1.

Constituie izvoare ale dreptului comerțului internațional:

a) convențiile internaționale, reglementă rile UE, instrumentele de soft-law,
uzanțele speciale;
b) reglementă rile din dreptul intern în toate cazurile, indiferent dacă
reprezintă izvoare specifice sau nespecifice;
c) principiile generale ale dreptului, sentințele arbitrale pronunțate de
tribunale arbitrale internaționale, uzanțele generale.

2. Spre deosebire de obișnuințe, uzanțele convenționale:

a) au forța juridică a unei legi supletive;
b) sunt generale și impersonale;
c) se aplică în temeiul unei convenții internaționale.

3. Uzanțele:
a) pot înlocui anumite categorii de legi;
b) se aplică numai atunci câ nd sunt reglementate prin acte normative;
c) se aplică numai atunci câ nd sunt încorporate printr-o clauză contractuală .

4. Spre deosebire de uzanțele convenționale, uzanțele normative:

a) au o aplicare repetată ;
b) au caracter special, aplicâ ndu-se unei anumite ramuri de activitate
comercială ;
c) sunt respectate de pă rți ca o obligație juridică.

5. În cazul unui conflict între o uzanță normativă, o normă juridică specială cu

caracter supletiv, o normă juridică de ordine publică din legea care constituie
lex causae și o clauză contractuală expresă, va prevala:
a) uzanța normativă;
b) clauza contractuală expresă;
c) norma juridică de ordine publică.

6. În cazul unui conflict între o uzanță, o obișnuință stabilită între părți și o

clauză contractuală expresă, va prevala:
a) uzanța;
 b) clauza contractuală;
c) obișnuința.

7. Uzanțele convenționale au forța juridică a unei:

a) clauze contractuale;
b) legi supletive;
c) convenții internaționale.

8. Nu constituie investiție străină:

a) explorarea resurselor minerale ale Româ niei de că tre persoane juridice
româ ne cu participare stră ină ;
b) aportul unei persoane juridice stră ine la constituirea unei societă ți din
Româ nia constâ nd în surse de materii prime, piețe de desfacere, rețele de
aprovizionare;
c) aportul în industrie al unei persoane juridice stră ine la formarea
capitalului social al unei societă ți cu ră spundere limitată în Româ nia.

9. Împotriva refuzului eliberării unei autorizații de import-export, solicitantul

poate formula:
a) plâ ngere prealabilă , pe care o adresează organului competent să emită
autorizația, de principiu în termen de 30 de zile de la primirea refuzului
dar nu mai tâ rziu de 6 luni de la data refuzului;
b) acțiune în anularea actului administrativ, la instanța competentă de
contencios administrativ, în termen de 6 luni de la comunicarea soluției
asupra plâ ngerii prealabile;
c) acțiune în obligarea organului competent la emiterea autorizației și la
repararea prejudiciului suferit, în termen de 6 luni de la comunicarea
refuzului.

10. Principiile UNIDROIT privind contractele comerciale internaționale pot

constitui legea contractului încheiat de pă rți dacă :
a) legea aplicabilă prevă zută de părți este legea unui stat membru
UNIDROIT;
b) pă rțile au exclus expres aplicarea lex mercatoria;
 c) pă rțile au exclus expres aplicarea unei legi naționale.

11. În sensul OUG nr. 92/1997, este investitor stră in:

a) naționalul unui alt stat cu care Româ nia are încheiat un tratat bilateral de
încurajare și protejare reciprocă a investițiilor;
c) cetă țeanul româ n domiciliat în stră ină tate;
d) persoana juridică cu sedii în mai multe state, care își are centrul principal
de conducere și gestiune a activită ții statutare în Româ nia.

12. Eliberarea unei autorizații de import-export nu poate fi refuzată :

a) dacă organul competent apreciază că solicitantul nu are dreptul la
emiterea autorizației, ca mă sură cu caracter sancționator pe o anumită
perioadă de timp;
b) pe motiv că mărfurile pentru care se solicită autorizația sunt de o calitate
inferioară calită ții mă rfurilor similare aflate pe piața ță rii de destinație;
c) pe motiv că există posibilitatea ca operațiunea să provoace o situație de
concurență neloială pe piața internă .

13. Investitorii stră ini beneficiază în Româ nia de garanția:

a) aplică rii legii mai favorabile în ipoteza modifică rii legii în timp;
b) nemodifică rii regimului juridic în vigoare la momentul constituirii
investiției;
c) exproprierii investiției doar pentru cauză de utilitate publică și cu plata
unei despă gubiri adecvate, eficiente și prealabile.

14. Stabilitatea regimului juridic al investiției în România:

a) este o facilitate acordată investitorilor străini în România;
b) este o garanție de care beneficiază investitorii străini în România;
c) este un principiu specific aplicabil investițiilor străine în România.

15. Achiziționarea de valori mobiliare de pe piața de capital din România, de către

o persoană fizică sau juridică străină, constituie:
a) o investiție directă;
b) o investiție de portofoliu;
c) nu se încadrează ca investiție străină.