4.5.

Variabile emoţionale
Definitie
Variabile emoţionale (E) sunt de exemptu:
- stabilitatea emoţională,
- capacitatea de a gestiona tensiunea emoţională,
- comportamentul in condiţii de frustrare,
- modul de gestionare a emoţiilor,
- sentimentele de durată precum dragostea, vinovăţia, teama,inferioritatea; şi
- ataşamentele afective.
Orice comportament este codeterminat, acompaniat sau colorat de emoţii. De aceea este
important pentru explicarea şi predicţia comportamentului individului să avem la dispoziţie
informaţii despre emoţiile relevante ale acestuia. Foarte adesea şi, din punctul nostru de vedere
in mod nejustificabil, această arie este restransă la domeniul stabilităţii emoţionale.
Stabilitatea emoţională
Nevrotismul, polul opus al stabilităţii emoţionale, denotă sensibilitatea emoţională a unei
persoane. O valoare ridicată a nevrotismului nu inseamnă că cineva este nevrotic, denotă doar
că respectiva persoană este mai sensibilă. In multe arii existenţiale stabilitatea emoţionala nu
eslc numai foarte confortabilă, ci poate fi chiar o necesitate absolută. in alte arii, oamenii care
sunt mai sensibili sunt mai fericiţi, in timp ce oamenii "robuşti" se pot simţi stingheri. Este
important să distingem intre stabilitatea emoţională, care este in mare măsură determinată
genetic, şi modalităţile de gestionare a tensiunii emoţionale, care sunt invăţate in timpul vieţii.
Stabilitatea emoţională poate fi caracterizată de următoarele faţete: siguranţă de sine, autocontrol,
stare de bine, un nivel scăzut al anxietăţii şi o tendinţă scăzută spre depresie. Stabilitatea
emoţionala este o caracteristică majoră a personalităţii, una din dimensiunile Big Five care
s-au dovedit a fi foarte utilă pentru predicţia rezultatelor in programe de formare şi in general
a performanţei ocupaţionale (Borkenau, Egloff, Eid, Hennig, Kersting, Neubauer & Spinath,
2005).
Capacitatea de a gestiona tensiunea emoţională
Oameni diferiţi gestionează tensiunea emoţională in moduri diferite. Unele moduri sunt mai
eficiente decat altele pe termen scurt. Chiar şi strategiile de coping care sunt eficiente pe
termen scurt pot conduce la rezultate mai mult sau mai puţin dezirabile pentru cei implicaţi, pe
termen lung. Modul in care o persoană gestionează tensiunea emoţională poate, de exemplu,
să aibă un efect asupra sănătăţii ei.
Modul de gestionare a frustrării
Dacă un individ este impiedicat să işi atingă un obiectiv, el se simt frustrat. O astfel de frustrare
poate conduce la un comportament mai mult sau mai puţin adaptativ sau eficient. Această
caracteristică poate fi importantă pentru explicarea şi predicţia comportamentului, in special
atunci cand sunt observate frustrări similare şi modalităţile de reacţie ale individului la acestea.
Modul de gestionare a emoţiilor
In multe arii ale vieţii putem observa că gestionarea emoţiilor de către cei implicaţi este
crucială. Putem pune de asemenea intrebarea: ce sentimente trăieşte persoana evaluată, in care
anume situaţii, care dintre aceste sentimente sunt recunoscute de ea insăşi şi care sunt onsecinţele
pentru comportament?
Sentimentele de lungă durată
Sentimentele cu o manifestare mai indelungată tind să producă modele de comportament foarte
similare. De aceea este foarte util ca atunci cand explicăm şi prezicem comportamentul să
luăm in considerare sentimentele cu manifestare indelungată, precum dragostea, vinovăţia,
anxietatea, sau inferioritatea şi să colectăm cat de multe informaţii specifice despre acestea.
Variabile motivaţionale - Ataşamentele afective
Ataşamentele afective de alte persoane sunt un co-determinat de bază pentru comportamentul
uman şi de aceea au o relevanţă motivaţională ridicată (Spangler & Zimmermann, 1995).
Teoretic ele pot să fie clasificate şi in aria care urmează, a variabilelor motivaţionale.
4.6. Variabile motivaţionale
Definitie
Variabile motivaţionale (M) sunt de exemplu: — motivele, cum ar fi motivele legate de reuşită,
sau de putere,
— interesele,
— valorile,
— scopurile,
— credinţele,
— expectaţiile,
— comportamentul de luare a deciziei,
— activismul şi
— extraversia,
Sa considerăm "motivaţia" unei persoane ca pe o condiţie principală care ii determină respectivei
persoane comportamentul nu explică in sine nimic. Numai aspectele particulare ale motivaţiei,
constructele motivaţionale care o articulează, pot fi evaluate şi utilizate pentru predicţia
comportamentului individual.
Motive şi interese
Cercetările din domeniul motivaţiei s-au concentrat pentru o vreme asupra motivelor individuale,
precum nevoia pentru realizare sau nevoia de putere. Interesele sunt de asemenea constructe care
conduc acţiunea şi de aceea sunt foarte importante pentru predicţia comportamentului individual.
Interesele pot fi consonante cu comportamentul care trebuie explicat sau prezis, pot fi disonante
cu acesta, sau pot avea o influenţă compensatorie şi de aceea indirectă asupra comportamentului
in discuţie.
Valori
Valorile unui individ au o importanţă centrală pentru ghidarea comportamentului său. Cu toate
acestea se intamplă deseori ca un interviu sau o conversaţie sa nu scoată la iveală suficiente
informaţii despre astfel de valori. Multe valori sunt conştientizate doar atunci cand sunt
ameninţate sau chiar pierdute. Uneori valorile individului pot fi recunoscute sub forma unor
"teme" recurente din viaţa persoanei respective (Thomae, 1988). Staufenbiel şi Borg (1989) au
demonstrat că identificarea valorilor prin inventare şi chestionare structurate poate fi utilă in
predicţia unor patternuri comportamentale pentru segmente intregi de populaţie.
Obiective
Obiectivele au fost descrise in psihologia motivaţiei drept un factor care induce comportamentul,
in acest context nu trebuie să luăm in considerare doar obiectivele principale sau marile obiective
de viaţă, ci şi obiectivele concrete din arii particulare ale vieţii. Desigur, şi in acest caz se
reproduce aceeaşi problemă ca şi in cazul valorilor: pur şi simplu, mulţi oameni nu şi-au clarificai
sau conştientizat obiectivele.
De fapt, acesta este de multe ori chiar motivul pentru care ei cer sfatul psihologului. Interviurile
bine planificate sunt uneori singurul mod de a realiza din acest punct de vedere o evaluare
utilă clientului.
Convingeri
Convingerile sunt opinii puternic susţinute. Ele sunt legate de obiectivele generale, de normele
cărora li se dedică persoana, de propriul sine şi de caracteristicile particulare ale situaţiei
relevante.
Convingerile s-au dovedit a fi predictori foarte buni ai comportamentului individual (de
ex., Kreitler & Kreitler, 1976, 1982; Westhoff & Halbach-Suarez. 1989).
Expectaţii
Intrebările legale de motivaţie apar in general in evaluarea psihologică atunci cand persoana
trebuie să ia decizii. Atunci cand se confruntă cu o decizie importantă şi dificilă, indivizii işi
formează de obicei expectaţii, aşteptări. Ei işi imaginează ce evenimente sunt legate de fiecare
alternativă. Apoi procesează alternativele şi, dacă sunt indeplinite precondiţiile necesare, aleg
o anumită alternativă şi incearcă să o realizeze. Dacă vom cunoaşte expectaţiile unei persoane,
vom putea folosi un model foarte simplu, numit "modelul aditiv al expectaţiilor evaluate"
("addition model of evalualed expectation") pentru a-i prezice cu un grad de acurateţe
suficient de bun decizia (Westhoff, 1985) şi acţiunile consecutive.
Comportamentul de luare a deciziei
Pentru a ajunge la o decizie coerentă privind comportamentul cuiva, avem nevoie de informaţii
nu numai despre convingerile şi expectaţii le sale ci şi despre comportamentul său decizional
anterior momentului la care ne cere sfatul. Acesta ne va arăta cum a abordat pană la acel moment
procesul decizional, dacă a luat in considerare toate alternativele, ce informaţie a obţinut şi din ce
surse, cum a procesat aceastǎ informaţie şi care sunt regulile de decizie pe care preferă să-şi
bazeze hotărarea. Putem stabili dacă persoana respectivă a abordat problema in aşa fel incat să
ajungă la o decizie care să-i dea satisfacţie pe termen lung, sau dacă a căzut in "capcane"
decizionale, ajungand la decizii pe care ulterior le poate regreta (Janis & Mann, 1977).
Activismul
Activismul unei persoane a fost considerat in anumite sisteme psihologice ca fiind o "pulsiune".
In cazul oamenilor sănătoşi, aceastǎ pare să fie relativ stabil de-a lungul intregii vieţi. In acelaşi
timp, există diferenţe mari intre oameni in ceea ce priveşte nivelul de activism. De aceea, pentru
multe intrebări puse de clienţi, activismul este o variabilă utilă pentru predicţia comportamentului
individual. Este o faţetă a uneia din caracteristicile marcante ale personalităţii, extraversia.
Extraversia
Persoanelor extraverte le plac activităţi multiple, sunt atrase de varietate şi au o mulţime de
prieteni şi cunoştinţe. Extraversia, ca o caracteristică de personalitate, este de asemenea una
dintre aşa-numitele dimensiuni Big Five şi constă din faţete care nu sunt in mod necesar
dezvoltate la acelaşi nivel, poate cu excepţia extraverţilor extremi. De aceea, nivelul acestor
faţete este deosebit de interesant in predicţia comportamentului (cf. de exemplu Bartussek,
2000).
4.7. Variabile sociale
Definitie
Variabile sociale (S) sunt de exemplu:
— inteligenţa sau competenţa sociala,
— atitudinile, expectaţiile, prejudecăţile, stereotipurile,
— normele,
— indatoririle, angajamentele şi
— influenţa persoanelor apropiate (semnificative).
Viaţa oamenilor se petrece intotdeauna in cadrul unor reţele sociale. Comportamentul lor este
influenţat semnificativ, chiar dacă nu exclusiv, de aceste reţele. Ar fi aşadar inadecvat să limităm
evaluarea psihologică la condiţiile sociale ale persoanei, de vreme ce cele cinci grupe de
variabile descrise pană acum descriu de asemenea condiţii importante pentru comportamentul
individului.
Inteligenţa socială
Chiar dacă ideea de inteligenţă socială este destul de veche şi de răspandită, atat in psihologie cat
şi in viaţa cotidiană, nu există incă definiţii practice şi instrumente utile pentru măsurarea acestui
concept. In practică, o soluţie parţială poate fi constituită de propunerea de a vorbi in acest
context mai degrabă de competenţe sociale. In diferite contexte, "competenţele sociale" necesitate
vor fi diferite. Va trebui de aceea să definim intai cu claritate competenţele la care ne referim in
fiecare context şi apoi să imaginăm modalităţi prin care aceste competenţe pot fi evaluate cat mai
obiectiv, fidel şi valid cu putinţă.
De exemplu, dacă vom considera că "relaţionarea cu ceilalţi" este o competenţă socială, va trebui
să definim intai cine sunt aceşti "ceilalţi": salariaţi, colegi, superiori, clienţi, parteneri de afaceri,
copii, adolescenţi, varstnici sau infirmi. Acesta este punctul de pomire pentru procesul
indispensabil de definire a acelei competenţe sociale pe care ar trebui să ne concentrăm intr-o
anume situaţie.
Atitudini şi expectaţii
O arie importantă a cercetării psihologice se ocupă de atitudinile faţă de obiectele sociale:
persoane, instituţii, comportamente. Expectaţiile, pe care le-am discutat anterior, pot
fi considerate ca fiind un subset al atitudinilor. Prejudecăţile şi stereotipurile sunt de asemenea
deseori considerate a fi atitudini. in viaţa de zi cu zi, atitudinile influenţează in continuu
comportamentul individului. De aceea este important să ne referim şi la atitudinile care pot
fi observate, atunci cand dorim să obţinem predicţii coerente pentru comportament.
Norme
In discuţia anterioară despre convingeri am explicat că unele dintre convingerile noastre sunt
legate de norme sociale şi de reguli sau cutume cărora le suntem dedicaţi. Şi acesta este unul
din cazurile amintite, in care o variabilă psihologică ar putea fi alocată in două din grupele
definite de noi in ecuaţia comportamentală. In scop practic nu este de fapt atat de important
unde anume alocăm variabila, ci mai degrabă faptul că această variabilă importantă este luată
in considerare.
Indatoririle
Indatoririle, angajamentele, acele lucruri cărora o persoană li se dedică, sunt trăite subiectiv ca o
legătură care influenţează semnificativ individual in viaţa de zi cu zi. In anumite intrebări ale
clientului, dacă nu am lua in considerare aceastǎ variabilă in mod explicit am omite informaţii
importante.
Influenţa persoanelor apropiate
Prin termenul de "persoane apropiate" (significant others), nu inţelegem doar familia şi prietenii
ci toţi acei indivizi pe care persoana evaluată le percepe ca fiind importante pentru ca. Ar putea fi
vorba de oamenii din cadrul unui club, de un preot, de colegii, sau de alte persoane a căror opinie
sau a căror funcţie ca modele este percepută drept importantă. Cu greu putem găsi o intrebare a
clientului pentru care influenţa şi importanţa unor persoane relevante să poată fi ignorată, atunci
cand dorim să explicăm şi să prezicem comportamentul cuiva.
4.8. Trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului individual
Definitie
Există trei clase de informaţii pentru explicarea şi predicţia comportamentului, individual:
- caracteristici de personalitate,
- caractenstici situaţionale,
- informaţii din domeniul psihologiei invatarii
- dar: nu sunt importante toate pentru orice intrebare a clientului!
Caracteristici de personalitate
Evaluarea psihologica "tradiţională" foloseşte pentru explicarea şi predicţia comportamentului
individului numai informaţia care provine de la nivelurile caracteristicilor de personalitate ale
subiecţilor, acestea fiind considerate stabile indiferent de moment şi de situaţie.
Caracteristici situaţionale
Este clar, nu numai din experienţa acumulată in viaţa cotidiană, ci de asemenea şi din cercetarea

Capitolul 4
Selecţia variabilelor psihologică, că nu doar caracteristicile persoanei, ci şi caracteristicile
situaţiei influenţează comportamentul individului. Exemple de astfel de caracteristici situaţionale
sunt zgomotul, poluarea aerului, schimbul de muncă, lipsa de somn etc. Este esenţial să luăm in
considerare aceste aspecte, precum şi alte condiţii situaţionale importante, dacă vrem să explicăm
şi să prezicem coerent comportamentul uman.
Informaţii din domeniul psihologiei învăţării
In conformitate cu postulatele teoriei invăţării, aproape fiecare comportament uman este invăţat
sau influenţat de invăţare. Comportamentul se modifică atunci cand modificăm condiţiile sau
situaţiile care il generează. Consecinţele pe care le are un anumit comportament determină
de asemenea dacă acesta o să apară mai mult sau mai puţin frecvent in viitor, de exemplu,
dacă va putea fi menţinut sau dacă o să dispară.
Dacă un comportament este răsplătit printr-un rezultat plăcut (intărire pozitivă) sau prin absenţa
unui rezultat neplăcut (intărire negativă), probabilitatea unei recurenţe a acestui comportament
creşte. Dacă un comportament are un rezultat neplăcut (pedeapsă), probabilitatea reapariţiei
acestui comportament descreşte. In aceste cazuri proximitatea spaţio-temporală a
comportamentului şi a intăririi sau pedepsei, precum şi contingenţa apariţiei lor, au o semnificaţie
crucială in influenţarea comportamentului. Pentru a explica comportamentul in termenii
psihologiei invăţării, trebuie să identificăm in fiecare caz individual condiţiile pentru apariţia
respectivului pattern comportamental. Pentru multe dintre intrebările clienţilor aceasta este
abordarea ideală, deoarece simpla cunoaştere a caracteristicilor de personalitate nu ajută prea
mult in majoritatea situaţiilor. Intrucat psihologia invăţării a descris un număr de legi ale
comportamentului individual extrem de importante in practică, ignorarea şi nefolosirea lor ar
implica o tratare inadecvată a anumitor intrebări ale clientului.
Clasele de variabile descrise aici şi relaţia lor cu intrebările clientului sunt doar simple exemple,
in cazul unei probleme particulare de evaluare psihologică, aceste categorii vor avea o relevanţă
variabilă. Nu va fi necesar pentru toate situaţiile să obţinem informaţii legate de toate aceste
variabile. Evaluatorul va trebui intotdeauna să decidă care variabile sunt necesare şi utile pentru a
răspunde la intrebarea particulară pusă de client.