Un model de compunere in care argumentam ca textul este narativ literar

Vizită...
Textul narativ literar este o scriere a unui autor, in care se prezintă fapte, întâmplări,
acțiuni în ordine logică și temporală, urmărind gradarea etapelor în desfășurarea
evenimentelor. Textul se construiește cu ajutorul narațiunii, apelează la personaje, iar
reperele de timp și spațiu au rolul de a crea atmosfera acțiunii.

In opinia mea, lectura scrisă de I L Caragiale ilustreaza toate particularitățile

textului narativ literar, deoarece narează o serie de acțiuni din viața familiei Popescu, iar
contextul spațio - temporal dezvăluie salonul primitor al familiei, loc ideal pentru o vizita
prilejuita de onomastica fiului Ionel.

Un prim argument care susține demonstrația este prezenta narațiunii ca mod de

expunere predominant. Acțiunea este prezentată initial intr-o lumina calda, pentru ca apoi
totul sa se tensioneze, pe măsura ce copilul își dezvaluie adevarata fata. Sosirea
musafirului, necăjirea servitoarei, gălăgia, atacul cu sabia, fumatul, răsturnarea dulceții,
toate sunt acțiuni menite sa construiască o poveste. Nu lipsește dialogul care are farmecul
de a evidenția subiectele de conversație, pretențiile mamei și obrăznicia copilului care nu
știe sa relaționez cu adultii.

Un al doilea argument este cel care dezvăluie contextul spatio- temporal, pt ca

faptele se desfășoară in salonul familiei, intr-o zi cu o semnificație religioasă de mare
importantă pentru romani. Vizita durează preț de o ora, doua, suficient cât sa scoată la
iveală relația mama-fiu sau efectul lipsei de educație asupra fiului.

Pe de o parte, personajele constituie elemente-cheie in textul narativ, sunt instanțe

ficționale purtătoare de sens, rod al imaginației autorului, care aduc in prim-plan viziunea
autorului. Toate sunt savuroase și construcția lor reușită se datorează talentului creator al
prozatorului. Ionel este un copil emblematic pentru o întreaga categorie, mama este
incapabila sa ofere educație, iar musafirul este un fin observator și analist al întregii
întâmplări.

Pe de alta parte, naratorul se confunda cu personajul musafir, discursul epic fiind

realizat la persoana I. ( « m-am dus », « sa fac », « n-am voit »).

In concluzie, lectura Vizita este un text narativ literar, prin dinamica întâmplărilor,
prin personajele inedite, create intr- o maniera inconfundabila, prin succesiunea
întâmplărilor menite sa deschidă o lume pe dos, in care defectele se cer a fi corectate.,