Subiecte Disciplina: Economia Întreprinderii XI

1. Clasificarea societatilor comerciale

2. Descrieti Societate cu Raspundere Limitata (SRL).
1. Clasificarea societăţilor comerciale
Forme: a. societate în nume colectiv (SNC), ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
b. societate în comandită simplă (SCS), ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii
răspund numai până la concurenţa aportului lor. (Comanditarul este acela care oferă fondurile şi
se asociază cu cel care va exercita comerţul - comanditatul, primul limitându-şi răspunderea la
suma ce reprezintă aportul său, dar, neavând dreptul să se amestece în gestiunea societăţii).
c. societate în comandită pe acţiuni (SCA
d. societate pe acţiuni (SA), ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social;
acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor.
e. societate cu răspundere limitată (SRL), ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, asociaţii fiind obligaţi numai la plata părţilor sociale.
2. Societatea cu răspundere limitată (SRL) prezintă avantajul limitării răspunderii la
capitalul social, punându-se astfel în siguranţă averea personală a comerciantului. Este şi singura
formă de societate comercială care poate fi constituită şi cu asociat unic.

Subiecte Disciplina: Filosofie XII

1. Ce este omul?
2. Liberul arbitru
1. Atunci când suntem intrebati: Ce este X? raspunsul pe care-l dam poate fi de diverse
forme. In functie de aşteptarile celui caruia îi raspundem, putem formula diverse raspunsuri.
Cand este intrebat: Ce este omul? Un anatomist ne va raspunde invocând caractcristici care
diferentiaza anatomic omul de celelalte animale; la rândul său, un psiholog va incerca să
raspunda invocând trasaturi ale conştinţei şi vietii sufleteşti; un economist va defini omul ca
agent economic sau consumator etc. Platon a incereat sa dea urmatoarea definite a omului:
omul este un animal biped, fără pene şi cu unghii late. Pentru Descartes, caracteristica esenţială
a omului este gândirea, faptul ca el cugeta; pentru Bergson trasutura esentială si specified omului
este aceea ca fabrică unelte, pentru Blaga e aceea ca omul fiinţează ,,întru mister si pentru
revelare". Astfel există mai multe opinii despre ce este omul şi cum poate fi definit.
2. Contradicţia dintre existenţa unor constângeri de neocolit, impuse de autoritatea divină şi
libertatea umană – contradicie rezolvată de stoici prin apelul la stăipânirea dorinţelor şi la
evitarea conflictului dintre acestea şi necesitatea celor dictate de zei sau destin - va rămâne o
problemă şi pentru gândirea filosofică a epocilor_urmatoare. Creştinismul va avea şi el de
infruntat această problemă. Pe de o parte, acceptand autoritatea divina - adica atotputernicia lui
Dumnezeu - gandirea creştină accentua asupra constrangerilor carora oamenii trebuie sa se
supuna. Pe de alta parte insa ea nu putea sa nu recunoasca acestora un anumit grad de libertate;
caci dacă omul nu ar fi cătuşi de putin liber, tot ceea ce face el fiind dictat de Dumnezeu, atunci
el nu ar mat putea fi făcut raspunzator de faptele sale. Chiar faptele rele comise de oameni ar fi
rezultatul dictatului divin, ceea ce este de două ori inacceptabil. O data, pentru ca este de
neconceput ca Dumnezeu sa fie izvorul răului din lume. A doua oara, pentru ca educatia creştina,
apelul religios la o viata morala, n-ar mai avea nici un sens: de vreme ce nu omul hotaraşte ceea
ce va face, la ce bun sa i se spuna mereu ce este bine, ce trebuie sa faca şi cum trebuie sa se
comporte? Prin urmare acestă tensiune milenară va persista, iar părerile vor fi mereu împărţite.