Dezvoltă-ți abilitățile de comunicare

Mulți dintre adulți, din păcate, ajung la concluzia că nu pot vorbi la un eveniment! NU pot rosti când
sunt înconjurați de mai mulți de 4-5 persoane, cu atât mai mult, dacă sunt necunoscute. E ca atunci,
când ai multe de spus, ideatic, dar cuvintele-ți sunt gâtuite.

Astfel, la vârsta maturității, mulți dintre noi recurg la cursurile de Public Speaking. Aici, e un mare
DAR... dar cu speranța ca un curs să facă minuni...

NU, niciun curs, mai ales un curs de Comunicare și public speaking, nu va face miracole!

E nevoie de artă, exercițiu, trăire, pasiune, simțire, pe termen lung, pentru a fi un bun comunicator,
un bun orator.

Aici, intervine arta de-a vorbi cu mâinile, de-a gesticula, de-a exterioriza emoția, de-a fi expresiv, de-a
împărtăși cu cei din jur, cunoscuți sau necunoscuți, starea, de-a fi exemplar. Da, puterea exemplului!

Dacă mâinile sunt libere, fără prejudecată și utopie, mâinile pot transmite, pot completa cuvântul
sau, uneori, chiar înlocui. )

Da, vorba mâinilor! Da, comunicare non-verbală, expresivitate, gestică, mimică, exprimare.

Un exercițiu funny și cu efect: desenați-vă, cu markerul, câte o emoție pe fiecare buric al degetelor.
Apoi, interacționați, rostiți, doar cu degetele.

Mâna este expresia a ceea ce ne leagă, ca ființe sociale și sociabile.

De ceva timp, sunt fascinată de limbajul semnelor. Pierd la capitolul auz, sufăr de hipoacuzie. Orice
abilitate pierdută, e alta câștigată.

Mâinile care îmbrățișează, mâinile care ating inimile printr-un simplu gest, mâna care hrănește, pe
sine și pe ceilalți, mâna care scrie, desenează, pictează, care face semne pe cer, mâinile care ajută la
creștere, la odihnă, la învățat, la povestit, la scris, la socotit, la a visa, a crea, a cânta, a dansa...

Din păcate, e și mâna care lovește, care atinge împotriva firii, mâna care lasă urme-n suflet...negură
în jur...

S-avem grijă la încheieturile mâinilor cu urme...urme vizibile sau nu...urme care umbresc armonia,
încrederea, speranța, continuitatea benefică...

Pentru exprimarea emoțiilor, indiferent care sunt acestea, mâinile au un factor de decizie. DE multe
ori, cuvintele nu pot exprima, gâtuie, mâinile în schimb, au propriul alfabet emoțional, ajungând la
destinație.

Recomand călătoria mâinilor, deprinderea folosirii acestora, dincolo de cuvânt.

Dacă ați observat, copiii se înțeleg între ei, dincolo de cuvinte. Știți: ne înțelegem din priviri!

Copiii au abilități înăscute, dar, care, din păcate, se pierd odată cu anii. Devin din ce în ce mai
raționali, mai puțini intuitivi și nu mai au capacitatea de a citi din priviri. Și asta, da, din cauza
adulților ancorați în realitatea materială mai mult decât mult.

Da, cei mai mulți dintre adulți au pierdut capacitate de-a citi semenii. Au făcut-o atunci când li s-a
interzis să mai gesticuleze, când li s-a interzis să mai ridice sprâncenele, în semn de mirare, când li s-a
spus că e rușine să vorbească mult cu mâinile. Ce vor zice cei din jur?!

Da, gura lumii!

Ce va zice lumea dacă ești diferit, ce va zice lumea dacă ești în haită și nu în turmă, ce va zice lumea
dacă visezi cu ochii deschiși...Ce va zice lumea dacă pornești pe drumul tău?!

Lumea uită mâine, ce-a zădărnicit azi!

Un exercițiu minunat pentru părinți și copii: pictați cerul cu mâinile libere și vorbiți în tot acest timp
despre picturile voastre. Amprentați cerul. Un exercițiu de imaginație.