uite, domnule. Vrea faca omul o cafea si baia-
tul zice acestei trebi „mister". Te-am rugat eu sa-mi citesti
ceased 7 Hai, lass gluma ! Am promis. Pe uncle iese
vorba, iese si sufletul. lar nemtii spun : Ein Mann, ein
-worec.
- tii nernte§te ? fu surprins Carlo.

39
 —Cind e nevoie, zimbi Gianni, nu cred ca si asta este
ceva jignitor. Am invatat la o filiala Berlitz, intr-o vara,
cind ma plictiseam de moarte.
— Prieteni, intrerupse Conniff, este ora unu si mie
mi-e foame. Mi s-a spus ca peste drum de Lido este un alt
hotel cu un restaurant excelent.
Trecura strada escaladind garduletele de fier, spre in-
dignarea agentului de circulatie.
Inutil, cei patru reusisera sa ajunga pe trotuarul dorit,
stopul isi sehimbase culoarea si agentul de circulatie lass
fiuierul pentru a da cale libera sirului lung de masini.
„Pared s-au vorbit" —isi zise omul ordinii — „sa treaca
toa to in schimbiil meu". hi mai continua gindul, privind
ca'admiratie spre un gru.p de barbati inalti, cu chelii
blonde, insotiti de femei scunde, rotofee si destul de oxi-
genate care traversau corect pe portiunea marcata.
Stopul se schimba din nou si agentul de circulatie isi
incheie seria de constatari cu o idee pe care o socoti intere-
santa :,,Pe linga pasaport, turistii ar trebui sa aduca si -o
dovada de la militia lor, sau cum i-o zice, precum ca au
urmat un curs rapid de circulatie".
Gindurile i be intrerupse brusc o masina de salvare
care trecu urlind din sirens ca si cum ,,urgentul" de pe
brancarda it facea pe el raspunzator de orice intirziere.
Facu gesturile de rigoare si cu coada ochiului i se part
dar numai i se paru — ca prin usile din spate, dintre
care una era deschisa, zarise ceva care aducea cu niste saci
de cartofi foarte sanatosi. Retinuse numarul masinii din
rutina. In unnatoarele clipe, calcind pe ceva care putea fi
un cartof, un batrin blond-cenusiu alunecase, masurind cu
cei aproape doi metri ai sai portiunea zebrata de „trecere
pietoni". Fusese doar o coincidenta. „Cartoful" buclucas
era in fapt o coaja de banana ratacita. Dar omul ordinii iii
amint i ca, demult, citise ceva despre un transport de
cartofi intr-o ambulanta.
Cei patru se asezara la o masa de case. Edith ducea o
strinsa conversatie cu un chelner in smoching, avind cam
cincizeci de ani si care se straduia s-o invete pe tinara
citeva limbi simultan, dupa sistemul „forcing".
•
40
 Omul cu obrajii *i nasul bordo era cind suparat de
kndaratnicia turistei, cind satisfacut de unele'progrese pe
are aceasta le facea, chiar *i in italiand. Garsonul, un
tinar *i proaspat absolvent al unei *coil de specialitate,
urmarea din ochi, mingiind semnificativ *ervetul alb care-i
4ecora antebratul sting, amicala conversatie care risca, din
clips in clips, sa se tranalorme intr-o catastrofa. Simtea
pierduta „atentia" finals pe care ar fi primit-o sigur de la
rd.i*te turi*ti proaspeU *i care numai dupa citeva zile Ca-
pOtati cuno*tinIe despre circulatia monetara in Romania
a*a ca la inceput incurcau valorile banilor. .
ca in toate suspensurile care nu trebuie sa clued la
aluri tragice, aparu un al treilea personaj pe al carui
eguson scria clar : „*ef de said." Lini*tit ii inlatura pe cei
cu un gest discret *i lansa linear un :
— Spreichen sie Deutsch ? Was ist los ?
Sleita de eforturi, dupa o lupta care putea fi puss in
jba unei .cauze mai bune, Edith privi spre Gianni, care-i
*tafeta din mers :
— Jawohl, bit to !
.Cuno§tinele de germana ale „*efului" se dovedira utile
in citeva minute se infiripa un meniu pentru care fie-
care cUntre part i trebui sa faca unele concesii neinsemnete.
„*eful" dicta in romans felurile, iar chelnerul nota,
ern
' bind indignat, intreaga comanda. Apoi *eful se retrase.
Chelnerul posesor de ecuson dreptunghiular pe care
statea lipita o fotografie reprezentind un cap de om, privi
spre garson triumfator.
— At,ia nu poseda nici o limbs. Asa nernte*te *tiu *i
eu ca sa se descurce oricine !
Carlo privise o clips poza de pe ecusonul chelnerului,
citise un nume cu rezOnante latine, care putea fi Palanca
Marian, si apoi privi chipul *i mai imbujorat al omului ;
chiP care tr6cuse de la bordo la liliachiu. Chipul de pe
eePson era calm *i plin de bunavointa.
--.:Talanca Marian nu .scapa din vedere gestul turistultii
drum spre bu'catdrie isi scoase documentul din piept,
}vi, zimbi, *i apoi puse in buzunar. Era cert ca de
clad facuse poza se m' ai ingrapse. Va face alta noua.

41
 Cind reveni cu primul fel, Gianni ii arata, prin diferite
semne, ca mai \Tea un tacim.
— Noch ein...
Palanca se izbi necajit pe frunte §i se gindi ca infra
iar in foe.
Gianni insa it salva, aratindu-i palma deschisa, indicind
eu aratatorul de la mina dreapta fiecare dintre cele cinci
degete ale stingii.
— Cinci, rabufni triumfator Palanca, stind totu5i is
pinda.
— Cinque, repeta Gianni cu deosebita admiratrie pen-
tru cunostintele de italiand ale omului —si continua
„viene anche una persona"
— Vine Inca una persona, urla aproape Palanca Marian,
auzind aievea un mars triurnfal si, repezindu-sc spre masa
de tacimuri, aduse, Cara sä mai adauge nimic, doua stegu-
lete triunghiulare : rosu, galben §i albastru — row, alb
si verde. In,mintea lui pareau acum ca doua fanioane uria5e
infrAindu-se pe un catarg in vintul unei calde duminici
de \Tara.
— Sint totusi baieti buni, isi zise el plecind de Fsta
data mindru spre bucatarie. Aici scoase dintr-un platou de
argint cu capac un pahar de nom si-1 bau in cinstea turis-
tilor „baieti buni-.
— Cinque, .striga el la bucatareasa. „Vine Inca una
persona".
Bucatareasa care nu -vazuse operatia ,platoul cu capac"
isi falai o cruce si si scuipa in sin — dind din cap compli-
timitoare.

A cincea persoana sosi curind.

Nu se sfii sa arate ca-i cunoaste pe Conniff. Edith 5i
mai ales pe Gianni. Ii fu prezentat Carlo, caruia nu-i• dadu
nici o atentie.
Si in tiiip .ce Palanca servea mut de placere. intre noul
venit si Gianni incepu o conversatie in care Gianni — dupa
cum i se parea lui Carlo —ii facea.acestuia un raport asu-
pra calatoriei.
La sfir5it, eel de-al cincilea se uita indelung si foarte
atent la Carlo, ca un geamba5.care nu . e inca hotarit sa
teasca pretul cerut. cele din urrna spuse citeva vorbe

42
 ntr-o limbd care lui Carlo nu i se mai paru a fi germand,
-i intinse o mina moale si umedd ale cdrei degete nu se
scars. Surprins, Carlo ii intinse §i el mina, dar de-a
ngul traiectoriei rasturnd platoul cu sarmale. Mincarea
ecifica unor hanuri munteneti, dar care se lasd disdret
servita §i in.restul hanurilor din Ord — tot ca specified —,
e impr4tie printre farfurii §i pahare. 0 sarma se rosto-
oli, lovind paharul cu vin' al Edithei care se varsa, „Fe-
easca" ajungind direct pe picioarele tinerei a car& fusta,
i a*a destul de scurtd, realizase o ascensiune remarcabila.
— Auguri, incerca sa salveze Conniff situatia, facindu-i
semn garsonului care, apropiindu-se, repeta nite loeutiuni
verbale romane.5ti invatate pe maidanul unde luase pri-
snele lectii de fotbal.
Scusi, implora Carlo §i-i intinse garsonului o bane-
nota. Pe aceasta, observa in grabs garsonul, nu era nici
portretul lui Balcescu, nici cel al lui Tudor Vladimirescu.
CunotinIele inerente de istorie ale garsonului it fdeurd sa
priceapa ea este vorba despre bani straini §i schita un gest
de refuz.
Gianni it scapd de groaza, strecurindu-i fulgerdtor in
buzunarul jachetei o hirtie de douazeei §i cinci de lei:
Garsonul, extrem de indeminatic, zise „mersi" §i-i
debarasa pe tur4ti de sarmale, in citeva clipe.,
Cel de-al cincilea venit scoase o harts a Bucure§tiului
pe care inscrisese cu stiloul un traseu ce se terrnina intr-un
intarit cu creionul ro5u. Apoi Gianr se ridica, urmat de
eel de-al cincilea §i le spuse celor de fata ca au de indepli-
nit un comision. Vor reveni la hotel in jur de ora sapte
seara.

Inginerul Mihail Ione.scu fsi facuse un apartament

$ntr-o eonstruCtie de cinci etaje — dintre prirnele in rate.
Arhitectul se straduise ca in banii devizului sa faca ni§te
balcoane, dar din pacate — atit permitea devizul ii ie~i-
sera in curtea interioara. La strada costau prea mult. Ca
atare, cladirea, de§i noun, i§i expunea fatada ca o fosta
cazarma mica.
Olimpia Ionescu, ea chimista, nascuse fetita, la
douã Zuni dupa ce i se predase apartamentul, a§a ca pima
dupa Anul Nou, care se apropia, casa mult visata impru-

43
mutase, provizoriu, in interior, aerul auster al fatadei.
Trecusera optsprezece ani. Inginerul Mihai Ionescu lu-
cra acum la o uzind bucuresteana, specializata in produce-
rea noilor medicamente romanesti.
Soneria de la parterul cladirii in care locuia fami-
lia Ionescu sung de doua ori. De doua ori, apoi Inca de
cloud ori, ping cind Olimpia Ionescu striga din bucatarie
catre fiica sa, Ileana, proaspat bacalaureata a unui liceu
cu limba de predare straina din capitala.
La 18 ani, o fata tinara si irumoasa arata asa cum tre-
buie sa arate o tinara si frumoasa filth. de 18 ani. Deci,
nici un amanunt in plus.
Ileana ii raspunse mamei sale si dadu la o parte per-
deaua pentru a vedea pe peronul usii de la intrare doi bar-
bati necunoscuti care nu mai sunau, dar priveau atent im-
prejurimile.
Tinara se apropie de bucatarie si-i sopti mamei :
- Doua persoane straine, eu nu deschid, ca-s in
capot...
Olimpia Ionescu, in prima clipa aprecie pudicitatea
fiicei sale, apoi isi scoase bombanind sortul de plastic si
manusile de cauciuc. Isi aranja coafura si se infiinta linga
usa de la intrare.
Intreba Fara sa deschida :
— Cine este ?
Ti raspunse un 41as ragusit de barbat cu un usor ac-
cent strain, pe care-1 putuse situa intr-o regiune oarecare
din Transilvania, sau asa ceva.
Deschise. Unul dintre barbati scoase o bricheta si-si
aprinse tigara.
Cel de-al doilea, care de fapt era ,cel de-al cincilea'
client al ospatarului Palanca de la „Ambasador", se inclina
— Cu domnul inginer Ionescu.
— In ce problemd ? interoga doamna Ionescu.
Sintem de la o uzina din Ardeal si avem pentru
dinsul un comision.
- Sotul meu este in concediu la o statiune balnear5
.din nordul tariff si nu-si reia serviciul decit dupa intii
august — debita Para sa rasufle doamna Ionescu. Si reluj

44
,apoi : Dar data sinteti dupa drum puteti sa intrati o elipa
4i sa serviti o racoritoare.
Gianni dadu din cap spre insatitorul sau care intra, fara
0, mai a*tepte a tdoua invitatie.
Domnul este tot de la uzind ? intreba femeia eatre
Gianni.
- Acesta din urma datelu desperat din umeri aratind spre
fit §i rugindu-1 din ochi pe „cel de-al cincilea" sä-1 ajute :
— Colegi, da, raspunse omul, dar e in pauza de voce.
147;tbre o infectie in git este interzis sa vorbeasca.
!nil pare rau pentru dinsul, deci aduc numai un
tpahar de limonada...
Instalati in hol, pe doua fotolii, cei doi facura repede
n tur de orizont. Trei usi aratau accesul spre trei camere,
r chiar in fata for se afla o arcada prin ale Carel perdele
ase se vedea o incagere putind fi sigur identificata dre.pt
irou, cu mobila conventionala.
Gianni indica din cap seiful i apoi, multumit ca a fost
riceput, se intoarse absent cu ochii spre un tablou in
ulori pastel care ar fi putut reprezenta orice, dar in nici
caz ceea ce voia sa spund placuta galbena de pe rams.
Olimpia Ionescu reveni curind cu ceea ce promisese
servi pe oaspete, care dadu lacom pe git lichidul acri*or
rece. _
Cei doi se ridicard apoi ca la o singura comanda.
Pe o masuta incrustata cu filde*, Gianni vazu o foto-
grafie incadrata intr-o rams de fier forjat.
-Facu un semn interogativ cu mina.
Ileana, fiica noastra, se umfla in pene, pe buns drep-
tate, mama, si cu un gest mai tare ca ea, *terse cu palma
de pe cristalul imaculat un praf imaginar *i eventual corn-
ilwomitator.
- pianni a*tepta ca poza sa-§i reia locul aprtpiindu-se
de portretul fetei scoase bricheta aprinse o alts tigard
in locul celei pe care o aruncase la intrare. Facu apoi ace-
14i gest spre doamna Ionescu, repuse bricheta in buzunar
acoperi tigara cu podul palmei ca un *colar care fumeaza
Pe ascuns.

45
 „Cel de-al eincilea” zise linga u5a :
Ne iertati, doamna, \TOM reveni luna viitoare. Nu este
nimic urgent.
— Poftiti cind doriti, dealtfel §i not plecarn mime la
mare, adauga Olimpia Ionescu.
Dadura coltul unde Masseratti ii astepta stropit de pica-
turi de ploaie care-i lasasera pe capota, peste praful dru-
mului, urme intunecate.
Se hotarira sa mai dea o raita prin oral unde Gianni
trebuia sa mai vada niste adrese, asa in treacat, uzin a de
medicamente, de exemplu, si o. casa de la periferie. Cind
ajunsera in fata uzinei, Gianni privi semnalul „Fotografia--
tul interzis". Scoase - bricheta, ii insuruba un tub cit un
creionas, apoi isi aprinse. o noua tigara.
Mai colindara un timp §i la ora sapte fix reusird cu
greu sa parcheze masina in apropierea hotelului ,Lido"
din Bulevardul Magheru.
Cei trei din grup asteptau in hol urmarind, fiecare pe
cont propriu, forfota turi§tilor care veneau si plecau minati
parad de niste resorturi invizibile.
- Voi va plimbati singuri, le-o lua inainte Gianni, eu
si Herbert avem putina treaba in camera mea.
Carlo afla deci ca personajul ,se numea Herbert. Se
bucura ea este lasat in pace i va putea sail adune gindu-
rile.
Edith se scuza ca are o migrena si isi arata dorinta sa
se intoarca in camera. Cam acelasi fel de scuza gasi §i
Conniff, aa ca, ramas singur, Carlo se hotari sa se plimbe
pe strazi. Intilnirea urma sa aiba loc la ora noua, cind vir
merge — de asta data toti sa cineze si sa fixeze pleca-
rea pentru a doua zi.
Masa de sears nu mai avu nici o istorie. Astfel ca Gianni
ii spuse lui Carlo catre miezul noptii :
— Daca vrei sa to culci sau doresti indiferent ce alt-
ceva, e§ti fiber s-.o faci. Noi mai stam.
Carlo, care Muse doua paharute de „Tull", gasi curajul
sa raspunda :
 ▪
— ParcA spuneati ca i cu sint „Noi" ass ea ramln Cu
vol .
Edith it privi :
— Carlo, ai cerut ca Gianni sa te tiny departe de mis-
terele lui. El te lass in pace. Cred ca e mai bine sa mergi
sa faci cc vrei.
Carlo intelesese CA „ei" tiau de fiecare data ce e mai
bine sa facA „el". Se ridica, dadu wr din cap §i se indrepta
linitit spre u§ä, ca orice one care are un obiectiv foarte
precis.
 Al • cincilea capitol in care
lucrurile incepute in precedentul
continua drumul spre Marea
Neagra
Cind fu rugat sa trcaca si el la volan, Carlo
refuza pe motiv ca nu si-a luat permisul de conducere.
— Poftim, zise Conniff si-i intinse un permis. Ne-am
gindit not la asta. Eu am cam obosit, Gianni e prea ocupat,
Edith se menajeaza, deci...
Carlo nu-1 deschise, it bags direct in buzunar, sigur
ca are inscris tot un nume fals.
— Poate, continua Conniff, cunosti vreo fats si vrei
s-o plimbi. Vei avea, deci, un atu in plus...
— Inutil sa to mai justifici, zise Carlo, am plecat de la
Roma promitindu-i tatalui tau ca-ti voi tine companie. Dar
un singur lucru vreau sa stiu : cum de-ati aflat ca" am per-
mis de conducere, Ca stiu sa conduc ?
— Mai simplu c-a bund ziva. E opera lui Edith, careia
i-a spus o relatie a ei de la politie, cind scos pasaportul,
debits Conniff.
Lui Carlo i se paru o copilarie sa mai traga si alte con-
cluzii. Fusese centrul unei vaste manevre, si Inca' una urzita
din timp.
Deci intilnirea de la bar nu fusese intimplatoare si nici
atacul dat de asa-zisul injunghiat.
Dar ce rol a avut Arturo in toata afacerea ? Este limpede
ca a avut partea lui in conspiratie. Se poate asa ceva ? Se
poate, caci altfel nu 1-ar fi invitat la bar.
0 clips ii veni in minte sirul faptelor si se gindi ca
toata povestea cu barul fusese o inscenare. Nu oinorise pe

48
 nimeni. Fusese atras intr-o cursa numai ca sa poatA fi .5an-
lajat pind la plecarea din tarn. Acura §antajul se continua
cu actele personale falsificate.
Calatoria in Romania fusese o simpla coincidenta, sau
tot o inscenare ? Ghidul se deschisese la intimplare ? Va
putea verifica.
— Bine, zise Carlo luindu-§i valiza. Ma duc sa ma ocup
de maina — §i parasi camera fara sä mai adauge ceva. In
permisul de conducere vazu, in lift, ca se afla o cheie.
'Ajunse la ma*ina, deschise portiera, intra, porni motorul,
opri ma*ina pe o strada din dosul hotelului. In
ocul liber din spatele banchetei din fund, pe linga trusa
Vnedicala si reviste, se afla ghidul american. Cobori, intra
In maOna pe portiera respective, se aeza pe canapea, lua
hidul si repeta gestul lui Conniff : Romania, pagina 529.
fotografie a unei biserici zvelte. Va afla mai tirziu ca
aginea reprezenta vestita ctitorie a domnului moldovean
asile Lupu, datind din 1639, luna mai. Il surprinse arhi-
ctura deosebita a bisericii §i remarca, pe cit ii permitea
producerea, dantelaria de sculpture in piatra cu care era
bracat monumentul. Inchise ghidul cu paimele. Deschise.
in nou : Romania. Repeta gestul de citeva on si privi
tent la imbinarea filelor. Cotorul fusese fortat, wea ca des-
hiderea la paginile 528-529 era un joc copilaresc.
Deci fusese premeditate si alegerea „intimplatoare" a
rii. Si de ce Romania ? Camerele la hotel retinute. Veni-
ea lui Herbert la o ore precise §i intr-un loc fix. Dispa-
ilia in ora§ a lui Gianni cu antipaticul tip care nu vorbise
'deloc italienete. Etc., etc...
Puse ghidul la loc si trase citeva reviste pe deasupra
lui. Trecu apoi la volan §i aduse ma§ina in fata hotelului.
Cei trei se aflau pe trotuar cu valizele in mina ; se
.urcara si Carlo porni ma5ina domol. Edith, care avea pe
genunchi harta ora§ului, incepu sa-i dea indicatii si curind
ajunsera la inceputul soselei Colentina care, la acea vreme,
parea ca primise sarutul unuia dintre vestitele uragane cu
nume feminin. Carlo zimbi la gindul ca botezarea unor
catastrofe naturale cu nume tandre de femeie nu poate fi
-decit opera unor 135.trini savanti in ale meteorologiei, a
taror ca'snicie nu fusese prea fericita. Isi aminti pe loc
§i cei doi mon*tri mitologici de la strimtoarea Mesina

49
se numeau Scyla §i Caribda, deci tot dou'a fernei. Fara sa
urea arunca o privire spre Edith. Tinara, crezind ca vre.-1
s-o intrebe numele strazii, spuse automat, silabisind
harta, :

Carlo dadu din cap a ,mersi" si accelera, inviorat d?

rezonanIa latina a numelui strazii, presarata cu obsta-cole,
gropi, gramezi de inisip. N-avea de unde sa tie ea peste
citRra ani, Colentina va fi o magistrala asernanatoare vesti-
tei Via del Sol care leaga Roma cu marea. N-avea de unde
sa §tie, de aceea o asculta supus pe Edith, urrnarind in ace-
iasi indicatoarele cu denumiri stranii de localitati.
Baraganul in iulie este greu de suportat. In ma§ina cli-
matizata nu se simteau cele peste treizeci de grade de cal-
dura pe care dimpia valaha le inghitea tacuta, §i supusa,
asa cum inghitea si gerurile care aveau sa se abater paste
ea prin ianuarie.
Desehise radioul. Posturile locale emiteau un program
de muzica distractive. Intro un sfert de ora constata ca eel
care ii spusese 'CA la Radio Bucure*ti-Rom-ania se transmit
numai mar§uri §i lozinci 11 mintise. Crainicul spunea ni§te
nume si prenume, localitati, duper care urmau inelodii, la
trei una in aceea*i limber — romans desigur in care
cintareti de toate stilurile isi expuneau platitudinile servile
de conationalii for compozitori. Il auzi si pe Celentano care
era suparat pe o fata reprop pe un ton fiords „the non
sei venuta al appunternento". Carlo o felicita inn gind pe
fata tachesa care nu venise la intilnirea cu Adriano. Gasi
prea de interogator fraza „dove sei' stato ieri sera", repe-
tata pe finalul melodiei. Adica, ce-1 interesa pe cinthret
unde fusese tinara din cintec ieri sears ?
Prin retrovizor i1 zari pe Gianni cotrobaind in sacop
Alitalia de care nu se despartise niciodata. II vazu scotind
de acolo o caseta de plastic, un mic balon dezumflat si o
capsula ca cele de sifon automat, cu maneta, pe care o
in§uruba la gura baloriului. oseaua libera ii perm'se
sa-1 urmareasca pe Gianni. Duper ce gazul din micuta
capsula se transfers in balonul de matase, urnflindu-1,
Gianni conecta cutia de plastic la balon. Apoi deschise
geamul portierei §i dadu drumul obiectului care porni

50
 fulgerator spre cerul Baraganului naclait de praf si
caldura.
Concomitent cu miscarile ciudate ale lui Gianni, Edith
manevra butoanele aparatului de radio de la bordul rnasinii
§i orice posesor de radio ar fi putut auzi pe lungimea de
unde scurte 21,5 ca: „Rata are ciocul ascutit".
Carlo nu se arata surprins, deli fraza se repeta la infi-
nit, pins cind in difuzor se auzi ceva care aducea a explo-
.2ie, dupa care nu mai urma nimic. Dintr-un lan de porumb,
tin paznic de cimp trasese intr-un obiect ciudat, a carui
identitate nu o deslusea. Se miry ca alicele sale reusisera
sa distrucga „zburWtoarea" la o asa mare distan0. Alerga
pe cimp sa gaseasca vinatul, dar nu afla nimic. In aer
pluteau nepasatoare suvite cenusii care nu-i spuneau mare
lucre. Cartusul tras va fi pus pe seamy
Carlo o privi impasibil pe Edith.
Gianni se uita la ceasul bratara si dadu semnificativ
din cap. Edith se arata indignata pentru faptul ca mane-
vrarea butoanelor radioului ii stricase oja degetului arata-
tor de la mina stings.
Intrebarea de neinlaturat a lui Carlo : asta ?" nu
.veni. Tinarul isi vedea de volan, ca si cum aceasta-i- fusese
ocupatia din frageda copilarie.
— Nu mai esti curios -sa 5tii ce a fost asta ? i se adresa
Gianni, urmarindu-i reactia In retrovizor. Nu oblinu nici
un raspuns. „Un mic emitator cu bandy si autodistrugere,
Nu poate fi localizat in cele citeva minute in care-si face
datoria".
— De ce-mi spui toate astea ? intreba Carlo.
— Asa, pentru cultura to genera a.
La orizont, linia monotony a soselei fu intrerupta de
niste asezari omenesti.
Un indicator ii vestea ca" se apropiau de o iar
borna kilometrica o facu pe Edith sa-i spund lui Carlo ca
au ajuns aproape de Dunare.
- Cred ea exists un restaurant pe aici, continua Edith
§i nu dupa multa vreme, pe o-cladire noua, fara stil, apArti
o firma : „Restaurantul Vadul Oii".
Carlo parca masina la umbra unui copac, cobori §1.
Wepta deoparte, ca sa coboare toata lumea.

51
 Edith, care se arAta a fi foarte infometata, le-o lua ina-
inte. Intrara in local *i gasird .o masa libera. Curind
pragul localului aparu Herbert. Veni, se a*eza la masa for
§i batu cu un.cutit in marginea unei farfurii.
Chelnerul lua comanda de la Herbert *i disparu din no
in bucatarie.
Herbert scoase din buzunarul de la piept ni*te fotogra-
fii. Conniff le examine *i le intinse Edithei, care scoase
o exclamatie de admiratie.
Pozele, In triplu exemplar, reprezentau : una, o femeie
de virsta mijlocie, cealalta, o adolescenta nespus de fru-
moasa ale Carel trasaturi, de*i proaspete, aduceau destul
de mult cu ale doamnei din prima.
Edith i le intinse lui Gianni, care scoase bricheta
buzunar si facu gestul ca-si aprinde o tigara.
— Nu mai strica filmul de pomand, Gianni, ii spuse
incet Conniff. ca aici este greu de procurat.
— N-avea nici o grija asigura Gianni, are Herbert
cite pofte*ti. Cum ti se par femeile ?... In special mititica
— Nu mi se par in nici un fel, raspunse Gianni.
Carlo .privea absent in alts parte, dar nu-i fusese greu
sa vada despre ce este vorba. Se minuiau ni*te fotografii.
Il napadi o avalan*a`de intrebari, la care nu putu insa sa
dea decit vagi raspunsuri. Vazuse cindva intr-un film, sau
citise intr-un roman politist cum un spion fotografia cu o
bricheta minuscule — cam ca aceea a lui Gianni. Unde
le-au merit ? Inseamna ca Herbert locuie*te in Bucure*ti
-- •
*1 ca are la domiciliu un mic laborator fotografic.
Ie*ind din local, Gianni se meza la volan fare sa-i mai
spund nimic lui Carlo. Trecura podul in lini*te, urmati de
aproape de o alts mmina, in care tinarul banui ca se of la
Herbert.
La sosirea in Coistanta, mmina, in care Carlo it zari
intr-adevar pe Herbert, ii depa*i, luindu-le-o inainte. Ma-
nevra era clard. Gianni it urma indeaproape si caravana
trecu pe linga un indicator pe care scria mare „Mamaia".
Hotelul „International" in fata caruia opri Gianni, o cia-
dire mai veche, trona cenu*iu intre mare *i sosea. Marina
lui Herbert i*i continua drumul §i disparu la prima curbs.

52
 Aceeasi distributie de camere si lucrurile se petrecura
aidoma ca la „Lido", mai putin ezitarea lui Carlo de a
semna in registru cu numele fals.
La masa aparu din nou Herbert. Carlo isi intoarse pri-
virea spre alts masa la care un barbat obez, cu servetul
sub barbie, isi transfera in gura, dintr-un platou urias,
ceea ce la restaurantul „Ambasador" din Bucuresti of lase
ca se cheama ,sarmale". Isi aduse aminte cu necaz de inci
dent si se intoarse spre usa restaurantului. Intrau, tocmai
atunci, cloud femei. Una mai in virsta, iar cealalta o adoles-
cents brunets si foarte frumoasa.
Carlo o privi discret pe tinara. Le auzise vorbind si isi
dadu seama ca e graiul arii. Deal erau romance. Limbile
find apropiate, Carlo incepuse deja sa-si dea seama, fara
gá ir4eleaga insa, cind se vorbea romaneste. Mesele fiind
Coate ocupate, cele doui femei iesira dupa citeva clipe de
ezitare.
Cei din fata nu observard nimic.
Herbert era ocupat cu chelnerul, caruia ii traducea ceea
ce ii comanda Edith.
— Carlo, iise tinara, vrei ceva special ?
— Mi-e indiferent, raspunse Carlo si dadu usor din
cap a multumire.
Carlo facu un tur de orizont. Voia sa stabileasca data
mai erau si alte romance frumoase sau data fata fusese
doar o exceptie., Erau multe. Le identifica aproximativ.
Aveau acele chipuri cu trasaturi remarcabil de regulate
care-i aminteau femeile din -tara sa. Chelnerul luase co-
manda si se departs de masa lor.
Edith schimba citeva banalitati cu Carlo, in timp ce
Conniff, Herbert si Gianni vorbeau in germana.
La sfirsitul mesei, Edith i se adresa lui Carlo, rugindu-1
ca, dupd ce se insereaza, sa o insoteasca intr-o plimbare pe
faleza. Gianni uitase ca e logodniCa lui si nu protests. Se
facu chiar ca nu aude nimic.
Lui Carlo, propunerea Edithei nu i se paru deplasata.
Intelese ea este vorba despre o plimbare in doi, si se
bucura la gindul ca va mai scapa de cei trei insotitori a
caror prezenta it nelinistea fara incetare.
Isi fixara ora si locul de intilnire: la ora 8 in holul hote-
lului.

53
 Citeva minute inainte de ora opt, Carlo, care fusese
toots dupd-arniaza singur pe plaja, aparu. Trecuse prig
camera sa. faca un dui i sä se irnbrace de strada. La opt
§i zece aparu si Edith care-1 intreba daca nu 1-a vazut pe
Gianni. Nu-1 vazuse ;. aproape ca §i uitase de el.
- Incotro mergem ? intreba Edith..
Carlo dadu din umeri.
— Uncle vrei. Cunosc locurile tot atit de bine ca si tine.
Peste §osea, am reuit tat* sa vad ca este un lac. Daca
vrei, mergem acolo.
— Cu placere, numai sa regasim hotelul.
- E Dacit ne ratacim, intrebam de „Interna-
tional".
Pornira. Luna nu avea de uncle sa stie ca nu este vorba
de doi indragastiti, facea cursa obi§nuita.
Canversatia s-a dus in jurul statiunii estivale. roma-
ne§ti, care era la inaltimea celor internationale. Nisipul fin,
foarte fin chiar, curatenia hotelului si serviciul amabil pro-
miteau lucruri incintatoare. Edith tinea discutia departs
de orice i-ar fi amintit lui Carlo ca s-ar afla intr-o aven-
tura. Ba mai molt, ii prevesti ca vor avea o vacanta pla-
cuta.
Se facuse racoare. Edith se uita la ceas §i-1 rugs sa se
intoarca la hotel.
Carlo nu-i ra'spunse se inapoiara.
Se apropiau de hotel. La marginea oselei, din spatele
unor arbu*ti ornamental, care crescusera la voia intim-
plarii, se auzira tipetele unei femei care se lupta sa scape
dintr-un necaz.
— Carlo, i se adresa Edith ingrozita. Se intimpla ceva.
Mi-e fried. *i Edith o lua la goana in directia qoseIei.
Tinarul nu avu nevoie sa inteleaga mai mutt: decit
auzise *i se indrepta in grabs spre locul de unde veneau
tipetele. Cit putu sa vada. in intuneric, deslu§i un- barbat
cu mustata §i cu ochelari care tinea strins in brate o femeie,
voind sa. o sarute.
Simtindu-i prezenta, femeia capatal curaj §i isi infipse
unghiile de la mina dreapta, pe care §i-o eliberase, in obra-
zul agresorului, scolindu-i ochelarii. Silt, de durere-, bAr-
batul o elibera injurind, .disparu, traversind in fuga
4oseaua.

54
 Femeia se prabuise in iarba si plingea infundat. eland
Carlo se apropie de ea, avu o tresarire de teams, .dar isi
dada seama imediat ca noun vent are intentii pas. nice.
0 'idled si-i spuse in italieneste .sa nu .se teama. Femeia
eau-i raspunse si porni lancet spre hotel, urmata de Carlo
care ridicase un obiect din iarba. Iesird din boschet la
lumina primului felinar, Carlo recunoscu in chipul ravasit
de spaima pe tirara care trecuse citeva clipe grin restau-
,rantul hatelulni. .Ce ,coinciderrt,a, isi zise el la ineeput. Isi
alunga ins& gindul datorita altor idei care--i venira . pe lac
in minte.
Fata it privi recunoscatoare dar stinjenitii de faptul ca
lrebuie sa fi avut — precum si era de fapt — o'infatisare
nu prea agreabild.
Carlo lansa prima intrebare in englea fata raspunse,
Irinzind din ce in ce mai mult curaj. Se prezentii. Ea se
*tumea Ileana Ionescu, iar el Carlo.
— Carlo si mai cum ? intreba fata, voind sa cunoascA
umele intreg al miraculosului sau salvator.
;2/ — Sarmiento, spuse Carlo plin de remuscari trebuie
mints persoand pe care abia o cunoscuse.
In drum afla de la _rata ca fusese acostatti de individ pe
eland se intorcea la hotel. 0 atrasese in bosohet spunindu-i
.pe iarba se gra o persoand lesinata.
In fata hotelului se despartird.
Fata ii propuse sä se vada a doua zi inainte .de plaja
pentru .a-1 prezenta mamei ei care va fi, desigur, fericiti
multurneasca personal ca o scapase de agresor.
Vorbele fetei nu-i facura lui Carlo o impresie deose-
bita. Parea atit de sincera incit ii fu o clips rusine ca se
gindise la lucruri vinovate. Fata era frumoasa i cind o
femeie- frumoasa, avind aerul cel mai nevinovat, iti dA
intilnire la zece minute dupa ce te-a cunoscut... poti presu-
Pune orice...
Ileana ii intinse mina pe care Carlo i-o strinse doar
S-o asigure std la dispozitie ca un prieten cu intentii
curate.
Urea in camera, se spala si apoi cobori in restaurant
uncle cei trei it asteptau. Herbert lipsea. Edith care-i pusese
tieja la curent, it ruga pe Carlo sa povesteasca finalul.

55
 Carlo le spuse in citeva vorbe toata tara5enia, dupti
care scoase ochelarii din buzunar si-i intinse lui Gianni.
— As prefera sa dai to lui Herbert. Poate vrea expli-
catii si eu nu cunosc limba in care vorbe§te el.
Gianni lua ochelarii, ii puse calm in buzunarul de
batista al hainei si spuse sententios :
— Care Herbert ? Nu stiu despre ce Herbert vorbesti.
Delirezi... Dar... apropo, cind to mai vezi cu fata ?
— Nu ma mai vad cu fata, replica scurt Carlo. i nici
ma-car nu stiu despre ce fata vorbesti. Tu delirezi.
Gianni se incrunta :
— Hai sä zicem ca delirez. Dar ce trebuie sa afli, e c6
mime trebuie sa o revezi. Altfel, ne certam... incheie el si
se scula de la masa.
Veni in camera cind Carlo se pregatea de culcare. Carlo
se prefacu ca doarme ca sa nu mai auda nimic. Gianni ii
lass in pace, dar inainte de a stinge lumina spuse ca
pentru el : „amicissimi".
In camera 664 a aceluia5i hotel, Ileana ii povesti mamei
sale, care o asculta ingrozita, toate faptele, asa cum s-au
petrecut.
Dusul caldut o inviora apoi pe Ileana 5i ea deschise ochii
prin firele de apa, privind spre oglinda chiuvetei. Aburita,
oglinda nu-i dadu decit o clips imaginea chipului ei, dar
in schimb, cind inchise din nou ochii, vazu clar figura
blinds a timidului italian care nu cutezase sarute mina.
daca stai sa asculti ce se spune despre ei...
Deschise robinetul de• apa rece 5i mai mutt, gindind
„Parca baietii romani sint mai indrazneti". Banuia doar,
pentru ca nu avusese pind atunci nici un prieten mai
apropiat.
 Capitolui al *aselea: se petrec
niste lucruri despre care ar fi
mai bine sa nu mai vorbim
„A doua zi la ora noug fix”, asa ar trebui
itã inceapa acest capitol. Nu incepe asa pentru ca riguro-:.
itatea stiintifica a oricarei scrieri fanteziste necesita o cit
ai corecta respectare a adevarului.
Realitatea isi poate permite fantezii, ba chiar depa-
este uneori inchipuirea. Fantezia nu-si poate ingadui exa-
erari sau imprecizii, deoarece risca sa fie tratata cu dis-
itret ca o incercare de a-i lua pe cititori drept niste copii
Creduli.
De aceea, a doua zi la ora noua, Carlo nu se prezenta la
kitilnirea pe care i-o daduse Ileana.
' Nu se prezenta pentru ca nu mai voia sä continue jo-
cul. Era hotarit sa aiba o explicatie cu Gianni, Conniff 5i
Edith, care-1 tratau drept un naiv. Facusera si continual'
SA faca tot felul de manevre in contul lui fara sa-i dea
nici o explicatie.
Pind unde vor merge si ce urmaresc in final ?
Dar, mite ar urmari, el nu se va face unealta lor.
,.. Din cele petrecute pind acum, Carlo intelesese ca nu-i
Ceva curat la tnijloe si incepuse sä se indoiasca de since-
Fitatea celor trei si mai virtos de a lui Jebon.
Dupd manevrele de la bar si de acasa de la patron
*zuse ca vor sä-1 amestece intr-o aventura ciudata. El
n11 era omul care sa caute „senzatii tar'". bimpotriva.
,3 Dupd povestea cu agresiunea asupra Ilenei, agresiune
4ii ea montata- cu diba-cie, pierduse increderea in Edith, cu

57
atit mai mult cu cit aceasta simula, cu multa arta, o buns
credintd permanents.
Bea de multe on Edith scapa unele fraze din care se
putea trage concluzia ca nu admite purtarea celor doi
barbati, Gianni §i Conniff.
Daca era sincera, de ce nu-i spunea despre ce este
vorba ? Sau macar sa-1 previna in vreun fel.
Luase parte cu seninatate la farsa din casa lui Jebon
de la Roma, in care se aranjase voiajul in Romania.
Acum i se explicau toate. Toate cele care au urmat de
la sosirea la frontiera iugoslava pind la incidentul
de ieri sears. Rolul Edithei a fost calculat la secunda. Si
ciomniwara asta perfida a jucat perfectreusind sa-1 aducA
la locul „agresiunii" chiar in momentul in care Herbert.
deghizat, 0 va ataca pe Ileana pentru a-i da prilej lui
Carlo s-o cunoasca.
durea capul.
Cobori din pat — era opt dimineata — §i se apropie de
fereastra. Afars cerul era acoperit de nori si ploaia incepts
in curind. 0 ploaie cernuta marunt, ca de toamna, se por-
nise rasturnind fAra mils planurile miilor de twi-§ti.
Cu atit mai bine, gindi Carlo.
Ileana va da pe seama ploii faptul Ca nu a venit la
intilnire. miine va uita de el. i, de fapt, nu are nici o
obligatie MIA de ea.
A salvat-o ieri sears de la a§a-zisa agresiune montata
de grUpul cu cafe venise. El, Carlo, §tia cit a Lost de ade-
varata intimplarea. El da, insa Ileana a luat totul in se-
rios, s-a speriat i-a declarat ca ii rainine recunoscatoare.
i ca o prima dovada de gratitudine i-a dat prilejul
s-o revada. Foarte bine. SA ramina la parerea ei §i totul
sä se termine a§a ca §i cum n-ar fi fost nimic.
Deci, conchise el, „nu am nici o obligatie".
N-ar fi primul barbat din lume care lipse5te de la e
intilnire...
Reveni in fat stapinit insa de un sentiment de neho-
tarire.
In camera 684, Ileana privea ceasul de la mina ca o
gospodina care are ceva pe foc §i nu urea sa depa§easca
timpul prescris in retetele culinare.

58
 Cind se facu ora noua, batu la up baii unde se afla
mama ei, §i incercind a domine zgomotul facut de apa
clu*ului, o anunta Ca va cobori sa-1 intilneasca pe tinarul
salvator. Primi o incuviintare scurta, sub forma unor su-
Lnete imprecise din care nu intelese decit un da, care da-
torita apei ce curgea peste gura mamei sale, paru mai
i-nult un ba sau va.
Coborl pe scarf, ca sa nu mai Wepte liftul *i Incerca,
',pe parcurs, sä abordeze citeva genuri de surisuri din care
A sa §i-1 aleaga pe cel cu care sä-1 intimpine pe Carlo.
In hol insa, deli era noua i cinci, nu se aflau decit
vreo trei perechi mai in virsta.
Carlo nu se vedea.
Ileana mai consultd Inca o data ceasul. „A venit, nu
m-a gasit §i a plecat, gindi cu regret. Cinci minute mai
utea sa Wepte, ii certa ea pe Carte. Pacat de dimineata
to frumoasa.
i ie*i din hol in speranta ca tinarul se afla afara.
Afars insa ploua §i fata i§i cla.du seama ea de emotie
u vazuse asta Inca din camera. Ii acorda o prima scuza
i merse sa se a§eze pe un fotoliu, cu fata spre .1.1a liftului.
Liftul venea §i pleca aducind diverse persoane. Se
Meuse noua §i clouazeci cind aparu Olimpia Ionescu im-
bracata de drum. Ileana 4i aduse aminte ca mama ei tre-
buia sä plece la Constanta pentru a vizita o ruda bolnava.
Se ridica din fotoliu §i o insoti spre partea stings a holu-
hi, unde se aflau mesele restaurantului.
Dupa ce se a§ezara i incepura micul dejun, Ileana
deschise disct4ia :
— Regret, mama, ca pleci .5i n-ai sa-1 poti cunoa.5te pe
omnul care m-a salvat aseara.
— La ce ora trebuie sa vina ? Intreba Olimpia Io-
'nescu, facindu-se• a. fi uitat ca fata ei avea intilnire la
ora noua. ..
Ileana inghiti in sec §i cintari raspunsul.
— Cam pe la noua... i adauga i cealalta jumatate de
,minciuna : Numai daca este Limp frumos.
Mama i§i privi §i ea ceasul .5i, uitind pared de subiec-
[
tul principal al discutiei, spuse aferata :
> — La zece am autobuzul, deci sä ne grabim, mai fac
Inca cinci minute ping la static.

59
 Intre cloud inghitituri, Ileana pindea cu o nerabdare
greu retinutd up liftului, care, deschizindu-se, rasa mereu
sa lash' diferite persoane pe ale cdror chipuri cerul cenu-
§iu pusese ampreritele dezamagirii.
Cele cloud' femei se ridicard 5i o pornird spre
Ileana mergea in urma mamei sale, ducindu-i sacop,
§i ispitea cu privirile oglinzile din hol, doar, doar...
Cind ajunserd afard, pe peronul de la intrare, mama ii
ceru sacop pina ca fiica ei sa poata 'spune ceva, se
aplecd, o sdrutd pe obraji spuse : .
— Nu ma mai conduce, e stupid sa te ploud de po-
'nand. Iti voi telefona sal te tin la curent. La revedere !
Si o porni in directia statiei de autobuze.
Ileana se intoarse, dupd ce silueta mamei dispdru dupa
col1;u1 strazii, si int-a in hol.
Privi din nou spre usa liftului 5i ingheta de spaimd.
Mai mult decit a simpld parere, ceva care era deter-
minat de un impuls organic, o facu sa recunoasca in per-
soana unui barbat care ie5ea din lift pe omul de ieri seara.
Omul care o atrasese mi5eleste in boschet 5i... 5i... se zba-
tuse in bratele lui pind aparuse Carlo.
Ileana se consold insd deoarece „tipul" nu avea oche-
lari 5i mustata.
Poti sa 5tii" isi zise tot ea, ,,poate si-a pierdut oche-
larii pe care i-am scos eu de pe nas, iar mustata s-o fi
decis o rada". Intoarse spa-We si privi prin oglindd.
Omul se indrepta spre o masa de la care-i facuse semn o
tindra. Apoi Ileana se hotari sa mearga in camera sa.

Omul pe care-1 ,,recunoscuse" Ileana era intr-adevar

Herbert, iar tindra de la niasa din hol, Edith.
Herbert care, socotindu-se „rezident" al bandei, in:
cerca din cind in cind actiuni pe cont propriu, crezind ea
ast fel va fi pe placul amicilor sai. Era, 5i asta o 5tiu toti
cei din grup, un dezaxat, inclinat in permanenta spre
violentd, Vara scrupule si gata oricind sa se facd util in
felul lui.
Jebon it recrutase cu ani in urma, in cursul unei viii te
in Romania, aprecia lipsa de scrupule, dar le atrasese
atentia „bdietilor" sa-1 tiny de scurt 5i sa.-1 foloseasca na
mai pentru anumite treburi. i mai 5tia Jebon ca Herbc.rt

60
 e cazier, deci va trebui sa se foloseasca repede de el,
na nu incepe sa bats la ochi. Daduse in acest sens in-
tructiuni oamenilor sai sa-1 lichideze „dupd intre-
uintare".
Carlo statea in pijama pe pat §i continua sa reflecteze.
e simtea ingrozitor de singur §i regreta din toata inima
acceptase calatoria cu oamenii a§tia suspecti.
Ii placea aici la Mamaia, numele statiunii avea sono-
tati pentru el §i oamenii, putinii cu care avu-
se de-a face, erau prieteno§i §i foarte apropiati de cei
in Cara sa. Auzise in discutii multe cuvinte pe care le in-
legea §i se gindi ca nu-i va fi greu sa invete romanete.
U§a se deschise §i aparu Conniff care-1 privi zimbind.
Carlo, crezind ca-i va repro§a tine §tie ce, se ridica
r ust in capul oaselor.
— Stai, Carlo, ii zise Conniff, am trecut sa-mi iau
Neva din valiza lui Gianni. N-ai ie§it pe plaja, foarte bine,
ci nu era cazul. Ploua, dupa cum ai vazut. Fata te-a a§-
ptat citava vreme in hol §i acum s-a dus in camera ei.
De unde §ti ca m-a a§teptat ? indrazni Carlo.
Am vazut-o, era cu mama ei cred.. Doamna a plecat
qu o valiza spre autobuz, iar fata a mai stat linga intrare
kivind mereu spre lift. Banuiesc ca aveati intilnire.
— Aveam, e adevarat, dar nu m-am dus. Sint plicti-
t nu ma Mint prea bine, zise tinarul.
Aparu in acea clips *i Gianni, tot atit de surizator, si
.Ott acela§i aer de prietenie It intreba pe Carlo ce face,
ca §i Conniff, dreptate ca n-a ie§it la plaja. Si
relaeta §i el povestea cu a§teptarea fetei. Carlo se gindi
la)o noua manevra — pentru ca respectivii ii urmareau
taate mi§carile — dar vazind ca nu-i impun nisi o ac-
%iune, gasi ca Inca e bine. Nu putu insa rezista de a nu
se plinge de Herbert, care, Inainte de venirea lor, tre-
tuse prin camera §i-1 amenintase ca de nu se duce la in-
lnire avea neplaceri". Voia sa vada cum reactioneaza
eel doi. Si reacitionara surprinzator de convenabil.
_ — Carlo, spuse Conniff, Herbert este o bruta §i 1-am
tolit. Va pleca imediat la Bucuresti si nu-1 mai vei ye-
ea. Nu a fost autorizat de nimeni sa to ameninte. Fad
eie vrei. In fond tatal meu ti-a oferit o vacanta de car-2
411113ui cum pofte§ti. tinar §i cred ca ai facut o impre-

61
sie bund fetei. Sint sigur ca to va cauta. Conniff scoase din
buzunarul interior al hainei citeva hirtii si-i spuse ca sint
bani romanesti de care poate dispune cum urea. Apoi, cei
doi ii dadura mina si iesira grabiti.
Carlo ramase citeva clipe nemiscat apoi lua din valiza
o carte si incepu sa citeasca.
Acum, ca era „liber" sä o vada pe fata „cind pofte#e",
incepu sa creada ca gresise nedindu-i nici macar un tele-
fon de scuze. Cei doi, inainte de a iesi, it rugasera sä le
mai dea din cind in cind un semn de viata. Gianni isi
luase valiza anuntindu-1 ca se va muta in alts camera.
Duca-se !.
Se facuse ara dejunului si Carlo ceru sa i se aduca
masa in camera. Dup#1 masa adormi si se trezi catre seara.
Cerul continua sa fie innourat, dar ploaia se oprise
de mult.

Dupa ce se trezi, Carlo se lupta din greu sa-§i adune

gindurile. Ce mai fusese si mascarada asta ? Nu credea
nimic, dar faptele erau fapte. Cu greu se imbraca si pA-
rasi camera. Inainte de a iesi din liftul care it coborise
nivelul holului ii veni in mince incidentul de ieri seard.
Amintirea Ilenei acoperi pentru o clips restul intimpla-
rilor. Ce o fi spus ea despre faptul ca nu a verdt la in-
tilnirea de azi dimineata ? Ce sä faca SA' o caute ? U5a
liftului se deschise si Carlo o vazu in hol pe Edith care
parea fOarte speriata. Inainta spre ea.
— Carlo, izbucni Edith, am auzit ce s-a intimplat.
Cred ca ti-au spus baietii ca Herbert este pWin
Carlo o privi faca sa clipeasca, gindindu-se cum poate
o femeie atit de frumoasa sa mint& cu atita singe rece.
— vrei sa ne plimbam ? it intreba femeia. S-a inserat
§i ti-ar face bine sa iei putin aer.
— A%i mai aranjat ceva ? zise Carlo. Mi s-a spus Ca
ma lasati in pace.
— Carlo, eu am obligetia sa ma conformez. Nu am nici
o vina. Sint doar o simpla angajata a domnului Jebon.
Mergem unde vrei. Fixezi to itinerarul ca sa fii sigur. ca
nu mai este ceva aranjat.
— In fond, zise Carlo, sint in mina voastra. Cu un
wort pe cazier in Italia, si cu acte false in Romania, acte

62
 cu a arbor misluire eu nu am nici o legatura, nu am ce
tam. Mi-sr trebui incA o \riga ca sa explic politiei sau
— cum se spune aki — toata tarAsenia. Bine ori-
'cum deoarece am acceptat si deci infractiunea
este cornisa.
— Ai dreptate, Carlo. i .Edith it lua de brat invitin-
tacuta apoi, spre
Carlo nu stia ce sa facia in moinentul in care ajunsera
ofara. IntrebA doar unde sint cei doi. Tinara ii raspunse
cA nu stie si incerca din nou sa-1 convinga ca ea ii este
rietena si ca orice a facut pins acum a fost numai din
ordin. In seara asta insa nu avea nici o instructiune si-1
iruga sa o creadA.
Ca sA-i dovedeasca intentiile bune se apropie de el, ii
ocuKinse cu bra-tele pose capul pe pieptul lui. Carlo
t sitnti trupul call frematind. Facu un gest sa o ia in
rate, dar se opri is mijlocul drumului. Gindi : noua
tenanevra. ktia folosesc toate rnijioacele. Daca Edith este
On
. • cera, ce cauta in gasca for ?"
Se desprinse, o lua de brat si pornira de-a lungul
L Plimbarea se desfasura fara nici un incident. La in-
4caricere, Edith it ruga sa ia masa de seara impreuna.
Carlo isi zise ca este o forma de •a-1 supraveghea in con-
itinuare si de care nu va putea scapa. A.ccepta si la ora
oud se prezenta in hol unde o mai astepta pe Edith
,‘citeva minute.
Cinara schimbind doar fraze conventionale.
DacA unul dintre ei doi ar fi inteles romaneste, ar fi
.putut afla cele discutate cu mtilta agita%ie de doi chelneri
care se fixasera linga masa lor.
Cineva adusese vestea ca pe o strada laturalnica de
esirea din Mamaia fusese gasit, cu o jumatate de ora
,xnai inainte, cadavrul unui barbat, cu chipul desfigurat,
neindentificabil. La ci%iva zeci de metri, o „Dacia 1300",
_care se pare ca nu era strain& de accident. Pe bancheta
Odin spate o femeie fard cunostinta, proprietara
*pa cum s-a stabilit din actele gasite in poseta.
Descoperirea o facuse soferul unui microbuz utilitar
:care se intorcea dintr-o localitate de .1a nordul Mamaiei

63
 Ceea ce-i mira eel mai mult pe cei doi chelneri era
faptul ca victima avea doar maiou, chiloti, §i ciorapi. Si se
intrebara cum de umbla omul atit de sumar imbracat la
ora 8,30 seara.
De la masa vecina se ridica o mina care facu seine
lesne de inteles. Unul dintre chelneri, deranjat, ofta un.
„vineee !" se indrepta spre mina solicitanta.
Carlo §i Edith ajunsesera la fructe. Li se servira pier-
sici. Fara sa vrea Carlo i§i aduse aminte de Ileana ai carei
obraji ii parusera, la lumina alba din hol, chiar ca pier-
sica pe care o Linea acum in mina. Zimbi ru§inat la gindul
Ca alts comparatie mai potrivita nu-i venise in minte. Se
intuneca _insa privind miinile lui Edith care taiau brutal
fructul, de parca ar fi ghicit la ce se gindise Carlo.
Nota de plata. Edith deschisese pwta cu intent:a de a
achita costul cinei. Carlo i-o lua inainte, punind la dispo-
zitia chelnerului doua hirtii de o suta. Omul cu §ervetul
alb avu mai intii un aer confuz, nu §tia de la cine sä is
bancnotele, dar se hotari, lua banii de la Carlo dintr-un
buzunar de la pantaloni scoase un ghemotoc de hirtii ete-
rogene. Zimbi triumfator §i extrase cu greutate cinei
bancnote a cite zece lei pe care le „calca" tacticos cu
palma dreapta. Apoi, zise „mersi" lua o pozitie de ca-
riatida atotrabdatoare linga up pe care scria „Intrarca
oprita".
Edith dadu din cap resemnata :
— De fapt sint bani provenind de la aceea§i per-
soana. Ada ca...
Pornira spre lift tacuti. La despartire tinara it rugs
sa o atepte a doua zi la 9,30 pentru a merge la plaja
impreuna. Carlo nu raspunse, ii strinse mina §i se in-
drepta spre camera lui. Gianni 4i luase valiza
Carlo rasufla pentru prima oars uwrat de cind venise in
statiune. Facu un du§, apoi se intinse in pat incercind
sa refaca in minte un scurt istoric al intimplarilor. Incepu
cu seara aceea nefericita si incet, incet, adormi.
Cind auzi zbuciumindu-se soneria telefonului, tocmai
visa ca la intrarea apartamentului sau din Roma suna
Jebon, insotit de un politist in uniforms. Sari din pat
Ingrozit si. privi spre up camerei de hotel. hi dadu pe loc
seama undo se did §i realiza ca este vorba de telefon.

64
 Ridica receptorul §i spuse „Pronto". Nimic, nici un
,Auzea doar o rasuflare greoaie, a unei fiinte la pinda.
Mai spuse de citeva on „Pronto" si apoi inchise. Ridica
Odin nou receptorul §i-i raspunse centralista cu calmu 1
lrofesional. Intrebata de ce a fost sunat, aceasta it lamuri
Findiferenta ea era vorba de un apel din afard inchise.
Ceasul arata ora opt. Carlo intra in baie dupd care, re-
venind in camera, isi pose slipul §i se imbraca sum ar,
ca pentru plaja.
Vremea se arata normala. Soarele se instalase pe
,Fer §i prin fereastra deschisa incepusera sa patrunda
:camera valuri de aer caldut, in care se sim-tea un miros de
sare §i alge putrezite, ca la orice margine de mare.
Ezita inainte de a ie§i. Nu mai voia sa intilneasca pe
bnimeni. 4i dadu insa bine seama ca este inutil sa ramina
In camera deschise u§a. Lua cheia, cobori in hol. Voia
'sa o evite pe Edith.
Intr-un fotoliu, linga ie§ire, statea Ileana rasfoind o
Tevista. Carlo o privi surprins, ca §i cum ar 'fi vazut-o
pentru prima oars. Nu putea intelege cum uitase de ea.
Iii acorda scuze, dat fiind succesiunea rapids a intimpla-
rilor. Se apropie de fata spuse „Buns dimineata".
Ileana lass revista, ii raspunse zimbind :
— Unde ai fost ? Te-am a§teptat ieri dimineata.
— Am fost la Constanta, minti Carlo, intelegind ca
nu fusese zarit in cursul zilei trecute.
- i not am fost la Constanta ieri dupa-amiaza.
Mama a ramas astazi acolo, ca sa rezolve o treaba de
familie. Dinsa este de prin partea locului.
Carlo privi discret ceasul. Era noua ; ii ceru fetei
scuze, confuz §i cu un aer de vinovatie :
— Tata, e noua. Daca vrei, to insotesc la plaja. Ai luat
micul dejun ?
— Da, raspunse fata §i-I privi intrebator, ca §i cum
ar fi vrut sa afle ce it framinta.
 Capitolul al saptelea in care
'doi tinerd =sinceri se cunosc
Vi in care se mai intimpla *i
altceva
Plaja de la Mamaia era, la aceasta ord.
sufooata de turistii care se grabisera sa-si is locurile in
primire, pe nisipul scaldat fara incetare de valuri. Era'
multi straini care, dupd cum gindea Ileana, puteau fi
deosebiti dupd costumele de_baie, prosoapele si ochelarli
care aveau un aer tot atit de strain.
0 clips se simti stingherita la gindul ca se of la, pen-
tru prima data, cu un barbat, imbracata atit de sumar ;
bretelele sutienului ineepura sä-i pars prea largi.
Va fi atenta sa nu-i cada de pe umeri. Facu un gest
de a le aranja. De ce nu controlase cursoarele ? Regret a
din inima ea nu e mai grass, dar se consold vazind in
fata ei o femeie voluminoasa al carei costum incerca cu
desperare sa acopere vag un trup generos care evadase
triumfator spre soare.
Se gindi la spaima cu care turistii romani si straini
aleargsa in zori la plaja pentru a folosi din plin zilele de
vacanta la mare. Intr-un an, era mica, venise cu parinOi
pe la mijlocul lunii septembrie. Atunci i se dadusera tatii
citeva zile de concediu, dupa ani de „lasati, vary viitoare"
fraza pe care inginerul Ionescu, atit de ocupat, o ros-
tea cu convingere —ca vacanta mai trebuie sa astepte.
Era o vreme ploioasa si rece. Parincii ei ar fi vrut sa
revind la Bucure§ti, dar hotarise in ultimul moment sa
ramina macar cinci zile la mare si sa faca abstractie de
plaid Intr-o dimineata cenusie, cu burnita, ceru voie

66
 amei sa mearga la marginea marii ca sa adune scold.
acar cu atita sa se laude la intoarzere. PorVunea de
• laja de linga hotel era totusi plina de lume. Nu-i fu
reu sa-si dea seama ca sint straini. Nordici, dupa toate
paren%ele, si care se balaceau, zgomotosi, linga mat, sub
n soare prezent doar in fantezia for desperata. Auzise
a acasa la acesti oameni vary este zglrcita si ca aici, in
udul dobrogean, nu tin seama de vreme. Sint la mare,
ac plaja !
Cei doi mergeau pe linga apa insotiti de o tacere apa-
atoare, neatinsa.
Nici nu stiau cum sä rupa aceasta tacere de teams sa
nu greseasca in vrcun fel.
Carlo observa cu coada ochiului silueta zvelta a fetei.
leana s mti ca este obiectul unei partiale anchete vizuale
si mai ineerca zaclarnic sa rectifice pozitia sutienului pc?
,care-1 ura acurn de moarte. Gestul nu-i scapa lui Carlo
care se facu ca are treaba in directia opusa, si intoarse
capul.
Ce ai vazut ? gasi in sfirsit o bresa Ileana in tä-
'cerea care parca-i arnutise pe amindoi.
— T c ce i se zice Marea Neagra. cind e atit de al-
1pastra ? reu.5i sa se ascunda Carlo sub prima banalitate
venise in minte.
Carlo lansase fraza sigur ca tinara va fi flatata c13
iaceasta apreciere favorabila la adresa marii sale.
Ileana privi spre larg si marea ii paru, ca niciodath.
atit de frumoasa incit simti , Lard sa vrea, un sentiment de
rnindrie nationals. Tinarul avea de unde sa stie cum area
o mare frumoasa. Simti pe loc ca ea a trecut pe planul al
`doilea si spuse aproape mecanic :
— Da, dar s-o vezi cind e furioasa !
Carlo se gindi ce sa mai raspunda si , in sfirsit, se ho-
tari pentru ceva care sa ramina pe acelasi fagas. Oricum
ocazia nu trebuia pierduta :
— Nu cred ca dumneata cind esti furioasa arati la fel.
Ileana, socotind aluzia lui Carlo peste limitele decen-
lei, rosi.
Aiunsera departe de „centrul." plajii daclura si-
multan se.xna ca au avansat prea mult.

67
 — SA ne oprim, spuse Ileana ingrijorata. Ne-am in-
departat de hotel.
— Foarte bine, raspunse Carlo.
placea mult. Cu atit mai mult cu cit aerul el
natural, lipsit de price gest controlat, ii dadea o siguranVa
pe care n-o mai incercase de mult. Pine sa-si dea seama
.ce se intimpla o simti pe Ileana Ca se indeparteaza si se
indreapta spre niste uriase blocuri de beton, menite sa
serveasca vreunui dig care sa protejeze plaja.
li privi silueta proiectata pe orizont si se felicita ca a
intilnit-o. Pe data insa ii venire in minte chipurile celor
cu care plecase de la Roma si se intuneca. .
— Vino, se auzi strigat, vino sa vezi ce este aici !
Carlo se intlrepta spre blocurile de beton cit putu de
repede. Urea linga fata si vazu intre doua pietre mari un
costum de haine ci o pereche de pantofi.
Uncle este camasa si cravata ? isi zise in gind, ingrozit,
cind recunoscu o parte din imbracamintea lui Herbert.
Le zari dupa alts piatra si rosti mecanic :
- Trebuie sa fie ale unui singuratic, care s-a dez-
bracat .aici si a pornit sa inoate spre larg.
Desi nu era convins de ceea ce spusese se intoarse
spre mare, schitind gestul de a-1 descoperi pe „singuratic".
- Fiecare dupa gustul lui, zise Ileana si sari jos cu
un gest .ceva mai fortat, asa cum fac toate femeile cind
vor sa trend un mie obstacol si stiu Ca sint observate.
Ileana era pentru prima oars singura cu un barbat.
Mersese de multe on in drtim spre case, cu diferii colegi
de liceu. ,dar in hainele for bleumarin inchis, care-i men-
tineau mereu in conditia de elevi, nu-i lua in seama. In
ultimele clase, mai ales, aveau o infatisare cornice prin
stradania for de a parea ca stiu tot 5i pentru asta nu pun
pret pe nimic. Fara sa fie timida, retezase insa scurt orice
tentative pornita de la acesti tineri.
privi pe Carlo care cobora. Fata lui proaspat barbie-
rita ii da'du senzatie ca e dat cu o crema alhastruie.
Ileana, fare sa-si .dea seama, iI primi cu o fraza pros-
teasca .pe care area s-o regrete toata ziva.
- Mi s-a spus ca italienii sint foarte vorbare1i.
Carlo zimbi prieteneste, dar si putin inciudat. Ce stia
fata asta despre italieni ? Sau mai precis : cit stia ? Isi

68
aduse aminte de o intimplare petrecuta chiar in ora*ul in
care se nascuse mama sa.
Un strain de acele meleaguri 11 intrebase pe un local-
nic uncle e strada „cutare". Acesta-i dadu explicatii cu
esturi rapide, agitate, *i pind termine discursul apa-
use un alt localnic care, privindu-1 pe primul, spuse dis-
prctuitor : „Cretino", §i incepu sa-1 lamureasca el pe
train. In scurta vreme se formasera cloud tabere nume-
oase care se disputau aprig pe numele strazii cautate :
Giuseppe Lupo sau Giuseppe Lupi. Nevinovata discutie
asupra acestui amanunt se transforms curind intr-o cearta
devarata, cearta in incaierare serioasa, insotita de lovi-
uri si injurii. Intervenira carabinierii tocmai in momentul
n care strainul era maltratat, linga un zid, de grupul
• artizanilor lui Giuseppe Lupo pentru ca, de buns cre-
inta, sustinea cu incapaVnare, dar cu o convingere eroica,
unctul de vedere : „Lupi".
Oamenii ordinii, dupa ce potolira harmalaia, it luar a
e strain de-o parte intrebindu-1 ce dore*te :
- Vreau sa merg pe strada *i spuse numele mult
ispuitat. Plutonierul scoase din portharta un ghid cauta
ebril. La sfir*it it privi crunt pe strain *i-i spuse aspru :
- Nu exists ! terge-o, altfel to retinem pentru tul-
urarea ordinii publice.
Ornul o rupse la fuga insotit de huiduielile localnicilor
are, uniti acum intr-un ideal comun, uitasera repede
e „LUPO" *i de „LUPI".
Ce dorea in definitiv ? intreba *eful grupului
„LUPO".
- Un derbedeu, conchise politistul. Pacat ca nu i-ati
kdat o lectie mai serioasa.
Ziarele au scris, a doua zi, ca au fost morti Si raniti.
Da, gindi Carlo, concetatenii mei dragi vorbesc intr
adevar mult *i mai ales repede, dar ce au scris ei e foarte
bun *i a dainuit atitea secole.
Cind ajunse linga fata zise :
- Este adevarat, dar sint italieni *i italieni.
- Dumneata din care categoric faci parte ? intreba

- Dintre aceia care atunci cind admird ceva frumos,

!mutesc. Carlo inghiti in sec ca sa nu mai spuna nimic.

69
A*tepta ea Ileana sa raispunda ceva care sa arate o falsa
modestie.
- Intr-adevar, *i pe mine m-a amutit marea asta al-
bastra, indep-arta ea abila pericolul, privind spre larg ca
*i cum s-ar fr aflat, pentru prima datA in vials ei, pe un
tarrn de mare.

intin*i pe nisip, discutia se infiripa incet, incet. Ileana

ii ceru sa-i vorbeasca despre el. Carlo incepu poves-
teasea. in mare, viata haituit insa merru de ginclul
la ultimele zile. Bineinteles ca nu va pomeni absolut ni-
mile de banda cu care a venit in Romania. In ,.ban Via" ii
facu, insa, un loo separat Ddithei *i se depa-ta putin cle
Deana,. amintinduii de plimbarea pe care o fa:_.use cu
tina'ra strains — misterioasa i$i mai zise. II luase in
brate si lui nu-i mai rarnasese decit sa continue seria de
gesturi traditionale etc., etc. ...
Sari poste gindul la Edith si continua debiteze
I'enci— care poate a*tepta altceva viata lui linistita,
Brea pe alocuri. Insists asupra sacrificiiior pe care le fa-
cuse mama sa ca sa-1 $i sa-i faca o caricra. Ileana
s-ar fi a*teptat poate de la el sa-1 audit vorbind despre
tine *tie ce aventuri, de toata 1\-h . (.hiar
nici una ? Atunci ce cauta in Romania ? Sint $i barb4
euminti in Italia ? Uite ca sint !
Tacu. Ileana, obosita de scare, parea ca doarme. 0
privi, ridicindu-se intr-un cot. Ca orice fiin0 care e obser-
vata, Para vada, Ileana simti ca e privity $i des-
chise ochii.
- Asta-i tot ? intreba ea.
- Aproape tot, replica tindrul si se intinse din nou
pe nisip. Acum este rindul dtiMitale.
Ileana se gindi fulgerator la ceea ce urma sa zica. Ce
avea ea de spins dintr-o via ta care abia incepiise ? Fami-
lia, liceul, colegele, emotiile examenului de admitere...
Familia : Carlo afla ca este unica fiica a unui in Liner chi-
mist. (Cum de Ileana nu remarcase ca si el are aceea$i
meserie ?) Ea urea sa Led filologia. La toi:mna vor in-
cepe cursurile. Se opri parca umilita de put, natatea aces-
tei autobiogri,fii. Un gird o salva :

70
 - Stii, Carlo, ce s-a intimplat ieri sears ceva mai sus
de locul unde ne aflam ?
Carlo i§i aminti de plimbarea cu Edith. Era tot ceea
ce se petrecuse pentru el ieri sears. Dar fata nu avea de
unde sa §tie asta, §i intoarse capul spre ea in semn ca o
asculta.
— A fost gasit un barbat cu fata desfigurata-§i trupul
strivit de o ma§ina. Era numai... Ileana ezita la gindtfl
ca va trebui sa spuna....,in chiloti". Gasi urgent scaparea :
Era foarte sumar imbracat... Vara haine si fara pantofi.
Carlo nu avu nevoie sa puns intrebari. Disparitia lui
Herbert... hainele de dupa blocurile de beton... A5a-i vor
face .5i lui dupa ce-§i va fi indeplinit misiunea ? Care mi-
siune ? De fapt nu i-au cerut decit sa se imprieteneasca
cu aceasta fata. Acum erau prieteni. Ce va urma ? Fata
ii surprinse chipul preocupat intreba :
— La ce te ginde.5ti ?
— A... la nimic... Constat ca. pe ,intreg pamintul, oa-
menii aleg intotdeauna modul de a-§i incheia viata.
Mergem ?
— Mai slam. it rugs Ileana. Mama vine abia deseara.
Dar, daca te-ai plictisit... sau ai alts treaba... te-am vazut
la masa cu mai multe persoane... prieteni, cred... poti sa
te duci... eu mai ramin. E prima mea vacanta in care sint
lasata sa fac ce vreau.
Carlo era sigur Ca fata. pomenind despre persoanele
de la masa, se gindise a§a, cu o mica rautate, la Edith, §i
se simti obligat sa explice :
— Sint ni§te compatrioti pe care i-am cunoscut putin
inainte de plecare. Printr-o cuno§tinta comund mi-au in
gaduit sa merg cu ma§ina lor. Tinara, se hotari Carlo sa
lamureasca lucrurile, este logodnica domnului acela blond,
scurt §1 foarte voinic. Dar nu avem program comun.
— Eu, zise Ileana, daca a fi barbat, i-a§ face curte
doamnei. E frumoasa. Chiar foarte frumoasa.
Fata regrets, inspaimintata, cele spuse. Ce-o sa creada
Carlo ? Sa creada ce-o urea Straina era intr-adevar
frumoasa.
Ca sä continue pe jurnatate jocul, Carlo raspunse
- Daca as fi cunoscut-o inainte de logodna, cine

71
 Ileana, care citise o carte veche de-a mamei, in care
era vorba de o imposibila iubire, avansa :
- Poate ca nu-1 iube*te. Poate ca a fost silita de fa-
milia ei saraca sa faca o casatorie din interes, sacrificind,
poate, o dragoste care moare undeva Intr-o mansarda...
Mai stii ?...
Carlo ar fi vrut sä o sarute. Dar daca glumea doar ?
0 intreba :
— Ai fost sau poate e*ti ?
Ileana ar fi vrut sä raspunda afirmativ. Ar fi mintit
insa gratuit. i apoi, acum citeva luni era Inca eleva.
Deci zise :
— Nu, *i nici nu ma gindesc pind nu terrain facul-
tatea. •
Ar fi vrut sa adauge „nu ma lass mama", dar s-ar fi
demonetizat complet in fata acestui tinar linga care statea
intinsa, aproape goala, pe plaja fierbinte. I1 incredintA
deci CA este vorba de vointa ei, vointa care nu o are ca
stapina decit pe ea.
Au ramas acolo pind la amiaza, vorbind, intrind din
cind in cind in apa. Era o zi senind de iulie *i totul arata
ca intr-un afi* publicitar al Ministerului Turismului. Un
afi* la care, daca prive*ti o secunda, nu to mai ginde*ti
decit la mare.

0. saptamind trecuse de la sosirca lui Carlo pe litoriilul

romimesc i intilnirile cu Ileana erau acum obi*nuite.
Tinerii mergeau in ficcare zi la „local lore *i, ca in cintec,
parca se elmoscusera de cind lumea.
Olimpi.a Ianescu intirzia la capatiiul unei rude bolnave,
a*a ca nu mai exista nici o opreli*te.
Inviltasera reciproc fraze din limbile materne respec-
tive Si in special Ileana putea sa spund in italiene*te o
serie de lucruri, spre mi'area lui Carlo care-i admira ta-
lentele filologice.
Tindrul era surprins de faptul ca graiul Ilenei se asc-
mama atit de mult cu cel.al.lui *i afla de la fata poyestea
poporului de pe aceste meleaguri.
Auzi despre un rege denumit Burebista, temut vecin
al imperiului roman. Mai of la ca pind la inceputul secolu-,

72
 lit al doilea al accstei ere, stramo*ii lui — romanii — pla-
tisera tribut unei Dacii care, mai apoi, dupa ce fusese in-
vinsa i octipata, se numea totti*i .,felix", adica „fericitit".
Si ce mai aflase ? Prectim ca on preot pe mime Deceneu
Incem-ise sa instituie prohibilia. Nereu*ind neavind la
Llispozitie brigada ,.Incoruptibililor" lui Ness, gasise o so-.
Iutic mai radicala : ordona cultivatorilor de vii sa scoata
:idin radacini biestemata sorsa a tuturor fericirilor *i ne-
'[fericirilor visa de vie. Ileana adauga ca, dupd
4nulte secole, romimese lea medalii de our la con-
qftirsurile de specialitate din intreaga lume. Si ca scoala
1..romaneast-A de oenologie era In nivelul mondial. Ii mai
F spuse lui Carlo *i despre ajutortli pe care regele dac 11
=promiscse l t i i Ponipei, rivalul lui Cezar.
— Mull mai la sod, ii preciza Ileana, in Bulgaria, se
afla ora*Lfl Balcic, undo s-a nascut Acornion, trimisul spe-
'cial at lui Burebista la viitorul decapitat, Pompci.
Si ca panorama sä nu fie *tirbita cu nimic se aduse
vorba despre tristul Ovidiu, exilat la Tomis-Constanta
ca platcasca no se *tie ce pacate, in primul deceniu
al e:vului dintii.
— Ovidiu, zise fata, ar putea fi socotit primul poet
dobrogcan.
Carlo asculta lini*tit *i isi rriArturisi amuzat cä po-
vestea cu scoaterea din radacini a vitci de vie era unica
in analele prohibitiei mondiale. Ii raspunse totu*i ca Ovi-
diu a lost roman, chiar daca a merit aici.
Prictenia for cu toatii prohibitia impusa de strane-
poata lui Burebista depa*ise de mult limitele unei cu-
-no*tinl.e estivale. Depa*ise in N,Torbe, dar atitudinea Ilenei
nu-i &idea tinarului prea marl sperante. Si asta it incinta.
Intr-o dimineata, pe cind se indreptau spre plaja, Carlo
,.socoti to vorbisera destul despre toate, *i ca o incercare de
a „cimenta" prietenia for ar fi necesard oportund. In con.-
dupa prima bale in mare, ocrotit de blocurile de ci-
ment, facu gestul arhirnilenar incercind sá o sarute.
Desi fata se intrebase de ce el nu o facuse mai de mult,
. se sperie *i se smulse din bratele tindrului, luind-o la fuga
in dinictia optisa hotelului.
Faptul ca Ileana no fugise spre hotel ii diidu lui Carlo
un anumit curaj. cind fata se opri o striga, cerindu-i

73
scuze. Ea reveni imbufnata, spunindu-i ca nu s-a sarutat
cu nici un baiat ping atunci, ca nu o va face decit dupa ce
va termina facultatea.
Carlo nu zise nimic, dar se gindi : ce termene pentru
sarut isi pun fetele care nu sint studente ?
Restul diminetii petrecura schimbind fraze conven-
lionale, ambii c5.utind sa ocoleasca incidentul, desi pe fie-
care acest lucru it preocupa cel mai mult.
Plecara catre amiaza confuzi, si Carlo, pe jurnatate
amarit, pe jumatate ranit in amorul propriu de barbat, in-
cerca o explicaVe.
— Sä nu mai vorbim de asta, raspunse scurt fata
arninti subit de ruda bolnava de la Constanta. Discutia o
porni pe acest ragas.
Ajunsi la hotel, nici unul nu indrazni sa piopuna in-
tilnirea de dupd-amiaza. Carlo se gindi cu parere de rau ca
se grabise, dar isi zise ca a facut un gest prea firesc pentru
a putea fi considerat jignitor. Ii intinse mina. Ea nu se
clinti, dar cu o miscare neasteptata se tidied pe virfuri
saruta stingaci pe buze,.apoi o lua" la fuga pe scarf.
Comentarea gestului Ilenei ar fi o pierdere de vrerne.
Astfel ca tinarul se indrepta spre lift. Ajuns in camera, ri-
dica receptorul si ceru camera doamnei inginer Ionescu.
— Care Ionescu ? ingina intrigata centralista, avem
vireo douazeci.
— De la Bucuresti, incerca tinarul.
- Toti sint de la Bucureti si acolo toti Ionestii se nu-
mesc la fel, anun-ta vocea, nereusind sä fie spirituals, dar
spunind un adevar incontestabil.
— Ileana Ionescu, se incapatina Carlo, gindind ca
mama ar fi putut foarte bine sa-i fi dat fiicei numele ei...
continua el, cu o inspiratie geniala, din camera de unde
Se vorbeste zilnic cu orasul Constanta. Carlo se mai gindi
ca la centrals se noteaza convorbirile in vederea notei fi-
nale de plata.
Nu primi nici un raspuns, dar dupd citeva clipe auzi
vocea Ilenei care, fara sa" intrebe nimic, spuse cu o tandra
5everi t ate I
44_
74
 un rilutacios ; sal nu to mai \rad
Carlo .5tia tilcul acestor cuvinte §i incerca
Ce f;lci dupti-amia7a ?
-- 1n nici un caz nu ne mai Intilnim in hol la ora trel
jum;it ate In blocurile de ciment, inchise.
Pe C-trlo i l cuprins( o u5;oarlA panic.A. De fapt,
cc le e(.Tute de Herbert. Gianni *i Conniff.
Conniff I5;i facts aparilia in camera.
 Capitolul al optulea in care este
vorba kir de povestea de Ea
inceput precum si de o dragoste
misterioasa
Salut, Carlo, cum iti merge cu rata ?
intra direct in subiect fiul lui Jebon.
— Ne-am certat, raspunse Carlo. E stupida §i are
prejudecati.
Eu §tiam asta, ca am mai fost pe aici de citeva ori.
Dar noi, occidentalii, avem - obligatia de a-i dezbara pe
ace§ti oameni de ni§te tare milenare.
- Mi-a spus ca nu vrea sa ma mai vada, minti pe ju-
matate Carlo. M-a amenintat chiar ca de continui sa o ur-
maresc anunIa politia. Ca la ei asta se cheama comportare
antisociala §i este foarte combatuta.
Carlo se afunda in minciuna, de§i Mid nici o speranta,
fapt pe care Conniff 11 confirms pe loc.
— Fleacuri ! Daca politia s-ar amesteca in treburile
astea, ar trebui sa aducem copii de pe alts planets. Eu zic
sa o impaci §1 sa va revedeti.
— Nu mai vreau, striga Carlo.
— Calmo, Carlo, zise Conniff. Nu to enerva. Ti-am mai
spus ca e§ti liber sa fad ce vrei. Si sa n-ai nici o teams ca
to-ar reclama la politie, pare indragostita. Dar, apropo.
ca Herbert a avut un accident ? $i, tot cu privire la Her-
bert, cried ca ai inteles. Dadea semne de independents §i
deventse surplus de contingent. Si... 1-am lasat la vatra. Nu
nu mai asculta... §i tine nu asculta poate avea idei nastru§-
nice. De altfel, 1§i cam incheiase treburile...
Carlo arunca o privire stupeliata.

76
 — i, continua Conniff, nu 5tiu de ce e5ti atit de agitat
,cind nu to deranjeaza nimeni.
— Cum sa nu fiu daca va preocupa atita prietenia men:
!.cu fata ? Ce urmariti ?
- Nimic ran, Braga Carlo. Din contra, daca la5i la o
parte toate suspiciunile, odata ajun5i inapoi in Italia, pri-
me5ti un milion de lire. Ce zici ? Ce n-ai avut de cind e5ti.
[ — Conniff, spuse Carlo, cum vrei tu sa fiu binevoitor,
Ciaca ma tratati a5a cum ma tratati ? Nu mai vorbesc de
Herbert, care tot de voi a fost pus &á ma... sperie si sa ma
convinga. Dar tu, tu la mice vorba sau gest de-al meu ma
ameninti cu pa5aportul sau cu mai 5tin eu ce...
- Dragul meu, ii raspunde interlocutorul pe a carui
faW aparuse un zimbet de ingaduinta. Dragul mcu, Her-
bert este, ca sa zic a5a, o problema inoarta. Noi nu 1,i-am
cerut decit sa to imprietene5ti cu fata ; Si asta, contra unui
milion de lire 5i a unei aventuri placute.
— Si apoi, ce sa mai fac ?
— Nimic. Daca va fi nevoie, iti vol spune la timpul po-
trivit. Ai vazut ca toata saptamina nu te-a deranjat nimeni.
Eu, dealtfel, plec astazi dupa-amiaza pentru doug zile din
staliune. Gianni este plccat 5i el. Pe Edith ai mai vazut-o ?
— Vag, in trecere, raspune Carlo.
- Atunci, zise Conniff, raminem intele5i. 0 cau-tii pe
Ileana Si continui idila. Va fi numai in folosul tau.
Carlo tresari. De undo 5tia Conniff cum o cheama pe ro-
manca ? Deci este vorba de un complot bine urzit. Va fi
mai .atent.
— La ce ora via intilniti ? relua Conniff, dindu-5i seama
ea a gre5it eu ceva. 51 ca sa nu-1 lase pe.Carlo sa-5i puny
alte Intrebari, continua : Am auzit-o pc mama sa strigind-o
in holul hotelulni. Hai, spune-mi, cind va vcde.ti ?
— Am sa incerc pe la trei, trei jumatate, rosti Carlo ca
pentru el.
— Incearca, dar sa 5i reu5e5ti, spuse sententios Conniff,
ridicindu-se de pe scaun, 5i ie5i din camera fard sa mai
zica nimic.
Suna telefonul. Carlo ridica receptorul. temator. Daca-i
Ileana i contramandeaza intilnirea ? Conniff va reveni 5i
tine tie ce-1 mai a5teapta. Spuse „Pronto" §i auzi o voce
de femeie. Era Edith care-1 raga sa-i permit& sa visa pen-

77
tru citeva clipe la el in camera. Accepts, neavind Incotro,
§i Edith deschise usa dupd citeva minute. Purta o rochie
scurt5,, desi nu prea exagerata, care rasa sa i se vada pi-
cioarele-i lungi si drepte, bronzate acum de soarele pu-
ternic. 0 invita sa is loc si citeva clipe o privi. Era fru-
moasa Edith. De o frumusete oarecum confectionata. Ni-
mic de reprosat, insa Ileana avea un farmec deosebit si ti-
neretea ei nu avea Inca nevoie de nici un artificiu su-
plimentar.
— Te ascult, rupse el tacerea. A fost aici Conniff care
mi-a spas tot ce am de facut. Vrei ceva in plus ?
— Nu, Carlo. Am vrut doar sa te vad. Am avut o sap-
-Lamina inspaimintatoare, stiindu-te mereu agitat si foarto
preocupat de noua cunostinta.
— Asta ati vrut cu to%ii, i-o reteza Carlo.
— Eu nu vreau nimic, in afara de prietenia ta, si te
asigur ca nu vei avea, orice s-ar intimpla, un dusman
in mine.
Va sa zica, „se va Intimpla totusi ceva" retinuse Carlo
si se scula de pe pat, indreptindu-se spre fereastra. Ra-
mase cu spatele la Edith, privind spre mare.
Se intoarse apoi si o simti pe Edith linga el care, imbu-
jorata, ii lux mina voind sa-1 convinga de prietenia ei. El
saruta lung mina tinerei si gindi : „Nu este rau data o
atrag de partea mea." Isi daduse bine seama ca tinara it
place sau, oricum, ca se plictisea de moarte la Mamaia, fara
o companie potrivitA. Edith ezita putin, apoi isi desprinse
mina si se asezd linistita pe un fotoliu. Schirnbara apoi im-
presii despre litoralul romanesc si gasira ca ghidul ame-
rican nu exagerase cu nimic.

Carlo se uita ingrijorat la ceas. Era trei fara un sfert.

Calcula ca pentru a ajunge la blocurile de ciment avea ne-
voie de eel putin douazeci de minute. Se ridica, i§i ceru
scuze si intra in baie, de unde reveni dupa scurt timp pre-
gatit pentru plaja. Edith ii urmarea in tAcere miscarile cu
ochi mari, intrebatori.
— Trebuie sa plec acum, spuse el pe un ton in care se
simtea neliniste si dorinta de a nu mai da nici o explicatie.
— Sa nu te mai intilnesti cu ea, veni raspunsul ei. A
fost suficient.

78
 — Voi mi-o cereti, zise Carlo.
- Ei, nu eu, repeta Edith. Vei avea sigur neplaceri.
Hai sä plecam inapoi in Italia. Numai noi. Este un avion
pentru Paris de la Constanta, la einci. De acolo ne
descuream. Carlo... implord femeia. Carlo, asculta-ma. Imi
este teams pentru amindoi. Eu nu mai am nimic de
faecut aici.
— Edith, vorbe5ti copilarii. Eu eel putin 5tiu CA sint su-
pravegheat fard incetare. Iar in Italia ne is in primire
Jebon.
- Cred ca nu e5ti indragostit ? puse Edith intrebarea,
ca raspuns la gravele perspective enuntate de Carlo.
— Nu, 5i asta nu are nici o legatura cu ga5ca voastra.
Parasi camera fara alts vorba cobori in graba scarile
celor patru etaje.
Ajuns afara avu impresia CA toata lumea it prive5te,
face repro5uri in numele Ilenei. Cedase unei slabiciuni stu-
pide. Cit o poate crede pe Edith, care fusese la curent cu
toate ? Dar propunerea de a fugi impreuna ? Poate 5i asta-i
in scenatiu ? Dragostea ei ? 0 femeiu5ed u5oara, platitA sa
le Lea pe toate in contul simbriei.
Se gindi spund totul Ilenei 5i sa n-o mai vada.
Prose ii. Ce-ar inlelege pu5toaica din toate astea ? Poate nu
vine. Privi catre blocurile de ciment spre desperarea lui,
o vazu pe Ileana mergind grabita. Fie ce o fi ! E mai bine
ca s-a intimplat a5a. Conniff a .fost categoric. Cel mai bun
lucru va fi sä lase lucrurile la voia
Ileana sosise la locul de intilnire 5i, ne5tiind ca fusese
vazuta, se ascunsese dupd un tufi5. Carlo gindi cu amara-
ciune ca, prin acest gest, fata aratase ca-i arde de gluma.
Ii daduse sä in%eleaga multe. I5i scoase bluza 5i papucii .5i
se a5eza pe nisip, cu ochii inchi5i, in a5teptare. Statu
a§a citeva minute. Vuietul marii nu-i ingaduise sä auda
apropierea fetei, dar simti pe buze un sarut stingaci 5i se
ridica pe coate, ea speriat. Pind sa o poata prinde, fata
ajunsese in mare 5i plonjase spre fundul apei verzui. Se
grabi 5i el spre larg. Inotatoare bunk Ileana se departase
destul pentru a fi in siguranta. Carlo se opri cind o vAzu
atingind linia gearnandurilor. Nu voia sa o sileasca sa intro
in zona perieuloasA. Se intoarse, inotind calm spre mal.
Pentru a-i dovedi ca are intentii pa§nice, se urea pe digul

79
de beton si privi in directia hotelului. De5i area soarele in
fate, zari la aproape cloud sute de motri o silucta care
aducea cu Edith. Intr-adevar, Edith pornise. spre .ei .5i mer-
gea grabita. La un moment dat i se paru ca cineva alearga
in urma ei. Il recunoscu pe Conniff care o opri, prinzind-o
de umar. Tinara incerca sa scape din strinsoare, dar Con-
niff o lovi poste fata trintind-o la pa.mint. Apoi o ajuta sa
se ridice, aratindu-i cu un gest scurt sa se intoarca la
hotel.
Se bucura de faptul ca Ileana era Inca in a.pa si nu v5.-
zuse nimic, dar it cuprinse Ingrijorarea gindindu-se la
Edith care, in ciuda celor intimplate de la plecarea din
Italia, dovedise astazi, prin cloud fapte, ca nu-I minte. Dar
data _ 5i scena cu Conniff era un joc ?
Ileana ie5ea din mare dind semne vadite de oboseala.
Carlo ii veni in intimpinare. Avea insa pe deplin sen-
zatia complicitatii sale la ceva monstruos. Era cert ca fata
se indragostise si deci nu mai era nimic de facut. Nu mai
putea da inapoi. Ileana venea spre el si se intilnird in zone
in care inarea extenuate de framintari mai asalta desperate
plaja, risipindu-se apoi intr-o spume alba dantelata. Silue-
tele for se inlantuird Intr-un gest firesc, proiectate pe ori-
zontul pe care se ingrarnadisera nori cenusii.
Curind se insera. Cerul se acoperise si citiva stropi de
ploaie cazura vestind furtuna care se framinta in larg. Nu
observara ca valurile .crescusera si ca pe undeva o sirens a
vreunui vas se tinguia, pared cerind ajutor.
— Mi-e frig, sa plecdm, spuse Ileana.
Carlo ii puse bluza sa pe umeri, o lumina uriasa brazda
cerul si din norul Intunecat de deasupra for se revarsa un
potop de apa. Se retfugiard sub acoperisul unei tonete pa-
rasite pe care diverse bilete, scrise'de o mina stingace, ard-
tau ultimele activitati ale fostului responsabil : „Vin ime-
diat", „Gestionarul in concediu", „Sint bolnav".Pe o bucata
de hirtie, lipita pe usa tonetei, scria : „Inchis pentru in-
ventar".
Ileana zimbi cind, privind pe geam, va.zu interiorul
netei gol. „Cine fusese inchis pentru inventar ?"
Carlo o privea contrariat .Nu intelegea cele scrise pe
usa si nu banuia de ce era atit de amuzata. Plopda se mai
Ileana facu gestul ca este cizul sa piece. Carlo

80
o urma tacut si drumul pine la hotel fu parcurs ca si cum
nimic nu s-ar fi intimplat.
Holul era plin de lume care se adapostise in speranta ca,
poate, vremea se va mai razgincli.
— La revedere, zise Ileana. Sper ca n-am
(Pauza). Astept sa-mi spui ceva, Carlo. Ai amutit ?
Carlo dadu din cap
— Ce sa spun ? Nu ne vedem miine la ora noud ?
— Atit ? rosti fata gata sa izbucneasca in lacrimi.
- Vom mai vorbi mline pe plaja. Acum du-te in ca-
mera, chiar ca poti sa racesti. Pared toata lumea se uita
la noi.
Ileana se rasuci brusc si o porni spre lift,,uitind ca are
pe umeri bluza lui Carlo.
Ajuns in camera, tindrul facu un dus, apoi se imbraca
de strada. Nu mai ploua si dinspre mare patrundea, prin
fereastra, un aer rece, care-i dadu fiori. Inchise fereastra.
Telefonul sung lung. Ridica receptorul. Era Ileana.
— Carlo, to rog, vino sa-ti iei bluza, spuse nurnarul
camerei.
— In citeva minute, raspunse el si inchise, cuprins de
neliniste.
Edith locuia la acelasi etaj cu fata. Dace o intilneste in-
timplatol. ? E mai bine sa se asigure ca nu va risca nimic.
Ridica receptorul si ceru camera Edithei. Telefonul repeta
apelul de mai multe oni, ceva ce-1 facu sa creada Ca nu-i in
camera. In sfirsit, auzi zgomotul cunoscut al unui aparat
deschis si ii raspunse un glas aproape stins :
- Alo ! Edith la telefon. Cine e ?
— Eu, Carlo, ce faci ?
— M-am culcat, continua glasul. Tu e§ti, Carlo ? A§tep-
tam sa ma chemi, nu ma simt prea bine. Am o nevralgie.
Mi s-a umflat obrazul. Vino sä ma ingrije§ti.
Carlo intelesese despre ce nevralgie este vorba si spuse
ferm :
— Nu pot tacum. Poate mai tirziu. Si inchise. Edith it
infrunta deci pe Conniff, care desigur ii spusese sä-1 lase in
pace. Telefonul sung, dar Carlo nu mai raspunse.
Camera Ilenei se afla un etaj mai jos §i Carlo cobori pe
trepte, furi§indu-se. Nu batu la use, infra direct. Ileana it
a§tepta, in picioare, in mijlocul incaperii, cu un aer ingri-

81
jonat. Se intimplase ceva. Ca sa n-o Intrebe de ce e agitata,
Carlo ii ceru bluza spuse ca poate -nu e bine, pentru re-
putatia ei, sa intirzie prea mult. Drept raspuns, Ileana ii
arata spre valiza deschisa, spunindu-i
- Carlo, cineva a rascolit prin valiza. Cel mai gray
este ca au disparut theile de la casa din Bucure§ti. Ce sa
fac ? Sa anunt militia ?
Carlo se gindi ca in eventualitatea unei anchete el va fi
primul interogat. Ii vazuse toata lumea umblind cu fata,
in fiecare zi, Marturisi teama ascunsa.
— Nu te gindi la a*a ceva, 11 asigura Ileana. Ai fost
tot timpul cu mine. Nu va indrazni nimeni sa te banuie.
— Cheile sint poate la mama, zise Carlo ca sa c4tige
timp.
- Imposibil, raspunse fata. Cind a plecat la Constanta
mi le-a aratat, spunindu-mi sa flu atenta. Dealtfel, miine
sears vine. Dar ce-ar fi s-o them la telefon ?
Carlo care 1.*i daduse seama despre ce este vorba, sau
cel putin banuia ca e opera lui Conniff, o retinu brusc :
- N-are nici un rost. Mai cauta !
— Inutil, au disparut i pace. Ne-au luat §i nite bani.
Nu prea multi, dar m-au lasat leftera.
Carlo Buse mina la buzunarul interior al hainei §i scoase
citeva sute de.-lei.
- Poftim, Ileana. Mi-i vei restitui cind se intoarce
mama.
Ileana avu un gest de ezitare. Apoi lua hirtiile §i le nu-
mard ca o femeie curninte care-§i face nite socoteli gos-
podare§ti la centimd.
- Patru sute, e penibil, zise ea. Dar ti-i voi restitui
miine sears, neaparat. Apoi pose atent banii pe noptierd ca
i cum ar fi lost vorba de un vas de cristal plesnit §i care
nu se mai men%ine decit printr-o minune. Se intoarse spre
Carr° zise cu o silita nepasare :
— Nu-i nimic. Atita paguba. Ia loc putin si apoi sa
mergers la militie. Am sa le spun de la inceput cum ne-am
petrecut dupd-amiaza, nu te va plictisi nimeni.
Carlo ingheta. tic ca asta va avea oricum urmari pen-
tru el. Fusese vazut in compania grupului cu care venise.
Trebuia s-o impiedice cu once risc sa bage politia in treaba

82
asta 5i facu gestul de a se apropia de ea. Bearla se retrase,
linistita :
— Nu, Carlo. Sintem intr-o camera de hotel. Mi-am
facut 5i a5a de cap.
Oricine ar fi auzit-o avea dreptul sa ereada d.espre ea
exact ceea ce s•-ar fi putut crede in asemenea ocazii.
— Inteleg, zise el. Dar nu cred ea e cazul sa anunti
pentru ni5te chei si eiteva sute de lei. Te vor pune sä
dai declaratii — este firesc —si poate te vor olRliga sa
ramii aid pinl la terminarea anchetei, avansa el.
Crezi ? intreba ingrijorata fata.
-- Mai mull- ca sigur, o sperie din *nou Carlo, ptinzind
curaj. Apoi se a5eza din nou pe scaun. Ileana incerca cu
greu sa adopte un aer degajat spuse ca poate are drep-
tate. Mama va hotari. Ea nu fusese la mili ie decit cind isi
scoscse buletinul de identitate.
Carlo se ridica, ltla bluza 5i ii spuse ca ar vrea sa
mearga la po5ta ca sa-i dea o telegrams mamei sale. Ii ye-
nise ideea fulgerator. -0 nevinovata escrocherie sentimen-
tala : era sigur ca Ileana nu se va opune, fiind vorba
de un gest filial, laudabil.
— Carlo, zise fata, ce-ar fi sa-i spui in telegrams ca
te-ai logodit ?
— Cu tine ? se sperie Carlo.
Prostule, cu mine ! izbucni in ris, Ileana. Eu am cre-
zut ea te-ai si gindit la asta.
Era ultimul lucru care sa-i fi trecut prin cap tinarului
turist italian, si-i raspunse prinzind-o de mind :
— Cum sä nu ma fi gindit ? Dar... n-am banuit ca va fi
posibil... mama ar trebui sa te cunoasca mai intii, la noi
sint, in asemenea ocazii, tot felul de conveniente.
Jignita de cloud ori, Ileana i5i retrase mina :
- i la noi e la fel, fulgera ea. Si la urma urmelor, nu
intenlionez sa ma expun . ca la tirg. Am glumit. Ti-am spus
doar ca nu ma gindesc la casatorie mai devrerne de
patru ani.
Ramase lucrurile in stadiul acesta, isi zise Carlo, Ileana
i5i va schimba parerea 5i va da alarma. In fond, ea nu .va
cunowite textul telegramei.

83
 — Nu to supara, Incerca el sa imbundtateasca situatia.
Dacd tu e5ti de aceasta pdrere, ii .voi scrie. Va fi desigur
foarte bucuroasd.
Ileana se insenina, dar ii repeta pe un ton foarte serios
ca a glumit 5i ca e prematur. Chiar ap, dupa o saptdmind...
Ce-ar spune lurnea despre ea ? Primul barbat cu care a
vorbit mai mult... 5i gata. De fapt, asta ar fi trebuit sa vin
de la el. Cit de naivd a fost si ce gafa a facut ! Ii mai spuse
ca-i e ru5ine 5i-1 rugs sa uite. A fost ceva frumos. Ea nu are
experienta, el trebuie s inteleagd. A crezut ca un sarut
inseamnd casatorie.
Un val de caldurd 11 napadi pe Carlo, val care se pre-
schimbd pe loc intr-un fel de mild. Nuii. putea da seama
dacd o iube5te si, subit, ii reveni in minte Edith. I-a promis
ca o va vizita. A fost molestatd din cauza lui. Acum isi im-
partea sim-tilmintul de mild in cloud directii opuse si destul
de contradictorii. •
— 1VIa duc, zise in sfir5it, si-i intinse mina. Ileana ii
raspunse gestului si ii ridica mina lipind-o de obrazul ei
imbujorat.
— Du-te, Carlo, ne vedem miine dimineata. Apoi ii
deschise usa, raminind la vedere pentru a ardta oricui ca
a fost vorba de o vizita nevinovatd.
Carlo ie5i, luind-o spre lift, ca sa i5i justifice intirzie-
rea pe palier. Cind se convinse ca Ileana a inchis up came-
rei sale, o porni in grabd spre partea opusd a coridorului.
Intra la Edith in camera. Femeia 11 a5tepta in fata oglinzii
toaletei. Se intoarse, incercd sa zimbeasca, dar zimbetul se
opri la jumatatea drumului. Obrazul lovit nu-i permitea
asemenea ginga5ii.
— Sint oribila, Carlo. Conniff...
- Stiu, interveni Carlo. Am vazut totul. Cind 5tii bine
care-i jocul. de ce-i sfidezi ? Te expui prea mult. Se pare
ca 5i tu ti-ai indeplinit misunea.
— Nu mi-e teams. Tin la tine, Carlo, 5i voi face totul sa
ne salvam. Dacd acceptai sa plecam, acum eram poate in
Franta.
Ti-am explicat ca este o utopie. Si, la urma urmelor,
eu to-am gasit in casa. la Jebon. Cita incredere pot avea
in tine ?
Edith se apropie de el 5i-1 privi drept in fats

84
 — Carlo, iti spun ceva care sung a roman de proasta.
calitate : daca vrei, love§te-ma. Nu ma voi apara. Tin insa
neaparat sä Ina crezi.
— Te cred, Edith, zise Carlo. Dar phial una alta nu
avem ce face. Sä fim cuminti Si mai ales pruden-ti. De ce
m-ai chemat ?
Edith se indrepta spre dulapul din perete, deschise
lua de pe un raft o legatura facuta cu un fular, o puse pe
pat si o deznoda.
- Uite ce am gasit in dulap. 0 mie de lei si 6 legitima-
tie a domni§oarei Ileana. In plus, cloud chef.
Carlo nu prey intelesese toata povestea, dar, luind chei-
le, simti pe virful degetelor urme vagi de plastilina.
— Conniff a facut toate astea, spuse el. Dar nu inteleg
de ce le-a adus la tine in camera ? Nu ai revenit imediat
la hotel dupa incident ?
— Ba da. Am intrat in be sa ma spal. Cind eram
aproape gata, i-am auzit. glasul. Mi-a spus sa-mi vad de
treaba §i CA el va lipsi ping mime seara. Voind sa ma
schimb, am deschis dulapul §1 am gasit toate astea...
Carlo lua legatura, ii innoda la loc colturile §i se in-
drepta spre usa.
- Te duci la ea, sari Edith. Acum tot de acolo vii. Te
rog. Mai bine sa be aruncam... sa be facern disparute.
— Edith, scumpa mea, nu mai judeci. Fata este gata
sa anunte poritia. Eu am fost vazut cu ea si nu se vor
jena sa-mi puns niste intrebari. Stii care-i situatia mea.
Conniff a gindit bine, totul,.voind sa scape si de mine si
de tine... Asteapta-ma, revin in cinci minute.
inchizind usa In urma lui.
Ileana se pregatea de cina. Auzi batai in u0 si
deschise.
-- Carlo !_De unde ai stiut ca ma gindeam la tine ?
Carlo nu raspunse,si-si facu loc in camera.
— Ce-ai acolo ? intreba fata. Fularul mamii. Ce-i
inauntru ?
Tinarul desfacu nodurile fularului si aparura lucrurile
pe care Ileana be considera ca definitiv pierdute.
— De unde le ai ? continua fata aproape sufocata.
— Un concetatean de-al meu le-a gasit in spatele
hotelului §i a desfacut legatura, a vazut legitimatia cu

85
fptografia. T.e-a identificat ca Lind fata cu care m-am tot
perindat prin .statiune. Treceam intimplator prin .hol,
m-a oprit, mi-a ariltat poza to si cu un aer complice mi-a
spus sal ti le restitui. Desigur ca le-ai pierdut, zicea el.
Carlo debitase puerila minciund fara sa rasuflo, contind
pe naivitatea fetei. intr-adevar, Ileana se arata spas turn i to
si nu mai. Intreb.a nimic. Lua totusi banii, numara con-
*tiincios *i retinu patru hirtii pe care i le restitui iui Carlo.
--- Hite s.i the le. De la ambele ufj. Dar pa.rcii-s cam
unsuroase.
— Se poate, gasi. Carlo urgent o nothi minciunA. i not
cind mergem la mare dam pe cilei cu ceva Bras ea sa nu
rugineasca. Aerul e mai umed aici... Ei, acum te-ai
SA' n-o mai alarmezi pe mama. Ea o fi uns
— Cum sa nu-i spun nimic ? se miry Deana. Ar fi
prima data cind ascunde ceva. Apoi isi dklu seama
ca oricum ii va ascunde, deocamdata, sentimentele ci pen-
tru Carlo *i, clipind complice, zise
- Nu-i voi spune cu o singura conditie !
— Accept orice conclitie, se grabi Carlo fara sa calcu-
leze cit de man vor fi riscurile. Spune-mi conditia.
— SA nu te mai vezi cu doamna aceea. Te-am urmarit
clupa ce ai plecat de la mine...
— E*ti un copil, zise el, pentru a nu fi nevoit sa ac-
cepte expres conditia. Doamna este logoditA si nu pot sa
nu-i mai vorbesc, dat fiind ca am venit cu aceea*i ma*ina.
Asta-seara rugat chiar sa luam masa impreuna cu
prietenul ei. Iti dai seama, deci...
— Hai sa te cred, inghiti Ileana foarte pu-tin convinsa.
Dar sa te ginde*ti numai la mine.
— Nici o grija, zise Carlo *i. fared sail mai ia ramas-
bun, ie*i. Se indrepta spre scarf si urea pins la primul
colt, apoi cobori in grab& si ajunse Edithei pe care
o deschise brusc si intr.& in camera.
Carlo se gindi ca mai avea nevoie de aceasta ciudata
femeie.

Se innoptase de-a binelea *i la propunerea Edithei

iqird sa se plimbe pe faleza.

86
 Era racoare si Edith se ghemuise linga el, mergind in
tacere. Gindea ca Ii convinsese si nu mai relua povestea
cu neincrederea.
rind ajunsera linga digul in constructie simti in brat
o lovitura de piatra. 0 rasa pe Edith si facu citiva pasi in
directia de unde venise piatra. Primi in pintec, de peste
dig, un bolovan care-i taie respiratia si cazu. Edith deslusi
prin Intuneric caderea lui Carlo si-i auzi geamatul in-
fundat. Se indrepta spre el, dar se simti, prin spate,
apucata de git si o clips macaraua uria0 i se paru ea se
prabuseste peste ea. Incet, Incet isi dadu seama ca puterile
o parasesc si ca plaminii i s-au golit de aer. Dadu instinc-
tiv din miini si apoi isi pierdu cunostinta. Se prabusi.
Carlo se ridicase si, cu palmele Impreunatc, lovi in
teasta necunoscutului care, desi primise un roc puternic,
avu totusi forta sa se intoarca spre Carlo si-1 lovi Intre ochi.
— Idiotule, de ce to bagi ? ii spuse in italiana necu-
noscutul si azvirli un nou bolovan spre Carlo. Bolovanul
pe care-1 arunca agresorut intra prin usa cabinei, lovind
in vreo maneta de comanda care se pare ca nu avea pusa
siguranta. Se auzi un uruit infricosator de scripete si
cabluri. Cupa excavatorului cazu surd la pamint. Ne-
cunoscutul scapa prin minune si disparu in noapte.
Carlo isi dadu seama de situatie si realiza ca trebuie
sa dispara urgent. Agresorul fusese fara indoiala Gianni.
Reveni la Edith, care rasuffa greu. 0 lua pe umeri, ca pe
un sac, si cit putu de repede se indrepta spre hotel. La
citeva sute de metri se opri, o aseza linga mare si cars in
palmele strinse caus apa pe care i-o arunca pe fata. li
asculta inima. Batea bezmetic, dar batea. Dinspre stinga
se auzeau glasuri. 0 lua pe linga mare §i se aseza jos pe
nisip, punind capul femeii pe picioarele sale, ca si cum fata
ar fi privit spre bolta cereasca admirind astrele. Astrcle
erau insa dupa niste nori si refuzau sa dea grupului roman-
tic un decor adecvat. Oricine ar trece, gindi Carlo, va in-
telege, si fara stele, ca-i vorba de o idila si se va in-
departa discret._
0 patrula de graniceri se apropie pe mare, lntr-o barca.
Cu tot Intunericul, Carlo isi dadu seama ca acestia vor
veni pe uscat.

87
 Noii sositi se oprira la un ordin scurt din care Carlo
intelese doar „stai !"
Unul dintre militari se apropie 5i spuse scurt :
Ce faceti aici, la ora asta ?
raspunse Carlo, la toatil fraza.
— Italiani, italiani, dar acasd, dorinire, it auzi tindrul
pe granicer.
- Dormire, dormire, repetil Carlo. Apoi zise : ,Doamna
bolnavil". Cuvinte invatate de la Ilcana, 5i-5i trase doua
palme in gind.
Edith suspina Si cu un efort supraomenesc se ridica in
capul oaselor. Carlo o incurajd. Simti eil tindra era la
lirnita puterilor dar ca se straduia sa filed fata situatiei.
11 lua cu un brat de git, iar el o prince de mijloc
ducind-o mai mult pe sus, pornird spre hotel.
Militarul se ro'ntoarse In grupul cu care venise si-i
spuse unuia dintre cei ce-I a5teptau sa se asigure ca cei
doi se duc la hotel.
— Se due, se due, zise acesta.
— Executarea, priori drept rilspuns militarul. Coman-
dantul patrulci dadu ordin de plecare 5i se indrepta cu
grupul spre bared.

Carlo o duse pe Edith in camera ei. Tindra facuse toatc

eforturile sa mearga nesprijinita ping in lift. Abia dupa
miezul noptii 15i reveni. Nu putea vorbi. Miinile necu-
noscutului o strinsesera atit de tare incit ii ranisera
laringele. Ii privea pe Carlo cu recuno5tintd. Ii faeu semn
sa-i dca hirtie si creion. Scrise stingaci : „Acum mil
crezi ?"
Este drept ca nu mai putea fi nici o indoialil asupra
faptului ca Edith nu-1 mintise. Fuseserd urmariti 5i tipul
noise sd-1 scoata pe el mai intii din cireulakie Si apoi s-o
stranguleze pe Edith. Lui i-a spus ,,dc ce se amesteca".
Nu voisera decit sa--1 inlature provizoriu. Mai au trcabd
deci cu el. Nu a devenit incil un martor inutil.
Edith continua sa scrie 5i-i aduscse in cuno5tinta ca ca
se certase cu Conniff, rugindu-1 sii-1 lase in pace pe Carlo.
Conniff se infuriase, o plesnise. Cuzusera pina in cele din
urmil de acord sa lase lucrurile a5a. Fusese doar o cursd a
lui Conniff. Ii ceruse insa, in mod expres, sa nu-i stinie-

88
neasca intilnirile cu romanca. Lucrurile furate din camera
i le pusese in dulap cu intentia de a o tine sub presiune.
Conniff era Ins& convins ca ea n-o sa-1 denunte, pentru
ea s-ar fi expus prea molt. Miine se va muta la alt hotel
si va sta ascunsa in camera ping cind va fi sigura ca a
scapat de ci. Ii mai scrise ca-1 va chema la telefon pentru
a o tine la curent.
Cind Carlo se asigura ca Edith a trecut de faza pericu-
loasa, o saruta pe frunte si iesi, nu inainte de a da foe
hirtiei.
Cind ajunse in camera sa, telefonul sung nebune.5-t..e.
Ridica receptorul, dar nu se auzi decit un plins infundat,
dupa care i se taie legatura. Edith sau Ileana ? Ceru
numarul Edithei s;i aceasta raspunse doar prin citeva
sunetc suierate, singurelc pe care i le mai ingacluia glasul
ei aproape stins.
0 ceru pe Ileana, dar cind spuse „Alo" auzi, drept
raspuns, zgomotul pe care-1 face un receptor trintit
cu furie.
 Capitolul al noualea in care Carlo
va da o mina de ajutor i va
primi un million de lire itatiene
In casa inginerului 1VIihai Ionescu de pe
strada Jean Texier nr. 257, din Bucuresti, la ora doua din
noapte, adica atunci cind Carlo se chinuia sa. adoarma,
doi barbati incercau sa deschida seiful in care socoteau ei
ca vor gasi lucruri importante. Broasca specials ceda
greu. Rafturile erau goale. Pe ultimul, doar o revista de
specialitate deschisa la pagina opt. Un cerc cu creionul
rosu semnala o notita despre un nou produs romanesc. Un
medicament Inca fara nume, purtind in titlu doar un
numar de cod.
Cei doi se privira furiosi si col mai Inalt trinti usa cu
zgomot. Apoi Inchise nervos broasca seifului.
Plecara tot pe furis, asa cum venisera, renuntind sa
mai caute si in alts parte a casei, pentru Ca ceea ce
cautau ei nu putea sá se afle in alts parte.
E lesne de Inteles ca intrasera in casa cu dublura unei
chei facuta dupa cea furata din camera Ilenei. Herbert le
daduse adresa unui „specialist" cu nume greu de retinut,
care iesise nu de mult din Inchisoare, dupa o lungs con-
damnare.
— 0 mie de lei va costa, le spusese el luind mulajul
cheii. Nu ma intereseaza ce faceli cu ea. Cum nu stiu
nimic, asa sa nu se Intimple nimic. Veniti peste doua
ore — si le dadu sa inteleaga ca jritrevederea" s-a
terminat.

90
 Pines aici rolul lui Carlo fusese de a o retiree pe Ileana
pe plaja pentru ei sa poata.opera lini§titi.
Impacarea cu Ileana it costa pe Carlo ore de explicatii.
Fata ii reprosa in continuu noaptea in care asteptase de
la el un telefon. iv u o chemase, deci, petrecuse timpul
cu straina. Lui Carlo ii era imposibil dea vireo expli-
Zatie mai serionsA. Sa-i spuna despre incidentul de la
excavator ? 0 asigura doar cal Edith, ii spusese numele,
nu mai locuia in hoLci. Plecase, si el nu §tia unde se of la.
rnintea. Era un. adevar relativ pe care 11 folosea ca
•argumeni suprem. E-i, sigur Ca Edith nu se va mai arata
la hotel. Ileana se speriata de amehintarea lui
va pleca si ,;1 dacit nu it ci de. Ziva se mentinea
innourata, ast fel cti umblard Para popas ore intregi pe
marginea
— Sint sigura ca o Tube ti si ca eu nu reprezint pen-
tru tine decit o aventura de ara, a5a cum obis„nuiesc sa
faces toti
— Daces ar fi a§a, de ce sint cu tine si nu am plecat
cu cil ? incerca in desperare Cdrlo.
- N:mic nu-mi spune r. a n-ai sa to mai vezi intre
timp cu ea, se incapatind Henna.
Nici until dintre ei nu voia sa in ins a o hotarire deli-
nitivd, ?stfel ca in cele din urma se intoarsera la hotel.
Durea-amiaza nu se mai vazura. telefoane con-
ventionale, doar atit. Amindoi itiau cal acel ireparabil se
produeese si, ca in torte ernanaloare, ateptau
Sa intervina ceva care sil lucrurilor un curs normal
interveni ceva, dar nu in idila lor.
— Scoala-te, auzi Carlo se simti zguduit de o mina
grea, brutala, care-1 prinse cic umar.
Se ridica buimacit, cu ochii inchi;. orbit de lumina
din camera.
In fata lui stateau Conniff k>i Guinni, furibunzi. Carlo
se sautes din asterrrut si se aseza pc pat, se ireca la ochi
§i intreba :
— Ce s-a intimplat ?
— Ai sa ras,..:unse Conniff Tretc-te. Trebuie
Spa s!tim neap,.-Irat de vorba. A so-sit momentul sä ne ajuti.
— Am facut tot ce. ati dorit, ce mai vreti '1

9
 - N-ai facut nimic ping acum, 1-0 reteza Gianni.
Te-ai distrat cu porumbita pe banii patronului. Acum
de-abia ti-a venit rindul la joc.
— Carlo, zise in continuare Conniff, am ajuns la un
impas. Esti singurul care ne poate ajuta sä trecern poste
faza asta critica.
— Mi-ai spus, raspunse Carlo, ca eu n-am altceva de
facut decit sa ma imprietenesc cu fata. Si ariz facut-o !
Conniff it opri :
— Foarte bine. Ai facut-o si pentru asta iti vom fi
recunoscatori. Dar acum mai este ceva, si ceva foarte im-
portant. Povestea de aseara cu excavatorul o s-o lamurim
mai tirziu.
Voi ati lipsit ieri noapte, se mira Carlo. De unde
stiti ce s-a intimplat ?
— 0 sa-ti explice Edith, preciza Conniff, cind o s-o
gasim. 0 denuntam dupd ce plecam. N-am vrea sa fii si
tu in situatia ei. Asa ca nu incerca sa fugi.
Carlo realiza ca situatia a devenit foarte incurcata si
mai ales ea Edith nu e din bands si isi recapata curajul :
- Ce mai vreti de la mine ?
— Iata, raspunse Conniff. Noaptea trecuta am facut
o vizita . in casa inginerului Ionescu de la Bucuresti. Nu
am gasit ce voiam, dar trebuie sa gasesc cu orice pret.
Total Ilenei s-a intors din concediu. Am chemat la telefon
acum o ora si a raspuns. I-a vorbit Gianni, care i-a in-
ventat o poveste si ne Weapta deseara sa discutam. Ai
sa mergi si tu pentru a-i spune ca, de nu este intelegator,
poate avea neplaceri. Gaseste tu un motiv ca sa-1 sperii.
Spune-i. de exemplu ca Ileana to iubeste si ea va face tot
ce-i vei zice tu. Pentru ca... pentru ca acum sinteti ca si
sot si sotiew ca ea ii cere sa se arate intelegator.
Carlo isi dadu seama ca nu mai are nimic de facut si
ca va trebui sa se supuna. Daca nu-i asculta pe banditi
sau daca cel putin nu cistiga timp, e in. joc viata fetei si a
tatalui ei, iar el, prins intr-o incurcatura de nerezolvat.
-- Ai inteles, Carlo ? ii intrerupse Conniff sirul gindu-
rilor. Mergem la Bucuresti si .tu vei trata cu inginerul
Ionescu. Nu incerca nimic in afara celor cerute de noi.
Gianni va ramine cu tine ping plecam.

92
 Carlo incepu sa-si stringa lucrurile. Era aproape trei
si jumatate. Conniff reveni si le facu scmn sa iasa. Carlo
o porni cu Gianni dupa el, convins sa se poarte normal.
Conniff trecu linga Carlo si intrind in lift, spuse :
cuminte, Carlo. Asculta-ne. La receptie am
aranjat totul. Treceti fara nici o miscare suplimentarii.
Intr-aclevar, omul de la receptie le spuse somnoros :
_La revedere" si „voiaj bun" si cei trei iesird din hotel.
Se facuse racoare si Carlo se gindi la locul unde se putea
a fla Ileana.
Conniff deschise porticra masinii, care se a fla • in fata
hotelului, facu semn lui Carlo sa se aseze la volan.
Apoi lua valizele si le puse pc canapeaua din spate. Carlo
intra si , simtindu-se urmarit continuu de Gianni, se aseza
si dadu din umeri, in scorn ca asteapta dispozitii. Gianni
trecu ling& el, privindu-1 cu un aer nepasator, iar Conniff
deschise porticra din spate si se aseza, putin jenat de
valize, despre care Carlo se intreba de ce nu le-a pus
in portbagaj.
- Porneste, zise Conniff, si sa nu faci prostii. Gianni
are mina libera. Nu,-1 sili sa aiba initiative care tc-ar
costa. Dar acum sintem prieteni ! Dc fapt, avem fata, ne
putem, la ncvoie, descurca si fara tine. Ai acum ultima
ocazie sa Mei o treaba si sa cistigi niste bani.
Daca tinarul Carlo s-ar fi uitat in oglinda retrovizoare
de deasupra bordului masinii ar fi vazut ca fiul lui Jebon,
Conniff, nu arata prea convins de cele spuse in legatura
Ileana.

In seara precedents. la ora 10, Ileana se pregatea sä

se culce, in camera ci. Suns telefonul si fata ridica imediat
receptorul, crezind ca o cheama mama ei, de la Constanta.
Ii vorbi o voce de femeie care o intreba, in engle-
zeste, dacii la aparat este „domnisoara Ionescu".
Ileana raspunse afirmativ si ceru sa afle cu tine
vorbeste.
— Nu ma cunoasteti, continua glasul, dar ascultati-ma
si sa faccti urgent ceea ce va cer. Este absolut necesar.
— Ira ascult, zise Ileana, stapinita de emotie.
— Domnisoard, parasiti hotelul, dar nu inainte de a
va face bagajele. Lasati-le pe loc, ma ocup eu ca sa intrati

93
in posesia for Inca in noaptea asta. Coboriti pe scara de
serviciu si mergeti pe malul marii, inspre Pescarie. Dupa
citeva sute de metri va voi iesi in inLimpinare. Este ora
zece si zece. unsprezece astept. row sa nu eLitati,
§i v-o cer in numele lui Carlo.
— Unde este Carlo ? intreba Ileana.
— Va voi spune cind ne vom vedea.
Ileana nu pricepea nimic. dar pe de o parte era putin
speriata, pe de alta incerca o oarecare mindrie, grin faptul
ca i-o cerea Carlo. Raspunse ca va face intocmai si con-
vorbirea lua sfirsit.

Inainte sa se Inca ziva, Gianni batu discret la usa

camerii familiei Ionescu. Nici un raspuns. Baru din nou,
ceva mai tare, dar din camera nu se ;117.i nimic.
Gianni isi inchipui ca persoana dim;lintru nu raspunde
de teama. Lumina cu lanterna gaura broastei si vazu
cheia in pozitie verticals. 0 impinse si auzi un zgomot
surd. Cheia cazuse pe podea. Cu 5peraclul cu care venire
pregatit incerca sa cleschida. Inutil, broasca era desr_uiata.
Apasa pe clanta si lumina camera. Nimeni, paturile strinse,
bagajele disparute. Isi dadu seama ca a vcnit pre tirziu,
se petrecuse ceva care for le scapase.
Mai facu un tur de orizont cu lanterna si privirile
se oprira linga unul dintre picionrele patului. Un rnecla-
lion se afla acolo jos. Isi dadu seama ea, in graba, fata it
uitase. I1 ridica si it baga in buzunar, lua cheia, o puse
din nou in broasca si parasi camera.
Conniff, care it astepta in fata odaii lui Carlo, it intreba
In soapta :
— Ce s-a intimplat ?
— Pasarica a zburat. Cineva a prevenit-o Ni s-au cam
stricat socotelile. Uite ce-am gasit, si scoase din buzunar
medalionul pe care-1 lumina cu lanterna.
— Foarte bine, pastreaza-1, rie va fi oricum de folos.
Apoi batura la usa lui Carlo care atunci pusese recep-
torul in furca.
Fusese sunat de Edith care-i spusese, in graba, ca ea
§i Ileana sint in siguranta. Ti mai recomandase sa se pre-
faca a nu stie nimic despre Ileana si sa joace conform in-
dicatiilor celor doi.

94
 Carlo ar fi vrut sa mai ceara lamuriri, dar auzise
miscari la usa camerei sale.

Carlo pornise masina si nu mai intreba incotro trebuie

eA se indrepte. -Stia ca va merge spre Bucuresti. Angaja,
masina pe drumul pe care it recunostea acum din
Fee in ce mai bine, in lumina zorilor care se iveau. Stinse
farurile, la cererea lui Gianni, si accelerA.
.Incepuse sa ploud marunt, picaturile opacizasera
geamurile cabinei, astfel ca in interiorul masinii nu se
.vedea mare lucru. *tergAtoarele de parbriz se rniscau
ritmic, sä urmareasra soseaua pe • care, la
acea ora, trecea din cind in cind cite un- camion plecat de
Ala bazA spre vreun santier.
Nici unul dintre cci doi nu scotca o vorbii. Gianni Isi
caeca uneori sim-tita prezeniia incercind aparatul de radio.
Drumul ping la Bucuresti isi urma cursul normal.
Inainte de intrarea in oral, Conniff ceru tindrului sä
sopreasca si cobori primul, spunindu-i si lui Carlo sa se
:_dea jos. Il trecu in locul lui Gianni, care se aseza in spate,
yiar Conniff Ilia locul la volan.
Porniril in noun formatie, nu Inainte ca Gianni sä-i
spuna lui Carlo CA lucrurile merg bine si ca miine dimi-
neata se vor despArti ca niste prieteni.
Desi nu cunostea locurile, Carlo isi dadu totusi seams
:ca nu se urmeaza o ruts spre centrul orasului. Ocoleau
-printr-o periferie.
Marina se opri la inceputul unei strazi. Conniff si
ianni schimbarA citeva fTaze in limba germana. Apoi
ornira -din nou si masina coti, intrind intr-o fundatura,
se opri in fata unor porti.
Conniff clacsona si portile se deschisera, lasind sä se
!vada un individ malt, uscativ, cu ochelari fumurii.'Masina
dritra si portile furs inchise. Conniff cobori, urmat de
Gianni , si-i facu lui Carlo -semn sa iasa si el din masina.
In curtea din care acum . ,,Masseratti" ocupase o bun&
-parte, se afla in stinga o casa frumoasa, de om instarit. In
fundul curtii. Carlo vazu o magazie de zid, continuata de
can Sopron sub care se vedea, un automobil destul de
aspectuos, dar pe butuci.

95
 Gazda deschise usa de la antreu si, impins de Contailf,
Carlo patrunse in interiorul casei, calcind atent, deoarece
in afard de candela, nu se afla nici o altd
Dadu, Mira sa vrea, peste un scaun pe care era gata sa-1
I'astoarne. I1 simti atunci pe batrin linga el, prinzindu-1
de mind si insotindu-si gestul cu niste fraze la adrnsa lui,
compuse din cuvinte care nu erau deloc complimmte,
dupd tonul cu care le rostea.
Se opri. Conniff ii spuse sa fie mai atent, sag urmeze
pe cel care-1 tinea Inca de brat zise acestuia din
urma ceva in nemteste. Usa de la tindd se .deschise din
nou si Carlo fu sigur ca intrase Gianni.
— Noi avem putin de rucru, it auzi Carlo pe Conniff.
Te las in compania lui Gianni si sper ca nu vei incerca sa
faci prostii. SA' te gindesti Ca viata fetei- depinde de tine.
Apoi iesi cu gazda.
Gianni se aseza cu spatele spre usa, iar Carlo, negasind
unde stea, se sprijini de un dulap.
— Bine, foarte bine, mormai Gianni, cunosti asta ?
scoase din buzunar medalionul Ilenei pe care-1 lumina.
Carlo pricepu ca totul depinde de el si ca va trebui
sa se prefacd a crede cal Ileana este in miinile lor. i, mai
ales, ca mai aveau Inca nevoie de el.
In plus, cei doi, care desigur erau furiosi de esec, nu
se vor sfii sa treaca la represalii. Trebuia sa cistige timp
in orice caz, atita vreme cit traieste, ii va mai putea fi
de ajutor. Unde putea fi tiara ?
De afara se auzird glasuri infundate. Portierele ma-
sinii si apoi inchise cu grija ii dadura sa inte-
lcaga ca cei doi scosesera ceva din interiorul vehiculului.
Recunoscu si zgomotul surd al capotei portbagajului. Deci,
si acolo fusese ceva pe care-1 lasau aici.
Pentru a arata ca nu urmare0e cele ce se petrec afara,
Carlo ii ceru voie lui Gianni sail aprinda o tigara.
Acesta scoase din bUzunarul de batista al hainei un obiect
de forma unui stilou, ceva mai mare, care se dovedi a fi
o lanterns. 0 aprinse puse lumina in fatd.
— Fumeaza, dar un gest in plus si nu te fericesc. i5tiu
ca nu esti inarmat, dar e mai bine asa.

96
 -

Carlo scoase pachetul, lua o tigara Si apoi o aprinse,

straduindu-se sa nu faca nici un gest care irite pe
Gianni. Apoi incerca :
— Este inutil va temeti de mine. Clar ca sint in mii-
nile voastre §i nu mai am ce face. Principalul este ca dupa
ce va fac treaba sa ma lasati sa plec in Italia mai ales,
sa-mi dati milionul prornis.
— Cam tirziu ti-a venit mintea la cap. In orice caz,
e bine ce-mi spui, de§i to cred doar pe jumatate.
— N-ai de ce sa nu ma crezi, ii replica tindrul. Voi
merge la inginerul Ionescu pentru a-i propune tirgul pe
care-1 doriti. Ai sa vezi ca nu mint. In definitiv, ce-am eu
cu romAnii a*tia ?
— Vom vedea, zise Gianni, spulberindu-i lui Carlo
impresia ca 1-a convins cit de putin.
Upa tindei se deschise in cadrul ei aparu silueta lui
Conniff.
— Am terminat. Plecam. Zarindu-1 pe Carlo, ii spuse
sa se ridice inlatura cu un gest brusc pe Gianni : Carlo,
iei be in spate cu bunul tau prieten.
Se urcara in m4na §i „Masseratti" iei din curte, dupa
ce omul deschise portile inalte. Continua sä ploua marunt,
ca cum natura le devenise complice. De*i in iulie, norii
coborisera la citeva sute de metri de pamint si o ceat,a
alburie redusese vizibilitatea. Carlo incerca sa distinga
pe casele de pe parcurs vreun nume. Numere doar.
Municipalitatea desigur ca scosese placutele i cauta
acum febril, prin angajatii de la Directia nomenclaturii,
un nume mai potrivit pentru aceasta fundatura la capatul
c5.reia Conniff lasase ceva despre care Carlo nu trebuia
sa tie.
-Baiatul s-a pocait, deschise Gianni disclitia.
Adica ? intreba Conniff.
Vrea sa ne ajute din toata inima. Vrea milionul pro-
mis §i e hotarit sa facia orice, zise Gianni.
— Dealtfel, nu stiu ce-i mai ramine de facet. Acum
jucam ultim a carte. Si avem in buzunar toti a*ii, plus un
joly-jocker de optsprezece primavcri. Si Conniff, privind
in retrovizor, intreba :
- zici, Carlo ?

97
 Carlo intirzie raspunsul, dar zise in sfir*t :
— ca nu am altceva de facut decit sa va ascult.
0 voi face. Marturisesc ca mi-e fried de voi si ea vreau
sa-mi revad mama ; atit Si nimic mai mult. Spune-mi acum
clar : ce trebuie sa vorbesc cu inginerul si ce sa-i cer in
schimbul fetei ?
- A4a te vreau, raspunse Conniff §i scoase din cutia
de la bord o sticla de. alcool pe care i-o intinse, intorcin-
du-se putin spre el, continuind insa sa supravegheze
drumul.
Carlo lug sticla, dewruba dopul de metal *i incerca
o ingh4itura. In stomacul gol simi lichidul ca it frige ca
§i cum ar fi baut plumb topit. Inchise sticla i-o pasd
lui Gianni, care-i facu un semn din cap. Carlo in-telese,
desfacu dopul §i i-o intinse din nou. Gianni o lug cu
mina sting fara sa is ochii de pe el, goli cam o treime
din coninut, spre groaza lui Carlo, care spuse
— Mi-a facut rau. Nu am mincat nimic de aseara...
Nu terming vorba Conniff deschise din nou cutia de
la bordul masinii si scoase de acolo un pachet pe care i-1
dadu.
— Scuza-ne, not am mincat, dar preocupaIi de tre-
buri nu ne-am mai gindit la fleacuri. Ai acolo sandviwri
ping ajungem la hotel. Ne spalam, ne schimbam deseara
la treaba.
Carlo recunoscu marele bulevard bucuretean
aminti de hotelul Lido, cind vazu statia de benzins soli-
citata de vireo zece turisme care-§i a§teptau rindul.
— Uite ce e, baiete, zise Conniff cu un ton destul de
aspru. Avem camerele 204 206, vecine cu legatura
intre ele. Cred ca nu vrei sa te d,esparti de Gianni, a§a ca
o sa stati tot impreuna. Te sfatuiesc Inca o data sa-1
asculti. La noapte plecarn spre frontiera bulgara ca sa
ie§im mai repede din Romania. 0 sä ocolim pu%in prin
Turcia, dar e mai sigur.
Coborira. Intrara in hol. Carlo 11 sirritea mereu in
coastal pe Gianni, astfel ca se miFa normal, deli ca
in holul acesta nu va indrazni sa faca ceva.
Conniff discuta cu rcceptionera pentru a-i confirma
retinerea camerelor. Aceasta ii spuse cal a fost foarte grew
sä se descurce. Conniff i§i inchipui ca femeia ridica pretul

98
§,i strecura in papport cloud hirtii a cite o suta. Dar tinara
deschise paaportul, scoase banii §i cu un gest f: rest
restitui. Conniff ii lua §i punindu-i la loc, dadu din umeri
contrariat :
— Bine, foarte multumesc, spuse el in timp ce se in-
toarse spre cei doi care ateptau sa indeplineasca formali-
tatile;
Luara cheile de la camere §i liftul ii duse la etajul II.
Carlo, urmat de Gianni, intra in camera 204, iar Conniff
se indrepta spre usa alaturata.
Carlo puse valiza pe pat *i facu gestul de a o deschi.de.
— Las-o a§a, tuna Gianni, §i stai pe un scaun mai la
vedere.
— Omule, indrazni Carlo, vreau sa ma spal §i sa ma
schimb.
— Asteapta-1 pe Conniff. Eu, nu cred o iota din ce-ai
spus. Daca el hotard§te sa nu te mai supraveghez, s-o faca
pe riscul lui. Eu sint satul de minciunile mele... ce sa le
mai cred §i pe ale tale.
U§a dintre camere se deschise si i§i facu aparitia Con-
niff zimbind :
— Carlo, i se adresa el tinarului, acum vom sta de
vorba ca ni§te buni prieteni, Gianni, is pe loc repaus §i
pune siringa la loc.
Cel vizat scoase mina din buzunarul in care Linea re-
volverul, ii desfacu amortizorul §i puse ambele obiecte in
tocul de la subsuoard, nu fard spune parerea :
— 0 faci pe riscul tau, Connifi. Eu nu am ordin sa te
ascult. Dar nu cred ca este bine sa-i slabe§ti friul.
— Gianni, ii replica Conniff. Chiar 'iaca nu ai ordin
sa ma asculti, te-a§ ruga, totu§i, sa ai rabdare putin. Dar
nu cu tine am de vorbit. Carlo draga, hai sa tratam la
bani marunti. Cele pe care le-ai observat pins acuma, §i
sper depus prea molt efort, te-au pus in tema.
— Nu ma intereseaza decit sa va ajut, replica tinarul.
Ce a fost, a fost.
— Perfect, 2ise Conniff. Iata despre ce este vorba.
Inginerul Ionescu a realizat un produs, impreuna cu un
grup de chirni§ti de la fabrica la care lucreaza. Concernul
la care patronul participa cu o buna parte din capital, in-
cearca sa obtina acest produs, dar a pareurs numai trei

99
sferturi din drum. Dupa informatille pe care le avem,
Ionescu a reusit. Ii cerem citeva detalii de pe parcursul
procesului de productie si-i dam in schimb fata. In fond,
noi lucram tot pentru binele omenirii. Ce conteaza cine
va vinde medicamentul, dace rezultatul . pentru bolnavi
va fi acelasi ? Eu nu gasesc filmic imoral in asta, din con-
tra, e o cooperare intre oamenii de *Uinta. Ce zici.?
— Am spus ca sint de acord cu orice imi propuneti, dar
sa ma asigurati ca nu ma yeti lichida ca pe Herbert.
- Uite, Carlo, zise calm Conniff. Povestea seamana
cu oricare zmingalitura din maculaturile de acest gen. Se
opri si duse mina la buzunarul de unde dadu la iveala
un carnet de cecuri semnate in alb de Jebon. Scoase sti-
complota numele adevarat al lui Carlo, plus suma
de un milion de lire. Vru sa i-1 dea, dar se opri si-1 rupse,
dupa care ii dadu foe in scrumiera. Baga carnetul de
cecuri in buzunar si scoase portofelul din care lua un alt
carnet.
— Iata, ca sa nu ai probleme, it;i dau altul, la purtator,
ca sa nu fie nevoie sa treci nici un nume. E mai sigur.
poti incasa fara sa to mai legitimezi. Semnatura patro-
nului este valabila oriunde...
Completa cecul cu spina respective si i-1 intinse.
Carlo it lua, it pose in buzunar si astepta.
— Dupa ce ludm masa, continua Conniff, vei merge
la Ionescu si ii vei arata medalionul fetei. Gianni scoase
bijuteria si i-o intinse. I1 vei convinge Ca nu glumim. In
doua ore sa ne dea detaliile pe care le dorim. Asta-i tot.
Restul ne priveste. Fd-1 sa inteleaga Ca altfel nu-si mai
vede fata.
— dace anunta politic ? intreba Carlo ca sä se afle
in treaba.
— Ii vei spune de la inceput ca risca prea mult, ii ex-
plied fara rezerve Conniff. Ii vom da fata dupa ce am
ajuns in Turcia. Cel care o are in pastrare nu o elibereaza
ciecit dupa ce primeste un telefon de la noi.

La ora noua, Carlo apasa pe butonul soneriei casei din

strada Jean Texier. Astepta. Din spatele usii se auzi un
en glas de barbat care intreba :
Cine este ?...

100
 Ezita sa raspunda. Apoi spuse in englezete :
- Un prieten.
Usa se deschise si Carlo se Oa in fata unui barbat in
jur de cincizeci de ani, intr-un halat de culoare inchisa
care-i acoperea pantalonii pijamalei ping sub genunchi.
- Luati loc, domnule, it pofti inginerul cind patrun-
sera in hol. Val ascult. Imi scuzati engleza, inteleg insa
totul, a§a ca vorbiti linistit. Din pacate, sau poate din fe-
ricire, vorbesc mai bine franceza si italiana. Am facut spc-
cializarea la Milano si Paris.
— Foarte bine, rasufla" usurat Carlo. Vom vorbi in
italieneste.
Carlo incepu prin a-i povesti cum o cunoscuse pe
Ileana. Cum deveniscra prieteni. Facu o serie de precizari
asupra seriozitatii acestor relatii, dar nu indrazni sa vor-
beasca despre logodna propusa de fata. Ii spuse insa ca
tine sinter la ea.
Arata apoi Ca dupa citeva zile de iesiri impreund la
plaja fusese acohtat .de doi straini care-1 considerasera ca
foarte indicat vorbeasca. Minti pe jumatate
cind ii spuse ca ii cunoaste foarte pui„in si ca vine in nu-
mele for sa-i faca o oferta. Incerca cu sinceritate sä-1 con-
vinga ca se teme pentru fata si ca-1 roaga sa primeasca
oferta.
- Despre ce oferta este vorba ? intreba calm ingi-
nerul. De fapt, eu nu am nimic, in afara de ce se vede in
casa, care ar putea face obiectul unei tranzacW. Inlelegeti
ca Ileana este unicul meu copil, deci nu am nici o alter-
native.
Carlo cazu, fare sa vrea, cu ochii pe fotografia Ilenei
care-1 privea nepasatoare din rama cromata pe masa.
Incerca un moment greu, realizind in citeva secunde toata
povestea cu fata. Apoi isi lua curajul spuse ingine-
rului cele invatate de la Conniff, inclusiv modal in care
fi eliberata.
Ingincrul Ionescu schita un gest de desperare, dar isi
reveni pe loc, ca orice om care nu are de ales.
— Sint de acord, deli urmarile vor fi pentru mine ca-
tastrofale. Ileana va intelege ca am facut totul ca sa o
salveze spuse el.

101
 Trecu la - birou si scrise ceva pe un petit de hirtie pe
care i-o intinse tui Carlo, zicind :
- Iata aici detaliile pe care ml le cer0i. Sint exacte,
sub cuvint de onoare. Vreau sa o vad cit mai curind pe
Ileana. Cu ce ma asigurati ca nu fac totul zadarnic ?
— In doua ore veti primi un raspups de pri.ncipiu, iar
du pa ce parasim Cara, adica dupa ce trecern in Turcia, veti
avea fats.
- Nu-mi convine formula, se arala. contrariat ingi-
nerul, dar se pare ca nu pot pune
— Nu, ii spuse Carlo, si. dupa ce puse hirtia la loc
sigur, se ridica, aratind Ca vrea sa plece.
— Ce meserie aveti ? intreba tatal Iienei, privindu-1
pe tindrul italian.
Lui Carlo ii fu, la inceput, rusine sa-5i declare -prolesia.
Dar in drum spre usa spuse intr-o doara :
— Ca si dumneavoastra.
— Pacat, foarte .pacat, mai auzi el in timp ce iesea
din casa
La al doilea colt era -asteptat de Conniff si Gianni.
Intra in ma sind si a5tepta ca aceasta sa porneasca. Pipai
hirtia si spuse foarte sigur de el :
— Esec total. Tipul ne-a amenintat cu
Conniff care se afla la volan, izbucni in ris si intinse
mina dreapta spre el.
— Da hirtia, Carlo. Iti iert minciuna pentru ca-mi
place gluma. Am ascultat toata conversatia voastra. Cind
am fost ultima data in casa for am pus, totusi, o minune
mica lipita de calorifer. Cu ajutorul ei am aflat totul.
Carlo ii dadu hirtia. Abia acu.m vazu ca era inneg•ita
de citeva formule pe care nu avu timp sä le cite.asca.
— Bravo, Carlo, ai lucrat frumos, meriti banii.
— SA' uitam prostiile, spuse vesel Gianni. Dar ceva,
ceva, tot ai sa primesti de la mine. Pind una ca sa nu
aver conturi de lichidat, primeste un avans.
Si Gianni it lovi cu dosul palmei peste gura. Lovitura
ii craps o buza care singers. Vru sa raspunda, dar Conniff
interveni autoritar :
— Gianni, ti s-a urit cu binele. Esti o secatura. Opri
masina si zise : Carlo, vino linga mine.

102
 Carlo cobori, dar nu mai inainte de a-i restitui lui
Gianni dosul de palma.. Acesta din urma facu gestul meca-
nic spre subsuoara stings, dar era prea tirziu, Carlo ii
trintise u§a in nas.
Ajun*i la hotel, Conniff ii spuse, fare ocol, ca datele
oferite de inginerul Ionescu trebuiau verificate si se duse
in camera sa. Carlo intrd in bale pentru a evita prezenta
lui Gianni care se tampona cu batista pe buze. Se a*eza
pe marginea cadei §i atepta. Il auzi, in cele din iirma, pe
Conniff care spunea ca-i in ordine. Apoi nu mai auzi
nimic. Se vorbea in soapta. Intelese deci ca it a§teapta,
totu§i, momente grele §i se uita pe fereastra camerei de
bade, cu •gindul de a scapa pe acolo. Deschise fereastra si
privi in jos. Doud etaje, plus parterul — o distanVa sufi-
cienta pentru a-i asigura un drum la morga. Zarurile erau
deci aruncate. Dar nu de mina lui. De ce nu se hotarise
mai inainte sa iasa din combinatie ? Era acum vinovat si
de tentative de santaj, deli obiectul §antajului nu exists,
Ileana fiind in siguranta. Cretin. I§i merita once - soarta.
DAdu drumul la du§. Cu un gest mecanic scoase un stilou
pentru ca nu avea nici o hirtie, scrise citeva cuvinte
chiar pe cecul de un milion de lire. inf4ura cu aceasta
sapunul, deschise fereastra §i arunca mesajul in gol.
Mai ramase citeva clipe sa priveasca §i vazu cum, de
linga zid, un barbat ridica obiectul. Inchise fereastra.
Vazuse clar gestul necunoscutului, care aparuse ca la
comanda, desi trotuarul era luminat doar de un bec slab a
carui aparatoare lipsea. Nu mai avu nici o indoiala ca
fereastra era supravegheata. Atunci li venire in minte
diferite persoane care '4i tot gaseau de lucru in preajma
ion De ce nu Meuse asta mai de vreme ? I-a fost pur si
simplu frica. Citeva batai in u§d it trezird la realitate. Opri
duwl, rasuci cheia §i intra in camera in care il. Weptati
cei doi.
Nu facu mai mult de doi pa.i. Avea neta senzatie ca tur-
nul din Pisa s-a plictisit de pozi-tia „inclinat" si i s-a pra-
buit pe cap §i de aici incolo inceta sa mai alba contact
cu realitatea. Simti in brat, cit mai putea simti, o intepA-
tura, apoi totul se sfiri in mintea lui care nu-1 mai ajuta
cu nimic.

103
 Cind se trezi, Edith era linga el si ii mingiia 1runa
spunindu-i o serie de cuvinte pe care le auzea, dar carora
nu li:-atea sa le dea de sir.
raschise ochii Si o privi pe tinara cu groaza. Deci tot
in aceeasi retea.
-- Calino, calino, Carlo, totul s-a terminat. Te afli in
prezenta unei persoane sigure. Nu ti se mai poate intim-
pla nimic. Cind iti vei reveni, vei afla totul. Bine ca nu
to-au omorit. Urma si asta daca nu intervenea poi4ia
romaneasca, prezenta in toata afacerea de cind ,ai cunos-
cut-o pe proasta aia. De fapt, casa inginerului Ionescu
era tot timpul supravegheata.
Stirea ca „totul s-a terminat" it aduse urgent la rea-
litate. Deschise ochii mari. Prezenira lui Edith, dupa toate
cele intimplate, it facu sa aiba un sentiment de oarecare
rusine. Ajunsese in starea asta pentru ca nu avusese in-
credere in ea nici macar atunci cind ii spusese ca tine la
el. De ce nu i-a spus nimic despre misiunea ei ? Ii dadu
insa pe loc dreptate, inelegind ca gasca lui Jebon trebuia
sä fie lasatd libera pentru a-si desfasura Intreaga mano-
pera. Flind urmariti de la inceput, pentru politia roma-
neasca ar fi fost simplu aresteze dupd prima -vizita
la ,domiciliul inginerului. Se gindea ca a fost mai bine asa.
Deschise din nou ochii si isi dadu bine seama ca nu se mai
afla la hotel, ci Intr-o camera de spital.
In acea clips, usa se deschise si intra un barbat in
halat alb, urmat de o sora careia ii spuse in romaneste :
- Explica-le ca pacientul este in afara de orice pe-
ricol, dar mai trebuie sa ramina in pat pind mime di-
mineata. A avut un soc, probabil de la lovitura pe care a
primit-o in cap, iar somniferul care i-a fost administrat
nu s-a resorbit Inca.
Femeia traduse si apoi privi spre doctor. Acesta
adauga :
— Sint obligat sa-i spun pacientului ca nu are voie sa
paraseasca nici patul, nici camera, nici clinica.
Dupd ce sora traduse, Carlo inicelese ca mai are de dat
niste explicatii si ofta. Apoi privi cu desperare spre
Edith. Medicul si sora iesira, lasindu-1 singur cu ea.
— Ce se va alege de mine ? o intreba Carlo cu glas
sties.

104
 Edith isi lua un aer serios.
— Nu stiu precis, dragul meu, dar voi face totul pen-
tru a arata ca ai fost prins intr-un angrenaj din care era
greu sa scapi. Inca de la Roma stiam ce rol i s-a pregatit
si am asistat pas cu pas la cele intimplate. Cred ca to vei
alege cu o invitatie de a parasi tara.
Carlo se ridica in capul oaselor ca dea seama data
puterile it mai ajutau. Capul ii era greu si isi • simtea tot
corpul slabit, ca dupd o noapte de• chef.
Edith ii vazu dcznadejdea si it cuprinse de umeri.
Urma o pauza in timpul careia fiecare din cei doi se gin-
dea la altceva. Carlo simti ca tinara, de§i Inchisese ochii,
it Linea de umeri doar ca sa-1 sprijine.
Nici unul dintre ei nu observase ea in pragul
deschisa discret, se afla o persoana strains care vazind
scena, amutise. Se trezira doar cind un buchet de garoafe
ateriza in spatele Edithei si usa 'fu inchisa cu putere.
Auzira apoi un hohot de plins si pasi care alergau pe
coridor.
Inainte de a ajunge la cabina portarului, Ileana se opri,
rezemindu-.se de zid. Simi ca nu mai are puteri sa ina-
inteze, genunchii moi nu o mai ajutara sä se mai tins pe
picioare si se prabusi.
Carlo se trezi dupa miezul noptii si nu mai inchise
ochii pina cind se facu lumina. Curind rasari soarele si
ziva se arata luminoas5 si senina. Pentru starea lui ar fi
vrut ca ploaia sa fi continuat. Soarele it deprima si se
simIea singur in fata necunoscutului care nu va putca fi,
in nici un caz, imbucurator.
Ramase gol de ginduri si amortit de deznadejde Inca
doua ore, pina ce auzi miscare pe coridor. Se scula si in-
cerca usa. Asa cum se asteptase, era inchisa cu cheia pe
dinafara. Merse la fereastra si privi spre curtea interioard
a cladirii. Intr-un arbust ornamental citeva vrabii incepu-
sera o disputa zgomotoasa. Geamul nu mai avea nici un
miner pe dinauntru. Se deschidea, desigur, din curte, cind
trebuia sa fie spalat. Gratiile cenusii ii dadura sa inte-
leaga ca se afla intr-o rezerva speciala. Poate si pentru a
fi aparat de oarnenii lui Jebon ?

105
 Auzi pa*i ringa u*a. Se grabi sa intre in pat, trase pa-
tura peste ochi ca *i cum aceasta 1-ar fi ocrotit de toate
necazurile.
Auzi cheia rasucindu-se *i citiva pa*i discreti se apro-
piara de patul in care se of la.
Simti apoi, cum o mina grijulie ii trage patura *i o vazu
pe sora care ii tradusese ieri noapte instruciunile me-
dicului.
— Domnule, zise ea, ave-ti un sfert de ora sa va faceti
toaleta i sa va imbracati. Va a*teapta o persoana pe
coridors
Carlo fu .sigur ea nu era Edith *i ultimele sperante it
parasira.
Dupa exact cincisprezece minute auzi o -bataie in u*A.
Sora infra, insotita de un barbat, spuse sa-1 urmeze
lini~tit. Ii pr- eciza ca nu e arestat, dar este invitat la orga-
nele de stat, ca martor:
Toate gesturile lui se desfa*urara mecanic. Se urca in-
tro ma*ina bej si dupa alte citeva minute intrara intr-o
curte, unde fu invitat sa coboare. Barbatul ii facu semn
sa-1 urmeze si patrunsera in cladire. Cind ajunsera la
etaj, barbatul it batu usor pe umar, aratindu-i un fotoliu
in care intelese ca'trebuia sa is loc. Se a*eza. insOtorul
sau disparu, dar reveni chema cu un gest scurt *i
plin de amabilitate. Se ridica in picioare *i-1 urma.
In biroul in care infra vazu un barbat mai in virsta
aezat la un birou la dreapta un tinar care i se paru Ca
i-a zis „buns ziva" in italiene§te. 0 cauta pe Edith. Za-
darnic. Femeia lipsea. Deci, it abandonase. Si era singu-
rul sau martor care cuno*tea povestea de la inceput.
De pe scaunul din spatele biroului, barbatul carunt
spuse ceva tinarului care statea alaturi.
— Sinteti rugat sa stati jos, zise acesta in italiene*te,
aratindu-i un scaun. Carlo se a*eza *i, vazind privirea
binevoitoare a omului carunt, capata mai multa incredere
in sine.
Barbatul carunt relua, urmarit cuvint cu cuvint de
interpret :
— Iata-ne, in sfir5it, impreuna. Din fericire, in alta
situatie decit cea pe care fo*tii dumneavoastra prieteni ar

106
fi dorit-o. Faptele, domnule... urma barbatul carunt, in
timp ce desena romburi cu un pbc.pe carnetul de note, sin-
gurul object care se afla pe cr:stalul lucios al 'biroului.
Suns un telefon de pe o masuIa alaturata re care Carlo
mai vazu Inca doua telefoane. Barbatul carunt ridica re-
ceptorul si raspunse scurt. Schimba citeva fraze cu inter-
locutorul de la celalalt capat al firului $i inchise.
Domnule, relua omul carunt, iata-ne la sfir$itul ca-
latoriei dumneavoastra. Fo$tii dumneavoastra prieten i au
gasit ceea ce au cautat. Adica nu formulele medicamen-
tului, care, reale, nu mai au pentru not nisi o impor-
tan-t.a. Produsul a fast omologat de citeva saptamini, $i a
devenit, prin urrnare, in fata lumii intregi, proprietatea
statului nostru. Deci, pe linga infracOunea de spionaj eco-
nomic, au vrut sa sechestreze o persoana $i au ucis pe
unul dintre complici. Nemaivorbind de actele de identitate
false. Probele sint indiscutabile $i ei vor avea dreptul,
ca in cadrul procedurii judiciare legale, sa se apere prin
toate mijloacele permise. Cazul domnului Carlo... sa-i spu-
nem deocamdata Sarmiento, e mai deosebit. Cei trei, care
se afla la loc sigar, au recunoscut totul Para sa-i rugam
prea milt. In fond, numai faptul ca au patruns cu chei
false in domiciliul inginerului Ionescu ar fi de ajuns ca
sa nu le mai cerem vreo recunoa$tere express. S-au mai
descoperit asupra for cloud posturi de emisie-receptie tru-
cate In ni$te obiecte banale : incalzitor de apa i aparat
de barbierit, precum $i o puternica stgie camuflata in
aparatul de radio de la bordul ma$inii, ea construita spe-
cial pentru diverse...
Aici vorbitorul se opri. Ii venise in minte cuvintul
„matrapazlicuri", dar nu-1 pronunta pentru a nu-1 pone
in dificultate pe interpret. In cele din urma, cuvintul fu
mai tare decit el $i spuse „matrapazlicuri", zicindu-$i Ca
tinarul traducator va gasi un echivalent. i nu fu prea
surprins cind acesta spuse calm „truffe". •
— Spuneam, deci, ca numai cele aratate mai sus ar fi
suficiente pentru a-i face pe domnii „turi$ti" accentua
pe cuvintul turi$ti — sa faca cuno$tinta cu justitia roma-
neasca. Creel ca nu le este strain faptul ca $i in Italia, sat
in orice tars din lame, astfel de fapte penale se pedepsesc.
Recunoa$terea faptelor, cit si obiectele incriminabile

107
site asupra for fac situatia clara. Mai este 'Inca sova, un
lucru care depaseste granitele noastre §i se afla In atenllir
intregii lumi, si pentru asta am vrea sa-1 ascultam si pe
inginerul Ionescu, care ne-a ajutat mult ca sa dam de urma
infractorilor. Apasa pe un buton si 'un militar in uniforms
intra, inchise usa si ramase in pozitie de drepti.
— Roaga-i pe inginerul Ionescu si pe fiica sa sa intre
citeva minute, zise barbatul carunt.
Apoi i se adresa interpretului :
— Spune-i domnului ca nu este vorba despre o an-
cheta. Vrem doar sa is cunostinta direct cu felul cum au
evoluat lucrurile. Ca martor al acuzarii vom invita per-
sonal, alts data.
Dupa citeva clipe inginerul chimist Mihai Ionescu
infra urmat de Ileana.
Carlo, care era intors cu spatele spre ttsa, strinse ochii
ca si cum prin asta ar fi crezut ca dispare din camera.
Li se facu semn noilor veniti sa se aseze.
- Tovarase inginer, zise barbatul carunt, spuneti pe
scurt ce pericol reprezenta medicamentul in cauza, intr-o
anumita faza de laborator ? Dumneavoastra, dealtfel, ati
atras de mult atentia conducerii uzinei asupra acestui fapt.
— Domnul Carlo, care este de o profesie asemana-
toare cu a mea va intelege mai repede.
Abia acum Ileana, uluita ea se afla acolo, i5i dadu
seama de prezenta lui Carlo. Privi spre el, dar nu avu
puterea sa o faca prey mult. Isi aminti in citeva clipe
zilele or de plaja, scena din clinics, unde venise aduca
garoafe. De unde sa tic ea ca de la un sarut se poate
ajunge la o ancheta care cauta sau si stabilise fapte atit
de grave ?
Se intoarse brusc si privirile i se oprira pe un tablou
din 15erete care reprezenta o plaja insorita. Tatal sau in-
cepuse sa vorbeasca, dar ea tot se mai gindea la usuriMa
cu care se purtase.
_ — Da, it auzi ea pe tatal sau, asa cum am mai spus,
medicamentul, in faza finals, este un tranchilizant ino-
fensiv. La un anumit punct din procesul de productie,
printr-un simplu procedeu de laborator, poate deveni un
stupefiant nociv, foarte toxic. Se pare ca aceasta ii inte-
resa pe cei care i-au trimis pe domnii in catiza intr-o va-

108
 canta la Mamaia. Ma iertati, dar nu mai pot da amaminte
suplimentare, fiind inutile — dat fiind deznodarrintul
ricit al acestei pove§tie Precizez doar ea interesul pentru
acest produs a fost stirnit de faptul ca din ni§te substane
foarte ieftine se putea obtine un stupefiant... Ce sa mai
spun... Tacu intoarse privirea spre Ileana. ReKra apoi :
— Pentru produs, omologat fiind, nu mai era nici un
pericol. Dar ma gindesc ce putea i se intimple fiicei
mele, data lucratorii dumneavoastra nu vegheau... Acum
s-a terminat... dar oricum... un accident... sau mai stiu eu
ce. Apoi tacu.
Barbatul carunt, observind tacerea inginerului Io-
nescu, ii multumi si ii ceru scuze ea 1-a deranjat. Inginerul
se ridica si atinse usor umarul Ilenei.
Barbatul carunt astepta ca inginerul si fiica lui sa
iasa, apoi se adresa lui Carlo :
- Domnule Sarmiento, doamna Edith, care-i o colega
de-a noastra,, in misiune specials, apartinind brigazii spe-
siale „narcotice" din Italia, ne-a informat corect despre
toata povestea respective. Deocamdata sinteli la dispozitia
noastra, liber — nici nu este vorba sa Va retinem — si vä
rog ca in raspunsuri sä fiti cit se poate de clar si sinter.
Cind va yeti inapoia in Italia sa" nu va.temeti de „patron".
Este deja in miinile politiei italiene pentru evaziune fis-
cal& si trafic de droguri. Din cei trei arestati, batrinul este
cetatean roman si un vechi client al nostru. Ceilalti doi
.sint cetateni straini, dar nu italieni. Au multe pacate la
activ §i sint urmariti de citeva politii europenc si de peste
ocean, tot pentru comert ilicit cu stupefiante. Gasisera
un sistem foarte facil de a-si cistiga existenta. Dar,, din
pacate pcntru ei, nu cel mai recomandabil. Se opri, apoi
relua : Sa stiti, apropo de bani, ca hirtia pc care ati scris
-mesajul, respectiv cecul, este fara acoperire, dat fiind c&
toate bunurile lui Jebon au fost confiscate. Pastrati-1.
i-1 intinse. E al dumneavoastra.
Carlo nu zise nimic ; oricum, aruncind cecul pe fe-
reastra nu se mai gindise ca-1 va mai putea folosi vre-
odata. De fapt, nimic nu mai avea acum valoare. Nu-si
mai aminti ce facuse cu medalionul Ilenei. Isi spuse gin-
dul cu glas tare.

109
 — I 1-am uestituit, zise omul carunt. Cred Ca o va face
sa"-*i aminteasca multi vreme de cele intimplate... Si...
medalionul e facut dintr-un material foarte durabil — mai
adauga. el.

Cind iesi in curie ca sa se urce in ma§ina care-I adusese

aici, Carlo vazu zburind doi fluturi albi. Joeul for se pre-
lungi peste zidul inalt al portii. Nu-§i putu stapini un
sentiment de invidie fata de cei doi fluturi.
i ca ei, gindi Carlo, sint acum mii de miliarde de
fiinte fara griji.
Inauntrul ma§inii era Edith care-i surise invita sa
intre. Portiera se deschise si ma§ina porni. Conducatorul
vehiculului fusese, desigur, avizat, in ceea ce privete
adresa, gindi el.
Cind coborira pe trotuarul din fata hotelului Lido,
Edith rupse tacerea.
- $i acum, Carlo, ne despartim. Tu vei mai rarnine la
Bucureti cit va mai fi nevoie. Mi s-a spus ca de poimiine
poti sa faci ce vrei. Daca dore*ti, e*ti liber sa to intorci pe
litoral. Ar fi posibil sa ne vedem.
Carlo voi sa spuna ceva, dar uimirea it impiedica sa
articuleze vreun cuvint.
— Da, Carlo, eu plec acum din nou la Constanta, unde
ma ateapta sotul §i fetita mea care se nurnete Carla Si
are patru ani. Vom petrece 'Inca doua saptamini la
Mamaia... Ceao, Carlo...
i Carlo o privi cum se indreapta spre masina care o
a§tepta la citiva metri distantA.
Maina pleca §i Carlo incepu sa priveasca in jur. I se
paru ca acum vede §i inIelege tot. Da, toate cite be vazuse
ping azi, alaturi de cei cu care venise, incepura sa se cla-
rifice. Privi figurile trecatorilor si simti ca oamenii astia
ii sint dragi. Strazile si casele ii erau familiare. Pared era'
aici de cind lumea.
Din cinematograful vecin iesea un grup de oameni.
N-ar fi fost imposibil... Ileana.
Ramase pironit pind ce disparu §i ultimul spectator...
 COLECTIA SFINX COLECTIA SFINX COLECTIA'

COLECTIA SFINX COLECTIA SFINX COLECTIA

- Ce importanto are cine a falsificat pciaportul ?...
Nu dace pricepi... Acum este singurul tau
document. Fara el e mai gray. Nu cred ca ai de
ales. Edith li-a spus ca tata a vrut sa te protejeze.
Carlo dadu so prinda minerul portierei privi
spre retrovizorul lui Gianni :
— Oprete, vreau sa cobor, e mai bine sa se
termine totul acum.
Gianni it privi prin oglinda preveni,
de data asta cu un glas ceva mai aspru :
— Nu face prostii. Eu nu te opresc. Dace vrei
sa te sinucizi, deschide sari. Te previn doar ca
avem 180 de kilometri pe ore.