FEODOR MOCIULSKI

DEBORAH KAPLE

ŞEF ÎN GULAG
AMINTIRILE UNUI OFIŢER SOVIETIC
Corint 2013

Fy odor Vasilevich Mochulsky , Deborah Kaple

Gulag Boss. A Soviet Memoire 2011
 FEODOR MOCIULSKI a fost angajat al NKVD (Comisariatul Poporului
pentru Afaceri Interne), brigadier şi şef de unitate la PeciorLag, în Gulag, din
1940 până în 1946. După război, a fost diplomat în China, iar mai târziu, a
revenit în serviciul NKVD, în momentul în care organizaţia îşi luase deja
numele de KGB, pentru a servi Comitetului Central al PCUS.
DEBORAH KAPLE este cercetător şi lector la Departamentul de sociologie al
Universităţii Princeton şi autoarea volumului Dream of a Red Factory: The
Legacy of High Stalinism in China (OUP 1994).
 CUPRINS

Cuvânt-înainte ………………………..……………….……….. 9
Introducere …………………………..………………….…….. 15
Prefaţă ………………………………………………….……….. 45

PARTEA I
Gulagul privit din ex terior
CAPITOLUL 1
NKVD. O instituţie malefică sau ocrotitoare? …….…….. 51
CAPITOLUL 2
Prima întâlnire cu Gulagul
Întrunire la Comitetul Central al PCUS ………….…..….. 56
CAPITOLUL 3
Întâlnire la Secţia cadre a Gulagului …………….…...….. 62
CAPITOLUL 4
45 de zile până la PeciorLag ……………………….….…….. 66

PARTEA A II-A
Gulagul privit din interior
CAPITOLUL 5
La Administraţia Generală a lagărului …………….…..….. 81
CAPITOLUL 6
Brigadier-şef de unitate, primul contingent de deţinuţi
Schiori voluntari din războiul cu Finlanda ………...…….. 89
CAPITOLUL 7
Şef de unitate …………………………………………….…….. 109
CAPITOLUL 8
O schimbare în conducerea de la PeciorLag …………….. 115
CAPITOLUL 9
Transfer la Unitatea nr.93
Mâna de lucru: infractori periculoşi ……………….….….. 118
CAPITOLUL 10
Tentativă de revoltă în Unitatea nr.93 …………….….….. 127
CAPITOLUL 11
Şef de unitate şi brigadier-şef, Unitatea nr.95
Mâna de lucru: deţinuţi politici …………………….……... 136
CAPITOLUL 12
Ameninţare de arest ………………..………………….…….. 143
CAPITOLUL 13
Războiul ……………………………….………………….…….. 150
CAPITOLUL 14
Boala …………………………………...………………….…….. 163
CAPITOLUL 15
Convalescenţa şi reluarea activităţii
în sectorul sudic al lagărului ……………………………….. 172
CAPITOLUL 16
Şeful unei unităţi militarizate
Mâna de lucru: prizonieri germani de război .……….….. 181
CAPITOLUL 17
Şef al Diviziei căi ferate
Mâna de lucru: ceferişti calificaţi …………………….….... 190
CAPITOLUL 18
Secretarul „eliberat” al organizaţiei de tineret
a Partidului Comunist ………………………..………..…….. 197
CAPITOLUL 19
Trupe naziste de desant …………………………………..….. 210
CAPITOLUL 20
Director-adjunct al Secţiei politice pe probleme
comsomoliste, Lagărul nr.3 al NKVD pentru
construcţia de drumuri ……………………………….….…... 216

PARTEA A III-A
Câteva poveşti interesante
CAPITOLUL 21
Amintiri de la calea ferată ………………………….…….….. 233
CAPITOLUL 22
Peşanka, un sat de chiaburi deposedaţi de pământ,
situat pe malul fluviului Peciora ………………………….... 237
CAPITOLUL 23
Viaţa la ţară pe malul râului Usa, în RSSA Komi ….…... 241
CAPITOLUL 24
Femeile din PeciorLag ……………….………………….…….. 246
CAPITOLUL 25
Un tovarăş de drum de la Abez la Peciora ………….…….. 258

PARTEA A IV-A
Sfârşitul
CAPITOLUL 26
Sfârşitul poveştii mele ………………..……………………….. 269
CAPITOLUL 27
Adevărul despre Gulag ………………..……………………….. 273

Postfaţă la ediţia în limba engleză

Stilul memorialistic şi problemele lui ………………………. 281

Anex a I
Pretexte pentru arestări în timpul lui Lenin şi Stalin ..…. 295

Anex a II
Articolul 58 din Codul Penal al RSFSR (1934) ……..…….. 300

Anex a III
Glosar ……………………………………..……………………….. 305

Mulţumiri ………………………………..……………………….. 307

Postfaţă …………………………………..……………………….. 347

 CUVÂNT-ÎNAINTE

După cum ne-a obişnuit în ultima perioadă, Grupul Editorial Corint continuă
să publice traduceri consacrate istoriei Rusiei şi, în particular, fenomenului
concentraţionar din perioada sovietică. Dacă graţie reputatului istoric francez
Nicolas Werth, cititorii şi specialiştii au avut posibilitatea să fie alături de autor
în călătoria acestuia prin Kolîma, de data aceasta, „companion” de călătorie le
este un fost ofiţer sovietic, Feodor Vasilievici Mociulski, care a activat în
NKVD (1940-1946), iar în perioada 1940-1944, a fost şef al unei unităţi a
Lagărului Peciora, situat pe teritoriul actualei Republici Autonome Komi (în
nordul extrem), din Federaţia Rusă.
Despre fenomenul concentraţionar din fosta Uniune Sovietică, publicul larg şi
specialiştii au la dispoziţie o literatură, care, după 1991, a devenit din ce în ce
mai bogată. Deschiderea arhivelor ruseşti a favorizat intrarea în circuitul ştiinţific
a unui impresionant număr de izvoare, care au constituit substanţa a numeroase
ediţii de documente, monografii şi studii de specialitate. Fără a nega câtuşi de
puţin importanţa acestor surse, în scrierea unei pagini tragice din istoria Uniunii
Sovietice, astfel de documente „(…) oferă o viziune strict birocratică asupra
sistemului muncii forţate”, reprezentând „mai degrabă, « un soi de estetică a
planificării» , care, uneori, nu are legătură cu realitatea” (Nicholas Werth,
Drumul din Kolîma. Călătorie pe urmele Gulagului, trad. Cătălina Mihai,
Bucureşti, Editura Corint, 2013, pp.105-106). Şi din acest motiv, poate,
literatura memorialistică este văzută ca o importantă sursă de informaţii pentru
specialişti. De regulă, supravieţuitorii Gulagului au oferit, prin intermediul
memoriilor, amănunte extrem de importante cu privire la viaţa din lagărele şi
din coloniile de reeducare prin muncă din fosta Uniune Sovietică. De data
aceasta, însă, publicului românesc i se oferă o premieră, memoriile de faţă
aparţinând unui insider sau, altfel spus, unei persoane din sistem. Apariţia lor a
fost posibilă graţie cercetătoarei americane Deborah Kaple, care, aşa cum
mărturiseşte şi în prefaţa lucrării, prezentele amintiri „constituie, de fapt, prima
astfel de relatare despre Gulag, din perspectiva « conducerii» , publicată în limba
engleză”.
Fără a deschide o discuţie de ordin metodologic – Deborah Kaple a analizat
această problemă extrem de pertinent, în capitolul final al lucrării, „Stilul
memorialistic şi problemele lui” – ne vom rezuma la a afirma că, în general,
jurnalele şi memoriile – indiferent de persoana care le redactează – conţin o mare
doză de subiectivism, memorialiştii oferind cititorului propriul adevăr, care, în
multe cazuri, diferă de realitatea relatată. Aici, însă, intervine capacitatea
istoricului, care, asemenea unui detectiv, trebuie să se străduiască să găsească
grăuntele de adevăr din noianul de informaţii.
Memoriile lui Feodor Mociulski sunt, în opinia noastră, „pe linie”, dacă
folosim o expresie utilizată în timpul regimului comunist. Cu alte cuvinte,
relatările fostului ofiţer NKVD nu se abat foarte mult – cu excepţia finalului – de
la linia oficială. Cititorii cunoscători ai subiectului, tentanţi să compare
memoriile lui Feodor Mociulski cu relatări similare ale celor care s-au aflat de
cealaltă parte a „baricadei” – Aleksandr Soljeniţîn, Nadejda Mandelştam,
Varlaam Şalamov sau Evghenia Ghinzburg, dacă ar fi să-i amintim doar pe cei
mai de seamă reprezentanţi ai genului – vor fi, într-o anumită măsură,
dezamăgiţi. Sunt relatări prea puţine şi prea „cuminţi” despre suferinţele îndurate
de condamnaţi, iar maniera în care sunt înfăţişate lasă să se întrevadă pe alocuri
o oarecare detaşare din partea autorului.
Înainte ca un cititor să-l judece pe memorialist pentru lipsa de compasiune
faţă de condamnaţi, ne permitem să-i sugerăm să încerce să se pună în pielea
fostului ofiţer NKVD, care, cu inocenţă, mărturiseşte momentul în care i s-a
făcut propunerea de a intra în sistem: „Aşa a decurs, pe scurt, conversaţia pe care
am avut-o într-o cămăruţă dintr-una din clădirile CC al PCUS. Ce răspuns
puteam să dau? Nu eram eu acel tânăr, puternic cetăţean, care fusese crescut de
mic de Comsomol şi de pionieri, de-a lungul acelor ani? Bineînţeles, am
răspuns că « da» , eram de acord, apoi mi-am exprimat recunoştinţa pentru faptul
că atât de multă lume se baza pe mine. De asemenea, l-am asigurat pe ofiţerul
din faţa mea că aveam să fac tot ceea ce se aştepta de la mine, astfel încât să pot
confirma acea încredere acordată”. Fără a încerca în vreun fel să se transforme
într-un avocat al diavolului, istoricul are datoria de a analiza faptele pe baza
informaţiei de la acea vreme şi de a identifica aşa-numitul „nucleu raţional” care
s-a aflat la originea deciziei lui Feodor Mociulski de a se alătura NKVD şi, pe
cale de consecinţă, de a-şi sluji ţara din această postură. Răspunsurile sunt
numeroase şi pot acoperi o gamă largă de motivaţii, care pot merge de la
parvenitism (ceea ce nu credem că este cazul autorului de faţă) şi până la
idealism. Într-o societate care a fost martora unui experiment social extrem de
dur prin consecinţele sale şi ai cărei cetăţeni au făcut obiectul unei propagande pe
cât de dibace, pe atât de intensă, puţini au fost cei care reuşeau să mai separe
adevărul de minciună. În opinia noastră, Feodor Mociulski aparţine acestei
majorităţi sovietice transformată de propagandă.
Se pune întrebarea care este meritul acestei lucrări?
Prezentele memorii reprezintă o nouă mărturie despre Gulag, oferită
specialiştilor şi publicului larg, cu ajutorul căreia poate fi completată istoria
acestui tragic moment din istoria Rusiei. De asemenea, acestea au meritul de a-i
reaminti cititorului tragediile petrecute într-una din „insulele Arhipelagului” şi
de a-i oferi un prilej de reflecţie cu privire la experimentul comunist din Uniunea
Sovietică (Simon Sebag Montefiore, Hell Frozen Over, „Literary Review”,
http://www.literaryreview.co.uk /montefiore_12_10.html).
Fie că suntem sau nu de acord cu autorul lor, credem că ar trebui să urmăm
îndemnul lansat de Deborah Kaple: „Tot ce ne rămâne de făcut este să citim
versiunea lui Mociulski despre ceea ce s-a întâmplat în Gulag, încercând să ne
dăm seama cât ne spune şi cât nu ne spune, de fapt, acesta”.

Conferenţiar universitar dr. Laurenţiu Constantiniu

În memoria tuturor celor care au suferit în Gulag
 INTRODUCERE
Deborah Kaple

Aceasta este povestea despre munca şi supravieţuirea unui om la PeciorLag,

un avanpost al Gulagului lui Stalin, situat în nord, în imediata apropiere a
Cercului Arctic. Feodor Vasilievici Mociulski (1918-1999) nu a fost un simplu
deţinut al unui lagăr de muncă silnică din Gulag, ci un angajat al acestei
instituţii. Spre deosebire de celebrele mărturii ale lui Aleksandr Soljeniţîn,
Evghenia Ghinzburg, Varlam Şalamov şi ale altora, această poveste este scrisă
de un angajat al NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne),
brigadier-şef şi şef de unitate în mai multe lagăre din Gulagul sovietic, în anii
1940. În literatura despre Gulag, volumele de memorii scrise de şefii din lagăre
sunt extrem de rare. Şef în Gulag constituie de fapt prima astfel de relatare
despre Gulag, din perspectiva „conducerii”, publicată în limba engleză.
În 1940, Mociulski era un student de 22 de ani la un institut de căi ferate şi
candidat la statutul de membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
(PCUS). În calitate de membru al partidului, tânărul inginer a fost recrutat
pentru a lucra în Gulag, unde urma să ajute la construirea unui tronson de cale
ferată lung de 500 de kilometri, în condiţiile grele din apropierea Cercului
Arctic. Deşi iniţial urma să fie brigadier-şef, la sosirea în lagăr, tânărul inginer s-
a trezit nevoit să preia şi postul de şef de unitate, din cauza lipsei de personal 1.
În memoriile sale, acesta descrie viaţa şi preocupările personalului din Gulag,
format din gardieni NKVD şi cadre ale partidului, între 1940 şi 1946. În calitate
de angajat al Gulagului NKVD 2, şi nu de deţinut, Mociulski ne pune la
dispoziţie o nouă perspectivă asupra Gulagului cu atrocităţile lui. Povestea sa ne
face să ne punem din nou o întrebare mai veche: ce anume îi determină pe
„oamenii obişnuiţi” să ia parte la asemenea acţiuni malefice?
Cuvântul „Gulag” este de fapt un acronim pentru Glavnoe Upravlenie
Lagherei sau Administraţia Generală a Lagărelor. Deşi este extrem de dificil de
stabilit câte lagăre au existat în realitate, cercetătorii au găsit dovezi în arhivele
ruseşti despre existenţa a aproximativ 478 de lagăre, mai mici sau mai mari, în
1940. Între acestea, 53 erau lagăre de muncă forţată, cărora li se alătura o reţea de
425 de colonii de muncă forţată, precum şi mai multe închisori şi „aşezări
speciale”. Între 1928 şi 1953, guvernul sovietic a văzut în aceste lagăre şi
colonii o sursă importantă de forţă de muncă de care era atâta nevoie pentru
construirea socialismului sovietic 3. Deşi este mult prea dificil de estimat
numărul real al victimelor represiunii staliniste, cercetătorii estimează că ar fi
vorba de 20-20,7 milioane de oameni care au prestat muncă de sclavi în Gulag
(incluzându-i şi pe cei aflaţi într-un tip special de exil) 4. Cât priveşte numărul
total al victimelor, unii cercetători vorbesc de nu mai puţin de 7 milioane de
execuţii care ar fi avut loc între 1921 şi 1953, alţii spun că ar fi fost de fapt 2,7
milioane de oameni care ar fi pierit, în timp ce documentele descoperite oferă
dovezi certe pentru 1,1 milioane de morţi 5. Ştim, de asemenea, din sutele de
relatări despre Gulag, că mii de oameni au fost împuşcaţi cu uşurinţă sau au
murit în timpul lungilor marşuri forţate de traversare a URSS, motiv pentru care
aceştia nu vor putea fi regăsiţi în niciun registru 6. Ceea ce mai ştim este că, atât
cât a durat războiul, unul din patru deţinuţi murea în fiecare an în Gulag.
În ciuda amplorii crimelor şi abuzurilor despre care supravieţuitorii ruşi au
oferit mărturie în numeroase cărţi, volume de memorii sau articole şi în ciuda
excelentei munci academice depuse în Vest începând cu 1940, în afara mediului
academic, Gulagul lui Stalin continuă să rămână învăluit în mister. Gulagul a
fost în principal creaţia poliţiei secrete, care a dominat viaţa în Uniunea
Sovietică aproape pe toată durata existenţei sale. La puţin timp după ce
bolşevicii au preluat puterea, în 1917, Lenin însuşi pleda pentru „teroare în
masă fără milă” şi pentru aruncarea fără scrupule în lagărele de muncă silnică a
tuturor inamicilor regimului. Astfel încât, nou-creatul aparat poliţienesc sovietic
a devenit repede stăpân peste închisorile şi lagărele noului guvern. Poliţia
secretă avea rolul esenţial de ajutor al Partidului Comunist, care reuşise deja să-
şi încleşteze gheara asupra societăţii sovietice. Atât Lenin, cât şi Stalin s-au
folosit foarte mult de această instituţie pentru a-şi elimina duşmanii, reali sau
imaginari. În 1928, când Stalin lansa programele de industrializare accelerată şi
de colectivizare în cadrul primului plan cincinal, NKVD îşi extindea puterea
pentru a putea asigura îndeplinirea acestor obiective.
Poliţia secretă nu se ocupa numai de închisorile şi de sistemul de lagăre de
muncă forţată al Gulagului, ci şi cu arestările în masă şi execuţiile, cu reţinerea
persoanelor despre care se bănuia că ar fi ostile guvernului, cu ridicarea miilor de
ţărani sau de străini din URSS, care erau apoi relocaţi în aşezări speciale din
zonele îndepărtate ale ţării, cu supravegherea graniţelor şi chiar cu realizarea
filmelor de propagandă în timpul lui Stalin. Rolul structurii numite Gulag a fost
crucial în forţarea modernizării ţării, care constituia centrul viziunii lui Stalin,
iar lagărele de muncă forţată reprezentau o parte integrantă a giganticelor proiecte
de construcţie care aveau să devină o marcă a stalinismului. Multe oraşe
sovietice, diguri, poduri, canale, linii de cale ferată, fabrici şi mine, chiar şi
frumosul sistem de metrou sovietic, au fost construite de sclavii puşi la
dispoziţie şi coordonaţi de NKVD.
Timp de decenii, guvernul URSS s-a străduit să disemineze implicarea
NKVD în viaţa sovietică. Astăzi, graţie deschiderii arhivelor fostei Uniuni
Sovietice în anii 1990, rolul central al organizaţiei NKVD a devenit din ce în ce
mai clar. Înţelegem, desigur, mult mai bine acum enormitatea tragediei umane
care a fost Gulagul. Gulagul sovietic a fost fără îndoială una dintre cele mai
monstruoase creaţii politice ale secolului al XX-lea, alături de Holocaustul lui
Hitler în Europa, asasinarea de către Pol Pot a milioane de oameni în
Cambodgia şi politica lui Mao Zedong, care a dus la moartea a milioane de
chinezi. Dintre toate masacrele la scară largă susţinute de stat, Gulagul rămâne
cel care a rezistat cel mai mult în timp, în acel secol extrem de sângeros.

O LUME SECRETĂ

Cei mai mulţi cetăţeni sovietici erau la curent cu existenţa „unei ţări separate
în spatele gardurilor de sârmă ghimpată” din fosta URSS. Oamenii vorbeau
despre malenkaia zona sau „zona restrânsă” (referindu-se la lagărele de muncă
silnică din Gulag) şi respectiv despre bolşaia zona sau „zona extinsă” (URSS
văzută ca un imens lagăr de muncă din Gulag). Scriitorul şi supravieţuitorul
Gulagului Varlam Şalamov făcea observaţia că „în URSS absolut toată lumea
era conştientă de fălcile căscate ale Gulagului, care ameninţau să ne înghită pe
toţi”. Întinderea nesfârşită a Gulagului şi frica de teroare au impus însă o tăcere
generalizată în rândul cetăţenilor sovietici. Iar ceea ce constată cercetătorii astăzi
este că răul a fost departe de a se fi limitat la milioanele de oameni care au
muncit în lagăre sau la familiile lor, atingând însuşi esenţa spiritului rus.
Gulagul ca instituţie şi-a pus puternic amprenta asupra relaţiilor sociale din
întreaga URSS, prin perpetuarea măsurilor violente dictate de guvern, prin
răspândirea terorii, încurajarea suspiciunii reciproce şi a paranoiei, chiar şi între
prieteni apropiaţi sau între membri ai aceleiaşi familii.
În Occident, volumele de memorii scrise de supravieţuitori au început să
apară încă din anii 1930. În ciuda faptului că o parte dintre specialiştii din
mediul academic au încercat să înţeleagă scopul şi importanţa Gulagului în
perioada sovietică, datele pe care aceştia le-au avut la dispoziţie au fost prea
puţine, iar acuzaţiile dificil sau aproape imposibil de dovedit. În timpul
regimului lui Stalin, informaţia a lipsit aproape cu desăvârşire, în timp ce
sofisticata maşinărie propagandistică a continuat să-şi facă treaba, asigurându-i pe
mulţi de faptul că socialismul sovietic era aşa cum trebuia să fie şi se îndrepta în
direcţia corectă. În plus, legislaţia oficială cu privire la Gulag nu era cunoscută
publicului, astfel încât nici cetăţenii sovietici şi nici comunitatea internaţională
nu avea cum să înţeleagă exact ce se întâmpla 7. De asemenea, este important să
nu ignorăm faptul că un număr destul de mare de adepţi la cauza socialismului a
existat şi în Occident la acea vreme. Oameni deosebit de influenţi fie credeau cu
adevărat în Stalin, şi atunci păstrau tăcerea când venea vorba de aspectele
negative ale vieţii sovietice, reale sau numai bănuite, fie pur şi simplu simţeau
că ideea de socialism era suficient de importantă în sine, încât să o susţină în
continuare, indiferent de costurile implicate 8. Ne-ar fi uşor acum să-i judecăm pe
toţi aceşti oameni, dar nu trebuie să uităm totuşi cât de priceput era guvernul
sovietic în a oculta faptele9. Chiar dacă ignoranţa nu poate fi folosită drept scuză,
cel puţin face ca decenii întregi de tăcere să capete ceva mai mult sens.
Această secretomanie generalizată a făcut ca studierea până şi a celor mai
banale aspecte ale vieţii sovietice să devină extrem de dificilă. De exemplu, am
lucrat pentru câţiva ani ca specialist în transporturi sovietice pentru Wharton
Econometrics. Publicam articole ştiinţifice despre transportul feroviar în URSS
şi eram înconjurată de cei mai buni experţi din domeniu. Cu toate acestea,
găseam prea puţine referinţe în literatura sovietică dinainte de 1990 care să indice
că sistemul de transport din URSS a fost de fapt construit de cei din Gulag.
Revăzând literatura de specialitate despre transportul sovietic publicată înainte
de 1990, am descoperit prea puţine referinţe la NKVD, munca forţată sau Gulag.
Şi totuşi, un memorandum al guvernului sovietic descoperit recent, care datează
din 2 ianuarie 1940, arată că Politbiuro (Biroul Politic) aproba organizarea
Administraţiei Generale a Lagărelor pentru Construcţia de Căi Ferate, care urma
să aparţină de NKVD. Din acest moment şi până la moartea lui Stalin, în 1953,
această divizie a NKVD avea să fie responsabilă de construcţia tuturor liniilor de
cale ferată din URSS. Şi a făcut-o folosindu-se de mâna de lucru din lagăre. Ne
este destul de dificil să înţelegem astăzi cât de greu îi putea fi până şi celui mai
devotat dintre cercetătorii sovietici să lucreze în condiţiile de suspiciune
permanentă, chinuindu-se mereu să facă deducţii şi presupuneri, pentru a-şi putea
face o imagine mai clară despre ceea ce se întâmpla de fapt în URSS 10.
Însuşi Mociulski, membru de partid din 1940, nu ştia decât foarte puţine
lucruri despre Gulag, înainte de a ajunge la PeciorLag. Acesta scrie că toate
cunoştinţele sale despre Gulag se reduceau la ceea ce citise în presă: că Gulagul
punea infractorii şi criminalii la muncă grea, cu scopul de a face din ei, în cele
din urmă, nişte cetăţeni oneşti. Un aparatcik de rang înalt din PCUS ne explică
subterfugiul prin care acest lucru a fost posibil. El a dezvăluit că fiecare lagăr din
Gulag avea două nume. Numele real al lagărului în care se afla Mociulski era
PeciorLag, „Pecior” venind de la fluviul Peciora, iar „lag” de la lagăr. În situaţia
în care era nevoie ca lagărul să fie menţionat în presa sovietică, numele care
apărea publicat era Peciorstroi, „stroi” însemnând şantier. Cu oricine ar fi vorbit
din afara Gulagului, Mociulski era obligat să spună că primise repartiţie să
lucreze pe un şantier. Şi nimeni nu avea de ce să asocieze munca sa cu cea dintr-
un lagăr de muncă silnică.

CINE A FOST FEODOR MOCIULSKI?

L-am întâlnit pentru prima dată pe Feodor Mociulski în 1992. Mă aflam la

Moscova pentru a profita de deschiderea arhivelor Partidului Comunist, pentru
un studiu de cercetare despre Programul Sovietic de Consiliere 11 la care lucram.
Munca mea în arhivă nu decurgea foarte bine, în principal din cauza arhiviştilor
reticenţi în a mă lăsa să relatez o pagină de istorie care din punctul lor de vedere
se termina prost, cu ruptura chino-sovietică din 1959. Disperată, în cele din
urmă, am reacţionat aşa cum ar fi făcut-o orice american: am dat un anunţ în
două ziare, Pravda şi Moskovskaia Pravda, în care scriam că eram interesată să-i
intervievez pe toţi acei foşti consilieri sovietici care activaseră în China în anii
1950. Prietenii mei ruşi m-au avertizat că nu voi primi niciun răspuns la un
asemenea anunţ, dar am fost contactată nu de unul, ci de câteva sute de doritori,
gata să-mi împărtăşească povestea lor.
Mociulski a fost printre cei care au răspuns la anunţul meu, astfel încât
motivul pentru care am intrat în contact cu el a fost de fapt interviul despre
misiunea sa de consilier în China, pe probleme ideologice şi legate de Partidul
Comunist. După slujba pe care acesta o avusese în Gulag, Mociulski servise
mai departe ca diplomat în China. Mai târziu, revenise în serviciul NKVD, dar
organizaţia îşi luase deja numele de KGB, pentru a servi Comitetului Central al
PCUS. Mi-a făcut impresia unui tip inteligent şi informat, iar în decursul
numeroaselor noastre întâlniri am devenit chiar prieteni. Prietenia noastră s-a
bazat în principal pe interesul pe care-l manifestam amândoi pentru China. Abia
spre sfârşitul anului petrecut la Moscova mi-a povestit despre volumul său de
memorii din Gulag. L-a scris după ce s-a retras din slujba sa de la Ministerul de
Externe, în 1988. Familia sa spune că Mociulski vorbea adesea despre Gulag şi
despre munca pe care o făcuse acolo, care îl marcase profund pentru tot restul
vieţii 12. Spre sfârşitul anilor 1990, în timpul a ceea ce am putea numi anii de
„pocăinţă/spovedanie” ai glasnosti, Mociulski s-a aşezat la masă şi a început să-
şi pună amintirile pe hârtie.
Mai întâi, la începutul anilor 1990, Mociulski a încercat să-şi publice acest
volum de memorii în Rusia, dar nu a reuşit să găsească un editor dispus să-l
ajute. Asta se întâmpla într-o perioadă de profunde schimbări în ţară, când toată
lumea aştepta cu nerăbdare să vadă cum va arăta viitorul postcomunist, astfel
încât nimeni nu mai părea interesat de o poveste despre modul în care NKVD
domnise peste lagărele din Gulag. În final, Mociulski mi-a oferit manuscrisul,
împreună cu fotografiile pe care le avea din acea perioadă, şi m-a rugat să-l traduc
şi să-l public în limba engleză.
Am fost mai mult decât uimită când am realizat că acest om aparent plăcut şi
afabil făcuse parte dintr-un sistem pe care îl asociam deja numai cu teroarea, dar
am acceptat totuşi manuscrisul. Mulţi ani l-am abandonat pur şi simplu pe un
raft, în timp ce alte obligaţii personale şi profesionale mi-au reţinut atenţia. Cu
timpul însă, pe măsură ce puteam vedea moştenirea lui Stalin reabilitată în
Rusia prin regimul lui Putin, am înţeles că încă mai este nevoie ca această
poveste să fie spusă.

ÎNCEPUTURILE GULAGULUI: SCURTĂ ISTORIE

Vladimir Ilici Lenin, fondatorul statului sovietic şi geniul din spatele

instalării la putere a comunismului în Rusia, în 1917, a pus bazele primei
instituţii a poliţiei secrete la numai câteva săptămâni după victoria revoluţiei
bolşevice. Cunoscută sub denumirea de CEKA (înseamnă Comisie
Extraordinară), scopul iniţial al acestei instituţii era să-i apere pe revoluţionarii
din Petrograd. N-a trecut însă mult până când noul regim a început să întâmpine
o opoziţie puternică, iar CEKA a primit ordin să vâneze toţi „duşmanii puterii
sovietice” şi să-i arunce în închisori. Ca marxişti, bolşevicii se foloseau din plin
de etichetările de clasă pentru a conduce arestări în masă. Până în 1918, anul
naşterii lui Mociulski, în aceste închisori sovietice erau deja mulţi oameni, fiind
vorba în majoritate de oponenţi ai bolşevicilor, dar şi de un număr destul de
mare de infractori de rând 13. Până la sfârşitul lui 1920, existau deja 84 de lagăre
în 43 de provincii de pe teritoriul RSFSR 14. În 1923, GPU (precursor al
NKVD) a pus bazele lagărului de muncă silnică Solovki, pe locul unei foste
mănăstiri care se întindea pe mai multe insule din Marea Albă. Acesta a fost
primul lagăr unde poliţia secretă a învăţat să obţină profit din munca silnică.
Mai multe evenimente-cheie de la sfârşitul anilor 1930 (după moartea lui
Lenin şi preluarea puterii absolute de către Stalin) au concurat la punerea bazelor
Gulagului. Printre acestea trebuie menţionată colectivizarea agriculturii de către
bolşevici şi deposedarea culacilor de pământ, adică arestarea şi deportarea
ţăranilor mai înstăriţi (numiţi culaci sau chiaburi), ca urmare a opoziţiei acestora
faţă de colectivizarea forţată; înfiinţarea primului mare lagăr de muncă silnică şi a
primei aşezări speciale într-o regiune izolată a ţării; o lege din 27 iunie 1929,
prin care Politbiuro a creat o reţea de lagăre independente din punct de vedere
financiar, cu scopul de a înlocui sistemul de închisori existent. Politbiuro
preciza că misiunea acestor lagăre consta în popularea regiunilor izolate ale ţării
şi „exploatarea zăcămintelor cu ajutorul muncii prestate de deţinuţi”. A urmat
apoi, în octombrie 1928, anunţul lui Stalin privitor la planul cincinal, care
includea colectivizarea forţată în regiunile rurale şi industrializarea în regim de
urgenţă a întregii ţări.
Colectivizarea agriculturii a fost însoţită de arestări în masă, execuţii şi
deportări ale ţăranilor, mai întâi a celor mai prosperi, a intelighenţiei rurale şi a
preoţilor 15. În oraşe, poliţia secretă vâna toate „organizaţiile
contrarevoluţionare”, intelighenţia, şi pe aşa-zişii „specialişti burghezi” (care
constituiau clasa conducătoare înainte de revoluţia bolşevică). Cei arestaţi erau
trimişi în Gulag, exilaţi departe de casa lor sau împuşcaţi. Milioane de oameni
au fost ucişi sau deportaţi în timpul acestor mari manevre de schimbare peste
noapte a Rusiei, iar foametea care a urmat la începutul anilor 1930 a ucis alte
milioane.
În anii 1930, Stalin a construit sistemul de închisori al URSS, în paralel cu
extinderea reţelei de lagăre. Teroarea pe care a exercitat-o NKVD, încurajată de
stat, a dus la o creştere uriaşă a numărului de deţinuţi în Gulag. Între 1929 şi
1953, un număr considerabil de cetăţeni, atât sovietici, cât şi străini, au trecut
prin Gulag, sub tot felul de acuzaţii fabricate. Estimările ruseşti indică
aproximativ 3,8 milioane de oameni care au fost arestaţi între 1931 şi 1953,
pentru crime „contrarevoluţionare”, dintre care 786 000 au fost împuşcaţi. În
timpul Marii Terori din 1937-1938, aproximativ 1,6 milioane de oameni au fost
arestaţi, mai mult de jumătate dintre ei fiind împuşcaţi (ceea ce ar însemna în jur
de 1 500 de execuţii zilnic). Ştim, astăzi, că ofiţerii NKVD aveau de îndeplinit
o anumită normă, oameni pe care trebuiau să-i aresteze sau să-i execute, normă
pe care o depăşeau adesea cu mândrie.
Mociulski era încă foarte tânăr în timpul Marii Terori. El îşi aminteşte cum
încerca guvernul sovietic să justifice această vânătoare de vrăjitoare pe care o
declanşase şi arestările în masă din Bielorusia natală. Astfel de justificări pentru
măsurile violente luate, precum „realităţile” geopolitice, încercuirea capitalistă şi
ceea ce sovieticii simţeau a fi un val de ostilitate internaţională împotriva
clădirii socialismului în URSS, apăreau în presă în fiecare zi. Propaganda
neobosită împotriva „duşmanilor poporului” reuşise să-i convingă pe mulţi de
faptul că duşmanii reali ai socialismului chiar existau şi că NKVD nu făcea
altceva decât să protejeze patria-mamă.
În tot acest timp, Gulagul continua să crească potrivit remarcabilelor proiecte,
care îi impresionau atât pe ruşi, cât şi pe străini, prin amploarea lor şi prin
rapiditatea cu care erau duse la bun sfârşit. Primul proiect prezentat ca fiind
realizat de deţinuţii unui astfel de lagăr de muncă a fost Canalul Marea Albă
(cunoscut în Rusia sub numele de Belomor), început la jumătatea lui 1930.
Stalin ceruse ca proiectul să fie gata în 20 de luni, în contextul în care
echipamentul şi uneltele folosite erau rudimentare. Mai mult de 100 000 de
deţinuţi au muncit la canal, mulţi dintre ei pierzându-şi viaţa. Deşi, în cele din
urmă, canalul s-a dovedit a fi prea puţin folositor, proiectul a rămas imortalizat
într-un volum propagandistic, editat de marele scriitor Maksim Gorki. De acest
proiect Stalin era foarte mândru. Până la jumătatea lui 1931, NKVD devenise cel
mai mare constructor din întreaga URSS.
În urma „succesului” repurtat cu Belomor, NKVD a început să extindă reţeaua
de lagăre de muncă silnică la nivelul întregii ţări. De exemplu, o directivă a
Politbiuro din noiembrie 1931 solicita ca NKVD să înfiinţeze un lagăr în
Extremul Orient, în regiunea Kolîma; în septembrie 1932, NKVD prelua
lucrările de construcţie la canalul care urma să lege fluviul Volga de râul
Moscova; în octombrie 1932, NKVD se implica în construirea liniei de cale
ferată Baikal-Amur din Extremul Orient. Tot în octombrie 1932, NKVD punea
bazele Trustului Uhta-Peciora, care urma să organizeze producţia de cărbune şi
petrol şi să exploateze şi alte resurse existente în bazinul Peciora. Aceasta este
regiunea în care se afla tabăra de muncă pe care o descrie Mociulski în memoriile
sale.
Se poate spune că familia lui Mociulski a avut foarte mare noroc în acele
vremuri înfricoşătoare, când teroarea era practicată „la normă”. Pe când Feodor
era încă foarte tânăr, iar familia lui locuia la Minsk, tatăl său lucra ca cercetător
la Institutul de Cultură din Bielorusia. Când acesta a simţit pericolul că putea
oricând să fie destituit (ca urmare a faptului că şeful său fusese deja arestat sub
acuzaţii false), familia a părăsit imediat Bielorusia, mutându-se la Moscova.
Aici, tânărul Mociulski a început să muncească într-o fabrică, după care a intrat
la institut pentru a studia ingineria, cu specializarea în construcţia de căi ferate
16.
În 1939, anticipând războiul din Europa, Uniunea Sovietică a semnat un pact
de neagresiune cu Germania nazistă. În urma acestui acord, ca un efect colateral,
mii de oameni au ajuns în lagărele de muncă sovietice. Pe măsură ce guvernul
sovietic îşi întărea poziţia şi lua în stăpânire noi şi noi teritorii în ţările care
făceau obiectul unor protocoale secrete anexate pactului dintre Germania nazistă
şi Uniunea Sovietică, NKVD continua să-şi facă treaba, arestând din ce în ce mai
mulţi „duşmani ai puterii sovietice”, care de data aceasta nu mai erau ruşi.
Numărul de deţinuţi ajunşi în Gulag a crescut enorm în perioada septembrie
1939 şi iunie 1941, când a avut loc invazia nazistă, în timpul acestor achiziţii
de noi teritorii de către URSS, dar şi pe fondul Războiului de iarnă sovieto-
finlandez.
Mociulski avea să vadă cu propriii ochi acest număr mare de străini în
lagărele de muncă sovietice în 1940, odată cu sosirea deţinuţilor polonezi şi
finlandezi la PeciorLag. Lagărul în care lucra Mociulski era situat în apropiere de
Vorkuta, în bazinul Peciora, unde se aflau zăcăminte mari de cărbune şi alte
minerale vitale pentru efortul de război sovietic. Pe fondul pregătirilor pentru
apropierea războiului cu germanii, guvernul sovietic plănuise să construiască o
nouă linie de cale ferată, care urma să asigure accesul la aceste bogăţii subterane
ale Rusiei, departe de orice rută posibilă pe care ar fi putut veni invadatorii.
Transportul cărbunelui din bazinul Peciora în zona centrală a Rusiei reprezenta
speranţa lui Stalin de supravieţuire pe timpul războiului. Ca urmare a acestor
planuri, PeciorLag căpătase o aşa de mare importanţă pentru război, încât fusese
desemnat „lagăr de importanţă militară”. Statut care s-a dovedit extrem de util
pentru membrii conducerii din lagăr, nevoiţi să le ceară deţinuţilor să facă
sacrificii uriaşe.
Amintirea acestor sacrificii rămâne deosebit de dureroasă şi astăzi, mai ales în
contextul în care cercetătorii ruşi au ajuns la concluzia că Gulagul nu s-a dovedit
nici pe departe atât de folositor pentru economie pe cât se crezuse 17. Noile
cercetări au dezvăluit că forţa de muncă din Gulag era prost folosită şi prost
gestionată. Conducerea Gulagului punea adesea în pericol viaţa oamenilor pentru
a ridica structuri nefezabile, pe care adesea le şi abandona la scurt timp.
Folosirea mâinii de lucru „ieftine” a deţinuţilor încuraja guvernul să construiască
la întâmplare. Oleg Hlevniuk, unul dintre cei mai respectaţi cercetători ruşi, a
spus-o cel mai bine: „Este adevărat că multe dintre proiectele realizate pe spezele
deţinuţilor ar fi fost dificil sau aproape imposibil de finalizat dacă s-ar fi folosit
muncitori obişnuiţi, dar a fost oare cu adevărat necesar ca ele să fie construite?”
La final, contribuţia mâinii de lucru din Gulag la ridicarea economiei sovietice a
fost pusă sub semnul întrebării, în special dacă ne gândim la pierderile enorme
de vieţi omeneşti.
În 1940, Mociulski, împreună cu alţi „civili” 18 din NKVD, care urmau să
lucreze în lagăr, şi cu numeroşi condamnaţi au pornit de la Moscova într-o
călătorie anevoioasă care a durat nu mai puţin de 45 de zile. Iar când, în sfârşit,
au ajuns în lagăr, după acest drum lung, având misiunea de a construi o nouă
linie de cale ferată, au găsit doar nişte colonii şi foarte puţine drumuri. Lagărul
nu însemna de fapt decât o mulţime de deţinuţi care dormeau în aer liber. Şi
totuşi, în ciuda faptului că nu aveau unde să doarmă, continuau să sosească în
număr mare şi alţii. Cât timp Mociulski a rămas la PeciorLag, populaţia
lagărului a explodat pur şi simplu. În ianuarie 1940, când acesta venise în lagăr,
a găsit acolo 3 800 de deţinuţi, care după numai un an ajunseseră la 35 000, iar
în iunie 1941 la 92 000. Deţinuţi din toate părţile URSS şi din estul Europei
soseau în fiecare zi în lagăr.
Anii de război au fost extrem de grei pentru toţi cetăţenii din Uniunea
Sovietică, dar în special pentru cei care erau nevoiţi să trăiască în Gulag.
Situaţia deţinuţilor se deteriora din ce în ce mai mult pe măsură ce guvernul
reducea raţiile de mâncare şi creştea numărul orelor de muncă, rata mortalităţii în
lagăre ajungând să fie foarte ridicată. În plus, guvernul sovietic a recurs la
formarea de batalioane speciale de deţinuţi, pe care le-a trimis să lupte în prima
linie a frontului, în special în 1942 şi 1943, ceea ce a dus la o scădere a
populaţiei din Gulag cu aproximativ un milion de oameni. După război, când a
urmat un nou val de represiune (de arestări) în rândul populaţiei, numărul
condamnaţilor din lagăre a crescut din nou. NKVD a continuat să se ocupe de
uriaşele sale proiecte de construcţie, Gulagul furnizându-i în continuare mâna de
lucru necesară oriunde în ţară.
După încheierea conflictului, Stalin a început să preseze din nou populaţia cu
nevoia de a reconstrui ţara şi de a repara daunele pricinuite de război. Deţinuţii
erau puşi acum să lucreze în mină şi la construirea infrastructurii, însemnând
calea ferată şi acele colosale proiecte hidrotehnice, de exemplu canalele Volga-
Marea Baltică, Volga-Don, Turkmen şi hidrocentralele de la Kuibîşev şi
Stalingrad. Toate aceste proiecte au continuat până la moartea lui Stalin, pe 5
martie 1953, când şeful NKVD, Lavrenti Beria a propus dizolvarea Gulagului 19.
A fost dată atunci o amnistie pentru un număr de aproximativ un milion de
deţinuţi, cei 2,5 milioane rămaşi fiind transferaţi de NKVD în grija Ministerului
Justiţiei. Beria a fost arestat în luna următoare morţii lui Stalin şi executat în
decembrie 1953 (alţi doi şefi ai NKVD, Ghenrih Iagoda şi Nikolai Ejov au avut
şi ei aceeaşi soartă).

PECIORLAG: ZONA

PeciorLag, lagărul de muncă unde era angajat Mociulski, era localizat în

Republica Sovietică Socialistă Autonomă Komi, situată la nord-est de St.
Petersburg şi la vest de Munţii Ural. Acest teritoriu, în cea mai mare parte
acoperit de taiga şi tundră, se întinde, în unele părţi, până la Cercul Arctic.
Anne Applebaum s-a referit la Komi ca la „un mare lagăr”, deţinuţii de aici
construind cele mai importante oraşe din regiune, precum şi întreaga
infrastructură industrială. Populaţia din Komi era formată din păstori, pescari şi
vânători; singurele contacte pe care Mociulski le-a avut cu locuitorii de aici au
fost când a avut nevoie să cumpere o carcasă de ren sau când mai privea cum
erau întinse capcanele pentru păsări.
Administraţia Generală a lagărului de la Peciora se afla într-un orăşel din
sudul regiunii numit Abez. Lagărul era împărţit în trei regiuni, aproximativ de-a
lungul axei nord-sud. În fiecare dintre aceste regiuni exista un anumit număr de
sectoare, iar în cadrul acestora multe unităţi, fiecare incluzând sute de deţinuţi.
Mociulski a primit iniţial repartiţia pentru a lucra în cadrul Regiunii 3, Sectorul
6, Unitatea Pernaşor, situată în partea de nord a lagărului, care ajungea până la
Cercul Arctic.
Fiecare regiune, sector şi unitate din fiecare lagăr erau pline de angajaţi ai
NKVD. De asemenea, în paralel, exista încă o structură de conducere care ţinea
de Partidul Comunist şi care avea rolul de a exercita „controlul partidului”
asupra lagărului. În unitatea unde se afla Mociulski, angajaţii NKVD numărau
membrii plutonului de pază, şeful de unitate şi brigadierul-şef. Singurul angajat
care nu aparţinea de NKVD, ci de Partidul Comunist, era instructorul politic.
Mociulski, în dublă calitate de angajat al NKVD şi de membru de partid, avea
doi şefi: NKVD şi Partidul Comunist.
La PeciorLag, la fel ca în majoritatea celorlalte lagăre din Gulag, deţinuţii
erau distribuiţi pe unităţi în funcţie de statutul pe care-l aveau. Astfel, pe măsură
ce Mociulski era transferat de la o unitate la alta, avea de-a face cu diferite
categorii de deţinuţi. Uneori, muncitorii pe care îi coordona erau deţinuţi
politici, alteori infractori de drept comun. Oricine era arestat pentru o infracţiune
reală, cum ar fi jaf sau viol, era cunoscut drept deţinut „nepolitic”. Ceilalţi,
majoritatea arestaţi ca făcând parte din categoria atotcuprinzătoare prevăzută în
Articolul 58 al Codului Penal, cea a „contrarevoluţionarilor”, erau cunoscuţi ca
„politici” sau „58-işti” 20.

LAGĂRUL VĂZUT DIN INTERIOR:

VIAŢA DEŢINUŢILOR DIN GULAG

În memoriile sale, Mociulski îşi concentrează atenţia preponderent asupra

angajaţilor civili din Gulag. Nu mai există nicio altă perspectivă asupra „vieţii”
civile din Gulag pe care s-o putem consulta, astfel încât o considerăm pe aceasta
de un interes inerent. Oricum, din cauza concentrării aproape exclusive asupra
vieţii civile din Gulag, nu găsim la Mociulski nicio descriere mai detaliată a
vieţii deţinuţilor cu care lucra. Diferenţa dintre experienţa trăită de Mociulski şi
cea trăită de deţinuţii din Gulag constă, bineînţeles, în primul rând, în faptul că
angajaţii civili se aflau în Gulag pentru o slujbă, în timp ce majoritatea
deţinuţilor erau arestaţi sub acuzaţii false şi condamnaţi prin mijloace nelegale.
De exemplu, atunci când lui Mociulski i-a fost propusă această slujbă de către
PCUS, tocmai absolvea o şcoală de construcţii de căi ferate din Moscova.
Tânărul inginer a fost invitat la Comitetul Central al PCUS, unde i s-a vorbit
într-un limbaj ceremonios şi a fost tratat cu respect. Cu toate că nu i se oferea
practic posibilitatea de a alege sau de a refuza slujba oferită, constrângerea
exercitată asupra lui nu era una directă. Să comparăm experienţa lui cu cea trăită
de Elena Sidorkina, membră de partid şi redactor la un ziar local, arestată în
1937 sub acuzaţia de a fi făcut parte dintr-o „organizaţie contrarevoluţionară
naţionalistă a burgheziei”. Sidorkina descrie experienţa avută în memoriile sale:

A început interogatoriul. Am fost interogată zi şi noapte timp de 72 de ore. Nu aveam

voie să mă aşez şi nici să mă mişc, ca să nu mai vorbim de dormit. Anchetatorii se
schimbau la fiecare cinci sau şase ore, fiecare dintre ei cerându-mi la rândul lui să-mi
mărturisesc activităţile contrarevoluţionare. Am negat în mod repetat orice acuzaţie: Nu m-
am angajat niciodată în activităţi contrarevoluţionare, nici măcar în gând. „Toţi duşmanii
poporului spun asta”, îmi replicau ei, după care reîncepeau cu o serie de acuzaţii
năucitoare… Am negat toate aceste invenţii.
…Eram epuizată şi incapabilă să-mi mai ţin ochii deschişi. Însă, în momentul în care
pleoapele începeau să-mi cadă, gărzile strigau: „Ridică-te! Stai în picioare! Ridică-te! În
picioare!”, apoi reîncepeau… Din când în când, îmi dădeau câte ceva de mâncare. Pâine,
câte un terci sau ceai, dar eu nu puteam să mănânc nimic. În timp ce împingeau spre mine
aceste zemuri, îi vedeam cum plescăiau deasupra câte unei felii de pâine albă sau a
paharului de cacao sau ceai cu lămâie, după care îşi împingeau ostentativ farfuriile
deoparte. „Ce s-a întâmplat, Elena Emelianova?”, mă întrebau zeflemitori, „De ce nu
mănânci?” După trei zile şi trei nopţi de interogatoriu fără oprire, eram deja inconştientă.
Presupun că am semnat ceva, dar nu îmi amintesc nici până azi exact dacă am făcut sau
nu acest lucru.

Deşi Mociulski a întâmpinat şi el destule momente dificile până să ajungă la

PeciorLag, pe care le descrie în detaliu în capitolul 4, condiţiile în care acesta a
călătorit nu pot fi oricum comparate cu cele ale condamnaţilor, care adesea se
dovedeau chiar fatale. Călătoria Evgheniei Ghinzburg până la minele de aur din
ţinutul Kolîma a durat o lună întreagă. În luna iulie, împreună cu alţi
condamnaţi, Evghenia a călătorit înghesuită într-un automotor pe care scria
„echipament special”. Iată ce îşi aminteşte: „Acoperişul vagonului era
incandescent, iar nopţile nu erau suficient de lungi încât acesta să apuce să se
răcească. Atunci când trenul se afla în mişcare, uşile erau lăsate întredeschise, dar
imediat ce încetinea, înainte de vreo oprire, gărzile veneau şi le închideau,
blocându-le cu bara transversală”.
Adesea, condamnaţii abia dacă primeau ceva de mâncare cât se aflau pe drum.
Cei din vagonul în care călătorea Ghinzburg primeau supă sărată din cozi de
hering şi numai o cană cu apă care trebuia să le ajungă pentru întreaga zi, astfel
că aproape toţi simţeau că îşi ies din minţi din cauza setei. Janusz Bardach îşi
descrie şi el călătoria cu trenul până la Kolîma: „După zece zile, toţi şi totul
devenise foarte murdar. Nu primeam apă decât de două ori pe zi, când trebuia să
bem cu toţii din aceeaşi cană legată cu un lanţ. Fără apă să ne spălăm şi fără
hârtie igienică, tot ceea ce atingeam în jurul nostru devenise atât de murdar,
încât toţi aveam diaree”. Curând, în tren au început să moară oameni. „Gărzile
ridicau cadavrele dimineaţa cu acelaşi dezinteres şi detaşare pe care le afişau şi
când ne aduceau porţiile de mâncare.”
Imediat după sosirea sa la PeciorLag, deţinuţii i-au construit lui Mociulski un
mic buncăr confortabil, pe care acesta îl descrie în detaliu. Dar viaţa în barăcile
din lagăr era cu mult diferită. Americanul John Noble, supravieţuitor al
Gulagului, a fost deţinut într-un lagăr de lângă o mină de cărbune din Vorkuta.
Patul său era de fapt un fel de sertar din scândură, destul de lung, dar lat de
numai 70 de centimetri, fără cearşafuri, saltea, pernă sau pătură.

Atunci când vecinul de pat, un ţăran rus mătăhălos, mirosind a mahorcă, tutun fabricat
din rădăcinile plantei de mahorcă, se punea şi el în pat, umerii ni se atingeau. Mai târziu,
când au sosit şi alţi deţinuţi, nu-mi mai rămăsese loc să dorm decât pe o parte, lipit de
vecin… Era o junglă umană, urât mirositoare, foarte aglomerată. Toată lumea, inclusiv
gărzile, scuipa pe jos… Nu existau toalete în barăci, numai una singură afară, la aproape
150 de metri.

În calitate de şef trecut prin mai multe unităţi de deţinuţi, Mociulski se

concentrează mai mult pe modul în care el şi muncitorii săi lucrau împreună
pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în planul cincinal. Numai din când în
când apar menţiuni despre proasta condiţie a lucrătorilor, adesea prea bolnavi şi
prea prost hrăniţi pentru ca aceste obiective să poată fi duse la bun sfârşit în
timpul stabilit. Vladimir Petrov, referindu-se la munca în minele de aur din
Kolîma, ne oferă o perspectivă tipică pentru un deţinut asupra modului în care se
muncea în Gulag: „Chiar şi în primele săptămâni ale scurtei veri din Kolîma,
oamenii mureau într-un ritm necunoscut până atunci în regiune… Un bărbat care
împingea o roabă pe pantă spre sita de cernut aurul se oprea brusc, asuda puţin,
după care îl vedeai cum cădea de la 24 de metri înălţime. Şi aşa îşi găsea
sfârşitul”.
 Câteodată se întâmpla ca unii deţinuţi să refuze să muncească sau să-i
provoace în diferite moduri pe gardieni. În lagărul lui Mociulski, acesta îşi
aminteşte cum negocia cu deţinuţii şi le oferea unele beneficii pentru a-i
convinge să iasă la muncă. Deşi el nu menţionează „celula de pedeapsă”, căreia i
se mai spunea „izolator”, decât o singură dată, aceasta reprezenta de fapt o
practică foarte răspândită de aplicare a pedepselor în Gulag (aşa cum era şi
cealaltă formă de oprimare mai directă – pedeapsa cu moartea). Mulţi dintre
deţinuţi îşi amintesc cu groază în volumele lor de memorii această „celulă de
pedeapsă”. O „vizită” la izolator putea cauza grave probleme de sănătate şi chiar
moartea. Prin izolator se înţelegea de obicei o celulă formată din patru pereţi fără
acoperiş, astfel încât cel pedepsit era expus la toate vicisitudinile vremii,
inclusiv la temperaturile extreme. Uneori, celula era prevăzută cu o gaură în
pământ, unde stătea de fapt prizonierul. Soljeniţîn povesteşte cum stătea, în
1937, un anume Arnold Rappoport într-o astfel de gaură în Lagărul Vorkuta-
Vom, numai cu hainele zdrenţuite de pe el, ridicate deasupra capului pentru a-l
feri de ploaie şi ninsoare.

Iată cum erau hrăniţi: temnicerul venea din ghereta lui cu raţia de pâine şi striga la cel
din celulă: „Ieşi să-ţi iei raţia!” Nu apuca însă bine omul să-şi scoată capul prin rama
decupată în peretele celulei, că gardianul din turnul de pază şi îndrepta puşca spre el: „Stai
că trag!”. Temnicerul se prefăcea atunci că e uimit: „Dar ce se întâmplă, nu-ţi vrei pâinea?
Ei bine, atunci eu plec”. Şi arunca pur şi simplu pâinea şi peştele în groapă, în noroi”.

Atât Mociulski, cât şi alţi memorialişti, menţionează o delimitare strictă care

se făcea între deţinuţii politici (58-iştii) şi infractorii de rând. În lagărul lui
Mociulski, aceste două categorii de deţinuţi par să şi locuiască în barăci diferite.
Din moment ce guvernul îi considera pe deţinuţii nepolitici ca fiind recuperabili,
prin îndoctrinare şi reeducare, iar pe cei condamnaţi politic ca fiind cei mai
periculoşi pentru societate, este clar că elementele criminale erau văzute în lagăr
ca fiind mai de încredere decât ceilalţi deţinuţi. Adesea, conducerea lagărului
chiar îşi alegea angajaţi din rândul infractorilor de drept comun (numiţi urkas
sau hoţi), pentru a-i ajuta să-i controleze pe ceilalţi deţinuţi. După cum observă
Soljeniţîn, „hoţii erau instigaţi împotriva celor încadraţi la Articolul 58, pe care
îi jefuiau ori de câte ori aveau ocazia şi chiar îi băteau sau îi sugrumau, fără ca
cineva să intervină… Hoţii se transformaseră într-un fel de poliţie internă, în
trupele de asalt ale lagărului”.
 John Noble avea opt infractori în baraca sa, care ocupau un spaţiu în care în
mod normal s-ar fi înghesuit mai mult de 20 de deţinuţi. Potrivit lui Noble,
aceşti infractori îşi petreceau timpul furând, dormind, ascuţind cuţitele pe care şi
le făceau, cântând la balalaici improvizate şi dansând. „Dacă unul dintre ei ar fi
ridicat măcar o lopată, ceilalţi camarazi l-ar fi ucis imediat”.
Noble şi Mociulski povestesc cum infractorii periculoşi pariau la jocurile de
cărţi pe viaţa altui deţinut. Cel care pierdea trebuia să ia viaţa persoanei alese de
către ceilalţi. Noble a asistat la o scenă de acest fel în baraca sa:

Un tânăr blatnoi (infractor) blond, în jur de 18 ani, după ce a pierdut la cărţi, a scos un
cuţit de la curea şi cât se poate de calm s-a apropiat de rândul de jos al paturilor, cam la
jumătatea distanţei dintre mine şi locul unde jucau. Avea o vestă matlasată într-o mână şi
cuţitul în cealaltă. Pe pat dormea un deţinut bine hrănit, unul dintre bucătarii din sala de
mese. Tânărul a păşit în linişte, fără să se audă nici măcar un scârţâit din podeaua veche, şi
apoi, brusc, s-a aruncat asupra bucătarului. Dintr-o singură mişcare rapidă, de profesionist,
a aruncat vesta în capul bucătarului, i-a prins gâtul ca într-o menghină, ţintuindu-l, după
care a înfipt până la plăsele lama lungă în pieptul şi stomacul victimei, de 12 ori. Bucătarul
ţipa sub vestă. Cu sângele şiroindu-i din piept, a reuşit să-l împingă pe blatnoi. S-a ridicat din
pat şi a început să alerge pe culoarul dintre paturi spre uşa barăcii. A reuşit să facă aproape
cinci metri, apoi s-a prăbuşit, murind înecat într-o baltă de sânge.

Foamea îi afecta pe toţi din lagăr. Mociulski povesteşte cum se lupta să-şi
hrănească personalul şi muncitorii întinzând capcane pentru păsări. Mai târziu
pleacă din lagăr pentru a-şi cumpăra un ren ca să poată supravieţui peste iarnă.
Ceea ce nu povesteşte însă este câţi deţinuţi din lagăr mureau de foame încet şi
în chinuri sau câţi se îmbolnăveau şi mureau. În lagărul în care se afla Lev
Kopelev, toată lumea suferea de pelagră, o boală cauzată de lipsa vitaminei B3.
Simptomele acesteia erau diareea, dermatitele şi demenţa. „Uneori”, scrie
Kopelev, „pe lângă obişnuitul terci pentru cină, primeam raţii de sânge
coagulat, care se spunea că este foarte bun pentru pelagră.” Mulţi refuzau să se
atingă de el, oricât de înfometaţi am fi fost; puţea prea mult a hoit. Aşa că mult
rămânea dat deoparte”.
Nadejda Surovţeva scrie despre izbucnirea unei epidemii de febră tifoidă în
lagărul ei:

În fiecare noapte îi auzeam pe deţinuţi urlând după „Apă…”, deşi în afară de focurile de
avertizare trase din când în când din turnurile de pază, nimeni dintre autorităţi nu făcea
 nimic. În plus, deţinuţii mai erau şi înfometaţi. Mai târziu, în iulie şi august, când epidemia
era deja în toi, dar încă nerecunoscută oficial, deţinuţii ajunseseră să ascundă moartea
vecinului de pat pentru a reuşi să obţină astfel, lipindu-se de cadavru, câteva grame în plus
de pâine din raţia mortului. Gărzile, devenind din ce în ce mai suspicioase din cauză că
deţinutul nu se ridicase din pat de prea mult timp, încercau să-l zguduie şi atunci se trezeau
că mâna li se scufunda într-un terci moale de carne. Deţinuţii nu primeau niciun fel de
tratament, erau pur şi simplu căraţi la morgă.

Dmitri Panin descrie cum lagărul său, Viatlag, din nordul Rusiei, se
transformase într-o „casă a morţii”.

Bărbaţi în floarea vârstei zăceau întinşi în paturile lor, pe jumătate îngheţaţi, epuizaţi,
nemaifiind capabili decât să se scarpine de purici şi să se lupte cu ploşniţele. În primăvara
lui 1942, rata mortalităţii în acest lagăr, în care se aflau o mie de oameni, se ridicase până
la 18 pe zi. Mii de bărbaţi minunaţi au fost trimişi în mormânt. N-am să uit niciodată cum
erau duşi în afara zonei înconjurate cu sârmă ghimpată în nişte cutii speciale cu capac şi
cum odată ajunşi lângă postul santinelei li se mai tăia o dată gâtul cu baioneta – numai ca să
existe certitudinea că nimeni nu încerca să mimeze moartea pentru a evada odată ce se
vedea afară.

Moartea prin înfometare devenise atât de comună, încât ceilalţi deţinuţi

ajunseseră să-i numească pe cei care mureau de foame lângă ei „muribunzi” (în
jargon în limba rusă este dohodiaga, „om pe ducă” – n. red.). Evghenia
Ghinzburg descrie cum arăta o femeie, doctor, care înainte să fie aruncată în
închisoare fusese căsătorită cu un fost preşedinte al Consiliului Comisarilor
Poporului al RSFSR, iar acum nu mai era altceva decât o „muribundă”:

Nu se despărţea niciodată de jacheta ei matlasată, care era atât de murdară, încât

devenise scorţoasă şi tare ca o scândură; se ascundea şi evita rutina băii comune; se plimba
prin cantină cu o găleată în care scurgea toate picăturile de supă care rămâneau în
farfuriile celorlalţi. Apoi se aşeza pe prag şi hăpăia cu lăcomie toată scursura din găleată,
ca un pescăruş.

Mociulski îşi aminteşte cum, în momentul sosirii sale la PeciorLag, a văzut

tâmplarii făcând sicrie pentru numeroşii deţinuţi care mureau. Personajul din
romanul lui Varlam Şalamov descrie o groapă comună pe care o vede în timp ce
trudeşte alături de alţi deţinuţi la un nou drum spre munţi. „Un mormânt, o
groapă comună pentru deţinuţi, o carieră de piatră umplută cu cadavre din 1938,
neintrate încă în putrefacţie, se deschidea pe panta dealului, revelând secretul
Kolîmei”.
Şi continuă:

Solul îngheţat păstrează şi mai târziu revelează secretele. Toţi cei dragi nouă care au
murit în Kolîma, toţi cei care au fost împuşcaţi, omorâţi în bătaie, înfometaţi până la
moarte, încă mai pot fi recunoscuţi după zeci de ani. N-au existat camere de gazare în
Kolîma. Cadavrele aşteaptă în grotă, îngheţate… Pământul s-a deschis, dezvăluindu-şi
depozitele sale subterane, care nu conţin numai aur şi plumb, tungsten şi uraniu, dar şi
cadavre umane păstrate în stare perfectă. Aceste trupuri alunecă pe coasta dealului, poate
într-o încercare de a se mai ridica o dată în picioare.

Apoi, în timp ce deţinuţii stăteau şi priveau „buldozerul spărgea trupurile

îngheţate, mii de cadavre scheletice, conservate perfect: degetele răsucite,
degetele de la picioare pline de puroi care, îngheţate cum erau, aduceau cu nişte
cioturi, pielea uscată plină de zgârieturi şi ochii în care încă se mai putea citi
foamea”.
Pentru ce tot acest rău? De ce a fost nevoie de Gulag? Din motive economice,
politice sau ideologice? Nu a fost găsit încă niciun răspuns pe care să-l putem
considera definitiv valabil la această chestiune. Cu ocazia unei conferinţe la
Universitatea Harvard, mai mulţi cercetători au încercat să ofere o explicaţie. În
opinia unora, Gulagul a existat din raţiuni economice, pentru a furniza forţa de
muncă de care era nevoie în URSS. Era mult mai uşor să trimiţi deţinuţii să
muncească în regiunile mai puţin locuite ale URSS, decât să încerci să atragi
acolo nişte muncitori liberi. Astfel, sovieticii puteau exploata la maximum toate
bogăţiile subterane ale ţării. Iar odată trimişi în aceste regiuni izolate, deţinuţii
puteau fi ţinuţi în exil pentru o perioadă nedefinită, ajutând astfel la popularea
acelor întinderi pustii, neprimitoare, cum era de exemplu Komi, regiunea în care
se afla tabăra lui Mociulski. Alţii sunt de părere că raţiunea de la baza existenţei
Gulagului trebuie să fi fost una politică. Teroarea avea rolul de a-i intimida pe
cei care se opuneau regimului sau pur şi simplu regimul îi putea izola astfel pe
„oricare dintre potenţialii inamici ai puterii sovietice”. De asemenea, Gulagul
mai putea avea rolul de a slăbi acele părţi ale societăţii care mai înainte păreau
puternice şi solidare (precum fermierii înainte de colectivizare, biserica sau
grupurile etnice). Alţii însă consideră ca fiind foarte important rolul de instituţie
de reeducare pe care îl avea Gulagul, în sensul că aici deţinuţii puteau fi
„remodelaţi”, transformaţi în nişte veritabili cetăţeni sovietici.
Gulagul, aşa cum a existat în Uniunea Sovietică, din 1917 până în 1953, a
fost un loc de neimaginat, un univers izolat, cu propriile reguli, conducători şi
supuşi. Milioane de oameni au trăit aici, angajaţi şi deţinuţi. Gulagul a fost una
dintre acele instituţii sovietice care a legat destinele victimelor şi ale călăilor,
birocraţilor şi simplilor angajaţi, ale Partidului Comunist şi NKVD, ale
străinilor şi cetăţenilor sovietici. Amintirile lui Mociulski despre slujba sa ca şef
al unei unităţi dintr-un lagăr de muncă din Gulag ne obligă să recunoaştem
faptul că un mare număr de cetăţeni sovietici au lucrat în aceste îngrozitoare
instituţii.
Mai mult de o jumătate de milion de cetăţeni sovietici au lucrat în Gulag pe
parcursul existenţei acestei instituţii. Indiferent de slujba avută şi de cât de tare
trăgea sau nu un angajat NKVD pentru îndeplinirea planului, nu putem să uităm
că aceşti cetăţeni sovietici îşi au partea lor de vină în crimele care s-au comis în
numele „construirii socialismului” în URSS. Slujbele lor depindeau de
existenţa unei instituţii care aresta oameni sub învinuiri false, apoi îi înfometa,
tortura, exploata, manipula, îi punea să muncească până la epuizare şi chiar
moarte şi îi transforma în nişte ruine umane.
Se poate presupune uşor că mulţi dintre foştii angajaţi din Gulag şi-au văzut
mai departe de viaţa lor, şi-au luat alte slujbe, au întemeiat familii şi au
continuat să contribuie la „construirea socialismului”. Mociulski a devenit mai
târziu diplomat şi a reuşit să urmeze o remarcabilă carieră internaţională, în cea
mai prestigioasă şi confortabilă aripă a birocraţiei. El a făcut parte din elita
sistemului. A rămas membru al Partidului Comunist întreaga viaţă. Şi totuşi,
ca om cu conştiinţă, a continuat întotdeauna să se frământe din cauza
discrepanţei evidente dintre teoria socialistă şi realitatea sovietică. La fel ca
milioane de sovietici, el s-a văzut nevoit să-şi ajusteze credinţa în visul
construirii comunismului cu realitatea menţinerii unui sistem care-i transforma
pe oameni în sclavi.
Acest volum de memorii ne prilejuieşte ocazia de a examina gândurile şi
acţiunile unui om aflat de cealaltă parte, care nouă ne-a rămas aproape
necunoscută, a acestei incomensurabile tragedii umane. Nu ar trebui să uităm că
aici este vorba de amintirile unei singure persoane, cu toate promisiunile şi
capcanele genului memorialistic. Deocamdată trebuie să-l ascultăm pe
Mociulski. Aceasta este povestea lui.

Sper ca această carte să fie citită pe scară largă, şi nu numai de lumea

academică, motiv pentru care am încercat să păstrez un echilibru între un stil
erudit şi unul accesibil.
În ceea ce priveşte textul propriu-zis al memoriilor, el coincide aproape în
întregime cu originalul. Am scos totuşi unele mici secţiuni, pentru a obţine o
mai bună fluenţă. Pe ici, pe colo am eliminat câteva paragrafe care mi s-au părut
redundante. Am păstrat structura capitolelor aşa cum era la Mociulski, precum şi
titlurile, cu excepţia unor capitole mai lungi, pe care le-am spart şi a fost nevoie
să numesc eu noile capitole.
Toate notele de referinţă îmi aparţin. Dat fiind că această carte este destinată
publicului larg, mi-am concentrat atenţia mai mult pe sursele care pot fi găsite şi
în limba engleză. Am anexat însă la finalul cărţii, pentru specialişti, şi o scurtă
listă cu surse disponibile numai în limba rusă.

PREFAŢĂ
Feodor Vasilievici Mociulski

În 1956, la al 20-lea Congres al Partidului Comunist, cultul personalităţii lui

Stalin a fost criticat deschis pentru prima dată în Uniunea Sovietică. Începând cu
această primă denunţare, un număr imens de publicaţii au început să apară în
fiecare an, detaliind lucrurile oribile de care se făcuse vinovat sistemul lui Stalin,
fiind vorba în special de atrocităţile comise în Gulag. Zeci de milioane de
cetăţeni sovietici au trecut prin Gulag, cunoscut oficial ca Administraţia
Generală a Lagărelor NKVD URSS 21. Bineînţeles, o parte din deţinuţii din
Gulag chiar se făceau într-adevăr vinovaţi de anumite crime, dar majoritatea erau
oameni nevinovaţi, oameni oneşti din oraşele şi satele fiecărei republici
sovietice.
În lagăre existau inclusiv veterani comunişti, dintre care mulţi serviseră
Partidul Comunist în perioada de dinaintea revoluţiei, precum şi oameni care
primiseră premii sovietice prestigioase, eroi ai Războiului Civil şi eroi ai
primului plan cincinal. Erau oameni de ştiinţă şi de cultură, oameni de bună
credinţă care se distinseseră prin munca lor în industrie sau în agricultură. De
asemenea, erau nenumăraţi patrioţi sovietici care luptaseră pentru Spania
republicană şi soldaţi sau comandanţi ai Armatei Roşii, căzuţi prizonieri în
timpul războiului cu Finlanda, din 1939-1940.
Un mare număr de deţinuţi erau ţărani care aveau pământ, aşa-numiţii
deschiaburiţi 22, oameni a căror singură vină era că iubeau pământul şi că erau
capabili să obţină o producţie bună lucrându-l. În cele mai multe cazuri, era
vorba de familii care munciseră de la cel mai mic la cel mai mare, din zori de zi
până la miezul nopţii, pentru a deveni mai prosperi decât vecinii lor mai puţin
harnici. Aceşti ţărani primeau eticheta de culaci, după care erau trimişi în lagăr.
Chiar şi aşa, este lucru cunoscut că adevăraţii duşmani ai puterii sovietice din
zonele rurale fugiseră în masă, împreună cu ceea ce mai rămăsese din armata
albgardistă.
De regulă, cei care ajungeau în Gulag aveau de ispăşit pedepse lungi (mulţi
primiseră între 10 şi 25 de ani) şi, oricum, în mod frecvent, după ce-şi ispăşeau
aceste pedepse, din motive de nimeni ştiute, sentinţa li se prelungea. Deţinuţii
din Gulag munceau în schimburi de 12 ore (fie în tura de noapte, fie în cea de zi)
şi primeau foarte puţină mâncare, de obicei cam aceeaşi. Porţia de hrană pe care
o primea un deţinut în fiecare zi depindea de munca lui din ziua respectivă: cu
alte cuvinte, porţia era calculată în funcţie de măsura în care reuşea deţinutul să-
şi ducă la îndeplinire în acea zi norma fixată de autorităţile Gulagului 23.
Aproape că nu existau servicii de îngrijire medicală în lagărele din Gulag, deşi
acestea ar fi fost mai mult decât necesare, în condiţiile în care majoritatea
lagărelor erau fie în nordul extrem, fie în Extremul Orient, în regiuni cu climă
foarte aspră. Milioane dintre nefericiţii noştri conaţionali n-au mai ieşit niciodată
din Gulag, nu şi-au mai revăzut niciodată familiile şi casele şi vor rămâne să
zacă pentru totdeauna în morminte necunoscute.
Martori oculari ai acestor ani înfricoşători au scris cărţi, articole sau au vorbit
despre experienţa trăită în timpul uneia dintre cele mai întunecate perioade din
istoria ţării. Aceşti oameni au petrecut mulţi ani „în zonă”, ca deţinuţi lipsiţi de
orice drepturi, fiind cunoscuţi ca „zeki” 24. Ei au simţit pe pielea lor oroarea pe
care Stalin şi regimul său represiv, sub masca ipocriziei, au dezlănţuit-o asupra
lor.
Eu, Feodor Vasilievici Mociulski, după cum a vrut soarta, m-am aflat într-o
situaţie diferită faţă de aceşti deţinuţi. Prin repartiţie obligatorie 25, imediat după
ce am absolvit Institutul de Construcţii de Căi Ferate de la Moscova 26, am fost
trimis să lucrez în lagărul din Gulag, numit PeciorLag.
M-am născut în 1918, în oraşul Slutsk, Bielorusia 27. În 1933, am absolvit
clasa a 7-a, când încă se mai studia în bielorusă, la Minsk. În acelaşi an,
împreună cu familia mea, m-am mutat la Moscova, unde am început să lucrez,
de la vârsta de 15 ani, ca strungar într-o fabrică numită Boreţ [numele unui
luptător]. În 1935, am absolvit şcoala medie a Comsomolului de pe lângă
fabrică28 şi am început cursurile Institutului de Construcţii de Căi Ferate de la
Moscova (cunoscut ca MIIT). Am absolvit MIIT în 1940.
Până în 1946, am lucrat în două lagăre de muncă din Gulag. Primul a fost
PeciorLag, un lagăr destinat construirii unei căi ferate până la Cercul Arctic, iar
cel de-al doilea a fost Lagărul Nr.3 şi făcea parte din Administraţia Generală a
Drumurilor 29. Oamenii de aici aveau misiunea să refacă şoseaua care pornea de
la Moscova până la Harkov, distrusă în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial.
În acest lagăr, care avea drept sarcină repararea şoselei, am lucrat ca director-
adjunct al Secţiei politice pe probleme comsomoliste. În 1946, guvernul a
desfiinţat secţiile politice din cadrul Direcţiei Generale a Drumurilor, iar eu am
primit o altă repartiţie. În 1947, comitetul orăşenesc de partid al Moscovei al
PCUS 30 m-a trimis să studiez la Înalta Şcoală pentru Diplomaţi a Ministerului
Afacerilor Externe al URSS 31. După absolvirea acestei şcoli, am fost timp de
câţiva ani reprezentant al MID URSS la Naţiunile Unite, după care, timp de 14
ani, am lucrat la Ambasada URSS din Republica Populară Chineză. Acolo am
trecut de la statutul de diplomat de rang inferior la cel de consilier/emisar şi
însărcinat cu afaceri, responsabil cu relaţiile chino-sovietice. La întoarcerea în
Uniunea Sovietică, am lucrat la Comitetul Central al PCUS în calitate de şef al
Secţiei chineze, în cadrul Secţiei ţărilor socialiste. Atunci când şeful acestei
secţii, Iuri Andropov 32, a fost ales la conducerea KGB URSS, în 1967,
Comitetul Central al PCUS m-a trimis să lucrez pentru Serviciul de securitate,
în cadrul Direcţiei Generale I a KGB. Am rămas acolo până în 1988.
Mi-am petrecut mai mult de 12 ani în Asia. În afară de China, am fost, de
asemenea, consilier/emisar în Indonezia şi Vietnam şi am călătorit în toate
statele din Asia de Sud şi de Sud-Est. În acele zile, conversam numai în engleză
şi chineză. De-a lungul carierei mele, am primit gradul militar de general-maior
33 şi rangul de emisar cu puteri extraordinare. M-am retras din activitate în
1988.
Perioada la care fac referire în acest volum de memorii începe cu anul 1940,
anul dinaintea izbucnirii Marelui Război Pentru Apărarea Patriei 34, când am
început să lucrez ca brigadier-şef şi şef de unitate în lagărul PeciorLag 35. Acestă
secţie a lagărului se afla în oraşul Abez, din Republica Komi, în cea mai nordică
zonă a lagărului. Această carte cuprinde amintiri şi observaţii făcute din punctul
de vedere al unui angajat civil al Gulagului 36. M-am concentrat atât pe viaţa
deţinuţilor din Gulag, cât şi pe modul în care trăiau angajaţii civili. La acea
vreme, în sistemul Gulagului lucrau cel puţin 100 000 de angajaţi civili. Viaţa
de zi cu zi şi soarta deţinuţilor depindeau în multe feluri de aceşti angajaţi din
Gulag.

PARTEA I
GULAGUL PRIVIT DIN EXTERIOR

CAPITOLUL 1
NKVD
O instituţie malefică sau ocrotitoare?

Întreaga viaţă, împreună cu toţi prietenii mei născuţi în jurul anului 1918, am
fost expus propagandei sovietice, care ne vorbea despre GPU-NKVD ca despre
ceva necesar guvernului nostru. Mesajele propagandistice erau prezente peste tot
în timp ce urmam studiile la Minsk, în anii 1930, cât am lucrat ca strungar într-
o fabrică din Moscova şi pe perioada celor cinci ani cât am studiat la Institutul
de Transporturi. Cu toţii eram convinşi că NKVD era o instituţie menită să
apere cu maximă vigilenţă interesele ţării de duşmanii interni şi externi. Nici
măcar reportajele de la radio şi din presă care relatau în detaliu despre diverse
conspiraţii sau procesele senzaţionale intentate „duşmanilor patriei-mamă” nu ne
dădeau deloc de gândit 37. Cu toate acestea, câteva lucruri stranii care s-au
întâmplat ne-au forţat să ne gândim la ceea ce se întâmpla cu adevărat în jurul
nostru.
În timp ce urmam clasa a 7-a în Minsk, aveam un prieten, Iura Loiko, al cărui
tată era un specialist de frunte. La acea vreme, îmi petreceam destul de mult
timp în apartamentul lor luxos. Tatăl acestuia mă impresiona profund prin
educaţia, erudiţia şi inteligenţa lui. Când, brusc, într-o zi, au urmat: arestarea,
procesul public şi ordinul de împuşcare. Ultimele lui cuvinte, strigate din
disperare pe hol, înainte să părăsească locuinţa, au fost: „Fiule, nu sunt
vinovat”.
Pe atunci, tatăl meu era un tânăr savant de succes în Bielorusia. Lucra ca
cercetător sub îndrumarea academicianului I.I. Zamotin la Institutul de Cultură
din Bielorusia, care făcea parte din Academia de Ştiinţe. Cât a lucrat acolo, tatăl
meu a scris şi a publicat inclusiv o carte despre originile faimosului poem
medieval Cântec despre oastea lui Igor.
Apoi, într-o zi a anului 1933, din senin, academicianul Zamotin a fost arestat.
Ziarele care relatau despre acest eveniment scriau că autorităţile intenţionau să
scoată din rădăcină tot răul răspândit de acesta în jurul său. Prin urmare, în loc
să stea şi să se întrebe când avea să-i vină şi lui rândul, tatăl meu a preferat să
părăsească Bielorusia pentru totdeauna. Înainte să plecăm, a avut însă o discuţie
cu mine, cel mai mare dintre fii săi (eram trei fraţi, iau eu eram cel mai mare),
discuţie care m-a făcut să mă gândesc pentru prima dată la ceea ce se ascundea cu
adevărat dincolo de aparenţe. Tatăl meu era un tip atletic, care făcea mult sport,
şi iată-l că dintr-o dată venea să-mi spună că inima lui era slăbită şi de aceea nu-
şi putea permite să nu ia în calcul posibilitatea unei morţi timpurii. De fapt,
ceea ce încerca tatăl meu, procedând astfel, era să se asigure că, în cazul în care
lui i s-ar fi întâmplat ceva, eu, cel mai mare dintre fii, trebuia să ştiu să am grijă
de mama, de sora şi de fratele meu, amândoi mai mici. Mi-am dat cuvântul
(aveam deja 15 ani), dar eram foarte îngrijorat 38.
Toate acestea m-au făcut să mă gândesc la ce se ascundea de fapt în spatele
acelor note informative care erau citite cu voce tare la aproape fiecare dintre
întâlnirile Comsomolului de la institut, la denunţurile şi arestările „duşmanilor
poporului” care erau frecvente printre studenţi. Îi cunoşteam pe aceşti studenţi,
pe mulţi dintre ei chiar foarte bine. De exemplu, printre ei era şi fiul unui
maistru constructor de drumuri dintr-o mică gară din Siberia şi nu puteam să nu
mă întreb: de ce era el considerat „un duşman al poporului”? 39
Astfel de gânduri mai apăreau din când în când, dar dispăreau la fel de repede
înghiţite de rutina zilnică şi de tot felul de alte lucruri care ne ţineau ocupaţi.
Aşa că nu ajungeam niciodată până acolo încât să punem la îndoială acţiunile
Partidului Comunist sau pe ale celorlalte organizaţii care susţineau că ne
protejează drepturile. Şi, până la urmă, nu este adevărat că, dacă te gândeşti
suficient de mult, poţi găsi destule motive pentru a te îndoi de aproape orice?
Pentru noi, munca pe care o făcea NKVD era învăluită în mister, ascundea
ceva inexplicabil şi extraordinar de important pentru siguranţa ţării noastre. Pe
cei care lucrau pentru NKVD îi priveam cu respect şi, cumva, cu un fel de
veneraţie amestecată cu teamă. Şi totuşi, în acelaşi timp, ştiam foarte puţine
lucruri despre Gulag. Auzisem de Solovki 40 şi de construirea Canalului
Belomor-Marea Baltică 41 numai prin munca prestată de deţinuţii din lagăre.
Exista chiar un cântec popular pe atunci:

Fără să-l înşeli pe şef şi fără amonal,

Cum să construieşti acel canal?

Sau altul:

Nu vreau să beau ceai

Dintr-un ceainic gol,
Dar mi-ar plăcea să iubesc
Un şef din GPU.

Îmi amintesc chiar un film din anii 1930 despre viaţa condamnaţilor, care erau
numiţi aristocraţi, despre soarta hoţilor şi a bandiţilor. Deşi, în urechile mele şi
ale prietenilor mei, cuvântul Gulag suna mai degrabă nefamiliar. Niciunul dintre
noi n-a încercat vreodată să-şi facă o imagine mai clară despre această lume sau
nu s-a gândit să lucreze acolo.
În 1940, mi-am terminat studiile la Institutul de Construcţii de Căi Ferate şi
mi-am primit diploma „cu onoruri”. Profesorul meu favorit de la Secţia de
control tehnic şi proiectare a căilor ferate mi-a propus să rămân în continuare la
institut după absolvire. Mi-a promis că, dacă eram dispus să rămân şi să studiez
mai departe, va obţine acordul atât de la institut, cât şi de la Comisariatul
Poporului 42. Eram foarte tentat de ideea de a continua să studiez la institut după
absolvire. În acelaşi timp, încă mai lucram la fabrică şi puteam vedea cum îi
tratau muncitorii de acolo pe specialişti. Ei ştiau teorie, bineînţeles, dar
muncitorii nu îi respectau la fabrica unde lucram eu, pentru că, de cele mai
multe ori, acestora le lipsea experienţa.
Îmi puteam uşor imagina cum aş fi fost privit în fabrică, în ciuda bunei
pregătiri teoretice, dacă nu aş fi avut niciun pic de experienţă practică. Aş fi fost
tratat ca un pisic orb. Prin urmare, am întrebat conducerea secţiei dacă n-aş fi
putut să-mi amân studiile postuniversitare pentru încă cinci sau şase ani şi am
asigurat institutul că, în calitate de absolvent, îmi aşteptam repartiţia cât mai
curând. Mă simţeam pregătit să încep orice muncă pe care statul ar fi avut-o
pentru mine, în orice parte a imensei noastre ţări.
La început mi s-a propus să aleg între două locuri. Fie să lucrez în cadrul
Comisariatului Poporului pentru Căile de Comunicaţii, fie să lucrez ca inginer
în, după cum spuneam în acele zile, „regiunea eliberată a Ucrainei de Vest”, mai
exact în oraşul Stanislav 43.
Nu am avut prea mult timp să aleg între aceste două posibilităţi. Am primit
instrucţiuni de la institut să merg la una dintre clădirile Comitetului Central al
Partidului Comunist pentru a mă întâlni cu un anume ofiţer. În acel moment,
eram deja candidat la statutul de membru al PCUS.

CAPITOLUL 2
PRIMA ÎNTÂLNIRE CU GULAGUL
 Întrunire la Comitetul Central al PCUS

Un bărbat destul de în vârstă, cu părul grizonat şi o figură obosită,

preocupată, mi-a urat bun venit. Stătea singur într-o cămăruţă luminată unde, în
afară de un birou curat şi două scaune, nu se mai afla nimic. În spatele lui, pe
perete, după o cortină, era ceva ascuns. Din cele spuse în timpul întâlnirii, îmi
devenise clar că acest bărbat ştia deja tot ce se putea şti despre mine. După o
scurtă discuţie (despre mine), am trecut mai departe la un schimb de păreri
despre situaţia internaţională.
Iată ceea ce spunea, pe scurt. Drept consecinţă a perfidului atac al Germaniei
lui Hitler asupra Poloniei 44, armata poloneză a fost foarte repede înfrântă, iar
trupele au putut astfel să-şi croiască drum până la graniţele noastre. Context în
care nu putea fi exclusă posibilitatea ca următorul pas al Germaniei să îl
reprezinte un atac împotriva Uniunii Sovietice. Mi-a explicat că, în ideea de a
câştiga timp pentru pregătirea războiului, în cazul în care Hitler îndrăznea într-
adevăr să facă acest pas, şi totodată pentru a se încerca evitarea pe cât posibil a
unui război total cu Germania nazistă, guvernul sovietic semnase un pact de
prietenie cu Germania 45. Prin acest pact, guvernul nostru se arătase de acord cu
divizarea Poloniei, ceea ce însemna că graniţele noastre se extinseseră în acel
moment până departe spre vest 46. Ofiţerul îmi sublinia însă faptul că nu ne
puteam încrede în nazişti şi că nu ne puteam permite să pierdem deloc timpul,
foarte preţios în acel moment, pentru că asta n-ar fi făcut decât ca duşmanii să
aibă la dispoziţie mai mult timp pentru a se pregăti şi a-şi întări apărarea.
Dacă Hitler începe un război împotriva noastră, a concluzionat el, naziştii ar
putea prelua controlul asupra regiunilor Donbass şi Krivoi Rog 47, apoi fabricile
noastre de armament, inclusiv cele care produc tancuri şi echipament de aviaţie,
ar rămâne fără cărbune şi oţel. În acest punct al discuţiei, ofiţerul a căutat în
spatele scaunului un şnur şi mi-a dezvăluit ce se afla în spatele cortinei. Era o
hartă cu căile ferate şi o parte din şoselele din URSS. Fără cărbune, a continuat,
fabricile noastre din Kirov şi Nijni Novgorod vor fi nevoite să oprească
producţia.
Oricum, a completat, arătând spre hartă, noi avem în URSS şi alte depozite
bogate de cărbune, la fel de bune ca cele din Donbass, în regiunea Vorkuta şi în
împrejurimile ei din nordul îndepărtat. Iar aici, pe drumul spre Vorkuta, într-un
orăşel numit Uhta, se găseşte atât de mult petrol, încât iese singur la suprafaţă.
Dar acestea sunt regiuni izolate, aproape nelocuite. Îţi vorbesc acum despre
regiunea de la nord de fluviul Peciora, dar pe hartă n-o să găseşti nimic, decât un
mic punct însemnat la Cercul Arctic. Pe timpul iernii, aici este numai noapte,
iar vara numai zi.
În acest moment, a continuat el, nu avem şine de cale ferată care să lege Kirov
de Kotlas. Iar de la Kotlas la Vorkuta trebuie să călătoreşti nu mai puţin de 600
de kilometri ca să ajungi la fluviul Peciora, deşi cel puţin acolo poţi vedea
păduri şi, din când în când, oraşe. Oricum, ca să ajungi de la fluviul Peciora la
Vorkuta mai trebuie să parcurgi încă 500 de kilometri. Iar de-a lungul acestui
drum nu vezi decât vegetaţie de tundră, mlaştini imposibil de trecut şi
musculiţe 48 pe timpul verii, precum şi munţi de zăpadă şi viscol pe timpul
iernii. Ca să nu mai menţionez gerul.
Cât priveşte războiul, a continuat ofiţerul, ne aşteptăm să izbucnească în orice
moment. Prin urmare, autoritatea 49 a luat hotărârea de a înfiinţa imediat două
şantiere 50, unul care se va întinde de la Kotlas la Peciora şi altul de la Peciora
la Vorkuta. Ambele vor avea statut de şantiere militare, având în vedere
importanţa lor, caracterul de urgenţă al lucrărilor şi complexitatea, şi vor fi
coordonate de NKVD. Primul se va numi Sevjeldorlag sau Lagărul de muncă
pentru calea ferată de nord. În presă i se va spune Sevjeldorstroi, Şantierul
nordic de construcţie a căii ferate. Cel de-al doilea va fi numit PeciorLag,
abreviere de la Lagărul de muncă Peciora, urmând ca în presă să apară sub
denumirea de Peciorstroi sau Şantierul de construcţii Peciora 51. Gulagul va fi
instituţia care va avea drept de jurisdicţie asupra acestor lagăre. Deja mii de
deţinuţi sunt duşi acolo, precum şi specialişti civili transferaţi din alte lagăre din
Gulag.
Nu uita, mi-a zis, dacă începe războiul, naziştii vor fi foarte interesaţi de
aceste lagăre. În orice moment ei ar putea să lanseze paraşutişti care să-i
convingă pe deţinuţi să li se alăture şi să le dea arme pentru a-i putea folosi
astfel împotriva noastră în război. Având în vedere că PeciorLagul se află practic
în pustiu, fără oraşe sau garnizoane militare în apropiere, o asemenea acţiune ar
putea reprezenta un pericol uriaş pentru ţara noastră, venind dinspre frontiera de
nord.
Şi ar mai fi ceva, a continuat. Un număr mare dintre angajaţii civili ai
Gulagului sunt foşti deţinuţi care şi-au ispăşit deja pedeapsa şi acum lucrează
pentru Gulag. În caz că izbucneşte războiul, nu putem avea deplină încredere în
ei. Aceştia s-ar putea dovedi extrem de periculoşi, în eventualitatea, despre care
am vorbit deja, că naziştii ar pătrunde în lagăre. Ei i-ar putea elibera pe ceilalţi
deţinuţi, le-ar putea da arme, muniţie şi mâncare şi i-ar putea convinge astfel să
se angajeze într-o insurecţie 52. Iată motivul pentru care Comitetul Central al
PCUS a decis să întărească personalul din ambele lagăre, în special cel de la
PeciorLag. Avem nevoie de oameni care să muncească acolo şi care să ştim că
vor rămâne devotaţi patriei noastre, oameni de neclintit din punct de vedere
ideologic, cu un caracter puternic.
Acum trebuie să-ţi spun şi asta: în prima ta iarnă acolo este posibil să fii
nevoit să locuieşti într-un cort în care temperatura coboară chiar şi până la -
15°C. Vor exista probleme cu transportul alimentelor. Nu vei putea lua legătura
cu Centrul decât foarte rar şi vor fi, de asemenea, perioade lungi în care nu vei
putea comunica nici cu familia şi nici cu prietenii. PeciorLag este însă foarte
important pentru noi şi cineva trebuie să facă şi treaba asta. Ai fost recomandat
atât de institutul tău, cât şi de Comitetul Partidului Comunist din cadrul
institutului. Şi acum, ce răspuns ne vei da?
Aşa a decurs, pe scurt, conversaţia pe care am avut-o într-o cămăruţă dintr-una
din clădirile CC al PCUS. Ce răspuns puteam să dau? Nu eram eu acel tânăr,
puternic cetăţean, care fusese crescut de mic de Comsomol şi de pionieri, de-a
lungul acelor ani? Bineînţeles, am răspuns că „da”, eram de acord, apoi mi-am
exprimat recunoştinţa pentru faptul că atât de multă lume se baza pe mine. De
asemenea, l-am asigurat pe ofiţerul din faţa mea că voi face tot ceea ce se aştepta
de la mine, astfel încât să pot confirma acea încredere acordată.
El mi-a mai spus că acesta era răspunsul pe care conta, încă dinainte de
întâlnirea noastră, de când îmi citise dosarul 53 de la institut. A mai adăugat şi
că, în cazul în care nu izbucnea niciun război, urma totuşi să rămân în lagăr
pentru a munci timp de doi ani, fără să pot pleca de-acolo în această perioadă.
Acestea fiind spuse, ne-am despărţit. Înainte să plec însă, m-a informat că
următoarea mea vizită urma să fie la Secţia cadre 54 a Gulagului.

CAPITOLUL 3
 ÎNTÂLNIRE LA SECŢIA CADRE A GULAGULUI

La PeciorLag, urma să plec cu cei mai apropiaţi prieteni ai mei de la

Institutul de Construcţii de Căi Ferate de la Moscova, Nikolai Gradov şi
Volodia Kravţov 55. Nikolai şi cu mine mersesem de multe ori la schi, din pură
plăcere, în frumoşii Munţi Caucaz. Volodia îşi încheiase formarea la colegiul
tehnic de la institut şi avea deja puţină experienţă în construcţii.
În ziua fixată, am mers toţi trei pentru a-l întâlni pe directorul-adjunct al
Secţiei cadre a Gulagului, într-una dintre clădirile NKVD. Luându-ne după
aparenţe, aveam de-a face cu un bărbat atractiv, inteligent şi afabil. De asemenea,
părea un foarte bun ascultător şi putea fi foarte convingător. În încercarea evidentă
de a ne câştiga, astfel încât să fim sinceri, a început prin a ne povesti despre el.
Ne-a explicat că, înainte de a primi această slujbă, lucrase o lungă perioadă
pentru Kremlin, în calitate de secretar al Uniunii Tineretului Comunist de la
Kremlin sau, cum i se mai spunea, al Comsomolului.
Ne-a spus că, în perioada în care lucrase ca secretar al Comsomolului, avusese
de mai multe ori ocazia să-l întâlnească personal pe Stalin. Într-o zi, fusese
trimis la Stalin pentru a-l ruga să li se adreseze membrilor Comsomolului de la
Kremlin. Stalin îi răspunsese că ar fi făcut-o bucuros, pentru că avea ceva să le
spună tinerilor membri. Apoi a adăugat că, fiind „Stalin” şi nu orice comunist
de rând, era nevoit întotdeauna să-şi pregătească foarte atent discursul, însă nu
avea timp pentru asta. În final, i-a spus că avea să le vorbească totuşi, „într-un
fel sau altul, dar cu altă ocazie”.
Numai din acele câteva cuvinte am rămas cu impresia că, chiar şi atunci, în
anii 1930, Stalin încerca să facă în aşa fel încât oricare dintre discursurile sale să
conţină şi un sens mai profund. Fiecare cuvânt trebuia să fie atât de încărcat de
semnificaţie, încât să rămână ca şi cum ar fi fost încrustat în stâncă pentru urmaşi
şi pentru urmaşii urmaşilor lor. Şi cum ocaziile pentru asemenea discursuri nu
erau foarte dese, iar pregătirea unui discurs era o activitate atât de laborioasă,
Stalin ajungea de fapt foarte rar să vorbească în public. De asemenea, evita orice
întâlnire cu omul de rând, în special acel gen de întâlnire care ar fi putut fi
numită accidentală sau spontană. Prefera să rămână o persoană privată 56.
După aceea, directorul-adjunct ne-a invitat pe fiecare, pe rând, să vorbim
despre noi înşine. Din scurtele noastre relatări, şi-a putut da deja seama că
niciunul dintre noi nu ştia practic mai nimic despre Gulag. S-a lansat apoi într-
un discurs persuasiv despre importanţa şi nobleţea misiunii pe care o avea
Gulagul în cadrul partidului.
În ţările capitaliste, a continuat el, deţinuţii nu fac altceva decât să zacă în
închisoare. Indiferent de sentinţa pe care o au de ispăşit, nu există în cazul lor
posibilitatea unei reeducări, care nu poate fi obţinută altfel decât prin muncă
cinstită. Deţinuţii capitalişti stau în celulele lor timp de mai mulţi ani, iar după
ispăşirea pedepsei sunt trimişi înapoi în societate, unde continuă să rămână
aceiaşi infractori care au fost şi în momentul arestării. Cu totul altfel se petrec
însă lucrurile aici, a spus el, în ţara cu primul guvern socialist din lume. Legile
noastre sunt umane. Guvernul sovietic şi-a asumat singur obiectivul de a-i
acorda fiecărui deţinut în parte şansa de a se căi pentru crimele săvârşite faţă de
societate, prin participarea la muncă cinstită în folosul societăţii.
Cu alte cuvinte, a continuat el, noi în URSS nu-i lăsăm pe deţinuţi să
lâncezească în închisoare. Îi trimitem în lagăre special create, astfel încât aceştia
să se poată reabilita faţă de societate prin muncă. În lagăre, mulţi dintre deţinuţi
învaţă meserii noi şi se specializează. Iar după ce îşi ispăşesc pedeapsa, mulţi
dintre ei rămân să muncească, practicând meseria pe care au învăţat-o numai
datorită timpului petrecut aici. Iar toată responsabilitatea acestei munci de
reeducare a deţinuţilor a fost pusă pe umerii Gulagului.
Directorul-adjunct al Secţiei cadre a Gulagului ne-a explicat apoi că, odată
ajunşi în lagăr pentru a ne prelua sarcinile corespunzătoare noilor slujbe, noi, cei
trei bărbaţi care stăteam acum în biroul lui, vom avea de-a face imediat cu
deţinuţii şi ne-a avertizat să nu ne arătăm prea prietenoşi faţă de ei. Nu uitaţi, ne-
a atras el atenţia, că dincolo de orice alte considerente, este vorba totuşi de nişte
infractori şi criminali, dintre care unii sunt foarte inteligenţi. Vor insista să vă
convingă de nevinovăţia lor. Mulţi vă vor ruga să-i ajutaţi să-şi obţină eliberarea
mai devreme. Nu vă angajaţi în acest gen de conversaţii.
Răspunsul pe care îl veţi da va fi acela că voi aveţi încredere în sistemul de
justiţie sovietic şi în instituţiile care au rolul de a se ocupa de acest gen de
chestiuni. Asiguraţi-vă că vor şti că voi nu vă aflaţi acolo în altă calitate decât
strict aceea de ingineri. Acest lagăr, PeciorLag, este considerat de importanţă
militară, iar slujba voastră nu are legătură decât cu ducerea la îndeplinire a
planurilor noastre de construcţie.
Ţineţi minte însă, ne-a avertizat, faptul că, deşi aceşti muncitori din lagăre nu
sunt decât nişte deţinuţi, ei rămân totuşi cetăţeni sovietici. Iar atunci când îşi
vor ispăşi pedeapsa, vor primi înapoi toate drepturile de cetăţeni sovietici.
Motiv pentru care vă puteţi baza pe patriotismul lor şi pe gradul ridicat de
conştientizare.
Noi, cei trei tineri fără niciun fel de experienţă, ascultam cu mare atenţie şi cu
deplină încredere tot ce ne spunea directorul-adjunct al Secţiei cadre în acea zi.
În mintea noastră nu exista nici cea mai mică urmă de îndoială că, la sosirea în
lagăr, lucrurile erau tocmai aşa cum le descria el. Însă am văzut cu ochii noştri
cât de uman era tratamentul pe care socialismul îl aplica deţinuţilor, comparativ
cu cel din ţările capitaliste.

CAPITOLUL 4
45 DE ZILE PÂNĂ LA PECIORLAG

Administraţia PeciorLag se afla în localitatea Abez, situată pe malul unui mic

râu, Usa, care izvora de pe versantul nordic al Munţilor Ural şi se vărsa în
fluviul Peciora. Călătoria până la Abez a fost lungă şi grea. Toţi cei care
mergeau la PeciorLag erau nevoiţi să urmeze acelaşi traseu. La început, trebuia
să iei un tren de la Moscova până în oraşul Arhanghelsk, de unde te urcai la
bordul unui vapor pentru a călători o vreme pe Marea Albă, apoi pe agitata Mare
Barents până treceai de Insula Kolguev. Ajungeai apoi în oraşul Narian-Mar,
care era capitala Regiunii Autonome Neneţia. În Narian-Mar te urcai pe o barjă
sau pe un vapor mai mic până ajungeai pe fluviul Peciora, pe care îl urmai până
se întâlnea cu râul Usa.
Aici trebuia să schimbi din nou vaporul cu unul mai mic care să poată naviga
pe acest râu lat, dar puţin adânc, până într-un loc unde apa era mai adâncă.
Uneori vapoarele reuşeau să ajungă până la Abez. Dacă nu, pasagerii erau nevoiţi
să debarce pe traseu şi să parcurgă restul călătoriei pe jos sau călare (asta în cazul
în care ar fi existat cai disponibili în locul unde se făcea debarcarea).
Când noi, cei trei tineri ingineri, am plecat spre PeciorLag, am luat mai întâi
un tren din Moscova, la începutul lunii septembrie 1940, până la Arhanghelsk.
Ajunşi aici, am primit pufoaice, pantaloni matlasaţi şi ghete „Kersey” (dintr-un
înlocuitor de piele), pânze cu care să ne înfăşurăm picioarele şi şosete, tot ce ne
trebuia, cu alte cuvinte, în calitate de angajaţi ai Gulagului care urmau să lucreze
în aer liber la construirea şinelor de cale ferată. În Arhanghelsk a trebuit să
aşteptăm un vapor care trebuia să ne ducă la Narian-Mar. Şi, în sfârşit, a sosit un
vapor de marfă, Vologda, care ducea materiale de construcţie. La bordul navei
existau şi câteva cabine de pasageri, chiar şi câteva de clasa I, unde am fost
conduşi.
Nu exista niciun deţinut la bordul vasului. Am acostat liniştiţi la Kanin Nos,
de unde Marea Albă se întindea departe până la ocean. Îndată ce am părăsit
Kanin Nos, pentru a ne îndrepta spre Marea Barents, a început o furtună teribilă.
Căpitanul navei ne-a spus că vântul bătea cu până la 12 grade 57. Nici eu şi nici
prietenii mei nu mai călătorisem până atunci pe un vas şi niciodată nu mai
avusesem de-a face cu o asemenea furtună. De asemenea, nu cunoscusem nici
răul de mare şi nu aveam idee că un vapor se putea clătina atât de tare încât să
simţi cum toate organele interne se răsucesc în tine. Furtuna a ţinut cinci zile şi
a fost atât de puternică, încât valurile ajungeau până pe punte. Toţi trei am
răsuflat uşuraţi când am ajuns în Narian-Mar şi am pus din nou piciorul pe
pământ.
În Narian-Mar ne-am urcat la bordul unui vas mare de pasageri cu care am
navigat pe fluviul Peciora, apoi până la gura râului Usa, următoarea noastră
oprire. Iată ce îmi amintesc din timpul călătoriei pe fluviul Peciora. Era un
fluviu foarte lat, cu maluri înguste acoperite de păduri dese, care păreau
neumblate. Din norii plumburii de furtună cădea peste noi de mult timp o ploaie
deasă.
Când am ajuns la gura râului Usa, ne-am mutat pe un vas mai mic. Alţi
angajaţi civili ai Gulagului, cum eram şi noi, care mergeau tot la PeciorLag,
erau deja instalaţi în cabine. Jos, în cală, se aflau deţinuţii care erau duşi tot
acolo. Deţinuţii nu aveau voie pe punte. Chiar şi pentru a merge la baie, trebuia
să fie însoţiţi de gărzi înarmate. Atunci am văzut pentru prima dată deţinuţi de
aproape.
Din când în când îi auzeam cântând. Unele cântece erau triste, „Taganka”,
altele obscene. Am auzit „Bună, Murka mea/Bună, draga mea” de mai multe
ori.
Într-o zi, s-a întâmplat să surprind un deţinut care încerca să evadeze de pe
vas. Se închisese în baie şi reuşise să se strecoare prin gaura veceului, care se
afla pur şi simplu deasupra râului. Când gardianul care îl aştepta dincolo de uşă
şi-a dat seama că deţinutul evadase, a început să tragă în direcţia omului care
înota acum în râu. Deţinutul se îndepărta cu destul de mare viteză de vas, de
parcă asta ar fi fost misiunea vieţii lui.
Îl priveam cu toţii pe fugar, care se scufunda şi înota foarte bine. Putea să
înoate destul de mult timp sub apă, după care apărea la suprafaţă numai pentru
scurt timp, cât să tragă adânc o gură de aer în piept, apoi dispărea iarăşi pentru
mult timp. Gardianul a cerut ca vaporul să fie oprit pentru a putea să ţintească
mai bine, dar căpitanul l-a refuzat, iar noi, civilii, am văzut cum fugarul se căţăra
pe malul râului.
Dar ce ar fi putut face? Nu exista niciun semn de viaţă de-a lungul râului, cu
excepţia unor mici barăci, unde locuiau cei care se ocupau de geamanduri. Mai
încolo, spre nord, se întindea Oceanul Arctic, dar niciun suflet în jur. Eram în
octombrie, iar râul mai avea puţin şi îngheţa de tot.
Pe la jumătatea distanţei dintre fluviul Peciora şi Abez, ne-am trezit cu o
neaşteptată ninsoare, iar frigul s-a instalat în toată legea. Râul Usa era deja
îngheţat şi închis navigaţiei până în anul următor. Era jumătatea lunii octombrie
a anului 1940.
La PeciorLag nu se putea ajunge decât pe râu şi numai timp de două luni pe
an. Prin urmare, fiecare cui şi fiecare sac de faină trebuia să ajungă aici pe mare,
apoi pe râu, iar la final să fie cărate în spate prin ţinuturile mlăştinoase, cale de
sute de kilometri. Totul trebuia adus aici în acest interval scurt de două luni.
Toate lucrurile de care aveam nevoie pentru a putea supravieţui iernii arctice se
aflau în barjele blocate acum în râul îngheţat. Alimentele, hainele groase de
iarnă, pufoaicele şi pantalonii matlasaţi, pâslarii, căciulile, mănuşile, şubele din
blană de oaie pentru civili şi, de asemenea, scândurile şi cheresteaua pentru
ridicarea barăcilor, topoarele, fierăstraiele, cuiele, cărucioarele şi celelalte lucruri
se aflau în acele barje.
În acelaşi timp, guvernul trimitea şi un număr impresionant de oameni la
PeciorLag, majoritatea deţinuţi. Pentru că barjele rămăseseră blocate pe râu,
deţinuţii erau nevoiţi să meargă mai multe săptămâni pe jos, pentru a ajunge în
lagăr. Iar aici, pe locul viitorului şantier pentru construirea căii ferate, aproape că
nu existau barăci în care aceştia să poată fi cazaţi şi nici mâncare. Pe un singur
lucru puteam conta cu toţii – pe apropiata venire a iernii la Cercul Arctic.
 Toţi pasagerii au fost debarcaţi pe malul nordic al râului. La fel ca ceilalţi, ne-
am pregătit să parcurgem restul călătoriei pe uscat.
Noi, angajaţii civili, am organizat o bază unde am strâns toată încărcătura şi
caii, care o luaseră deja razna de cât stătuseră închişi în cală. S-a format imediat
un fel de tabără temporară, un mare număr de deţinuţi fiind lăsaţi sub pază pe
malul râului, în timp ce restul au plecat imediat spre Abez, de asemenea, sub
paza unor oameni înarmaţi. Aceşti deţinuţi se călcau practic în picioare pe o
cărare foarte îngustă (uneori croindu-şi drum aproape cu mişcări brutale prin
vegetaţia abundentă) de-a lungul râului Usa. Malurile mlăştinoase ale râului erau
acoperite cu desişuri de arbuşti, păduri nordice scunde de mesteceni pitici şi
molizi.
Această vegetaţie nordică era foarte bătrână. Din cauza îngheţului care
pătrundea până la un metru în sol, copacii nu se dezvoltau niciodată foarte mult.
Înainte ca îngheţul să se instaleze, tot ce puteai face era să pui puţină presiune pe
aceşti copăcei, care ar fi ieşit imediat din pământ cu tot cu rădăcinile lor firave.
Acolo nu existau drumuri sau poduri şi nu se vedea niciunul dintre mulţii
afluenţi din zonă care se vărsau în Usa. Din cauză că malurile râurilor nordice
sunt joase şi mlăştinoase, fiecare trecere pe partea cealaltă ne punea probleme.
Deţinuţii şi gărzile care porniseră deja de-a lungul râului Usa şi-au petrecut
noaptea afară, în ger, dormind direct pe pământul îngheţat. La jumătatea lunii
octombrie, temperaturile puteau coborî şi până la -20°C (sau -4° F).
Timp de mai multe zile, noi trei am rămas la tabăra pe care o organizasem,
unde am fost martorii unor lucruri greu de uitat. O altă barjă a venit cu un mare
grup de deţinuţi aduşi de prin părţile vestice ale Ucrainei şi din Bielorusia, care
făcuseră parte din Polonia, înainte ca aceasta să fie împărţită între Germania şi
URSS, în 1939. Aceşti deţinuţi încă mai purtau hainele civile, mulţi dintre ei
având chiar haine elegante, costume şi cizme 58. Ajunşi pe ţărm, li se ordona să
care cărămizi de pe barjă. Pentru această sarcină primiseră roabe. Chiar în faţa
noastră, doi polonezi eleganţi, care nu-şi pierduseră încă aerul arogant de
„distinşi domni” împingeau roaba spre grămada de cărămizi din barjă. Apoi
fiecare dintre aceşti „domni” scotea din buzunar câteva pagini îndoite de ziar şi
le despăturea. Foloseau ziarele în loc de mănuşi, ca să nu-şi murdărească
mâinile. Nu ridicau decât câte o cărămidă, pe care o puneau în roabă. Apoi urcau
roaba cu numai două cărămizi pe culoarul îngust de la barjă la mal.
Tot cu ajutorul paginilor de ziar, descărcau cărămizile din roabă şi scuturau
praful de pe ziar, pe care îl împătureau şi îl puneau la loc în buzunar. Apoi încet
şi cu o atitudine demnă porneau după o nouă încărcătură. Le puteai ghici
mândria când îi vedeai cum îi priveau pe cei din jur, inclusiv pe noi trei, în
timp ce făceau asta. Încă nu realizau că porţia lor de mâncare din fiecare zi va fi
direct proporţională cu munca depusă 59. Mai târziu, când au primit numai 300
de grame de pâine neagră şi un bol de terci subţire pentru „munca” lor, i-am
putut vedea pe aceşti „muncitori” cum tremurau de frig şi de foame, în timp ce
se învârteau în jurul gheretei cu mâncare, cerând „Pane, zupa” („Domnule, te
rog, dă-mi supă”). Condiţiile dure ale vieţii din lagăr aveau să-i facă pe aceşti
domni să renunţe curând la aerele de nobili. Majoritatea deţinuţilor se adaptau
repede la condiţiile muncii fizice şi încercau să se conformeze normelor pe care
trebuia să le îndeplinească.
În toţi anii cât am rămas la PeciorLag, nu am mai avut nicio experienţă
asemănătoare cu aceea pe care am avut-o cu deţinuţii sosiţi din Polonia divizată.
Erau mulţi polonezi în lagăr, dar nu în unităţile în care am lucrat eu. Oricum,
ştiu că la începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, deţinuţilor polonezi
li se cerea să se ofere voluntari pentru noua armată poloneză care se forma pe
teritoriul sovietic, cunoscută ca Armata Poloneză a lui Anders, creată de
guvernul provizoriu polonez de la Londra 60.
Să ne întoarcem însă la călătoria noastră către Abez. Când barja a rămas
blocată în apele îngheţate ale râului, după neaşteptatul viscol, şi toţi pasagerii au
coborât, câteva zeci de angajaţi civili, care primiseră repartiţie la PeciorLag, s-au
strâns pe malul râului Usa. Majoritatea cunoşteau deja viaţa din Gulag şi cum
mergeau lucrurile. În cea mai mare parte era vorba despre ingineri sau
administratori care lucraseră mulţi ani în alte lagăre de muncă silnică.
Cineva din grup a propus ca fiecare dintre noi să-şi aleagă doi cai din cei pe
care îi aduseserăm şi să facem hamuri din nişte sfori subţiri pentru care aveam la
dispoziţie un sul mare ce zăcea aruncat pe jos în faţa noastră. Din aceeaşi sfoară
se presupunea că ar fi trebuit să ne facem chingile şi scara, urmând ca şaua să ne-
o confecţionăm din nişte saci pe care reuşisem să-i adunăm şi pe care urma să-i
umplem cu fân şi să-i coasem.
Aşadar, fiecare dintre noi primise câte doi cai, pentru că cineva trebuia să-i
ducă la Abez. Am fost puşi să semnăm o chitanţă în care scria că luasem în
primire aceşti cai şi că înţelegeam obligaţia pe care o aveam de a-i duce teferi
până în lagăr. Se presupunea că fiecare se va urca pe un cal, iar celălalt va căra
bagajele.
Dintre noi trei, nici eu şi nici Nikolai nu mai călărisem vreun cal până atunci.
Nici măcar nu ne aflaserăm vreodată în apropierea unuia. Volodia lucrase odată
pe un şantier unde erau şi cai, aşa că el devenise acum expertul nostru. S-a
întâmplat însă următorul lucru: ne-am dus la gardul unde erau legaţi caii noştri,
iar Volodia s-a apropiat de unul ca să-l dezlege. Imediat, calul şi-a tras urechile
şi s-a repezit cu dinţii în pufoaica lui, reuşind să smulgă un smoc din căptuşeala
de bumbac. Numai printr-o minune a reuşit Volodia să scape. În orice caz,
nimănui nu părea să-i pese câtuşi de puţin dacă aveam sau nu o minimă
experienţă în ceea ce privea caii.
Ce era de făcut? Nu ştiam cum se călăreşte un cal, nu eram în stare să ne
facem un căruţ, nu ştiam să înhămăm caii şi, de fapt, nu ştiam nici cum să
confecţionăm hamurile. Ceilalţi din grupul nostru ne-au sfătuit să ne întoarcem
la tabăra improvizată pe malul râului Usa, unde aştepta restul deţinuţilor, păziţi
de gărzile înarmate. Acolo erau câţiva deţinuţi-specialişti cărora li se permisese
să călătorească în afara lagărului fără să fie însoţiţi, cu condiţia să respecte
limitele exterioare ale lagărului. Aşa am luat pentru prima dată contact cu
deţinuţii.
Oricum, aceşti deţinuţi ne-au ajutat, în cele din urmă, să căpătăm o brumă de
experienţă în călăritul cailor şi ne-au arătat cum să-i înşeuăm, înhămăm şi
deshămăm. De asemenea, am exersat arta de a călări un cal de coada căruia era
legat un alt cal (care la rândul lui trăgea după el un căruţ încărcat cu diverse
lucruri). Ne-au arătat şi cum să ne redresăm, atunci când căruţul ameninţa să se
răstoarne, în timpul virajelor mai strânse. În timp ce noi încă exersam noile
deprinderi în tabăra provizorie, grupul de angajaţi civili din care făcusem parte
iniţial o pornise deja la drum. Înainte de plecare ne-au spus numai cuvintele de
rămas-bun „Prindeţi-ne din urmă!”, după care nu i-am mai văzut timp de două
săptămâni, cât am avut nevoie pentru a ajunge în lagăr.
Ne-am dus apoi într-o pădure apropiată, de unde am făcut rost de lemne că să
construim căruţurile. Acestea erau, de fapt, două bucăţi lungi de lemn prinse la
un capăt de hamul calului, iar la celălalt capăt legate una de alta în cruce şi
lăsate să atârne în spatele calului. După aceea am pus încărcătura, plus modestul
nostru bagaj. Pe lângă strictul necesar, eu şi Nikolai mai duceam schiurile şi
bocancii. Când am fost gata de plecare, n-am mai lungit-o. Am luat-o pe cărare,
ştiind că mai aveam de parcurs încă 150 de kilometri chiar şi de la Abez.
 Rămăsesem acum numai noi trei cu şase cai, de care trebuia să avem grijă, să-
i priponim bine noaptea şi să-i hrănim. Îi lăsam să pască iarba care se mai iţea
ici-colo din zăpadă. Dimineţile trebuia să prindem caii, să-i înşeuăm şi să
punem încărcătura, să-i adăpăm (dar nu imediat ce ne opream) şi din când în
când să ne reparăm pateticele hamuri. În acelaşi timp, trebuia să ne obişnuim să
dormim în aer liber, direct pe pământul îngheţat, la temperaturi care coborau sub
zero grade şi să învăţăm şi cum să ne preparăm mâncarea şi să ne uscăm hainele
jilave.
În prima zi n-am reuşit să parcurgem decât şapte kilometri, fiind nevoiţi să
traversăm un afluent destul de lat al râului Usa. Malurile acestuia erau mâloase
şi acoperite cu o crustă de gheaţă care putea susţine greutatea unei persoane, dar
nu şi a unui cal. Mai mult decât atât, râul era destul de adânc la mijloc, astfel
încât caii erau nevoiţi să înoate. Am traversat călare râul îngheţat, în timp ce
trăgeam după noi şi celălalt cal. A trebuit să construim o plută pentru a putea
trece şi căruţurile dincolo de râu. Ne-a luat o noapte întreagă să ne uscăm la foc,
iar ziua următoare am plecat din nou la drum.
Căruţurile pe care trebuia să le cărăm ne epuizau complet. Rămâneau tot
timpul agăţate de copaci şi arbuşti şi se răsturnau foarte des. Vă reamintesc că
eram fiecare suiţi pe câte un cal şi mai trăgeam încă unul după noi. Al doilea cal
era legat de coada primului şi trăgea la rândul lui ciudăţenia aceea de căruţ. Prin
urmare, de fiecare dată când căruţul se răsturna, cel de-al doilea cal necheza şi
câteodată chiar cădea, fiindcă picioarele i se afundau până la genunchi în
mlaştină. Atunci trebuia să coborâm şi să-i deshămăm. Chiar şi în aceste
momente, caii reuşeau să-şi muşte torţionarii. După ce, în sfârşit, reuşeam să
redresăm căruţul şi să înşeuăm caii, animalele începeau să ni se împotrivească în
toate felurile posibile.
Am deliberat şi am hotărât ca la prima cabană a unuia dintre cei care se
ocupau de geamanduri să aruncăm căruţurile şi să lăsăm acolo o parte din
încărcătură până în iarnă, când ne puteam întoarce să le luăm cu săniile, care
mergeau mult mai uşor decât acestea. Am legat fiecare cum am putut rucsacurile
pe care le aveam de cel de-al doilea cal. Astfel am reuşit să ne mişcăm ceva mai
uşor. Ne opream nopţile fie la câte o astfel de cabană sau la una din rarele clăi de
fân (ne întrebam cine le-ar fi putut face) pe care le întâlneam. Tăiam crengi de
molid, le întindeam pe pământul curăţat de zăpadă lângă foc şi ne întindeam să
ne culcăm. Trebuia să facem cu rândul ca să păzim focul şi să ne întoarcem
periodic cu faţa sau cu spatele spre foc ca să ne încălzim. Pierdeam extrem de
mult timp şi energie numai ca să trecem pârâiaşele care se vărsau în Usa.
Apoi s-a întâmplat ceva care ne-a speriat foarte tare. Dacă nu s-ar fi nimerit
atunci ca o unitate de deţinuţi să treacă pe lângă noi, cine ştie cum s-ar fi
terminat totul, în special pentru mine. Urmând cărarea de pe malul râului Usa, a
trebuit să trecem o râpă mlăştinoasă. Caii se împotmoliseră în noroi până la
genunchi. Încercam să trecem de acest loc primejdios călare. Calul meu ducea
cea mai voluminoasă şi, bineînţeles, cea mai grea încărcătură şi a rămas să treacă
ultimul pe cărarea care deja se îngusta când, chiar pe fundul râpei, a început să se
afunde tot mai mult în noroi. Am dat imediat jos încărcătura, dar animalul
continua să se zbată şi nu reuşea să iasă. Cu cât se lupta mai mult, cu atât se
afunda mai adânc. Am tăiat câţiva pari pe care i-am băgat sub burta calului şi,
folosindu-ne de aceştia ca de nişte leviere, am încercat să îl scoatem din mlaştina
care îl înghiţea de viu.
Dar totul era în zadar. Calul se zbătea şi se scufunda şi mai mult, avea o
figură foarte tristă, ne privea cu nişte ochi îngroziţi şi ne implora să-l salvăm.
Privirea lui ne făcea să ne simţim şi mai neputincioşi. În acelaşi timp, eram
îngrijoraţi de acelaşi gând: cum explicam dispariţia unuia dintre cai când
ajungeam în lagăr? Cu toţii semnaserăm un formular prin care ne asumam fiecare
grija pentru doi cai, pe care să-i aducem teferi până la destinaţie. Pierderea unui
cal – conform regulilor de-atunci – echivala cu „jefuirea proprietăţii socialiste”
61. Iar acest delict, o ştiam cu toţii, atrăgea după sine o pedeapsă: zece ani de
lagăr. Ne-am străduit atât de mult să scoatem calul din mâl, încât eram deja
epuizaţi. Ne cuprinsese pur şi simplu disperarea.
În afară de calul care se agita să iasă din noroi, în jurul nostru era o linişte
desăvârşită. Nu era nici ţipenie de om prin apropiere. Când, brusc, am auzit un
grup de oameni care se apropiau. Le auzeam vocile. Era un convoi de deţinuţi,
însoţiţi de gărzi înarmate. Ne-am aruncat direct asupra comandantului
convoiului, care a evaluat dintr-o privire situaţia şi se vedea că ne compătimeşte.
Apoi a ordonat convoiului să se oprească şi a ales câţiva deţinuţi care să ne ajute
să scoatem calul. Cu mare dificultate, aceştia au reuşit să tragă animalul din
noroi. Imediat, calul a început să tremure de frig. Convoiul a plecat mai departe.
Noi am rămas atât cât a fost nevoie pentru ca animalul să-şi poată reveni. Am
împărţit încărcătura pe care o avea şi am pus-o pe ceilalţi doi cai, apoi am plecat
mai departe.
 Chiar în ajunul celei de-a 23-a sărbătorire a Marii Revoluţii Socialiste din
Octombrie, am ajuns, în sfârşit, la Administraţia Generală a lagărului din Abez.
Asta se întâmpla pe 7 noiembrie, 1940.

PARTEA A II-A
GULAGUL PRIVIT DIN INTERIOR

CAPITOLUL 5
LA ADMINISTRAŢIA GENERALĂ A LAGĂRULUI

La Administraţia lagărului am fost cazaţi într-un „hotel”, care era de fapt un

mare cort de armată, cu paturi supraetajate improvizate din nişte scânduri.
Fiecare pat oferea spaţiu de dormit pentru două persoane jos şi două sus. Ne-au
repartizat fiecăruia câte un loc. În cort mai era şi o sobă de fier, care stătea
întotdeauna aprinsă, ceea ce făcea ca înăuntru să fie foarte cald. Ceilalţi locatari
îşi întinseseră hainele în jurul ei la uscat.
Conducerea lagărului ne-a urat bun venit, apoi am fost conduşi la Secţia
cadre, unde am primit directive clare în legătură cu viitoarele noastre slujbe. Ni
s-a explicat că PeciorLag era împărţit în trei regiuni. Cea sudică a lagărului era
numită Regiunea 1, cea de la mijloc era Regiunea 2, iar cea mai nordică
Regiunea 3. Fiecare regiune era împărţită apoi pe sectoare, iar fiecare sector în
mai multe unităţi de deţinuţi. Fiecare astfel de unitate avea repartizat câte un
tronson al viitoarei linii de cale ferată. Aceste tronsoane erau relativ lungi,
măsurând între 10 şi 20 de kilometri, în funcţie de dificultatea terenului.
Toţi trei am fost repartizaţi în Regiunea 3, mai exact în cel mai nordic sector
al ei, al şaselea, cunoscut şi sub denumirea de „Sivaia Maska” („Masca gri”).
Nikolai Gradov, care era cel mai mare ca vârstă dintre noi trei, a fost repartizat ca
inginer la comandamentul acestui sector, „Sivaia Maska”, iar Volodia şi cu
mine am devenit şefi ai celor mai nordice două unităţi de deţinuţi din regiunea
noastră şi din lagăr. Eu am primit unitatea cunoscută sub denumirea de
„Pernaşor”, care se afla lângă unitatea lui Volodia, iar Volodia a primit unitatea
cea mai nordică din lagăr.
Abez, unde se afla Administraţia lagărului, era aşezat pe malul nordic al râului
Usa. Toate casele de aici erau construite din lemn, multe dintre acestea din
trunchiuri de pin de foarte bună calitate, pe care le puteai vedea plutind pe râul
Usa, venind dinspre nord, de pe râul Uralul de Nord. Administraţia lagărului
ocupa clădirea principală, în care se aflau şi birourile şi locuinţele personalului,
şi avea foarte mulţi angajaţi. În cea mai mare parte era vorba de ingineri şi
tehnicieni, personalul de serviciu care se ocupa de deţinuţi şi civili. De
asemenea, mai era un număr mare de subunităţi de gărzi înarmate, numite
VOHR 62 şi cekişti 63, precum şi angajaţi ai Secţiei politice 64.
Lagărul se întindea de la marginea Abezului. Era cunoscut ca „zona”, cu
turnuri înalte de pază, de unde gărzile înarmate VOHR supravegheau tot ce
mişca. În afară de unităţile obişnuite de deţinuţi exista şi o mare unitate de
deţinuţi-angajaţi, care aveau voie să meargă la muncă şi chiar să circule în jurul
lagărului fără să fie însoţiţi de gărzi. În general, aceştia aveau diferite slujbe la
Administraţie, servindu-i pe angajaţii civili. Deţinuţii care aveau cunoştinţe
tehnice erau numiţi „specialişti”, mulţi având slujbe permanente (deşi erau
consideraţi în continuare deţinuţi) în cadrul Administraţiei lagărului 65.
N-am avut însă prea mult timp la dispoziţie ca să putem cerceta în amănunt
structura administrativă destul de complexă a lagărului.
În timpul celor aproximativ trei săptămâni cât am stat la Administraţie, ne-
am făcut câţiva prieteni, cu care am rămas în contact şi după ce ne-am preluat
sarcinile de lucru. Mai târziu, când a fost nevoie să ne întoarcem în Abez, din
diverse motive, ca să ne întâlnim cu şefii de la Administraţie, am avut ocazia să
stăm în apartamentele bine încălzite ale prietenilor noştri. De regulă, trebuia să
mergem la Abez o dată sau de două ori pe lună, câteodată chiar mai des. „Plata”
pentru ospitalitatea de care beneficiam era constituită din participarea noastră la
jocurile de cărţi care aveau loc în fiecare seară, fie preferans sau poker şi uneori
ociko 66. Aceste jocuri de cărţi presupuneau întotdeauna şi o considerabilă
cantitate de lichior diluat pe care îl consumau jucătorii. Spun diluat, pentru că
angajaţii civili nu primeau decât o sticlă de lichior pe lună, pe care trebuia s-o
drămuiască. Noi, angajaţii civili, eram bine plătiţi, comparativ cu cei din alte
regiuni ale ţării, dar în nordul îndepărtat nu existau magazine şi nici alte locuri
unde să ne putem cheltui banii. La acea vreme, jocurile de cărţi erau interzise,
dar aproape toată lumea le practica. Civilii nu erau singurii care jucau „ilegal”
cărţi, deţinuţii jucau şi ei. Lor le plăcea să joace ociko.
Vorbind de salarii, noi cei trei tineri ingineri aveam salariul de bază de 120 de
ruble pe lună. Ca o compensaţie pentru faptul că munceam practic la Cercul
Arctic, în primele şase luni am primit un salariu dublu. După cele şase luni, ni
l-au înjumătăţit, retribuindu-ne în schimb cu o bonificaţie de 10% din salariul
de bază, care se adăuga o dată la fiecare şase luni. Astfel, salariul ajungea să se
dubleze după cinci ani de zile, după care nu mai primeai nimic în plus, decât în
situaţia în care erai promovat.
În orice caz, eram o gaşcă de tipi care nu aveau unde să-şi cheltuiască banii,
astfel încât jocurile de cărţi constituiau singura distracţie. Câteodată jucam cărţi
şi pe bani, chiar pe bani frumoşi. Îmi amintesc în special de una dintre
cunoştinţele noastre de la Administraţia lagărului, şeful Secţiei de aprovizionare
tehnică. Acest bărbat avea în jur de 40 de ani. Era un tip vioi, plin de energie,
vesel, îi plăcea să glumească şi era optimist. În contrast însă cu figura tinerească,
părul lui des era complet alb. Într-o zi, mi-a povestit cum ajunsese să albească
aşa de tânăr.
Lucrase la Moscova, având o slujbă în care fusese promovat ca mare şef
înainte de a împlini 40 de ani. Era membru de partid, iar în momentul respectiv
avea în faţă o carieră strălucită. Cu toate acestea, în 1937, arestările în masă
ajunseseră şi în biroul lui şi a fost arestat 67. L-au dat afară din partid in
absentia. O troică 68 l-a condamnat, fără niciun fel de proces, fără întâlniri cu alţi
şefi şi fără ca vreun avocat să fie prezent. A fost condamnat la moarte prin
împuşcare. Nu-i venea să creadă, dar după ce i-a fost citită sentinţa şi s-a văzut
încarcerat în sectorul morţii (într-o celulă în care se aflau numai deţinuţi
condamnaţi la moarte prin împuşcare), a crezut.
În închisoare i s-a permis să scrie o scrisoare de apel, prin care să-şi ceară
iertare. I s-a spus că va primi un răspuns la acea scrisoare în termen de 72 de
ore. Mai erau patru oameni cu el în celulă care fuseseră condamnaţi la moarte. În
închisoare, autorităţile apăreau în jurul orei patru dimineaţa să-i strige pe cei care
primiseră răspuns la petiţii şi scrisori de apel. Pe coridorul unde era el se mai
aflau şi alte celule pline cu condamnaţi la moarte. Asta însemna că, înainte de
ivirea zorilor, cei din celulele de pe acel coridor erau treji şi aşteptau. Fiecare
deţinut stătea cu urechile ciulite şi încerca să-şi dea seama dacă sunetele pe care
le auzea pe hol erau paşii gardienilor şi dacă se îndreptau spre celula lui. Cu alte
cuvinte, dacă paşii treceau de celula ta, ştiai că mai aveai de trăit cel puţin încă
24 de ore.
Oricum, într-o zi, paşii s-au oprit în faţa celulei lui. I-au strigat numele şi i-au
spus să-şi ia lucrurile şi să iasă (faptul că un deţinut era pus să-şi ia lucrurile
personale constituia un semn că n-avea să fie dus încă o dată la interogatoriu). A
fost condus la un şef din închisoare, care i-a spus că apelul lui prin care îşi cerea
iertare fusese acceptat. Pedeapsa cu moartea îi fusese comutată, i-a explicat
acesta, în 25 de ani de Gulag. Servise puţin mai mult de un an în Gulag când,
din senin, în 1939, îl iertaseră de tot. Atunci a fost reprimit în partid şi i s-au
înapoiat toate ordinele şi medaliile câştigate. A primit, de asemenea, şi toate
salariile corespunzătoare perioadei dinainte de arest şi chiar pe cele din întreaga
perioadă cât fusese arestat. Apoi i s-a sugerat să rămână în Gulag pentru a lucra
ca civil. A acceptat.
La un an după ce l-am cunoscut, acest om m-a salvat literalmente de la
închisoare. Fără ajutorul lui soarta mea ar fi fost aceea a unui deţinut cu o lungă
pedeapsă de ispăşit. Dar despre asta vă voi povesti mai târziu.
În toţi acei ani în care am lucrat în Gulag am întâlnit mulţi foşti deţinuţi care,
după ce îşi ispăşiseră pedeapsa, se treziseră brusc reabilitaţi şi îşi primiseră
înapoi toate drepturile. Prea puţini însă puteau merge mai departe, aşa cum era
cazul cu acest om, cu optimismul său rămas intact şi cu sufletul încă senin.
Majoritatea rămâneau distruşi psihic pentru tot restul vieţii.
În timpul celor trei săptămâni cât am stat la Administraţia lagărului, înainte
de a ne duce să ne luăm în primire sarcinile la şine, s-a întâmplat ceva care ne-a
şocat şi ne-a făcut să ne îngrijorăm în legătură cu locul în care ajunsesem şi cu
ce ne aştepta de acum încolo. La Administraţia lagărului exista întotdeauna un
paznic de noapte. Într-o noapte, întâmplarea a făcut ca paznicul să fie un tânăr
specialist foarte educat (ca şi noi), care se afla la PeciorLag de ceva vreme şi
lucrase mult timp la şine. În dimineaţa următoare, după ce tocmai ieşise din tura
de noapte, s-a descoperit ca tânărul specialist se spânzurase. Modul în care
alesese să facă acest lucru era destul de neobişnuit. Legase un capăt al sforii de
mânerul unei ferestre, iar la celălalt făcuse un laţ, pe care şi-l trecuse pe după gât
şi se întinsese apoi pe podea. Frânghia era exact atât de lungă încât, întinzându-
se pe podea, laţul să se strângă. Dacă se ridica, laţul se slăbea. Am înţeles în
acel moment că tânărul preferase chiar şi o astfel de moarte extrem de
chinuitoare, decât să mai trăiască în Gulag.
Este important de înţeles că, după ce ajungeai să lucrezi în Gulag, nu mai
exista posibilitatea să pleci de-acolo când şi unde doreai. Ca să renunţi la o
slujbă în Gulag, trebuia să obţii mai întâi permisiunea directorului Secţiei cadre
al NKVD. Şi pentru că exista o criză de personal în Gulag era aproape imposibil
să obţii o asemenea permisiune (cu excepţia, bineînţeles, a cazurilor în care
reuşeai prin mită sau erai extrem de norocos).
Revenind însă la Administraţia lagărului, aş vrea să spun cât de dificil trebuie
să fi fost pentru conducerea PeciorLagului să dirijeze totul de la Abez. După cum
am menţionat, lagărul PeciorLag se întindea de-a lungul viitoarei linii de cale
ferată proiectată să măsoare 500 de kilometri. Se afla practic la Cercul Arctic,
unde nu existau drumuri sau sisteme de comunicaţie. Unităţile în care trăiau şi
munceau deţinuţii se înşirau de-a lungul acestei distanţe de 500 de kilometri. De
aceea, Administraţia lagărului şi celelalte secţii sau birouri nu puteau să
comunice cu aceste unităţi de deţinuţi decât folosindu-se de un aparat numit
selector. Era un fel de telefon cu un buton pe mâner pe care, dacă-l apăsai, puteai
fi auzit, dar fără să-l auzi însă şi pe interlocutor în acelaşi timp 69.
Unităţile nu puteau lua legătura cu Administraţia decât prin scrisori sau prin
intermediul selectorului. Din moment ce linia de cale ferată nu era construită,
existând numai nişte şine provizorii, orice transport către unităţile de deţinuţi se
făcea fie cu ajutorul saniei iarna, fie cu ajutorul cailor vara. În zonele din
apropierea râurilor Usa sau Peciora, puteau fi folosite şi bărcile. Scrisorile de la
unităţi către Administraţie ajungeau în câteva săptămâni, iar ca să ajungă
dincolo de hotarele lagărului era nevoie de luni de zile. Nu existau cărţi, cu
excepţia celor câteva pe care le aduseseră oamenii când veniseră aici şi a
literaturii de propagandă care ne era trimisă de la Administraţie. În lagăr nu era
curent electric, astfel încât în timpul lungilor nopţi de iarnă eram nevoiţi să
folosim „lămpi cu ulei”, care erau de fapt nişte cutii de conserve goale în care
turnam „combustibil” şi improvizam un fitil. Nu vorbesc de lămpi cu becuri.
Cu alte cuvinte, activitatea zilnică era dirijată în unităţi prin intermediul
selectorului. De obicei, când ridicai receptorul, tot ce reuşeai să auzi era o
înşiruire de blesteme şi ameninţări cu detenţia în lagăr, dacă ratai îndeplinirea
planului zilnic, săptămânal sau lunar. Rar, şi de regulă în mod cu totul
neaşteptat, cei din conducere apăreau pentru câte-o vizită scurtă în unitate. O
dată pe lună brigadierul-şef şi şeful de unitate (dacă exista unul, pentru că multe
unităţi nu aveau şef, sarcinile acestuia fiind preluate tot de brigadier) erau
chemaţi la secţie ca să confirme planul lunar şi să prezinte pe scurt situaţia.
Administraţia lagărului chema însă foarte rar.
În general, nu mai existau şi alţi civili în unitate în afară de brigadierul-şef şi,
câteodată, de şeful de unitate sau de comandantul plutonului de pază. Uneori era
trimisă o asistentă medicală, pentru o scurtă perioadă, dar de obicei foloseam
unul dintre deţinuţii care aveau ceva cunoştinţe medicale, în caz că aveam nevoie
de ajutor. O mare parte dintre deţinuţi erau bolnavi cronici din cauza condiţiilor
climatice dure, a hranei insuficiente, a hainelor nepotrivite, a celor 12 ore de
lucru în aer liber în fiecare zi, a absenţei medicamentelor, plictiselii din barăci, a
stării de deprimare şi dezolare continue şi a multor altor cauze. Cei care aveau
probleme grave erau trimişi la spital, dar ceilalţi rămâneau pe picioare, lăsaţi
numai în grija altor deţinuţi cu o oarecare pregătire medicală. Absenţa medicilor
în unităţi avea un impact extrem de grav asupra randamentului deţinuţilor
dovedit în munca lor.
 CAPITOLUL 6
BRIGADIER-ŞEF DE UNITATE,
PRIMUL CONTINGENT DE DEŢINUŢI
Schiori voluntari din războiul cu Finlanda

La câteva săptămâni de la cea de-a 23-a sărbătoriri a Revoluţiei din Octombrie

70, am părăsit, noi trei, Administraţia lagărului, îndreptându-ne cu o sanie spre
noile slujbe, în „Sivaia Maska”. După cum spuneam, aceasta era cea mai
nordică zonă din lagăr, cunoscută şi ca Sectorul 6 al Regiunii 3 a lagărului. Am
traversat cu sania apele îngheţate ale râului Usa, până la casa îngrijitorului de
geamandură, unde depozitasem câteva din lucrurile noastre, în drum spre Abez.
Toate lucrurile se aflau acolo aşa cum le lăsasem, inclusiv schiurile şi bocancii.
Înainte să plecăm, ni s-au dat nişte cojoace scurte, cizme îmblănite şi căciuli
de blană. La sfatul celor care mai locuiseră în nordul extrem, purtam pantaloni
matlasaţi şi pufoaice pe sub cojoace şi ne umplusem cizmele de pâslă cu paie,
apoi ne îngropasem pur şi simplu în paie pe sanie. Aceasta era condusă de acei
deţinuţi cărora li se permitea să se mişte liber în perimetrul lagărului, fără a fi
nevoie de gărzi înarmate 71. Şi ei erau încotoşmănaţi în acelaşi tip de pufoaice şi
purtau acelaşi tip de cizme. Sania aluneca încet înspre nord, pe drumul neted,
de-a lungul râului Usa. Eram pregătiţi să ne înfruntăm soarta.
Pe drum, obrajii au început să ne îngheţe din cauza zăpezii şi a gerului. Mai
întâi am observat o uşoară roşeaţă, după care, brusc, o pată albă care se întindea.
Cel care conducea sania ne avertizase că, dacă roşeaţa pălea şi nu ne mai
simţeam obrazul, trebuia să ne frecăm imediat cu zăpadă pe faţă. Asprimea
climei polare ne era de-acum cunoscută. După această primă călătorie, ne-am
obişnuit să ne înfăşurăm şi faţa în fulare, atunci când călătoream cu sania sau pe
cai.
Când am ajuns la „Sivaia Maska”, Nikolai a rămas în unitatea lui din lagăr,
iar eu şi Volodia ne-am petrecut noaptea într-un cort. A doua zi, devreme, am
pornit amândoi din nou la drum. În timpul călătoriei am putut vedea, la dreapta
noastră, coama Munţilor Ural, acoperită de o pădure deasă. Pădurea era îngropată
sub un strat gros de zăpadă. Ici şi colo se mai iţea câte un arbust. După ce am
parcurs cam 14 kilometri înspre nord de la „Sivaia Maska”, am văzut, în sfârşit,
turnurile de pază ale unităţii mele din lagăr, Pernaşor, unde mă aştepta o nouă
viaţă.
Nu voi uita niciodată momentul în care ne-am apropiat de acel loc. Ningea
abundent. Chiar în faţă am văzut un grup de deţinuţi, în jur de şase, îmbrăcaţi în
pufoaice, peste care purtau mantale militare, venind dinspre un pâlc de copaci.
Purtau cizme de armată şi şepci de pe care steaua fusese desprinsă 72. Mergeau
aplecaţi mult în faţă, trăgând după ei o sanie încărcată cu lemne. În spatele lor,
cu o căciulă de blană, pâslari şi şubă cu gulerul ridicat, păşea un paznic VOHR,
ţinând sub braţ o puşcă cu baionetă. Întregul grup îşi croia drum spre lagăr.
Porţile s-au deschis, iar deţinuţii şi sania au dispărut imediat în zonă. Porţile s-
au închis la loc.
Paznicul cu puşca a luat-o în direcţia unui lung şir de barăci acoperite de
zăpadă, unde, aveam să aflu mai târziu, locuiau cei din plutonul de pază. Lângă
aceste barăci se vedeau două buncăre. Unul era al comandantului plutonului de
pază, care în acea zi era plecat din unitate. Celălalt buncăr îi adăpostea pe
instructorul politic şi pe soţia lui. Acesta primise ştire prin selector despre
sosirea mea. În timp ce mă ajuta să-mi duc lucrurile în buncărul lui, a părut
surprins să vadă că îmi adusesem de la Moscova şi schiurile. Volodia şi-a văzut
mai departe de drum spre cea mai nordică unitate de la PeciorLag, unde îl
aştepta noua slujbă.
Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut pentru mine instructorul politic a
fost să aleagă un grup de deţinuţi care să-mi sape un buncăr. În timp ce se săpa,
l-am rugat pe el să-mi arate Pernaşorul. De cum am intrat în zona unde se aflau
deţinuţii, m-a cuprins groaza.
Nu exista nici măcar o baracă în care aceştia să poată locui. Stăteau întinşi
direct pe pământ. Dăduseră la o parte zăpada de pe câţiva metri de pământ
îngheţat, desenând un fel de pătrate, şi îşi întinseseră acolo nişte aşternuturi
formate din mai multe ramuri tăiate din copaci. Erau întinşi pe aceste crengi în
hainele lor de armată şi cu ghetele în picioare, „odihnindu-se” după 12 ore de
muncă în acea zi.
Pe sub mantale, deţinuţii aveau pantaloni matlasaţi şi pufoaice. Pe cap purtau
şepci militare. Câţiva îşi înfăşuraseră capul în prosoape. Alţii înfipseseră crengi
de molid în zăpadă, în jurul capetelor, crezând probabil că astfel erau mai
protejaţi împotriva vântului rece. Fiecare brigadă avea un anumit perimetru
alocat pentru dormit, dar deţinuţii îşi schimbau frecvent locurile, în funcţie de
direcţia din care bătea vântul. Câţiva se mişcau prin curtea lagărului ca nişte
umbre.
În apropiere de poartă, la capătul lagărului, o brigadă de tâmplari făcea sicrie
73.
În tot acest timp, cei de la Administraţia lagărului continuau să ţipe prin
selector la şefii de unitate, cerându-le raportul cu câţi deţinuţi ieşiseră la muncă
şi câţi dintre ei îşi îndepliniseră norma corespunzătoare pentru 24 de ore. Tot
ceea ce-i interesa pe aceşti înalţi funcţionari era să ştie de câtă hrană era nevoie
pentru fiecare deţinut, porţia fiecăruia depinzând de munca prestată în ziua
respectivă. Şi ca să arate cât de serioşi erau cu asta, ne înjurau în mod constant
pe noi, şefii de unitate, şi ne ameninţau că ne aruncă în închisoare, „dacă nu
aveam grijă ca toţi deţinuţii să iasă la muncă şi să îşi îndeplinească norma”.
După cum am mai spus, cei care nu reuşeau să-şi îndeplinească norma nu
primeau decât 300 de grame de pâine şi supă.
Era clar că iarna îşi intrase în drepturi, iar construirea de barăci pentru deţinuţi
nu fusese inclusă în niciun plan. M-am întors spre instructorul politic şi l-am
întrebat ce se întâmpla de fapt acolo. Oare nu-i condamnam noi pe toţi aceşti
deţinuţi la moarte, obligându-i să facă faţă unor asemenea condiţii vitrege? Ca
răspuns, n-a făcut decât să-şi ridice mâinile, spunând că asta nu depindea de el şi
că nici el nu înţelegea exact ce se întâmpla. Nu aveam pe cine altcineva să
întreb, dar era clar că trebuia făcut foarte repede ceva pentru ca această problemă
să fie rezolvată. Dar mai exact ce?
Într-o dimineaţă, curând după aceea, Volodia a venit să mă vadă şi mi-a spus
că şi în unitatea lui situaţia era la fel de cumplită. Mi-a spus: „Fedia, ce-o să ne
facem? Ăsta e un coşmar! Când ne-au trimis aici de la Moscova, ne-au spus cu
totul altceva. Ce fel de reeducare prin muncă mai este şi asta, dacă aceşti deţinuţi
cu siguranţă vor muri toţi peste iarnă?”
Mi-a vorbit ca unui prieten apropiat, perfect conştient de faptul că şi în acel
moment continuam să fiu un candidat la statutul de membru al Partidului
Comunist (Volodia nu aderase niciodată la Comsomol şi nu era membru de
partid 74).
Dar ce puteau face doi tineri ingineri care abia sosiseră în Gulag – un fel de
stat în stat se părea – ce puteam face practic? Eram departe de Moscova şi nu
aveam posibilitatea de a lua legătura cu nimeni de acolo. Oficial, la PeciorLag
aparţineam atât de Moscova, cât şi de OBCOM (Comitetul regional de partid) al
RSSA Komi, care se afla în capitala republicii, în Sîktîvkar. Dar nu existau
drumuri spre Sîktîvkar şi nici lagărul nu era conectat în vreun fel cu cei din
comitet. Şi totuşi, conducerea de la PeciorLag era probabil la curent cu situaţia
reală din lagăr, din moment ce zilnic fiecare unitate din lagăr trebuia să raporteze
la Administraţie, prin intermediul selectorului. Fiecare şef de unitate prezenta un
raport succint cu ce reuşise unitatea sa să realizeze în decursul ultimelor 24 de
ore. În acel raport era inclus întotdeauna şi numărul deţinuţilor bolnavi, numărul
morţilor, situaţia alimentelor etc. Făceam acest lucru în fiecare zi.
Volodia aştepta un răspuns de la mine. Eram de acord cu el. Am discutat
timp îndelungat despre această situaţie extrem de dificilă, fără să găsim vreo
soluţie care să ne permită să ne descurcăm cu ce aveam în lagăr. În final, am tras
următoarele concluzii:
– Conform celor spuse de şefii Gulagului de la Moscova, deţinuţii erau
ţinuţi în lagăre pentru ca statul sovietic să-i poată reeduca prin muncă, iar
după ce îşi ispăşeau pedepsele, urmau să se întoarcă la o viaţă normală.
– Ceea ce nu se potrivea însă deloc cu cele de mai sus erau condiţiile
extreme de viaţă, care nu făceau decât să grăbească moartea acestor deţinuţi.
În condiţiile în care iarna sosise deja, am simţit că, înainte de orice altceva,
trebuia să facem tot ceea ce era necesar pentru a le salva viaţa oamenilor,
chiar dacă acest lucru ar fi însemnat oprirea lucrului la calea ferată pentru o
scurtă perioadă.
– Din moment ce nu dispuneam nici de prilejul şi nici de timpul de care
am fi avut nevoie pentru a convinge conducerea sectorului nostru şi pe
ceilalţi şefi din Gulag, în ordine ierarhică, în contextul în care oamenii
mureau sub ochii noştri, am decis că trebuia să acţionăm imediat,
folosindu-ne de cele mai rapide metode avute la îndemână pentru a salva
viaţa oamenilor aflaţi în responsabilitatea noastră.
– În acelaşi timp, având în vedere că guvernul sovietic desemnase lagărul
nostru ca având o mare importanţă pentru efortul de război, care putea
izbucni în orice moment, trebuia să ne îndeplinim şi planul lunar.
După ce am lămurit toate acestea, ne-am gândit cum să facem.
Ne-am amintit că observasem, când venisem la PeciorLag dinspre Abez,
multe trunchiuri de pin de bună calitate pe malurile râului Usa. Împreună cu
Volodia am hotărât că oamenii din unităţile noastre puteau aduce acei buşteni în
lagăr pentru a construi barăci. Am proiectat câteva barăci solide, o cantină, o
baie şi un „exterminator de păduchi” (o încăpere unde să putem ridica
temperatura până la 100°C pentru a distruge păduchii) şi, de asemenea, alte
corpuri de clădire de care ne gândeam că aveam nevoie.
Apoi, într-o noapte, am pus cap la cap toate aceste planuri de corpuri de
clădire, socotind totodată şi ce materiale aveam la dispoziţie. Nu aveam nici
măcar un cui. Nu exista un cui în niciuna dintre unităţile noastre.
Pentru a putea construi sobe în barăci a trebuit să-mi asum şi riscul de a fi
acuzat de distrugerea „proprietăţii socialiste” 75. La un moment dat, cineva
aruncase câteva vagonete miniere la mine în unitate. M-am gândit că puteam
răsturna aceste vagonete şi să le dăm o gaură în mijloc pentru conducte (aveam
nişte tablă la dispoziţie din care puteam face conductele). Puteam tăia o uşă la
un capăt al vagonetului, pe unde să băgăm combustibilul, şi urma să urcăm
toată construcţia pe un postament de piatră lipită cu pământ (nu aveam
cărămizi). Nu mai trebuia decât să fixăm conductele şi soba era gata.
Am luat hotărârea cu Volodia să adunăm deţinuţii din cele două unităţi şi să
le explicăm situaţia. Le-am spus că lagărul nostru fusese desemnat ca fiind de
mare importanţă pentru efortul de război şi că războiul putea izbucni în orice
moment, motiv pentru care Administraţia Generală a Gulagului cerea ca fiecare
deţinut să-şi ducă la îndeplinire planul stabilit pentru 24 de ore. Cum însă
începea iarna arctică şi vremea nu putea decât să se înrăutăţească, exista o mare
problemă legată de faptul că nu aveam barăci corespunzătoare şi alte clădiri
necesare în unităţile noastre.
Le-am propus deţinuţilor să facem cu toţii o pauză de două săptămâni de la
lucrul la calea ferată şi să ne construim lagărul. Le-am spus deschis că în timpul
acestor două săptămâni, noi (şefii celor două unităţi) trebuia să inventăm cifre
(tufta) pentru conducere 76 şi să spunem că fiecare deţinut şi-a îndeplinit norma.
Astfel, ne asiguram că în acest timp toţi deţinuţii primeau o porţie întreagă de
mâncare.
Trebuia să avem mare grijă, aşa că i-am rugat pe deţinuţi să promită că nu vor
spune nimic autorităţilor. Le-am spus că în timpul celor două săptămâni urma
să construim barăci, o sală de mese, o baie şi „un exterminator de păduchi”,
unde vom spăla toate aşternuturile. După cele două săptămâni pe care le aveam
la dispoziţie ca să construim lagărul, trebuia să muncim fiecare de două ori mai
mult, astfel încât să ne ducem la îndeplinire planul lunar de construcţie prevăzut
de Gulag. Le-am spus deţinuţilor că plutonul de pază aprobase strategia noastră.
Şi gărzile VOHR suferiseră destul din cauza condiţiilor din lagăr, la fel ca
deţinuţii, fără adăpost şi cu mâncare puţină, astfel încât şi ele erau mai mult
decât pregătite să ne ajute.
Volodia s-a întors la unitatea lui, gata să pună în practică tot ceea ce
stabilisem. Între schimburi, am strâns toţi deţinuţii din unitatea mea la un loc.
Până în acest moment îmi făcusem deja o idee despre cine era şi ce ştia să facă
fiecare. De exemplu, ştiam că am mulţi schiori foarte buni din Leningrad. În
1939, aceşti oameni se oferiseră voluntari pentru a lupta pe frontul din Finlanda,
guvernul recrutându-i să li se alăture batalioanelor de schiori care aveau rolul de
a-l surprinde pe inamic pe la spate 77. La acea vreme, şi eu şi Nikolai ne
oferisem voluntari pentru a ne alătura acestor batalioane, dar ni se explicase că,
pentru moment, nu primeau decât oameni din Leningrad. Am fost asiguraţi că,
în cazul în care s-ar fi decis să primească voluntari şi din alte oraşe, urma să fim
chemaţi. Rândul nostru n-avea să mai vină însă niciodată. Războiul cu Finlanda
s-a sfârşit la începutul anului 1940.
S-a constat că, atunci când aceste batalioane de schiori erau trimise dincolo de
linia frontului, nu se putea evita să nu lase urme de schi. Aviatorii finlandezi au
văzut aceste dâre, le-au luat urma schiorilor şi au distrus batalioanele respective.
Toţi cei rămaşi în viaţă, majoritatea răniţi, au fost luaţi prizonieri. După
terminarea războiului, ţările noastre au făcut schimb de prizonieri. Uniunea
Sovietică însă, în loc să-i trimită acasă pe aceşti bravi soldaţi ai noştri, i-au
trimis la muncă forţată în PeciorLag 78.
În noiembrie 1940, aceşti oameni încă nu ştiau care le va fi soarta, din
moment ce nu fuseseră niciodată condamnaţi oficial pentru ceva. Apoi s-au aflat
în lagăr ca deţinuţi şi erau trataţi ca atare. Câţiva dintre aceşti foşti soldaţi erau
studenţi, mulţi dintre ei de o vârstă cu mine. Nu există cuvinte prin care să le
poată fi descrisă suferinţa. Ori de câte ori unul dintre aceşti nenorociţi mi se
plângea în legătură cu soarta lui, îl priveam fără să fiu în stare să-l consolez în
niciun fel.
Cât am lucrat în lagăr, cea mai des întâlnită sentinţă pronunţată în cazul
majorităţii deţinuţilor era aceea de „trădător al patriei-mamă”. Ca urmare, cei
care nu aveau decât gimnaziu primeau cinci ani în lagăr, cei care aveau şi liceul
primeau între şapte şi opt ani, iar absolvenţii de facultate primeau zece ani.
În timpul discuţiei cu deţinuţii sub cerul liber în curtea lagărului le-am
explicat cum înţelegeam eu situaţia şi cum împreună cu Volodia luasem
hotărârea să încercăm să facem ceva. Le-am cerut să mă asculte şi le-am spus că
speram să fie de acord cu propunerea mea. În ochii neîncrezători ai oamenilor,
complet extenuaţi de muncă şi de vremea neprielnică, s-a aprins un licăr de
speranţă. Păreau să fi prins din nou viaţă şi s-au grăbit să aprobe cu toţii, într-un
glas, planul meu.
Le-am spus că ei ştiau cel mai bine cine ce se pricepea să facă. Le-am propus
să nominalizeze candidaţi pentru postul de ajutor de brigadier şi şefi de echipă,
astfel încât să putem forma brigăzi de tâmplari, dulgheri, sobari şi echipe de
oameni care să dea zăpada. Trebuia să curăţăm mai întâi zăpada de pe cărarea
care ducea de la lagăr până la râul Usa, de unde urma să smulgem trunchiurile de
pin din apele îngheţate, să tăiem buştenii în bucăţi mai mici (aveam fierăstraie)
şi să punem lemnul pe sănii pentru a putea fi cărat în lagăr. De asemenea, aveam
nevoie ca o parte din oameni să meargă să taie crengi în pădurile din apropiere,
deoarece din trunchiurile de pin nu puteam construi decât scheletul barăcilor şi
alte structuri, în timp ce pereţii urma să-i facem din scânduri acoperite cu crengi
şi iarbă.
Discuţia cu deţinuţii, în timpul căreia am ales şi un ajutor de brigadier, a fost
prietenoasă. Era un tânăr înalt, bine făcut, inteligent, foarte educat şi plăcut la
vedere, care, după cum vorbea, părea să fie din Leningrad. Cu ajutorul lui am
reuşit să rezolvăm repede toate problemele organizatorice, astfel încât imediat am
început lucrul.
După două săptămâni, cum ne propusesem, barăcile erau gata. Fiecare deţinut
îşi avea locul lui într-unul din paturile supraetajate (un astfel de pat avea locuri
de dormit pentru două persoane jos şi două sus). De asemenea, am construit şi
cantină, o baie cu saună, „exterminatorul de păduchi” şi o spălătorie.
Construisem un nou lagăr, durabil. De-a lungul cărărilor pietruite care făceau
legătura între clădiri am plantat brazi.
După cum plănuiserăm, în următoarele două săptămâni ne-am dedicat
îndeplinirii planului lunar la construirea căii ferate. Aveam tot dreptul să fim
mulţumiţi.
Între timp, i-am cunoscut mai bine şi pe ceilalţi civili din unitate, adică pe
cei care făceau parte din cercul meu social. Instructorul politic s-a dovedit a fi un
tânăr afabil, care abia dacă împlinise 30 de ani. Relaţia cu el a fost una de bună
prietenie. Când am ajuns să-l cunosc mai bine, mi-am dat seama că era un tip
inteligent, atent şi curajos. Mulţi îl credeau prea puţin educat, din cauză că nu
urmase decât patru clase la o şcoală din mediul rural.
De asemenea, plutonul de pază (gărzile VOHR) era format, de obicei, din
băieţi de la ţară, care nu aveau decât clasele primare, unii fiind chiar analfabeţi.
Înainte, aceşti oameni făcuseră parte din armată, apoi se înscriseseră să lucreze
câţiva ani ca gărzi VOHR ca să câştige mai bine. După armată şi după această
slujbă, urmau să se întoarcă în satele lor ca „oameni cu dare de mână”, să-şi
găsească o soţie şi să înceapă o nouă viaţă, fără să fie nevoiţi s-o pornească de la
zero. În ceea ce privea nivelul lor intelectual, în lagăr circula o poveste care
spune totul. Suna cam aşa:
Într-o dimineaţă, unei gărzi VOHR i-a fost repartizat un grup de deţinuţi pe
care trebuia să-l escorteze până la locul de muncă. Ea a dat următorul ordin:
„Aliniaţi-vă câte patru!”, iar răspunsul pe care l-a primit a fost: „Cetăţene
VOHR, nu suntem decât doi”. Auzind asta, garda s-a înfuriat şi a repetat
ordinul: „Aliniaţi-vă oricum câte patru, un soldat VOHR ştie mai bine!”
Instructorul politic îmi sugerase că cel mai bine pentru mine ar fi să mă
apropii de băieţii din plutonul de pază, aşa încât, din când în când, mă
întâlneam cu ei şi mai discutam. Vorbeam despre evenimentele întâmplate
recent în ţara noastră sau în care ţara noastră fusese implicată ori despre istoria şi
cultura sovietică. Uneori, le spuneam despre romanele sau cărţile pe care le
citeam. Încercam să răspund la toate întrebările pe care mi le puneau aceşti băieţi
simpli de la ţară. Aceste întâlniri ne-au ajutat să ne cunoaştem mai bine şi, în
final, s-au dovedit de real folos în munca mea.
Comandantul plutonului de pază s-a întors în lagăr după foarte mult timp.
Atunci când, în sfârşit, s-a întors, s-a dovedit că nici el nu era vreun intelectual
spilcuit. Nu socializa prea mult. Îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în
buncărul lui, împreună cu soţia, iar în rest se mulţumea numai să-şi ducă la
îndeplinire îndatoririle pe care le avea în calitate de comandant de pluton. Îmi
amintesc că, la un moment dat, mi-a cerut să reconstruiesc barăcile din lagăr,
pentru că, din punctul lui de vedere, aşa cum erau atunci nu puteau prezenta
siguranţă, deoarece erau construite din lemn de foioase. N-avea rost, cu alte
cuvinte, să încerci să discuţi cu el 79.
Înainte să plec de la Administraţia lagărului din Abez spre unitatea mea,
fusesem informat că voi prelua nu numai postul de brigadier-şef, ci şi pe acela de
şef de unitate. Mi se spusese că pentru mult timp n-avea să vină niciun alt şef de
unitate şi, prin urmare, trebuia să mă ocup şi de sarcinile care i-ar fi revenit
acestuia. Şeful dinainte plecase cu mai multe luni în urmă, dar încă nu fusese
găsit un înlocuitor. Practic, toate aceste explicaţii nu aveau alt rol decât de a mi
se pune în vedere că trebuia să ocup două funcţii, cu tot cu responsabilităţile
aferente. Însă, nu mi s-a spus foarte clar cum să fac acest lucru.
Oricum, de îndată ce m-am obişnuit cu ambele slujbe, mi-am dat seama că,
practic, trebuia să pornesc oricum de la zero cu toate, aşa că am început prin a-
mi alege oameni din rândul deţinuţilor cu care să lucrez. A trebuit să creez un
întreg aparat administrativ, incluzând aici ajutorul de brigadier, câţiva şefi de
echipă, un economist, un contabil, personal medical şi alte posturi.
Deţinuţii din unitate (ca toţi deţinuţii din lagăr, de altfel) munceau, după cum
am menţionat deja, în două schimburi. Primul schimb muncea de la ora şase
dimineaţa la şase seara, iar celălalt de la şase seara până la şase dimineaţa. Acest
lucru ne încurca destul de mult, pentru că era necesar să mărim şi numărul de
gărzi80. Activitatea trebuia să se desfăşoare pe două şantiere ale viitoarei linii de
cale ferată, astfel încât perimetrul în care urma să lucrăm era destul de mare.
Oricum, mai erau destule lucruri de făcut înainte să începem construcţia căii
ferate.
Treaba noastră era să construim terasamentele, să cărăm pământul excavat şi
să săpăm şanţuri de-a lungul şinelor. Însă, în fiecare zi, eram nevoit să trimit
diferite grupuri de deţinuţi să îndeplinească sarcini colaterale. Solul nefiind bun
ca liant, eram obligaţi să aducem pământ mai bun de la cea mai apropiată
carieră, cu căruţe trase de cai sau cu roabele. Trebuia să construim poduri sau
conducte pentru numeroasele râuleţe şi pârâiaşe care traversau şinele şi care, pe
timpul zilei, din cauza zăpezii care se topea, provocau mereu mici inundaţii.
Una peste alta, bunele relaţii pe care le aveam cu cei din plutonul VOHR m-au
ajutat să depăşesc aceste obstacole cu uşurinţă.
Oricum, în timp ce eram ocupat cu ridicarea barăcilor, mai mulţi deţinuţi
aleşi de instructorul politic îmi construiau buncărul. L-au terminat într-o singură
noapte, muncind sub ochii gărzilor înarmate şi folosindu-se numai de cazmale,
fierăstraie şi topoare. Buncărul semăna perfect cu cele în care locuiau
comandantul plutonului de pază şi instructorul politic şi era construit chiar
lângă acestea.
Deţinuţii au săpat mai întâi o groapă în pământul îngheţat, cam de trei metri
pe patru şi un metru adâncime. Zidurile, care se ridicau deasupra solului
aproximativ un metru şi jumătate, au fost întărite cu lemn de proastă calitate,
din cel care se găsea în zonă. Podeaua, tavanul şi acoperişul erau de asemenea
din lemn. Acea parte a zidurilor care se ridica deasupra solului şi acoperişul erau
învelite cu iarbă, care provenea de pe pământul îngheţat de lângă buncăr.
Oamenii au fost nevoiţi să dea la o parte zăpada, apoi să taie iarba.
Înăuntrul buncărului lăsaseră un fel de hol la intrare, iar în dreapta se afla o
băncuţă pe care stăteau două găleţi cu apă. Mai exista o uşă pe stânga şi o sobă
pe dreapta. Cea mai mare parte a sobei era construită în camera de locuit, dar
trebuia aprinsă de pe hol. Burlanul sobei ieşea afară prin acoperiş.
Pe peretele din fund al buncărului exista o mică fereastră, lângă care era o
masă. Atât pe peretele din dreapta, cât şi pe cel din stânga se aflau otomane,
saltelele fiind umplute cu fân şi acoperite cu pături de lână. Mă obişnuisem să
dorm pe una dintre ele, iar pe cealaltă mă odihneam în timpul zilei. Ori de câte
ori venea în lagăr cineva de la Administraţie se odihnea pe a doua „canapea”.
Această construcţie simplă a devenit prima mea casă în Gulag.
După ce buncărul a fost gata, instructorul politic mi-a recomandat un deţinut
care să lucreze pentru mine ca un fel de ordonanţă. Era un uzbec cu un început de
chelie, păr grizonat, care vorbea foarte prost ruseşte. Fusese condamnat la zece
ani de închisoare în Gulag pentru vina de a fi „jefuit proprietatea socialistă”.
Avea (la fel ca şi alţi uzbeci) foarte mulţi copii acasă. Când familia lui nu a mai
avut suficientă mâncare, iar copiii au început să-i moară de foame, a furat un sac
cu porumb de la silozul cooperativei 81 şi cineva l-a surprins. A fost condamnat
de un tribunal şi trimis să-şi ispăşească pedeapsa în lagărul de la Cercul Arctic,
la PeciorLag, în unitatea mea. Numele lui era Mamarisut Oglyi Ishankl.
Dimineaţa ieşea din lagăr fără gărzi înarmate care să-l însoţească şi venea la
buncărul meu, iar seara se întorcea să doarmă în lagăr. Printre îndatoririle lui ca
ordonanţă se aflau tăiatul lemnelor, aprinderea focului în sobă, umplerea găleţilor
cu apă şi pregătirea mesei. Făcea un plov 82 foarte bun, atunci când avea orez şi
carne.
Pentru că tot am amintit de mâncare, exista o mare problemă cu
aprovizionarea în lagărul nostru la acea vreme. Aveam destulă apă şi lemne, dar
puţină mâncare. După cum am menţionat, statul prevăzuse o creştere
semnificativă a numărului de deţinuţi la PeciorLag şi de aceea pregătise
suficiente cantităţi din alimentele de bază, haine şi materiale de construcţie.
Numai că, din cauza cumplitei clime nordice şi a faptului că râurile îngheţaseră
neaşteptat de devreme, vapoarele şi barjele care trebuiau să aducă proviziile în
lagăr rămăseseră blocate departe de Abez, ceea ce însemna că toate lucrurile de
care aveam nevoie pentru a supravieţui nu mai ajunseseră la destinaţie. Însă
oamenii – deţinuţii şi cei care trebuiau să se ocupe de lagăre – ajunseseră 83.
În momentul sosirii mele în unitatea de care urma să mă ocup, am aflat că nu
mai aveam decât făină şi sare ca să supravieţuim. Sectorul 6, care se afla la 14
kilometri de unitatea mea, trimitea pâine, din când în când, şi alte alimente (şrot
şi, rar, peşte îngheţat şi, foarte rar, carne). Deţinuţii mureau de foame, chiar dacă
îşi primeau raţia zilnică de pâine.
Regulile erau următoarele: oricine nu îşi ducea la îndeplinire norma
corespunzătoare pentru 24 de ore, putea primi 300 de grame de pâine (în jur de
zece felii) pe zi, cei care îşi îndeplineau norma primeau 600 de grame de pâine
pe zi, iar cei care şi-o depăşeau primeau 800 de grame. Dacă cineva îşi depăşea
cu mult norma, primea drept bonus peşte la masa de prânz.
Dacă nu exista carne care să fie dată drept bonus, cei mai harnici primeau
bucăţi din capete de animale, picioare sau măruntaie. Cei care munceau foarte
puţin nu primeau deloc pâine, numai puţină supă. Şi civilii care lucrau la calea
ferată erau hrăniţi destul de prost. În iarna 1940-1941, aproape că am uitat cu
toţii cum arătau ouăle, untul, laptele sau legumele.
În timpul iernii, toată lumea a începută să sufere de „ţinga”, în special
deţinuţii. În limbaj medical boala se numeşte scorbut şi poate atinge gradele 1,
2 sau 3. Eu am avut gradul 2, adică mici erupţii apărute pe corp (în special pe
abdomen) şi probleme cu dinţii. La gradul 3, deja începe să-ţi cadă dinţii. Ca să
poată stopa boala, care apare atunci când o persoană nu primeşte destule
vitamine din mâncare, toată lumea, civili şi deţinuţi, trebuia să bea tinctură din
ramuri de pin.
Chiar în prima iarnă în lagăr am descoperit, din întâmplare, o modalitate prin
care să ajut pe toată lumea din unitate cu această problemă. Iată cum s-au
petrecut lucrurile.
Aşa cum am spus, îmi adusesem cu mine şi schiurile. Într-o seară, curând
după sosirea mea la Pernaşor, în timp ce schiam la lumina lunii în jurul
lagărului, am observat nişte urme proaspete de schiuri. Erau nişte dâre ciudate,
pentru că în mijloc nu se vedeau urmele lăsate de obicei de caneluri, ceea ce
însemna că schiurile erau unele confecţionate manual. Bineînţeles că eram foarte
curios să aflu cine ar mai fi putut schia în apropiere de lagăr, aşa că m-am luat
după urme, în speranţa că voi da de schior. Gărzile VOHR nu plecau să schieze
singure (şi niciodată nu schiau numai de plăcere), iar comandantul plutonului şi
instructorul politic nu schiau deloc (deşi amândoi aveau schiuri, cu caneluri pe
mijloc). Ştiam că cea mai apropiată localitate din Republica Komi se afla la zeci
de kilometri depărtare 84.
N-a trecut mult până când, chiar în faţa mea, la lumina lunii, am văzut pe
cineva pe schiuri, care avea o talie neobişnuit de groasă. Se părea că era un
locuitor din Komi, care venea probabil dintr-o localitate destul de îndepărtată de
lagăr. Era evident că până aici călătorise cu o sanie trasă de reni (de obicei se
foloseau trei sau patru reni la o sanie). Se oprise undeva în apropiere de lagăr, îşi
pusese schiurile făcute de el acasă şi instalase prin tufişuri capcane pentru păsări.
În acel an, erau destul de multe potârnichii prin zonă şi se adunau în tufişuri.
Aceste tufişuri, cu crengile care se iţeau din stratul de zăpadă, se vedeau peste tot
în jurul lagărului. Arătau ca nişte insule plutind pe zăpadă.
Potârnichile săreau din creangă în creangă şi ciuguleau mugurii. Chiar în
drumul lor, ingeniosul locuitor din Komi pusese capcanele (făcute din păr de cal
şi nişte beţe mici), un fel de laţuri pe care le întinsese deasupra gropilor săpate
în zăpadă, între două crenguţe. După ce potârnichea îşi prindea capul în laţ,
cădea în groapă, se spânzura şi îngheţa. Am privit în timp ce omul îşi culegea
„recolta” din capcane şi cum punea altele noi. Potârnichile prinse atârnau de o
sfoară pe care şi-o legase în jurul taliei, ceea ce îl făcuse să arate aşa de ciudat
mai devreme.
Am schiat până în lagăr şi i-am povestit instructorului politic ceea ce
văzusem. Luasem una dintre capcane ca mostră. Cum aveam în unitate câţiva
cai, i-am sugerat să le tăiem din coadă şi să confecţionăm un fel de plase, pe care
învăţasem cum să le fac în copilărie (când îmi plăcea foarte mult să pescuiesc).
Apoi i-am propus să-i lăsăm să iasă din lagăr pe deţinuţii mai slăbiţi sau
bolnavi şi să-i învăţăm cum să întindă capcanele pentru potârnichi. Ideea mea a
dus la rezultate chiar mai bune decât m-aş fi aşteptat. În fiecare zi a acelei ierni
sumbre, toată lumea, inclusiv fiecare deţinut, a avut la masă carne de potârniche.
De fapt, am prins atât de multe, încât am şi conservat câteva la borcan, după ce
le-am fiert înainte înăbuşit.
Acum că aveam barăci încălzite şi mâncare în unitate, puteam trece şi la
construirea părţii de cale ferată care ne revenea.
Într-o zi, din senin, o furtună cu tunete şi fulgere s-a pornit chiar deasupra
mea. Cineva aflase cum reuşisem să construim barăcile pentru deţinuţi şi
raportase conducerii lagărului. Am fost acuzaţi de tufta (de a fi fabricat cifre) şi că
am păcălit autorităţile. Pe nimeni nu interesa faptul că planul lunar fusese
îndeplinit. Accentul se punea pe prima jumătate a lunii, când „păcălisem” pe
toată lumea. Era evident că eu şi Volodia urma să fim pedepsiţi, pentru a servi
drept exemplu pentru ceilalţi şefi de unitate din lagăr, ca să nu facă şi ei aşa
ceva. Şi ar fi început cu mine, în calitatea mea de membru de partid (Volodia,
după cum am spus, nu era membru de partid).
La scurt timp după primele semnale că urma să avem probleme, am primit un
mesaj prin selector. Era o citaţie prin care mi se cerea să mă prezint la o şedinţă
a partidului din cadrul Sectorului 6. M-am dus. Şedinţa avea loc într-un fel de
clădire construită din trunchiuri de pin, care se vedea că fusese ridicată de
curând. Mirosea a pin şi a răşină. Clădirea era luminată de câteva lămpi. La
prezidiu stăteau directorul Sectorului 6 şi secretarul organizaţiei de partid 85. În
hol se aflau câteva zeci de comunişti, care veneau din toate unităţile lagărului,
mai apropiate sau mai îndepărtate, şi chiar de la centru. Înainte să vină la
PeciorLag, majoritatea celor prezenţi mai lucraseră şi în alte zone din Gulag.
Înainte de a lucra într-un lagăr, directorul Sectorului 6 fusese în armată.
Acesta participase la „eliberarea” Bielorusiei 86 ca locotenent, în oraşul
Belostok, unde îşi întâlnise viitoarea soţie. Nu ştia absolut nimic despre
construcţii.
Cel care conducea întrunirea era secretarul organizaţiei de partid. Acesta a
început prin a informa grupul, pe un ton grav, că un anume tânăr specialist, care
era şi membru al PCUS, nici nu sosise bine de la Moscova şi deja decepţionase,
făcându-se vinovat de tufta. După ce a rostit în faţa tuturor comuniştilor din
organizaţie numele acestui personaj ruşinos, adică numele meu, secretarul a
propus să fiu exclus din partid şi a supus chestiunea la vot. În holul întunecos,
unde ne aflam strânşi cu toţii, puteai să vezi cum aburii ne ieşeau din gură. Apoi
a răsunat o voce şi cineva a spus că acuzatul trebuie lăsat să spună mai întâi
câteva cuvinte.
Prin urmare, mi s-a oferit şansa să vorbesc. Neputând vedea decât siluetele
celor din auditoriu şi fiind destul de agitat, le-am prezentat pe scurt biografia
mea. Le-am spus că, deşi primisem cele mai mari note la institut, alesesem să
merg să muncesc mai întâi undeva pentru a putea câştiga astfel experienţă pe un
şantier. Chiar înainte să-mi găsesc o slujbă, primisem repartiţie să lucrez în
Gulag. Le-am expus pe larg convorbirea cu şefii Gulagului de la Secţia cadre şi
cu cei de la Comitetul Central al PCUS, dinainte de plecarea mea la PeciorLag.
Am descris în câteva cuvinte cum arăta situaţia cu care mă confruntasem la
sosirea în unitatea mea din lagăr. Le-am explicat cum împreună cu Volodia
hotărâsem că, având în vedere apropierea iernii, trebuia să acţionăm rapid pentru
a putea salva vieţile oamenilor, din moment ce aceştia fuseseră condamnaţi la
muncă, nu la moarte şi am subliniat că nu avusesem practic cui să-i cerem vreun
sfat.
Am explicat adunării exact tot ceea ce făcusem, de la primele acţiuni până la
ridicarea barăcilor încălzite. Am recunoscut cu sinceritate că da, într-adevăr, la
începutul lunii am indus în eroare autorităţile cu bună ştiinţă, furnizând cifre
false, dar numai pentru că nu întrevăzusem nicio altă posibilitate de a ieşi din
acea situaţie extrem de grea. Am subliniat faptul că planul lunar pe care îl aveam
de îndeplinit la construirea liniei de cale ferată fusese respectat, în cele din urmă,
că viaţa deţinuţilor fusese salvată, iar acum aceşti deţinuţi puteau supravieţui
oricăror condiţii pe timp de iarnă. Atunci am auzit pe cineva din mulţime
exclamând: „Bună treabă!”
În acel moment, secretarul organizaţiei de partid m-a întrerupt, invitându-i pe
participanţii la întrunire să voteze excluderea mea din partid. Mulţimea însă a
insistat să mi se permită să termin de vorbit, iar cineva din hol a strigat: „Ar
trebui să rămână membru”. La final, când s-a votat propunerea secretarului
organizaţiei de excludere a mea din partid, s-a dovedit că numai acesta şi
directorul au votat pentru. Mulţimea a votat în unanimitate împotriva propunerii
de excludere, care a fost supusă la vot prima, „în ordinea prezentării”. La
următorul vot, pentru „rămânerea mea în partid”, toate mâinile din sală s-au
ridicat aproape simultan.
Astfel s-a încheiat aventura cu propunerea de excludere din partid. La final,
directorul Sectorului 6 (care aparţinea de NKVD, nu de Partidul Comunist) a
emis un ordin prin care eu şi Volodia eram aspru mustraţi pentru tufta. Aşa s-a
scris primul capitol al istoriei noastre în Gulag.
M-am întors de la şedinţă mai degrabă confuz. Pe de o parte, mă simţeam
mâhnit şi dezorientat, din cauza faptului că mi se refuzase înţelegerea de către
conducerea de la PeciorLag, pe de altă parte, mă simţeam încrezător că
acţionasem în mod corect şi că angajaţii din lagăr ne sprijiniseră.
 CAPITOLUL 7
ŞEF DE UNITATE

Aşa cum am spus, în afară de cei care se ocupau de pază, în unitate mai erau
doar doi angajaţi civili: brigadierul-şef şi şeful de unitate. Brigadierul-şef trebuia
să fie cineva cu o oarecare pregătire tehnică, în timp ce poziţia de şef de unitate
era rezervată unor persoane cu studii medii, care mai lucraseră în Gulag NKVD.
Când am sosit la PeciorLag, poziţia pe care trebuia s-o ocup era aceea de
brigadier-şef. În realitate însă, înainte să ajung la Pernaşor (numele unităţii),
unde urma să-mi preiau atribuţiile corespunzătoare acestei funcţii, am aflat că
trebuia să preiau şi sarcinile care corespundeau unui şef de unitate.
Apoi, într-o zi, mi s-a spus că am fost transferat la o altă unitate din
PeciorLag 87. După ce mi-am luat rămas-bun de la vechea slujbă de brigadier-şef
şi, în acelaşi timp, şef de unitate la Pernaşor, am fost informat că şi la noua
unitate urma să ocup, de asemenea, aceleaşi două poziţii, din moment ce nici
acolo nu se afla nimeni care să poată ocupa postul de şef de unitate. De fapt, mi
s-a spus că nu se ştia când va sosi vreun şef, aşa încât eram nevoit să preiau din
nou atribuţiile cumulate ale celor două slujbe, şef de unitate şi de brigadier-şef.
După ce am fost şi şef de unitate şi brigadier-şef timp de mai multe luni în
noua unitate unde fusesem repartizat, într-o zi am aflat că trebuia să sosească un
şef de unitate, care deja fusese numit în funcţie. Aşteptam cu nerăbdare să-l
întâmpin. Preluarea sarcinilor administrative şi de conducere de către acesta avea
să-mi uşureze foarte mult munca şi să-mi lase mai mult timp la dispoziţie
pentru a mă putea concentra pe chestiunile tehnice. Însă, nici n-a sosit bine noul
şef în unitate, că au şi venit după el. De fapt, nici nu fusese trimis aici pentru a
prelua o funcţie de la bun început, ci fusese trimis ca deţinut.
Lucrurile s-au petrecut în felul următor. Înainte să ajungă la noi, după ce-şi
părăsise postul anterior (lucrase tot într-un lagăr de muncă forţată), persoana în
cauză se oprise la Leningrad. Acolo, în timp ce se afla într-un tramvai foarte
aglomerat, i s-a furat pistolul. Când a realizat că-i lipseşte arma, a cerut ca
tramvaiul să fie oprit. Toată lumea a fost cercetată, dar nu s-a găsit nici urmă de
armă.
Investigaţiile în acest caz au durat foarte mult, părând să se lungească la
nesfârşit 88. Chiar înainte de sosirea sa la PeciorLag, cazul fusese rezolvat şi, ca
urmare, bărbatul primise o sentinţă de trei ani de închisoare. În momentul în
care i-a fost anunţată sentinţa noului meu şef de unitate, a şi fost încarcerat, acolo
pe loc, în lagăr. Am putut vedea astfel cum i s-a ordonat să se încoloneze la apel
alături de ceilalţi deţinuţi şi cum, mai târziu, s-a întors de la muncă împreună cu
ei. Era uşor reperabil, deoarece încă mai purta haina din blană de oaie
(„cumpărată din afară”, adică din afara Gulagului). Am rămas surprins de faptul
că ceilalţi deţinuţi nu-i sfâşiaseră încă haina, deşi ieşea clar în evidenţă dintre
jiletcile matlasate şi cămăşile căptuşite pe care le purtau ceilalţi. În orice caz,
curând avea să fie transferat în altă parte.
În ceea ce mă priveşte, asta a însemnat încă o lungă perioadă în care a trebuit
să mă ocup de cele două funcţii cu atribuţiile corespunzătoare. Nu l-am putut
uita niciodată pe acest om, chiar dacă nu am lucrat împreună decât pentru o
perioadă foarte scurtă (nu mult după sosirea lui, am fost transferat la o altă
unitate).
Mi-l amintesc atât de bine pentru că ştiam că fusese numit şef de unitate în
lagăr, după ce mai înainte se aflase în custodie aşteptându-şi pedeapsa cu
moartea 89 timp de 11 luni. Aproape îşi pierduse minţile în timpul acestei
experienţe, apoi reuşise să-şi revină. În momentul în care medicii au decis că era
sănătos, îl trimiseseră în Gulag. La sosire, fusese repartizat în Sectorul 6, în cea
mai nordică unitate, adică în unitatea mea (este adevărat că unitatea lui Volodia
se afla şi mai la nord de a mea, dar acolo exista deja un şef de unitate).
Noul şef era un tip uscăţiv, avea în jur de 30 de ani, părul deschis la culoare,
pieptănat pe spate, şi trăsături energice. Avea un nas lung şi ascuţit, cu o uşoară
protuberanţă, şi nişte buze subţiri, pe care de obicei le ţinea strânse. Mişcările
sale erau iuţi, iar judecăţile categorice.
Buncărul lui se afla lângă al meu, aşa că n-aveam unde să mă duc ca să scap
de el. Când s-a apucat să bea, a început şi să treacă pe la mine, unde rămânea cu
orele şi îmi relata iar şi iar detaliile condamnării sale la moarte. Aproape că
reuşise să mă scoată din minţi, dar nu aveam ce să fac. În jurul nostru nu era
nimic altceva decât noaptea întunecoasă şi tundra.
Aş fi bucuros dacă aş putea să uit chiar şi acum poveştile lui, dar nu-i poţi
comanda memoriei ce să uite şi ce nu. Iată unele din lucrurile pe care mi le-a
spus.
La întrebarea cum de ajunsese să ocupe un post atât de neobişnuit, mi-a
răspuns că atunci când a fost lăsat la vatră, primise o slujbă la închisoarea
Butîrka din Moscova 90. Într-o zi, maşina închisorii intrase în curte cu un grup
de arestaţi. Porţile de la curtea interioară aveau o problemă şi rămăseseră blocate,
astfel încât fuseseră nevoiţi să-i lase pe deţinuţi să coboare din maşină în curtea
exterioară. Unul dintre ei observase că porţile de la curtea exterioară nu fuseseră
încă închise şi o luase la fugă pe acolo. Fiind de serviciu, actualul meu şef de
unitate se afla chiar în apropierea porţilor. Şi-a scos imediat sabia şi i-a înfipt-o
deţinutului, care încerca să evadeze, în coloana vertebrală.
Gărzile închisorii, care din neglijenţă lăsaseră poarta deschisă, au fost
pedepsite. Ofiţerul de securitate (actualul meu şef de unitate) reuşise însă să-l
oprească pe cel care încerca să evadeze, astfel încât el primise o repartiţie în altă
parte. La noua slujbă, misiunea sa era ceva mai „specială”, urmând să exercite
de fapt meseria de călău, adică să-i împuşte pe inamicii Uniunii Sovietice. Şi-a
dat acordul pentru transfer, astfel încât, după o perioadă de pregătire, a fost trimis
în vechiul oraş rusesc Uglici 91.
Îmi povestise că, timp de mai multe zile, între misiuni nu avea nimic altceva
de făcut decât să stea degeaba. Se odihnea. Apoi, după ce în închisoare se
adunau un număr mai mare de condamnaţi la moarte, autorităţile fixau o dată
pentru execuţie. Un grup care se bucura de o încredere specială, aparţinând de
Secţia de securitate a închisorii din Uglici, era trimis să aleagă cu mare atenţie
locul din pădure unde se săpa o groapă. Aceasta era păzită până în momentul în
care avea loc execuţia. Noaptea, şefii închisorii îi transportau pe condamnaţi într-
un camion acoperit până la groapă. În afară de gărzi şi de cel care trebuia să se
asigure că execuţia avea într-adevăr loc, mi-a povestit el, se mai afla acolo şi un
medic, a cărui datorie era să constate moartea şi să întocmească documentele
necesare.
Unul câte unul, condamnaţii erau aduşi din camion şi forţaţi să se pună în
genunchi, cu faţa spre groapă, apoi erau împuşcaţi în ceafă şi cădeau. Mi-a
explicat că de la împuşcătura în cap, trupul se răsucea cu faţa în sus şi se
întorcea abia după ce ajungea pe fundul gropii. Doctorul cobora în groapă şi
constata moartea. Apoi îi venea rândul următorului condamnat.
Mi-a povestit că, din când în când, câte unul dintre condamnaţi refuza să facă
ceea ce i se spunea şi să îngenuncheze supus pe marginea gropii. În aceste
cazuri, gărzile trebuiau să ajute, iar sarcina călăului devenea ceva mai
complicată.
 După ce misiunea era îndeplinită şi se umplea groapa, era acoperită cu pământ
şi orice urmă a ceea ce se întâmplase acolo era ştearsă cât se putea mai bine.
După fiecare astfel de misiune, călăul se ducea să se îmbete, încercând să nu se
gândească la ceea ce făcuse, până când era din nou solicitat. Mult timp, acesta
rămăsese convins că munca lui era una importantă şi onorabilă, pentru că îi
elimina pe duşmanii Uniunii Sovietice. Era convins că nu oricui i se putea
încredinţa o astfel de misiune.
Însă, într-o zi a trebuit să împuşte o fată de 14 ani. Înainte s-o ucidă, i s-a
spus că această fată, nu numai că era fiica unui „duşman al poporului”, dar era şi
„spion german”. Brusc, în minte i s-au ivit atunci o mulţime de întrebări.
Trebuia să ucidă o fată de 14 ani dintr-un vechi orăşel rusesc, aflat departe de
front. Unde şi pe cine putuse să spioneze această copilă?
Când a fost adusă la locul execuţiei, fetiţa şi-a ţinut capul sus şi n-a protestat
în niciun fel, însă când au condus-o spre groapă, a vorbit. A zis că nu înţelegea
de ce îi luau viaţa. „Chiar şi Stalin a spus că nu se fac vinovaţi copiii de
greşelile părinţilor, aşa că, de ce eu?” Nu ştia, mi-a explicat călăul, că era
acuzată de a fi fost „spion german”.
Conform spuselor noului şef de unitate, după execuţia acestei fete s-a cufundat
într-o beţie atât de cruntă, încât ajunsese să nu mai simtă nimic. Curând, l-au
trimis la spitalul de nebuni.
Mi-am ascuns fericirea când am primit o nouă misiune şi a trebuit să-l
părăsesc pe acest interlocutor nedorit. După începerea Marelui Război pentru
Apărarea Patriei, toţi şefii de unităţi au fost rechemaţi în armată. Toate
îndatoririle lor au trecut în sarcina brigadierilor, care, atâta timp cât lagărele erau
considerate ca fiind de o importanţă vitală pentru efortul de război, au scăpat de
înrolare. Chiar dacă un brigadier insista să plece pe front, i se refuza acest lucru.
Nu l-am mai întâlnit niciodată pe acest şef de unitate despre care am vorbit şi
nici n-am mai auzit vreodată de el.

CAPITOLUL 8
O SCHIMBARE ÎN CONDUCEREA DE LA
PECIORLAG
 Angajaţii civili din lagăr nu aveau radiouri şi nici nu primeau ziare. Tot ceea
ce ştiam despre ce se întâmplă în ţară şi despre condiţiile din alte sectoare din
lagăr aflam prin intermediul selectorului. Toată lumea din unităţi şi subunităţi
şi până la Administraţia lagărului era nevoită să-şi pună baza în selector. De câte
ori ridicai receptorul şi te aplecai să apeşi pentru a forma un număr, puteai auzi
pe linie bâzâitul unei conversaţii. Apoi dura destul de mult până reuşeai să
vorbeşti cu cineva anume. Şi ce nu auzeai când îţi apropiai receptorul de ureche!
Tot aşa primeam însă şi informaţiile de care aveam nevoie, cu mult înainte de a
le afla în mod oficial.
Nu-mi amintesc exact când s-a întâmplat, dacă a fost în decembrie 1940 sau la
începutul lui 1941, dar, într-o zi, am auzit că la Moscova fuseseră luate măsuri
drastice de schimbare a întregii conduceri de la PeciorLag, pornind de la
Administraţie şi până la unităţi 92. Cred că Moscova recursese la această măsură
din cauza veştilor care ajunseseră până la centru privind numărul mare de morţi
în rândul deţinuţilor de la instalarea iernii arctice. Se zvonea că întreaga
conducere de la PeciorLag fusese arestată şi împuşcată 93.
De asemenea, s-a auzit că urma să fie împuşcat şi directorul Sectorului 6 94.
Acesta încercase să se sinucidă, dar glonţul i-a trecut pe lângă inimă. Oricum, în
momentul în care erau arestaţi directorii de sectoare, el se afla în spital. Însă,
după ce s-a recuperat fizic, şi-a pierdut minţile. A rămas în spital cu acest
diagnostic atât de mult, încât până la urmă a fost uitat acolo. Am auzit că, în
final, a fost externat şi a trăit o viaţă normală. Existau zvonuri conform cărora
acesta reuşise să evite condamnarea la moarte tocmai datorită abilităţilor sale de
„mare manipulator”. Oamenii erau de părere că, de fapt, fostul director numai
simulase, extrem de abil, tentativa de sinucidere şi apoi nebunia, reuşind astfel
să-i învârtă pe degete pe toţi ceilalţi „manipulatori” din jurul lui. Şi poate că
aceştia chiar l-au ajutat.
Moscova a trimis la PeciorLag alţi şefi, acoperind de la cea mai
nesemnificativă până la cea mai înaltă poziţie. Ziarul lagărului, Calea ferată a
lui Stalin, îi ridica acum în slăvi pe acei şefi de unitate care nu căzuseră în
capcana de a urmări creşterea producţiei cu orice preţ. De asemenea, îi apostrofa
pe cei care neglijaseră cu totul nevoile deţinuţilor, provocând astfel decese
inutile. Primul lucru pe care l-a făcut noua conducere, imediat după ce s-a văzut
instalată la PeciorLag, a fost să aducă materialele lăsate pe acele vapoare şi barje
blocate în apele îngheţate ale fluviului Peciora şi ale râului Usa. Acele materiale
fuseseră trimise către Abez, în toamna lui 1940, şi aveam nevoie de ele.
Toţi şefii de unitate au primit o directivă prin care li se cerea să aleagă dintre
deţinuţii nepolitici (dintre penali) câţiva mai puternici şi sănătoşi, pentru a-i
trimite la Unitatea nr.93 din Sectorul 6. Acolo urma să se formeze o unitate
mobilă, care să construiască un drum pe gheaţă, pe cursurile de apă Usa şi
Peciora. Acest drum trebuia să permită accesul la vapoarele şi barjele blocate în
apele îngheţate.
Administraţia lagărului nu putea risca să folosească pentru aceeaşi misiune un
număr mare de „deţinuţi politici” 95. Aceştia nu erau consideraţi a fi demni de
încredere şi, de obicei, nu erau nici foarte bine clădiţi sau sănătoşi şi nici nu
reuşeau să supravieţuiască în condiţiile extreme ale climei nordice, ca ceilalţi
deţinuţi.
Prin urmare, din moment ce Administraţia nu avea voie să îi folosească pe
deţinuţii politici, era nevoită să aleagă din rândurile infractorilor de drept comun
pentru a forma unităţile mobile. În fruntea acestor unităţi mobile au fost puşi
foşti deţinuţi, care între timp deveniseră angajaţi civili ai lagărului. Aceşti
oameni se familiarizaseră cu viaţa din lagăr, iar după ispăşirea pedepsei luaseră
decizia de a-şi schimba viaţa şi de a rămâne în lagăr, de data aceasta având
statutul de angajaţi civili 96. De asemenea, erau familiarizaţi cu viaţa şi
obiceiurile deţinuţilor nepolitici, iar noua conducere de la PeciorLag înţelegea
cât era de important ca aceste unităţi să aibă şefi capabili să-şi exercite cu
adevărat autoritatea asupra unor infractori periculoşi, dar aveau în vedere şi
condiţiile grele ale vieţii din Gulag, ca să nu mai vorbim de munca pe râul
îngheţat, unde puternicele vânturi nordice băteau din toate direcţiile.
Astfel, Administraţia Gulagului a reuşit să construiască rapid un drum pe
gheaţă pentru ca oamenii să poată aduce încărcătura de pe vase. La PeciorLag,
mai mult decât orice, aveam nevoie de alimente.

CAPITOLUL 9
TRANSFER LA UNITATEA NR.93
Mâna de lucru: infractori periculoşi
 N-am aflat exact ce s-a întâmplat decât mai târziu. Schimbările de la
PeciorLag, care m-au afectat şi pe mine în mod direct, au început cu discuţii
prin selector. Mi s-a spus să merg la Sectorul 6 pentru a primi repartiţia la o
nouă slujbă. Ajuns acolo, am aflat că urma să fac parte din conducerea lagărului
nostru. Cei din conducerea Sectorului 6 m-au lăudat pentru faptul că, prin
măsurile urgente pe care le luasem, salvasem viaţa multor deţinuţi la începutul
iernii. Mă comportasem, mi s-a spus, ca un adevărat comunist, după care am
fost pus la curent cu faptul că şefii „se gândeau” să mă transfere la o nouă
unitate, Unitatea nr.93. Acolo urma să mă confrunt cu nişte probleme inginereşti
deosebit de interesante. Unitatea se afla la sud de sediul Sectorului 6, nu departe
de birourile Administraţiei lagărului.
Restul discuţiei s-a învârtit în jurul a ceea ce conducerea numea „frontul
muncii” de la noua slujbă, adică problemele inginereşti, fără să se facă nici cea
mai mică aluzie la mâna de lucru pe care mi-o puneau la dispoziţie cei din
Unitatea nr.93. În naivitatea mea, nici mie nu mi-a trecut prin cap să întreb.
Oricum, din momentul în care am aflat cu ce fel de deţinuţi trebuia să lucrez,
mi-a devenit foarte clar că mâna de lucru de acolo va fi principalul obstacol în
calea bunei desfăşurări a noii activităţi.
Realitatea era că, la acea vreme, majoritatea deţinuţilor (sau zekilor) nepolitici
de la PeciorLag, care se aflau într-o condiţie fizică cât de cât bună, erau de fapt
infractori, criminali şi gangsteri, mulţi dintre ei recidivişti. Aceşti oameni se
adaptaseră perfect în închisoare şi îşi formaseră chiar propriile obiceiuri şi reguli.
Pentru ei Gulagul era a doua casă.
Mai târziu, am înţeles că cei mai periculoşi dintre aceşti infractori nu
respectau decât propriile reguli, care se puteau reduce la una singură: „Noi nu
muncim”. Conform acestei reguli, singura muncă pe care o făceau aceşti oameni
de cea mai joasă speţă era aceea pentru propriul folos. Cu alte cuvinte, tăiau
lemne, aprindeau focul, găteau, îşi curăţau încălţămintea, dar nimic altceva. În
ideea de a-şi menţine stilul de viaţă, această scursură a societăţii îşi subordonase
o mare parte dintre cei mai neexperimentaţi, dintre „începători”, cu alte cuvinte,
prin ameninţări şi prin practicarea unor metode de intimidare. În primul rând,
aceşti nou-veniţi erau forţaţi să muncească pentru doi, adică pentru ei înşişi şi,
chipurile, în schimbul protecţiei oferite, pentru „naşii” lor. Şefii cu destulă
experienţă ai unităţilor mobile evitaseră să-şi aleagă oamenii dintre aceşti „naşi”,
atunci când formaseră echipele. Prin urmare, după ce deţinuţii selectaţi din
efectivul Unităţii nr.93 au plecat pentru a construi drumul pe gheaţă, n-a mai
rămas decât drojdia lumii infracţionale.
Administraţia lagărului mi-a ascuns toate aceste lucruri când mi-a prezentat
sarcinile noii mele slujbe. Cel mai probabil, aceasta era ideea celor mai vechi
cadre de la Administraţie, care reuşiseră să supravieţuiască epurării: „Toată
lumea te-a lăudat pentru curajul pe care l-ai demonstrat atunci, la începutul
iernii, când ai construit acele barăci încălzite pentru deţinuţi, aşa că a venit
timpul să ne arăţi cât de talentat eşti cu adevărat ca să poţi lucra cu aceste bande
de criminali, oameni care au fost respinşi chiar de către « ai lor» ”. Îşi spuneau,
probabil: „Dacă te crezi atât de deştept şi cu principii, ia să-ţi punem noi acum
la dispoziţie o echipă drăguţă cu care să poţi lucra confortabil!”
Când am fost chemat la conducerea Sectorului 6, tot ce mi s-a spus a fost că,
după plecarea celor selectaţi pentru a face parte din echipele mobile, mai
rămâneau în jur de câteva sute de deţinuţi pentru a lucra pe şantier. De
asemenea, am fost informat că la noua unitate nu exista brigadier, nici şef de
unitate sau cât de cât personal administrativ. Cu alte cuvinte, îmi revenea şi
sarcina de a-mi alege personalul, la faţa locului, după care puteam să mă apuc de
treabă. La sfârşit mi s-a spus, în treacăt, că toţi deţinuţii din Unitatea nr.93
refuzau să muncească.
Cei din conducere mi-au făcut cunoştinţă cu un tânăr îmbrăcat în haine de zek.
Avea în jur de 30 de ani, era ras în cap şi arbora un zâmbet larg, afabil (pe
măsură ce l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că avea un simţ al
umorului deosebit şi că îi plăcea foarte mult să glumească; era întotdeauna mai
mult decât predispus să se ia în râs; aceasta era maniera sa filosofică prin care
reuşea să se împace cu viaţa pe care era nevoit să o ducă). Tânărul îmi fusese dat
ca asistent în calitatea mea de şef al Unităţii nr.93. Ajutoarele şefilor de unitate
erau muncitori din lagărul pentru deţinuţii nepolitici, care, de obicei, aveau de
ispăşit pedepse foarte lungi. Aceşti zeki erau instruiţi pentru a munci în lagăr cu
cei din conducere sau, mai precis, pentru a-i asista în munca lor pe brigadierii-
şefi sau pe şefii de unitate. Statutul le permitea să se plimbe între graniţele
sectorului, fără a fi însoţiţi de gărzi înarmate. Pentru asta trebuia să poarte la ei
un permis cu o fotografie.
În orice caz, amândoi am fost informaţi că era nevoie să ne prezentăm de
urgenţă la posturile noastre, fără nici cea mai mică întârziere. Săniile erau deja
pregătite, aşa că, fără să înţeleg mare lucru din ce urma să mi se întâmple şi fără
să am nici ce mai vagă idee despre ce se aştepta de la mine, am fost împins la
propriu spre noua slujbă.
În sanie, ne-am acoperit bine cu fân. Pe drum, noul meu asistent mi-a
povestit câte ceva despre el. Înainte de a ajunge în închisoare, acesta fusese ofiţer
de securitate al NKVD, operând într-o fabrică de peşte din Taganrog 97. Acolo, a
sedus-o pe soţia şefului său, care aflase despre aventură şi îl „aruncase” direct în
Gulag pentru zece ani, sub acuzaţia că a furat un butoi de heringi putreziţi
(acuzaţia oficială era aceea de „jaf din proprietatea socialistă”).
Când i-am mărturisit că nu ştiam absolut nimic despre deţinuţii cu care urma
să lucrez, m-a mustrat mai întâi pentru cât eram de credul, apoi mi-a prezentat
care era situaţia. Vă puteţi imagina cum m-am simţit când mi-am dat seama în
ce capcană căzusem, din cauza naivităţii şi a lipsei mele de experienţă. Noul
meu coleg de muncă a observat cât de greu primeam veştile pe care mi le dădea.
A încercat să mă calmeze şi să mă convingă că lucrurile nu stăteau de fapt chiar
atât de rău şi trebuia să găsim împreună o soluţie pentru toate.
Când am ajuns în Unitatea nr.93 era deja seară. Imediat am fost trimişi să ne
odihnim. Eu am fost cazat la comandantul plutonului de pază, iar colegul meu
la ajutorul şefului de unitate.
A doua zi dimineaţă, asistentul a venit la mine şi mi-a spus, citez,
următoarele cuvinte: „Ei bine, şefule, permite-mi să raportez că din cei 300 de
deţinuţi pe care-i avem în unitate s-au aliniat pentru ziua de lucru numai zece
oameni, iar aceştia nu sunt dispuşi decât să aşeze lemnele în stive, pentru că nu
mai au ce arde în barăci”.
I-am spus că, în câteva minute, ajungeam şi eu în lagăr. Asistentul şi
comandantul plutonului de pază s-au grăbit să-mi explice că nu avea niciun sens
să mă duc până acolo. Mi-au repetat că deţinuţii erau dintre aceia care nu puteau
fi convinşi să facă absolut nimic. Am insistat totuşi să merg.
Spre deosebire de Pernaşor, aspectul acestui lagăr era complet deprimant. În
jur nu exista niciun fel de arbuşti sau molizi şi nici măcar nu erau făcute poteci.
Nu se vedeau decât câteva barăci foarte mari, iar bucătăria era amplasată în afara
lagărului. Am intrat într-una dintre aceste barăci. Nu existau panouri
despărţitoare, numai nişte scânduri de lemn, aşezate pe două nivele, de la un
perete la altul. Deţinuţii erau întinşi pe aceste scânduri. La celălalt capăt al
barăcii, un deţinut masiv, între două vârste, care purta cioc, repara nişte
încălţări. Punea o talpă la nişte ghete de pâslă, dar ne-a privit şi ne-a ascultat cu
mare atenţie, în timp ce vorbeam.
În mod normal, când un şef de unitate intra într-o baracă, cel care era şeful
respectivei barăci dădea comanda „Ridicaţi-vă!”, apoi raporta numărul oamenilor
plecaţi la muncă, al celor care se odihneau după ce ieşiseră din tură şi al celor
bolnavi. De această dată nimeni nu s-a mişcat şi nimeni n-a raportat nimic.
Niciunul n-a catadicsit măcar să ridice privirea spre noi, de parcă nici n-am fi
fost acolo. Salutul meu a fost întâmpinat cu tăcere.
M-am întors spre un deţinut mai în vârstă, care stătea întins pe pat, şi l-am
întrebat: „De ce nu eşti la muncă?” Drept răspuns, am auzit următoarea replică:
„Sunt de 25 de ani în Gulag şi n-am muncit niciodată şi tu crezi că o să
muncesc acum pentru tine, mucosule? S-o f… pe mă-ta!” În acel moment, toţi
au izbucnit în hohote de râs.
M-am dus până lângă el şi l-am privit în ochi. Unii dintre deţinuţi mă
priveau cu multă curiozitate, alţii cu ură. Câţiva s-au întors cu spatele. Atunci
am observat un deţinut mai bine făcut, cu păr roşcat şi roşu-n obraji, care în
mod evident era ţăran, şi mi-am spus: „Nimic nu-l va doborî vreodată pe acest
om, nici măcar nordul. Pariez că familiei lui i-a fost luat pământul”. L-am
întrebat şi pe el de ce nu era la muncă. Tânărul şi-a ferit privirea, într-un efort de
a-i imita pe ceilalţi.
După ce am părăsit baraca, asistentul mi-a spus: „Nu vom reuşi nimic până
nu vom descoperi cine e şeful lor”.
Şi eu şi comandantul eram de acord cu el. Asistentul s-a oferit să-şi dea
osteneala să afle cine era. N-o să spun cum a reuşit să facă asta, cert este că după
câteva zile ştiam clar că liderul era cel care purta cioc, ca profesorii, şi care în
momentul intrării noastre în baracă se ocupa cu repararea încălţărilor.
Am cerut să-l văd şi i-am vorbit pe îndelete. L-am întrebat de unde era, dacă
era căsătorit, dacă avea copii, unde se aflau aceştia, cu ce se îndeletnicise „afară”,
de când se afla la PeciorLag, de câte ori fusese închis şi tot aşa. La început
răspundea scurt, aproape monosilabic, şi destul de înţepat, dar după o vreme am
reuşit să-l fac să se simtă confortabil şi să-l conving să-mi vorbească. Mi-a spus
că se afla pentru a doua oară în închisoare şi că primise a doua sentinţă numai
pentru că încercase să evadeze, când mai avea doi ani de ispăşit din prima
pedeapsă. Fusese prins şi primise încă zece ani. După ce a terminat de vorbit, a
încheiat cu aceste cuvinte candide: „Cetăţene-şef, nici măcar nu încerca, n-ai cum
să ne faci să muncim”.
 Urmând sfatul pe care mi-l dăduse asistentul meu, i-am dat următorul
răspuns: „Bine, am înţeles, dar pune-te, te rog, puţin în locul meu. Sunt un
tânăr inginer, fără prea multă experienţă, dar un lucru ştiu sigur, că acest lagăr,
PeciorLag, a fost declarat ca fiind de importanţă militară. Războiul cu Germania
poate izbucni în orice clipă şi primul lucru pe care îl vor face naziştii va fi să
ocupe bazinul carbonifer Donbass, care nu ne va mai fi atunci de niciun folos.
Toate fabricile vor fi forţate atunci să-şi oprească producţia de armament şi de
echipament de război. De aceea, guvernul sovietic plănuieşte să construiască o
cale de acces spre zăcămintele de cărbune din Vorkuta. Ştiu că voi deţinuţii aveţi
propriile preocupări şi interese, însă treaba mea este să construiesc o linie de cale
ferată până la minele din Vorkuta cât mai repede posibil”.
Am continuat să-i vorbesc: „Dacă refuzi să participi la construirea acestei
linii, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să vă bag pe tine şi pe toţi prietenii tăi
în celula de pedeapsă 98. În schimb, dacă eşti de acord să lucrezi cu mine, te voi
lăsa să-ţi formezi propria brigadă de muncitori şi s-o organizezi cum crezi tu de
cuviinţă; nu voi interveni în niciun fel şi nu mă interesează pe cine vei alege.
Am încheiat şi o înţelegere cu plutonul de pază pentru ca brigada ta să fie lăsată
să se întoarcă de pe şantier după ce toţi membrii ei îşi vor îndeplini norma pe
ziua respectivă, fără să muncească un schimb întreg de 12 ore. De asemenea, îi
voi oferi brigăzii tale dreptul de a-şi trimite pe cineva care s-o reprezinte la
bucătărie, astfel încât să fiţi siguri că bucătarii vă pun deoparte toată mâncarea pe
care o veţi câştiga prin muncă. Prin urmare, când brigada ta îşi va depăşi norma,
membrii ei vor primi mai multă mâncare, corespunzător cu munca depusă. Iar
dacă oamenii tăi vor prefera aşa, voi aranja să fiţi cu toţii mutaţi în aceeaşi
baracă”.
I-am mai spus că nu eram dispus să aştept prea mult răspunsul, să se
gândească la propunerea mea şi s-o discute şi cu ceilalţi. Aşadar, mâine, am
încheiat, va fi una din două, în funcţie de ce decizie vei lua. Fie primesc lista cu
oamenii care vor face parte din brigadă şi care se vor alinia la ora şase fix
pregătiţi pentru o zi de muncă, fie tu şi prietenii tăi veţi fi imediat încolonaţi şi
duşi în celula de pedeapsă. Sper că m-am făcut înţeles.
Asistentul, comandantul plutonului de pază şi cu mine aşteptam cu nerăbdare
dimineaţa următoare. În acea dimineaţă am primit lista cu membrii brigăzii.
Erau recidivişti, tineri bine făcuţi, ajunşi în lagăr în timpul campaniei de
colectivizare, deţinuţi din Asia Centrală, care aveau o constituţie solidă şi nu
vorbeau aproape deloc ruseşte, şi alţii pe care era clar că recidiviştii aveau de
gând să-i folosească drept „vaci bune de muls”, în schimbul protecţiei împotriva
batjocurii şi violenţei care domnea în jur. Pentru mine a rămas un mister cum
de reuşiseră recidiviştii care nu fuseseră aleşi de colegii lor pentru a face parte din
brigăzile mobile să păstreze (pentru a-i exploata) asemenea deţinuţi robuşti.
Printr-o înţelegere pe care o încheiasem cu cei de la pază, un pluton special de
gărzi urma să însoţească această brigadă până la locul de muncă. Lucrul consta
în săparea unui şanţ în pământul îngheţat şi lărgirea altuia deja săpat, unde urma
să construim viitoarea linie de cale ferată. Plecarea din lagăr s-a făcut la ora şase
fix, iar la şapte am trecut să văd ce se întâmpla pe şantier. Toată lumea stătea în
jurul unui foc. Am trecut din nou pe la ora opt, numai ca să constat că situaţia
era neschimbată. La fel şi la nouă. Atunci m-a strigat şeful brigăzii: „Cetăţene-
şef, hai să tragi un fum”. M-am aşezat şi am început să vorbim despre diverse
lucruri. Îmi dădeam seama că mă studiază. M-am comportat ca şi cum nu aveam
niciun dubiu că lucrurile vor fi aşa cum stabilisem şi că, în final, deţinuţii se vor
apuca de lucru. Am stat cu el şi am fumat o ţigară. Apoi m-am ridicat să plec.
Brusc, şi-a băgat patru degete în gură, a scos un fluierat şi a dat următoarea
comandă: „Gata, trupă, să-i dăm drumul!” Toată lumea, cu excepţia câtorva
indivizi care făceau parte din elita criminalităţii 99, şi care rămăseseră lângă foc,
s-a ridicat şi a început să lucreze cu spor. Pe la ora două după-amiaza, am auzit
un strigăt de la linii: „Şefule!”. M-am dus să văd, iar şeful brigăzii mi-a spus:
„Verifică!”
Îşi depăşiseră norma. Oamenii şi-au pus pe umăr târnăcoapele, răngile şi
lopeţile şi, cântând în cor un cântec plin de înjurături, au trecut însoţiţi de gărzi
pe lângă ceilalţi deţinuţi care continuau să muncească şi s-au întors în zonă. Îi
aştepta o cină substanţială. În acea zi au început să muncească şi ceilalţi
deţinuţi, care nu făceau parte din brigadă. După câteva zile, şeful mi-a cerut ca
brigada lui să fie mutată într-o altă baracă.
Astfel, la aproximativ două săptămâni după sosirea mea în Unitatea nr.93,
programul de muncă a început să intre în normal. Părea că totul mergea în
direcţia bună şi că puteam să mă declar mulţumit.

CAPITOLUL 10
 TENTATIVĂ DE REVOLTĂ ÎN UNITATEA NR.93

Odată instalată noaptea arctică, nu mai vedeam soarele decât foarte puţin. Era
interesant să priveşti cum se schimba cerul. Spre sud, din cauza infinitului
orizont alb, soarele apărea mai întâi ca un mic petic dintr-o minge mare roşie.
Atunci puteai privi la el fără prea mare efort, lumina nefiind orbitoare. În
schimb, această lumină făcea ca tot ceea ce se ridica chiar şi puţin deasupra
zăpezii (indiferent dacă era vorba de oameni sau de obiecte) să lase o umbră
incredibil de lungă. Apoi, acest mic petic din astrul ceresc dispărea, trimiţând în
urmă un fel de raze de rămas-bun. Zi după zi, soarele creştea tot mai mult pe cer,
până când s-a ridicat cu totul deasupra zăpezii. Această masă enormă, rotundă,
de un roşu intens, arăta acum de parcă ar fi fost aşezată exact pe linia orizontului.
Zilele deveneau din ce în ce mai lungi, iar soarele urca tot mai mult pe cer,
încetul cu încetul începând să încălzească pe timpul zilei zăpada. Noaptea însă
era din nou foarte frig şi totul îngheţa la loc. Gheaţa devenea de fapt şi mai
groasă, în scurt timp fiind atât de solidă, încât puteai păşi pe ea fără probleme,
ceea ce îngreuna destul de mult misiunea gărzilor, pentru că deţinuţii care
încercau acum să evadeze nu se mai împotmoleau în zăpadă. Puteau să alerge
mai repede, în speranţa că vor reuşi să ajungă la Munţii Ural, crescându-le astfel
şansele de evadare.
Într-o seară, în timp ce luam cina în buncărul meu, nu departe de zonă, un
tânăr soldat din plutonul de pază a venit la mine cu o figură îngrozită şi mi-a
spus cu o voce tremurătoare: „M-a trimis comandantul plutonului de securitate.
În lagăr s-a stârnit o revoltă!” Am lăsat mâncarea şi am fugit. Gărzile VOHR,
bine înarmate, încercuiseră deja lagărul şi îşi instalaseră mitralierele şi în
turnurile de pază.
Când am încercat să pătrund în zonă, soldaţii au refuzat să mă lase. Am
insistat atât de mult şi cu atâta tărie, încât până la urmă l-au chemat pe
comandant. El mi-a explicat că zekii începuseră o revoltă, cerând să fie lăsaţi să
iasă din lagăr. Motivele nu erau încă foarte clare, dar era cert că în acel moment
era prea periculos să intru în zonă, pentru că aş fi putut fi omorât. Am insistat în
continuare să mă lase să intru, pentru a putea vorbi cu şeful revoltaţilor.
Comandantul a cedat, dar mi-a cerut să scriu un fel de declaraţie, în care să
precizez că fusesem avertizat în legătură cu pericolele care mă aşteptau înăuntru
şi că îmi asumam întreaga responsabilitate în ceea ce privea eventualele
consecinţe. După ce am scris această declaraţie, gărzile m-au pus să scot tot ce
aveam prin buzunare şi mi-au spus că îmi păstrează toate nimicurile acelea pe
care le aveam asupra mea, pe motiv că, dacă zekii ar fi pus mâna pe ele, ar fi
putut să le folosească pentru a mă răni. Le-am lăsat briceagul, nişte bani şi
actele. M-au lăsat totuşi să păstrez un bloc de notiţe şi un creion, pe care le
purtam întotdeauna cu mine când mă aflam în zonă.
M-am îndreptat spre poartă şi am păşit într-o curte aproape goală. Câţiva
oameni erau adunaţi în colţurile careului dar, când m-au văzut, s-au retras spre
barăci. M-am îndreptat spre barăcile unde locuia elita criminalităţii din lagăr şi
am intrat. Imediat s-a făcut linişte. Am văzut mai mulţi oameni, care păreau
destul de agitaţi, aşezaţi, unii dintre ei chiar întinşi, pe ambele nivele ale
paturilor suprapuse. Uşa pe care intrasem se afla la un capăt al barăcii, iar la
celălalt se afla o sobă mare din piatră şi argilă de proastă calitate, în care se auzea
focul trosnind. Instigatorii revoltei erau pe bănci la masa mare din apropierea
sobei. Mi-am dat seama că pentru a ajunge la ei trebuia să traversez baraca, fiind
nevoit să trec printre cele două şiruri de paturi.
Am început să merg. Parcursesem mai puţin de jumătate din distanţa până la
masă, când şeful, care stătuse până atunci cu faţa spre intrare, m-a văzut venind
şi a sărit în picioare. S-a dus la sobă şi a smuls o piatră. A început să alerge
spre mine, ameninţându-mă cu piatra, pe care o ţinea cu amândouă mâinile
deasupra capului, în acelaşi timp înjurând ca un birjar.
Ce puteam să fac? Dacă aş fi încercat să alerg înapoi spre uşă, ar fi putut să
arunce cu piatra după mine sau să mă înjunghie în spate cu un cuţit. Singurul
lucru pe care îl puteam face era să încerc să vorbesc din nou cu el. Privindu-l
direct în ochi, am continuat să înaintez încet. Încă mai ţinea piatra deasupra
capului, dar mâinile începuseră să-i tremure, chiar dacă abia perceptibil. M-am
apropiat şi mai mult, până când între noi nu mai rămăsese decât masa. L-am
întrebat: „Ce anume te-a făcut s-o iei razna în halul ăsta?”
Scoţând un geamăt, deţinutul a lăsat piatra să-i cadă din mâini şi a început să
se bată cu pumnii în cap. Era atât de isteric, încât nu puteai să înţelegi ce spune.
Am rămas acolo, privindu-l în tăcere. Toţi deţinuţii, care formaseră între timp
un cerc în jurul nostru, aşteptau şi ei. Încet-încet s-a calmat şi aşa am putut să
aflu ce se întâmplase. Era nemulţumit din cauza faptului că bucătarii nu se
îngrijeau cum trebuia de oamenii lui. În loc să le dea ceea ce meritau după o zi
de muncă, mâncarea bună pe care le-o promisesem eu, bucătarii le aduseseră în
acea zi zeama lungă obişnuită.
Chiar în faţa mea pe masă era o găleată, de marginea căreia atârna un polonic,
plină cu o zeamă subţire.
„Uită-te aici!” mi-a zis. „Uite ce ne-au adus. Asta e o insultă! Ne-ai promis că
ne vei hrăni bine, dacă ne îndeplinim planul. Asta e promisiunea pe care ne-ai
făcut-o? Da, suntem deţinuţi, ceea ce presupun că înseamnă că nu suntem şi noi
tot oameni, că ne poţi înşela şi ne poţi trata după bunul tău plac. Şi noi care te-
am crezut!” Toţi cei din jurul meu au început să-şi exprime indignarea şi să se
agite.
Civilii din lagăr, cu mai multă experienţă decât mine în astfel de chestiuni,
mă avertizaseră că deţinuţii care aveau de ispăşit pedepse lungi, în special aceia
care erau la a doua condamnare, o puteau lua razna foarte uşor. Uneori, cel mai
mărunt lucru îi putea stârni, după care era dificil să-i mai opreşti. Motiv pentru
care cel mai bine era să nu-i înfurii. Prin urmare, ştiam că, dacă voiam să pun
capăt acestui conflict în mod paşnic, trebuia să mă controlez foarte bine.
Fusesem avertizat să nu înjur, să nu ţip şi să nu dau ordine, să fac tot posibilul
să calmez situaţia şi să temperez spiritele prin găsirea unei soluţii cât se putea de
paşnice.
Cu acest sfat în minte, m-am adresat celor prezenţi, vorbind tare, pentru a
putea fi auzit de toată lumea. Le-am reamintit că, pe lângă promisiunea mea de
a-i hrăni mai bine, îl îndemnasem pe liderul lor să desemneze un reprezentant al
brigăzii care să meargă în fiecare zi la bucătărie pentru a se asigura că bucătarii
făceau ceea ce trebuie să facă şi le respectau porţiile câştigate. I-am întrebat dacă
fusese cineva la bucătărie în acea zi. Şeful lor s-a întors spre membrii brigăzii şi
i-a întrebat.
A reieşit că în acea zi nimeni nu fusese la bucătărie pentru a se asigura că
bucătarii aveau grijă de cazanul în care fierbea mâncarea pentru brigadă. După ce
am ajuns la această concluzie, le-am pus în vedere să aibă mai mare grijă pe
viitor cum se adresează şefului unităţii (adică mie) şi i-am mustrat pentru faptul
că se grăbiseră să mă acuze că-i înşelasem şi-i tratam „după cum îmi era
dispoziţia”. Timp de câteva momente toată lumea a tăcut. Imediat şi-au
reorientat ura spre bucătar şi au început din nou să spună că, din moment ce
şeful unităţii (adică eu) fusese acela care-l angajase pe bucătar, prin urmare, tot eu
mă făceam vinovat de toate. Aşa că au continuat să susţină că eram viclean şi
încercam să-i înşel pe toţi aceşti oameni care munciseră cinstit.
A trebuit să mă gândesc la o modalitate de a ieşi din această nouă situaţie şi,
în cele din urmă, le-am sugerat ca şeful lor să stabilească cine să le fie bucătarul.
Dacă găseau pe cineva care să fie dispus să gătească pentru ei, cineva în care să
aibă încredere, le-am promis că voi fi de acord cu alegerea. Mi-au dat imediat
numele unei persoane.
Însă, din acest moment totul a devenit şi mai complicat. Înainte să fie trimis
în lagăr, deţinutul ales de ei lucrase ca bucătar-şef la cel mai bun restaurant din
Moscova, restaurantul Hotelului Metropol. Când i-am spus comandantului
plutonului de pază doleanţa deţinuţilor, acesta a refuzat în mod categoric să-i dea
curs.
După cum am amintit, bucătăria Unităţii nr.93 se afla în afara zonei.
Comandantul plutonului de pază mi-a spus că acest om nu putea în niciun caz
să fie lăsat să iasă din zonă. Avea de ispăşit o pedeapsă de 23 de ani pentru
crimă şi pentru o tentativă de evadare în grup. Mai mult decât atât, evadaţii,
printre care se aflase şi bucătarul, luaseră cu ei un tânăr bine făcut, căruia îi
promiseseră libertatea, dar pe care îl omorâseră şi îl mâncaseră în drumul lor
spre Munţii Ural.
Atunci, ce era de făcut? Am adunat din nou toată floarea criminalităţii şi i-am
întrebat dacă ceea ce îmi spusese comandantul plutonului de pază era adevărat.
Dacă era adevărat, le-am spus, atunci ce puteam eu înţelege din comportamentul
lor şi cum mai puteam avea încredere în ei?
În loc de răspuns, am auzit următoarea replică: „Întreabă-l mai bine pe
bucătar”.
Erau adunaţi pe băncile din jurul mesei, iar în faţa lor pe un scaun stătea un
individ vânjos, înalt, solid, care părea să aibă în jur de 40 de ani. În aspectul lui
era ceva care nu inspira deloc încredere: ochii lui, care erau foarte apropiaţi, şi
felul în care te străpungea cu privea. Şeful lor i-a explicat că şeful unităţii fusese
de acord să-l sprijine pentru a deveni bucătarul lor, după cum ceruseră, dar că
această cerere le fusese refuzată de comandatul plutonului de pază, care nu voia
să-i permită să părăsească zona, pe motiv că îi era frică să nu încerce din nou să
evadeze. „Iată cam cum stau lucrurile”, i-a spus şeful în loc de concluzie,
aşteptând un răspuns.
Omul a răspuns aşa: „Am de ispăşit o pedeapsă de 23 de ani, dar nu
intenţionez să rămân aici atât de mult timp. Voi evada cu siguranţă. Sunt deja
un om terminat, care şi-a pierdut speranţa. Dar dacă voi (şi s-a întors spre clica
infractorilor) şi şeful unităţii veţi avea încredere în mine, atunci jur (şi în acest
moment a întărit cu o serie de blesteme dintre cele mai rele) să nu vă
dezamăgesc. Voi evada cu siguranţă la un moment dat, dar voi amâna
deocamdată. Poate că nu aveţi de ce să mă credeţi, dar vă spun că nu vă voi
dezamăgi.
Acestea fiind spuse, i-am cerut bucătarului să părăsească puţin încăperea.
Deţinuţii mă priveau cu foarte mare atenţie. I-am întrebat: „Aveţi încredere în
ceea ce a spus bucătarul?” Mi-au răspuns cu toţii că „da”, aveau încredere. Şi
mi-au mai spus că dacă acesta îndrăznea să-i dezamăgească, atunci aveau să-i facă
felul şi să-l reducă la tăcere pentru totdeauna. Au mai adăugat că bucătarul era
foarte conştient de acest lucru şi că ei nu aveau nici cel mai mic dubiu că se va
ţine de cuvânt.
În sinea mea, aveam încrede atât în deţinuţi, cât şi în bucătar. Mi-am scos
carneţelul din buzunar şi am scris un bileţel către comandant, cerându-i să-i dea
voie bucătarului să iasă din zonă pentru a se putea duce la bucătărie. Am adăugat
că luam asupra mea toată responsabilitatea cu privire la eventualele consecinţe.
Mai târziu, cei de la pază au încercat să mă convingă că mă pripisem când
luasem o asemenea decizie şi că mai bine rupeam acel bileţel. Când au văzut
însă că insistam ca lucrurile să se facă exact aşa cum cerusem, i-au acordat
permisiunea bucătarului să meargă la bucătărie, dar sub supraveghere. Şi cu asta
lucrurile s-au liniştit din nou în unitate şi toată lumea s-a întors la muncă.
Infractorii continuau să muncească la fel ca înainte. Conflictul dintre bucătar şi
cei de la pază era însă departe de a fi rezolvat. Evident, comandatul raportase
situaţia autorităţilor Partidului Comunist. Timp de două sau trei săptămâni am
mâncat nişte bucate delicioase, cum nu mai mâncasem niciodată. Apoi a venit
prin selector un ordin de la „Sivaia Maska” prin care ni se cerea să-l trimitem pe
acest bucătar la Sectorul 6, care se afla la zeci de kilometri de noi. Fie zvonurile
despre delicioasele preparate ajunseseră la urechile celor de acolo, fie cineva de la
securitate se alarmase de toată situaţia. Pe deasupra, tocmai intrasem în acea
perioadă din iarnă când zăpada capătă o crustă de gheaţă, ceea ce-i permitea
oricui să meargă unde dorea, fără a i se vedea urmele.
Oricum, indiferent de motivul chemării bucătarului acolo, cert era că noi a
trebuit să ne luăm rămas-bun de la el. Iar în momentul în care acesta, deşi sub
strictă supraveghere, a ieşit în afara unităţii mele, ceea ce însemna că nu mai
eram responsabili pentru el, a evadat.
Şi încă ceva s-a întâmplat cât timp m-am aflat în Unitatea nr.93, ceva ce poate
părea nesemnificativ, dar care în acel moment respectiv şi prin natura muncii
mele a făcut o mare impresie asupra mea. În calitate de brigadier-şef, trebuia să
programez câte o şedinţă operaţională în fiecare seară, în timpul căreia urmăream
indicatorii orelor de muncă potriviţi pentru perioada de 24 de ore tocmai
încheiată, pentru schimburile de zi şi de noapte. Aceşti indicatori erau
importanţi, pentru că în funcţie de ei decideam ce anume şi cât le dădeam să
mănânce deţinuţilor. Asistentul, şefii de echipă, cei ai brigăzilor, un economist,
ajutorul de brigadier, cel care planifica normele şi contabilul erau prezenţi la
aceste şedinţe. Eu mă aşezam mereu la o masă separată, cu spatele la uşă.
Participanţii la şedinţă stăteau cu faţa la mine. Ca întotdeauna, cineva întârzia
sau mai avea de făcut ceva comisioane.
Pe vremea când noi, cei trei tineri ingineri, ne pregăteam la Moscova pentru
plecarea spre lagăr, primisem nişte bricege foarte frumoase. Acestea aveau un inel
pe care-l puteai prinde de un lanţ şi lega la centură. Într-o seară, în timpul uneia
dintre aceste şedinţe, nu mai ţin minte pentru ce am dus mâna s-o bag în
buzunar şi am constat că lanţul era acolo, dar briceagul lipsea. Nu-mi aminteam
să se fi apropiat cineva de mine. Câteva persoane trecuseră numai prin dreptul
meu. Cu toate că nu simţisem nimic, cineva se apropiase suficient de mult de
mine pe la spate şi-mi furase briceagul. Probabil că toţi cei prezenţi văzuseră
exact când se întâmplase asta, dar nimeni nu spunea nimic. Toţi aşteptau să
vadă reacţia mea. M-am prefăcut că nu se întâmplase nimic. Eram foarte supărat,
din moment ce era imposibil să mai pot face rost de un alt briceag la fel de bun
ca acela şi mai ales că în Gulag îmi era de foarte mare ajutor.
Într-o seară, după ce lucrurile se calmaseră după tentativa de revoltă, iar
întreaga unitate muncea la unison ca o maşinărie bine unsă, ţineam din nou o
şedinţă. În timpul acesteia, am deschis uşor sertarul de la masă şi am constatat
că briceagul meu era acolo. Şi atunci m-am gândit: asta trebuie să însemne că
deţinuţii mei infractori mă aveau de acum în vedere.
Curând după ce aranjasem ca floarea criminalităţii din unitate să aibă propriul
bucătar şi după ce acesta evadase, am fost transferat în cea mai sudică dintre
unităţile aflate sub jurisdicţia Sectorului 6. Această unitate se afla chiar lângă
sediul Administraţiei Generale a lagărului, în Abez.
 CAPITOLUL 11
ŞEF DE UNITATE ŞI BRIGADIER-ŞEF,
UNITATEA NR.95
Mâna de lucru: deţinuţi politici

Ceea ce m-a convins să accept această nouă slujbă a fost faptul că mi se

spusese că va fi mai interesantă pentru mine ca inginer decât precedenta. În plus
faţă de sarcinile obişnuite, unitatea mea va fi responsabilă de construirea unui
pod şi a unei mici halte pe linia de cale ferată. Şi poate că într-adevăr acesta a
fost motivul din spatele transferului meu, deşi cred că adevăratul motiv îl
constituia prea buna înţelegere la care ajunsesem cu elita criminalităţii din
unitatea mea.
În timp ce primeam instrucţiunile necesare, înainte de preluarea noilor
atribuţii, conducerea Sectorului 6 mi-a spus că, în mod neaşteptat, Unitatea
nr.95 rămăsese şi fără şef de unitate şi fără brigadier-şef. Tot personalul
administrativ era format din deţinuţi.
Problema era însă că Sectorul 6 nu-şi putea permite să trimită alimente şi
materiale de construcţii într-o unitate în care tot personalul administrativ era
format din deţinuţi. Plus că mai exista şi o altă problemă. Această unitate nu
prezentase Sectorului raportul de activitate pe 1940, adică pe anul precedent, iar
Sectorul avea neapărat nevoie de o listă a materialelor folosite şi de o detaliere a
modului în care acestea fuseseră utilizate, înainte de a putea trimite altele.
Potrivit Administraţiei lagărului, această unitate ratase toate termenele limită
fixate pentru prezentarea raportului, ceea ce însemna că, până când acest raport nu
sosea, niciun transport spre unitate nu mai putea fi aprobat. Chiar dacă cel care
ar fi cerut proviziile de materiale şi alimente ar fi fost în acel moment un şef
civil, unitatea tot n-ar fi primit nimic.
Din ceea ce-mi spuseseră cei de la Sector, unitatea avea deja raportul respectiv
pregătit, dar, din moment ce nu exista niciun brigadier-şef sau şef de unitate care
să semneze hârtiile, acesta nu avea cum să fie valid. Aşa că prima mea misiune
acolo urma să fie verificarea raportului şi certificarea corectitudinii lui. Acest
raport trebuia să includă o listă a materialelor deja folosite, cu specificaţia la ce
anume fuseseră utilizate şi apoi să trimit raportul la Sector.
 Aveam la dispoziţie trei zile pentru a pune lucrurile în ordine şi pentru a
trimite raportul semnat. În cel mai rău caz, unitatea nu mai primea deloc
alimente în următoarea perioadă, iar toată responsabilitatea pentru această
situaţie mi-ar fi revenit mie.
Trebuia să mă prezint la noua slujbă cât mai repede posibil. Cei de la Sector
mi-au pus la dispoziţie o sanie, care semăna cu cea de care mă folosisem şi la
fosta slujbă.
Din cauza experienţelor pe care le trăisem în unitatea recent părăsită, înainte să
plec din sediul Administraţiei, n-am uitat să întreb conducerea despre ce fel de
deţinuţi era vorba în noua unitate, Unitatea nr.95. Mi s-a spus că era o unitate
cu un regim foarte strict, unde nu se aflau decât deţinuţi care se făceau vinovaţi
de crime politice deosebit de grave 100. Toţi aveau de ispăşit pedepse foarte
lungi. Am fost avertizat să fiu foarte atent cu ei, pentru că mulţi erau oameni
foarte inteligenţi, inclusiv profesori, oameni de ştiinţă şi alte personalităţi
cunoscute din sfera ştiinţifică şi culturală. Toţi aceşti deţinuţi purtau ranchiună
puterii sovietice şi oricând ar fi putut încerca să mă provoace.
La fel ca şi în celelalte locuri unde mai lucrasem, nici aici nu aveam alt
sprijin în afara garnizoanei care se ocupa cu paza unităţii (mă refer la gărzile
VOHR), care îmi era de şi mai mare ajutor atunci când număra în rândurile ei şi
membri ai Partidului Comunist sau ai Comsomolului. Alţi civili nu mai erau
în unitate. La sosire, m-am întâlnit cu gărzile şi le-am spus că mă aşteptam să
avem o relaţie de bună colegialitate, bazată pe onestitate. Ele m-au informat pe
scurt asupra deţinuţilor şi mi-au explicat cum se descurcau aceştia la construirea
tronsonului de cale ferată care le era alocat.
Apoi m-am dus în zonă. Numărul deţinuţilor din această unitate era foarte
mare, în majoritate oameni în vârstă. Ţinuta lor era foarte demnă. Nu înjurau şi,
în general, afişau politeţe şi reţinere. În barăcile lor era ordine. Paturile erau
aranjate tot pe două niveluri, cu două locuri de dormit jos şi două sus. Ziua de
lucru era la fel ca în celelalte unităţi, de 24 de ore, în două schimburi.
I-am adunat laolaltă pe acei deţinuţi care constituiau personalul administrativ
din unitate. Erau toţi oameni foarte educaţi, în fiecare sector administrativ
existând câte un specialist. Ajutorul de brigadier şi maistrul de şantier erau
destul de în vârstă, dar erau ingineri experimentaţi. Economistul avea
specializare de economist. La fel şi contabilul, ceilalţi funcţionari şi personalul
medical. Şi pentru că tot am pomenit de personalul medical, trebuie să spun că
în această unitate exista şi un mic spital de campanie, având în vedere că mulţi
deţinuţi erau bolnavi, nu numai din cauza frigului, dar şi de alte boli din cauza
vârstei lor înaintate (boli de inimă, de rinichi, ficat şi altele).
După ce m-am acomodat puţin cu viaţa şi activitatea din unitate, m-am uitat
peste registrele din anul precedent.
Când mi s-au adus aceste registre am putut să constat că erau întocmite ca la
carte, cu anexe şi tot ce trebuia. Mi s-a spus că totul era corect şi că registrele
respective fuseseră verificate şi răsverificate. Raportul final nu fusese însă trimis
niciodată, din cauză că nu avusese cine să-l semneze. Şeful de unitate de dinainte
nu era suficient de pregătit pentru a înţelege registrele şi, prin urmare, îi fusese
frică să semneze. Preferase să tragă de timp, până când, în cele din urmă, fusese
concediat. Toată lumea încerca să mă convingă să am încredere că registrele erau
în ordine, să semnez fără să mai cercetez şi să mă grăbesc să trimit raportul.
Însă am luat decizia, dacă tot primisem această misiune, să verific totuşi. Mai
aveam la dispoziţie două zile pentru a face acest lucru. Problema era însă că
tronsonul de cale ferată pe care această unitate trebuia să-l construiască era lung
de aproximativ 20 de kilometri şi, în acel moment, era acoperit aproape în
întregime cu un strat de zăpadă mai gros de un metru. Grosimea zăpezii fusese
măsurată numai în punctele în care se muncea în acele zile. Prin urmare, cu atât
de multă zăpadă pe şine îmi era imposibil să aflu exact câte traverse, câte şine,
piroane, câţi cuzineţi fuseseră folosiţi sau să-mi dau seama dacă şanţurile erau
săpate la adâncimea corectă sau nu.
Din fericire, în această unitate se aflau şi câţiva cai. Ajutorul de brigadier (tot
un deţinut) şi cu mine ne-am urcat pe cai şi, cu mare dificultate din cauza
troienelor de zăpadă, ne-am dus să verificăm situaţia de-a lungul şinelor. Pe
drum, acesta a încercat să-mi mai explice una, alta. La faţa locului mi-a devenit
clar că singura şansă pe care o aveam să pot constata exact ce reuşise să facă
unitatea mea în anul 1940 era să aştept primăvara şi topirea zăpezii, adică
sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie, în condiţiile în care noi ne aflam
abia în martie (1941) şi încă mai viscolea. Deşi soarele începuse deja să ni se
arate câte puţin, după ce atâta vreme îi dusesem dorul.
Din nou, în minte mi s-a ivit întrebarea. Ce era de făcut? Ştiam că era
imposibil să verific acurateţea celor trecute în registru. Dar oamenii aveau nevoie
de hrană, acest aspect nu putea fi amânat. Nu-mi rămânea decât o singură
variantă. Să mă încred în cuvântul acelor bărbaţi în vârstă, serioşi, şi să semnez
raportul. Asta am şi făcut, de-ndată ce m-am întors în unitate şi aşa a început
munca mea aici.
Deţinuţii din această unitate puteau fi cu uşurinţă împărţiţi în două mari
grupuri. Intelighenţia – formată în mare parte din ruşi, ucraineni şi bieloruşi, în
rândurile cărora se mai strecurau şi câteva persoane de alte naţionalităţi, venite
din celelalte republici ale URSS şi condamnate în baza Articolului 58 pentru
activităţi antisovietice (manifestări naţionaliste, propagandă antisovietică etc.)
101 – şi cei mai puţin educaţi şi care se revoltaseră cu arma în mână împotriva

puterii sovietice. Printre aceştia, insurgenţii basmaci 102, care abia dacă
înţelegeau ruseşte, erau cei mai mulţi. De asemenea, erau şi dintre aceia care
luaseră parte la demonstraţiile antisovietice din celelalte regiuni ale URSS şi
foarte mulţi chiaburi cărora li se confiscaseră pământul.
Fiecare dintre aceste grupuri avea câte un conducător, o persoană cu o oarecare
autoritate. I-am studiat cu atenţie pe aceşti oameni. Adesea era vorba de persoane
cu o voinţă de fier, în stare să-şi ascundă bine gândurile şi să se adapteze uşor la
orice situaţie. Cu alte cuvinte, erau caractere puternice.
Deţinuţii din republicile Asiei Centrale o duceau cel mai rău. De obicei,
aceştia nu vorbeau rusa şi nu înţelegeau mai nimic din ceea ce li se spunea.
Majoritatea erau bărbaţi tineri sau între două vârste, adesea foarte puternici.
Fiecare brigadă din unitate încerca să-i coopteze pentru a-i pune să facă munca a
doi oameni. Astfel creşteau rezultatele medii ale fiecărei brigăzi, dar şi rezultatele
medii pe cap de membru. La fel se întâmpla şi în cazul ţăranilor deschiaburiţi.
Aceştia erau în general oameni bine clădiţi fizic, veniţi din provincii, de obicei
semianalfabeţi şi foarte speriaţi de situaţia în care se aflau. Intelighenţia profita cu
multă abilitate de aceşti oameni, în scopul atingerii intereselor proprii.
După ce m-am familiarizat cu ceea ce se întâmpla în unitate, am cerut ca şeful
insurgenţilor basmaci să fie adus la mine. Spre deosebire de alţi basmaci, care
erau înalţi şi bine făcuţi, acesta era un tip scund, slăbănog, cu o figură ascuţită şi
inteligentă şi o mustaţă firavă. Avea în jur de 50 de ani şi vorbea foarte bine
ruseşte.
În principiu, conversaţia noastră a decurs cam aşa.
L-am întrebat: „Cum se descurcă concetăţenii tăi aici în unitate?”
Iar el mi-a răspuns: „Dar de ce mă întrebi asta, când îi poţi vedea şi singur
cum se descurcă?”
I-am propus să-i mutăm pe toţi ai săi într-o singură baracă şi să constituim
nişte brigăzi speciale formate numai din oamenii săi. Exact aşa cum procedasem
în cazul brigăzilor de interlopi şi criminali, cu care avusesem de-a face la cealaltă
unitate, i-am promis şi lui că nu voi interveni în formarea acestor brigăzi şi că îi
voi lăsa să se organizeze singuri. I-am mai spus că nu mă interesa câtuşi de
puţin cine în ce brigadă va fi şi cât muncea fiecare. În acelaşi timp, l-am
înştiinţat că, în situaţia în care aceste brigăzi îşi depăşeau norma, vor primi mai
multă mâncare decât de obicei. I-am propus să găsească pe cineva din baraca lor
care să le gătească. Pe baza rezultatelor în muncă obţinute de fiecare brigadă în
parte, aceasta va primi mâncare mai bună, iar bucătarul putea să le pregătească
bucatele lor tradiţionale. La final i-am spus că urma să închei o înţelegere cu
plutonul de pază, astfel încât, după ce depăşeau norma, brigăzile de basmaci să
nu mai fie nevoite să rămână în continuare în frig şi ger până la încheierea
schimbului de 12 ore şi să se poată întoarce în zonă pentru a se odihni, însoţite
bineînţeles de gărzi.
Rezultatele nu au întârziat să apară. Noile brigăzi de insurgenţi basmaci îşi
depăşeau întotdeauna norma, câteodată chiar cu mult mai mult. În barăcile lor,
aceştia făcuseră aproape un cult pentru conducătorul lor. Îi acoperiseră patul cu
cele mai bune ţesături, ceea ce mă făcea să mă întreb de unde oare le scoseseră,
când în jurul nostru nu exista nimic altceva decât nesfârşita tundră. Acesta nu
muncea, nu făcea decât să stea pe patul lui ca pe un tron, cu picioarele
încrucişate sub el şi capul înfăşurat într-un turban. Atunci când concetăţenii lui
se apropiau de el, îşi puneau mâinile pe faţă şi începeau să facă plecăciuni foarte
adânci, murmurând cuvinte în limba lor.
După asta, am repetat acelaşi experiment şi cu chiaburii. Şi pe ei i-am mutat
împreună. I-am aşezat pe toţi în linie de-a lungul unuia dintre pereţii barăcii şi i-
am separat de ceilalţi. După care şi brigăzile lor (ei munceau toţi, inclusiv
conducătorul) au început să-şi depăşească planul.
Mai greu mi-a fost cu intelectualii. Aceştia nu fuseseră obişnuiţi să
muncească. Însă, după ce au înţeles că nu mai puteau să-i exploateze pe cei mai
bine clădiţi din punct de vedere fizic, dar analfabeţi, deţinuţi din unitate, au fost
nevoiţi să se adapteze. Am încercat să-i ajut, punându-i la munci mai uşoare pe
acele porţiuni ale liniei de cale ferată unde îşi puteau folosi inteligenţa şi se
descurcau mai bine. Am făcut tot ce-am putut pentru a-i ajuta să-şi îndeplinească
norma.
Ca rezultat, în timpul întrecerii socialiste 103 prilejuite de ziua de 1 mai, 1941
(încă se mai ţineau aceste competiţii), Unitatea nr.95 a obţinut locul 1!

CAPITOLUL 12
AMENINŢARE DE AREST

A sosit şi luna mai. În centrul Rusiei, acesta era perioada cea mai frumoasă a
anului. Iarna îşi lua tălpăşiţa, iar vremea începea să se încălzească. Natura se
trezea la viaţă şi totul în jur devenea verde. Grădinile erau pline de flori şi
păsărelele cântau. La Cercul Arctic însă, în prima jumătate a lunii mai încă mai
aveam de-a face cu viscol şi ger pe timpul nopţii. Spre sfârşitul lunii mai, ziua a
devenit mai lungă, zăpada a început să se topească, a răsărit iarba şi copacii au
început să înfrunzească.
Din nefericire, acesta era pentru noi perioada cea mai nesuferită a anului. Pe
cer, pretutindeni deasupra tundrei, începeau să apară norii negri de musculiţe, de
care orice ai fi făcut nu puteai scăpa. Îţi intrau chiar şi pe sub haine. Aceste
musculiţe înţepau şi muşcau tot ce întâlneau în cale. Era greu să ţii în frâu caii
când îi călăreai, întregul corp le era acoperit de musculiţe, ceva mai mici decât
ţânţarii, şi nici cu coada nu mai reuşeau să le alunge. Când călăreţul se întâmpla
să-şi lase palma să se odihnească măcar pentru o clipă pe gâtul calului, după ce
o ridica, lăsa urmă de sânge de la milioanele de insecte sătule zdrobite.
Cu musculiţe sau fără musculiţe, luna mai sosise şi acum puteam să curăţăm
zăpada de pe şinele de cale ferată construite de unitatea mea în anul precedent.
Abia ce-am început să dăm zăpada, că omul meu de la selector m-a informat că
primisem o telegramă care suna cam aşa: din raportul întocmit pe anul 1940, pe
care îl semnasem cu puţin timp în urmă, reieşea că, începând de la staţia Abez,
ar fi trebuit să fie construit un segment de cale ferată lung de aproximativ un
kilometru. După ce inspectaseră însă locul, autorităţile nu găsiseră nici urmă de
segment de cale ferată care se presupunea că fusese construit. Prin urmare, îmi
cereau acum să le explic unde erau materialele care fuseseră cerute pentru
construirea acestui segment de cale ferată inexistent. Lista cu materialele
includea şine, traverse, piroane, cuzineţi, şuruburi, garnituri şi aşa mai departe.
În telegramă se mai spunea că, dacă aceste materiale nu apăreau, autorităţile vor
începe o investigaţie în legătură cu activitatea şefului de unitate (adică a mea)
care semnase raportul. Se preciza că această problemă urma cu siguranţă să
ajungă la tribunal, cu toate consecinţele care decurgeau de aici. Şi îmi era destul
de clar cam care ar fi putut fi aceste consecinţe: o pedeapsă de minimum zece ani
de muncă în Gulag pentru „jefuirea proprietăţii socialiste”.
Mi-am reamintit condiţiile în care semnasem respectivul raport. În acel
moment nu avusesem ce face altceva decât să semnez. Trebuia să mă asigur că
deţinuţii din unitate primeau hrană, plus că îmi fusese imposibil în acel moment
să verific realitatea la faţa locului, din cauza stratului gros de zăpadă care
acoperea lucrarea. Dar mai important era să mă gândesc ce puteam să fac acum şi
cui aş fi putut încerca să-i demonstrez adevărul spuselor mele?
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l iau cu mine pe ajutorul de brigadier
şi doi cai. Împreună am călărit până la staţia Abez.
Ajunşi acolo, l-am pus pe ajutorul de brigadier să-mi arate de unde începeau
şinele. Am văzut că macazurile erau acolo unde se presupunea că trebuiau să fie,
dar nici urmă de şine. Numai terasamentul pregătit şi atât. Şi nu exista niciun
fel de urme pe terasament că traversele ar fi fost vreodată fixate acolo. Ajutorul de
brigadier mi-a spus că îşi amintea foarte bine cum, chiar înainte de venirea
iernii, unitatea care se ocupa de construirea tronsonului de cale ferată de la staţia
Abez primise de la furnizor şinele, traversele şi toate celelalte materiale necesare
pentru construirea liniei de cale ferată.
În apropiere de macazuri, ajutorul de brigadier văzuse aceste materiale stivuite
pe nişte buşteni chiar înainte de sosirea iernii. Fiind foarte grei, o parte dintre
aceşti buşteni fuseseră îngropaţi în pământ. În plus, odată cu venirea iernii şi a
viscolelor, se părea că materialele respective fuseseră mutate. Avusesem încredere
în şeful de brigadă şi în maistrul de şantier, care erau responsabili pentru
construcţia liniei de cale ferată, şi le aprobasem fiecare dintre rapoartele
săptămânale. Ajutorul de brigadier şi-a asumat vina în faţa mea şi a început să-şi
ceară iertare. Dar pentru mine n-avea să fie prea uşor să ies din asta.
L-am trimis înapoi în unitate şi m-am dus-l văd pe şeful Securităţii 104 la
Administraţia Generală a lagărului. Era vorba de un bărbat în jur de 50 de ani,
complet chel şi roşu în obraji. Părea să fie un tip inteligent şi cu simţul
umorului, vorbea concis şi era mai degrabă laconic.
Mă asculta cu atenţie şi părea chiar să simpatizeze cu mine, dar, cu toate
astea, mi-a spus că nu stătea în puterea lui să facă nimic şi că, în cazul în care
materialele nu apăreau până la urmă, Securitatea 105 nu avea altă variantă decât să
mă dea în judecată.
„Dar nu dispera încă”, a încercat să mă consoleze. „Şinele, traversele şi
celelalte materiale care lipsesc nu sunt ca ciocolata”, mi-a zis. „Fiind vorba de
PeciorLag, e clar că nimeni nu putea să le scoată din lagăr şi nici n-ar avea unde
să le vândă.” Mi-a mai spus că în toamnă urma să se facă un inventar în tot
lagărul. M-a sfătuit să-i solicit o întâlnire directorului Secţiei de aprovizionare
tehnică, să-i expun situaţia şi să-l conving să-mi trimită materialele pe care le
găsea în plus în alte unităţi în timpul inventarului. Mi-a promis că îl sună pe
acest om în legătură cu problema mea chiar în acea zi şi, de asemenea, şi pe
colegii săi de la Securitate să le pună în vedere să amâne demararea investigaţiei
în cazul meu, până când se făcea inventarul.
Nu obţinusem mare lucru, dar măcar era ceva. Din experienţa anterioară ca
brigadier-şef, când mă plimbasem de atâtea ori de-a lungul şinelor, ştiam foarte
bine cum procedau zekii când trebuiau să umple terasamentul. În cazul în care
găseau prin apropiere vreo stivă de şine sau alte materiale de construcţii care
păreau abandonate, în loc să se obosească să le mute, le foloseau să umple
terasamentul. Aşa îşi terminau treaba mai repede şi nici nu mai erau nevoiţi să
se lupte cu toate acele greutăţi să le care de-acolo.
Pe timpul iernii, toate materialele erau aduse pe şantier exact pe drumul unde
urma să fie construită linia de cale ferată. Şi îmi aminteam foarte bine cum de
câteva ori chiar fusesem nevoit să-i forţez pe zekii care se ocupau cu asta să
dezgroape măcar parţial acele materiale şi să le depoziteze lângă şine. Ştiind
asta, amabila ofertă a şefului securităţii nu mă încălzea prea mult. Deşi
probabilitatea de a se ajunge până într-acolo încât să fiu condamnat pentru lipsa
materialelor era mai mică, ameninţarea încă plutea deasupra capului meu.
În acea seară, m-am dus să-l văd pe directorul Secţiei de aprovizionare
tehnică, pe care îl cunoscusem deja, în apartamentul său. M-a primit foarte bine.
Mai întâi mi-a oferit nişte lichior ca să mă mai liniştesc puţin, apoi mi-a spus
cinstit că nu credea în şansa ca inventarul să scoată la iveală materialele
dispărute. L-am întrebat cine ar fi putut să fure materialele, din moment ce nu
erau nici comestibile şi nici nu puteau fi vândute în lagăr.
Directorul mi-a spus atunci să mă pun în pielea muncitorilor de la
aprovizionare (care erau deţinuţi), trimişi să aducă materialele de la bază în
diferite puncte ale şantierului, să mi-i imaginez cum se duceau să comande
materialele, pe care trebuiau să le mute în depozitul păzit, să pregătească săniile
şi să le încarce, după care se întorceau imediat în unitate. Sau poate, a sugerat
el, că ar fi procedat mai degrabă aşa: mergeau să comande materialele şi atunci
vedeau, din întâmplare, alte materiale stivuite chiar în afara depozitului păzit.
Apoi, în loc să stea să le mute pe toate şi să le care până la sanie, ei s-ar fi putut
bucura pur şi simplu să obţină câteva zile libere, în care să nu facă altceva decât
să piardă vremea, apoi ar fi luat pur şi simplu materialele nepăzite. Desigur,
probabil că după o iarnă lungă era imposibil să-ţi mai dai seama cine ar fi făcut
aşa ceva şi când s-ar fi putut întâmpla.
Însă, a continuat el, o soluţie la problema ta tot trebuie să existe. Mi-a
povestit că, atunci când sosise la PeciorLag pentru a prelua şefia Secţiei de
aprovizionare tehnică, descoperise o mică porţiune de cale ferată care se întindea
de la portul pe râul Usa până în Abez, pe care cineva o construise înainte ca
lagărul să existe. Mi-a mai mărturisit că nu înregistrase nicăieri acele şine,
practic nu existau în documente. În orice caz, păstrase acest secret, gândindu-se
că poate îi folosea la un moment dat. „Vezi tu”, mi-a explicat el, „eu sunt
responsabilul cu aprovizionarea. Prin urmare, dacă nici în urma inventarului nu
« apar» acele materialele care îţi lipsesc acum, eu pot să pun în contul tău
această mică porţiune de linie. Aşa că nu te îngrijora.”
Astea fiind spuse, ne-am îmbătat până „n-am mai ştiut de noi”, iar eu l-am
implorat pe Dumnezeu să facă în aşa fel încât prietenul meu să nu fie transferat
înainte de inventarul din toamnă, având în vedere că asemenea transferuri erau
frecvente în lagăr.
Până la urmă, în toamnă a ieşit bine, însă toată vara am fost extrem de
îngrijorat şi neliniştit şi mi-am pus toate speranţele în singurul lucru care-mi
mai rămăsese, în noroc. Din senin, mi-au venit în minte cuvintele mamei, după
ce mă întrebase odată dacă ştiam care era semnificaţia numelui meu, Feodor, în
sfintele scripturi, iar eu îi răspunsesem că nu ştiam. Mi-a spus că însemna
„darul lui Dumnezeu” şi să nu uit niciodată acea semnificaţie, să-i tratez pe
ceilalţi cu căldură în inimă, chiar şi atunci când simţeam că nu o merită. Îmi
mai amintesc şi acum vorbele ei, ori de câte ori mi se pare că sunt tratat cu prea
multă indulgenţă.
În momentul în care deţinuţii din unitate au aflat ce ameninţare plana asupra
mea, după ce mă convinseseră să semnez acel raport la începutul anului,
atmosfera a început să se schimbe. Pe de o parte, păreau să se simtă responsabili
moral de situaţie. Pe de altă parte, şi probabil că acest lucru a contat cel mai
mult, nu mă cunoşteau atât de bine încât să ştie că niciodată nu i-aş fi „dat în
gât” şi n-aş fi aruncat vina asupra lor, pentru a mă salva pe mine. Poate s-au
gândit că mă voi duce imediat la cekişti, în ideea de a-mi lua măsuri de
prevedere, pentru a le spune să caute vinovaţii în rândurile lor. Pentru toţi cei pe
care i-aş fi acuzat nu putea exista decât un singur rezultat, o prelungire a
pedepselor şi aşa destul de lungi.
În zonă, atitudinea deţinuţilor faţă de mine s-a îmbunătăţit abia după ce toată
lumea a înţeles că nu aveam de gând să pârăsc pe nimeni şi nu făceam decât să
încerc să iau în considerare toate posibilităţile şi să-mi folosesc toate relaţiile
pentru a rezolva situaţia. După ce, în sfârşit, totul s-a rezolvat, am început să ne
înţelegem şi mai bine. Înainte se purtau cu prudenţă faţă de mine. Şi, într-
adevăr, la ce se puteau aştepta de la un tânăr de 22 de ani, fără experienţă, care
deşi era specializat ca inginer, pentru cei mai mulţi dintre aceşti zeki era destul
de tânăr încât să le poată fi fiu? Oricum, după ce totul s-a rezolvat, am început
să simt o anumită căldură din partea deţinuţilor în timpul discuţiilor noastre.
Aveam senzaţia că îşi doreau să mă ajute, în primul rând să nu mai fac greşeli
din cauza neînţelegerii situaţiei. Şi munca mea a devenit mai uşoară. Zekii din
cercul meu cel mai apropiat nu se mai îndoiau de sinceritatea mea, iar relaţia
noastră se baza acum pe mai multă încredere reciprocă.

CAPITOLUL 13
RĂZBOIUL

Primele veşti despre atacul Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice m-au
găsit pe şantier 106. Asistentul meu a fost acela care mi le-a adus. Se întorsese de
la Abez, după ce escortase un grup de deţinuţi de la o unitate vecină. Chiar el le
auzise, în timp ce se afla la Administraţia Generală a lagărului, ascultând la
radio o transmisiune de la Moscova. Nu ştia să-mi spună prea multe detalii.
Nerăbdător, m-am suit imediat pe cal, acesta fiind cel mai rapid mod de a ajunge
înapoi la unitate. N-am găsit nicio notă informativă care să fi venit prin selector,
nici de la Sectorul 6, nici de la Administraţia lagărului. După mai multe
încercări, am reuşit să-l prind la selector pe directorul meu de la Sectorul 6.
Acesta mi-a confirmat vestea că războiul începuse, apoi mi-a ordonat să grăbesc
lucrul la construirea căii ferate.
În aceeaşi zi, am vorbit la selector cu Nikolai şi cu Volodia. Acum că
războiul începuse, am convenit toţi trei să ne ducem la Comisariatul Militar să
cerem să fim trimişi imediat pe front. Şi eu şi Nikolai fuseserăm decoraţi cu
„Steaua Voroşilov”, ceea ce însemna că aveam calificarea necesară pentru a fi
lunetişti. Nikolai era expert în căţărări montane şi un excelent schior, câştigând
multe premii ca participant din partea institutului la aceste categorii. Volodia nu
era deloc genul sportiv, dar cunoştea trei limbi străine. De fapt, vorbea perfect
germana (ceea ce s-a confirmat ulterior, când spre sfârşitul războiului a fost
recrutat de către guvern pentru a lucra ca interpret în Serviciul de contraspionaj,
iar prizonierii germani acuzaţi de trădarea „patriei-mamă” 107 nu putuseră să-şi
dea seama că nu era unul dintre ai lor).
În orice caz, am plecat toţi trei din unităţile noastre pentru a merge la Biroul
de recrutare şi înregimentare din Abez. Era o mulţime de oameni acolo. Fiind
ingineri, am fost primiţi chiar de comisar. După ce am intrat, nici nu ne-a dat
ocazia să ne spunem doleanţele. Ne-a reamintit că Gulagul făcea parte integrantă
din industria de război şi ne-a mustrat dur pentru faptul că ne-am părăsit slujbele
într-un asemenea moment de mare gravitate. Ne-a spus să ne întoarcem imediat
în unităţile noastre şi ne-a promis totuşi că, în cazul în care va avea nevoie de
noi, ne va chema.
Vestea despre începutul războiul s-a răspândit printre deţinuţi cu viteza
fulgerului, deşi nu existaseră niciun fel de instrucţiuni ca aceştia să fie anunţaţi
108. În unitatea mea, reacţia în urma aflării acestei veşti a fost una reţinută.
Aparent, nimic nu părea să se fi schimbat, cu excepţia faptului că deţinuţii se
arătau mai interesaţi de aflarea ultimelor ştiri. Puteam să-mi dau seama că erau
foarte îngrijoraţi din cauza a ceea ce se întâmpla, în special după ce era clar că
Armata Roşie suferea înfrângere după înfrângere şi se retrăgea tot mai mult în
interiorul URSS. Deşi în această unitate erau numai deţinuţi politici, n-am auzit
niciodată ca vreunul să fi făcut vreun comentariu negativ după aflarea veştilor
despre război. Ofiţerii de pază din unitate spuneau că unii dintre deţinuţii care
făceau parte din intelighenţia şi erau naţionalişti, în special cei din vestul
Ucrainei, erau fericiţi acum de succesul naziştilor 109. Aceştia îşi ascundeau însă
adevăratele sentimente faţă de ceilalţi zeki, temându-se probabil de violenţa fizică
din partea lor sau de a nu fi pârâţi autorităţilor.
În timpul acelor prime zile de război, încă se mai practica, în întreaga Uniune
Sovietică, acel tip insistent de propagandă practicat şi înainte de război. Mesajul
principal pe care îl transmiteau aceste buletine propagandistice era: „Noi nu
avem nevoie de pământ străin, dar dacă vom fi provocaţi la război, atunci ne
vom bate pe teritoriul inamicului până îl vom înfrânge”. De asemenea, existau şi
filme care transmiteau acelaşi mesaj (Dacă mâine va fi război şi altele), cântece
(„Spre ţinuturi îndepărtate zboară camaradul nostru” şi altele), parade militare
impresionante, mesaje publicitare despre manevrele militare, toate în acelaşi
spirit, toate făcând parte din aceeaşi mare campanie propagandistică. Astfel, în
primele zile ale războiului toată lumea aştepta, bineînţeles, o victorie timpurie a
URSS 110.
După numai cinci zile de război, naziştii ocupaseră deja Minsk, capitala
Bielorusiei, şi de asemenea, unul după altul, satele şi oraşele din Ucraina.
Pierderea bazinului de cărbune din Donbass şi a altor centre vitale ale ţării părea
iminentă, iar neîncrederea şi dezamăgirea făceau loc unei stări de panică legate de
soarta ţării noastre. Pentru noi, cei din PeciorLag, toate astea au însemnat o mai
mare presiune din parte conducerii. Ni s-a pus în vedere că, indiferent de
situaţie, trebuia să terminăm de construit linia de cale ferată până la cărbunele
din Vorkuta, înainte de sfârşitul anului 1941.
Iarna, cu teribilele viscole, afecta regiunea în care ne aflam, care se întindea de
la fluviul Peciora la Vorkuta, timp de aproape nouă luni din an. Apoi, în timpul
verii, constatam că rambleurile la construcţia cărora folosisem pământul de
tundră pe care-l aveam la dispoziţie începeau să-şi schimbe forma, ceea ce
însemna că trebuia să facem rost de nisip şi pământ mai bun din cariere care, din
păcate, nu se aflau chiar în apropiere. Cea mai bună variantă ar fi fost să
construim o linie ferată terminus pentru a aduce nisipul şi pământul de care
aveam nevoie, numai că, din cauza stării de urgenţă instaurată de război, nu
aveam la dispoziţie timpul necesar pentru a recurge la o asemenea variantă.
Toate astea se întâmplau când iarna arctică urma să sosească la PeciorLag.
Pentru a ne putea continua lucrările la linia de cale ferată spre Vorkuta şi pe
timpul iernii, conducerea lagărului a decis să se construiască o linie provizorie
pe acele secţiuni prevăzute în planul iniţial de construcţie, care încă nu fuseseră
construite. Ni s-a spus că, în loc să ridicăm poduri peste numeroasele râuleţe şi
pârâiaşe care traversau şinele, să aşezăm traversele şi şinele direct pe gheaţă.
Până în primăvara lui 1942, mai exact până în mai 1942, folosindu-ne de toate
mijloace posibile, trebuia să construim toate aceste poduri acolo unde erau
necesare, de-a lungul acestui vast ţinut mlăştinos. Şi trebuia să le construim
corect, cu nisip şi pământ bun, care urmau să fie aduse în camioane.
Aceasta era misiunea pe care o aveam de îndeplinit cu orice preţ în interesul
apărării ţării. Totul trebuia să fie făcut corect, din moment ce orice segment de
cale ferată defectuos ar fi putut cauza întreruperea livrărilor de cărbune, ceea ce ar
fi dus la blocarea producţiei în fabricile de armament situate în regiunea
europeană a ţării.
Mai mult decât atât, la scurt timp după începerea Marelui Război pentru
Apărarea Patriei 111, americanii şi englezii ne promiseseră că ne vor livra
materialul de război şi alte materiale de care aveam nevoie pe front prin
intermediul Programului Lend-Lease 112. Aceste bunuri urmau să sosească în
portul din Murmansk. URSS le spusese Aliaţilor să nu îngreuneze navele cu
combustibil pentru a se putea întoarce, urmând ca acestea să fie alimentate la
capacitate cu cărbunele nostru. Cu alte cuvinte, promisesem să le furnizăm
cărbunele pentru drumul de întoarcere. În momentul în care acest acord a fost
anunţat, cărbunele nu mai putea veni decât din Vorkuta. Altfel spus, deşi nu
exista încă o cale ferată care să ducă până la Vorkuta, cărbunele era deja promis.
La scurt timp după ce a fost făcut acest anunţ, tot felul de comisii şi
reprezentanţi din cadrul Sectorului 6 din Administraţia lagărului sau de la
Comitetul de partid de la PeciorLag au venit în unitatea noastră şi în alte
subsectoare ale lagărului. Şefii încercau să se asigure că făceam tot ceea ce ne
stătea în putinţă pentru a grăbi lucrările de construcţie şi că puneam muncitorii
(adică pe zeki) la treabă, în timp ce ni se cerea imperios nu numai îndeplinirea,
dar şi depăşirea planului. Uneori, aceşti vizitatori apăreau în miez de noapte, la
trei sau patru dimineaţa, când oamenii încă dormeau. Până la şase, când se
întorcea schimbul de noapte, după 12 ore de muncă sub cerul liber, formam
brigăzile pentru schimbul de zi, le făceam instructajul şi operam unele înlocuiri.
Fiind şi brigadier-şef şi şef de unitate, nu apucam să dorm mai mult de două-trei
ore pe noapte (la fel se întâmpla şi în cazul celorlalţi şefi civili de la celelalte
unităţi din lagăr).
Din păcate, acestea erau orele la care vizitatorilor noştri le plăcea să-şi facă
apariţia, pentru ca mai târziu să poată raporta autorităţilor tot felul de exemple de
„comportament ruşinos” sau „o atitudine de neglijenţă criminală faţă de
îndeplinirea sarcinilor de serviciu” afişată de şefii de unitate. Şi pe şantier, unde
zekii se speteau muncind, comportamentul acestor vizitatori era unul abuziv;
uneori ne ameninţau că dacă vom continua să afişăm acel „comportament
ruşinos”, vom sfârşi în lagăr ca deţinuţi. Adesea, aceştia îşi trimiteau inspectorii
să însoţească brigadierii pe şantier, întreaga porţiune de cale ferată la care se lucra
în acel moment fiind atent inspectată în aceste ocazii (vă reamintesc că unitatea
mea trebuia să construiască un segment de cale ferată lung de 20 de kilometri).
Inspectorii cercetau să vadă cât de mult progresam, evaluau munca prestată peste
noapte, pe timp de furtună, ger sau viscol. În câteva rânduri am primit chiar
vizita unor comisii de la Moscova.
Una dintre cele mai grele acuzaţii care i se puteau aduce unui brigadier şi şef
de unitate era aceea de a avea în unitate „oameni care refuzau să muncească”. În
unitatea mea, Unitatea nr.95, unde erau numai deţinuţi politici, aşa ceva nu s-a
întâmplat niciodată, nici înainte şi nici după război.
Unităţile în care se aflau şi infractori (hoţi, criminali şi aşa mai departe)
înregistrau frecvent un număr mare de deţinuţi care refuzau să meargă la muncă.
Acestora le făcea o plăcere deosebită să se amuze pe seama conducerii. Circula în
lagăr o poveste pe care infractorii o spuneau mereu. Era cam aşa.
Un membru important al conducerii, un mare şef, a venit odată în unitate. A
intrat să vadă barăcile şi a dat cu ochii de un tip bine făcut, sănătos, care zăcea
pe pat alături de alţi deţinuţi bolnavi. Şeful a întrebat de ce tipul sănătos nu era
la muncă. A auzit următoarea replică: „Şefule, uită-te la mine. Vezi ce mare şi
puternic sunt. Cu toate acestea, mi-au dat o roabă mică să car pământul. Te
implor să-mi faci rost de o roabă mare, care să fie pe măsura mea, şi atunci o să
dobor toate recordurile”.
Şeful a dat ordin să se facă o astfel de roabă. Deţinutul a cerut să fie vopsită
roşie, din moment ce va fi roaba cu care urma să fie doborâte toate recordurile. În
timp ce se usca vopseaua pe roabă, viitorul doborâtor de recorduri a cerut să fie
hrănit bine înainte să se istovească muncind. Au fost date ordinele necesare ca să
fie hrănit. Când, în sfârşit, a sosit şi momentul să meargă pe şantier şi să care
pământ cu acea roabă, şeful părăsise deja unitatea, iar zekul a spus că se
răzgândise. Să împingă şeful o aşa roabă grea, a spus el, după care i-a mulţumit
că-l hrănise aşa de bine în timpul acelor zile.
 Unii dintre ofâţerii de pază mi-au spus o altă poveste asemănătoare, pretinzând
că ei înşişi fuseseră martori la acea întâmplare. Nişte şefi de rang înalt de la
Moscova tocmai făceau o vizită într-un lagăr de femei. Intrând în barăcile unde
stăteau deţinutele, au putut vedea mai multe femei bolnave sau care se odihneau
după ce fuseseră în schimbul de noapte. În mijlocul lor, pe un pat, au descoperit
o femeie tânără foarte frumoasă, îmbrăcată numai cu o rochie uşoară. Stătea cu
picioarele încrucişate sub ea, astfel încât genunchii îi erau dezgoliţi. Persoana
care îi însoţea pe şefi prin lagăr a arătat spre ea şi i-a înştiinţat pe domni că era
vorba despre cineva „care refuza să muncească”.
Şeful a întrebat-o pe femeie de ce refuza să muncească, iar aceasta i-a răspuns:
„De multe ori l-am rugat pe şeful de unitate să mă lase să fac ceea ce ştiu cel mai
bine, dar nu a vrut să m-asculte”. Şeful de la centru s-a întors furios spre şeful de
unitate: „Ce înseamnă asta? Trebuie să vin eu tocmai de la Moscova ca să
rezolv o problemă atât de simplă? Mâine s-o punem să facă ceea ce ştie ea cel
mai bine”. După care femeia a vorbit din nou: „Şefule, nici măcar n-aţi întrebat
care este specializarea mea”. „Ai dreptate”, a spus el. „Care e?” Şi ea i-a
răspuns: „Sunt prostituată”.
Toată lumea din baracă a izbucnit în râs la auzul acestui răspuns, iar şefii de
la Moscova şi însoţitorii lor au făcut stânga-mprejur şi au ieşit repede din
baracă.
După ce a început războiul, această problemă a deţinuţilor care refuzau să
muncească a devenit irelevantă, pentru că, oricum, cei care refuzau să meargă la
lucru erau de obicei infractori de drept comun, care acum erau trimişi direct pe
front în batalioanele de sacrificiu.
Înainte de război, obişnuiam să supraveghez lucrările plimbându-mă de-a
lungul şinelor de cale ferată, mai ales în timpul zilei, iar ceea ce se făcea noaptea
verificam dimineaţa. În acele zile, foarte rar ieşeam să văd şinele noaptea.
Începând cu vara anului 1941, acest lucru s-a schimbat. Pe lângă vizitele
obişnuite pe şantier în timpul zilei, am început să merg în mod regulat şi
noaptea să văd ce făcuseră celelalte divizii de construcţie. A fost nevoie să mai
fac rost de încă un cal, pentru că unul singur nu putea ţine pasul. Am învăţat să
dorm în şa. După câteva săptămâni în care nu apucasem să dorm decât foarte
puţin, într-o zi am făcut febră şi mi s-au înroşit ochii. Însă, deţinuţii înţelegeau
că puteau fi verificaţi în orice moment, aşa că disciplina muncii se îmbunătăţise
simţitor şi pe timp de noapte.
 După cum am menţionat, raţiile de mâncare ale deţinuţilor depindeau de cât
munceau. Cei care nu îşi îndeplineau întreaga normă primeau, pentru 24 de ore,
300 de grame de pâine şi un bol de supă mai mult apă. Prin urmare, ca să nu
moară de foame, toată lumea se străduia să-şi îndeplinească planul şi adesea
chiar reuşeau. De asemenea, erau şi dintre aceia care depăşeau norma şi care
primeau mai multă mâncare. Câteodată însă, vremea se înrăutăţea. Aveam parte
de zile cu ger şi viscol, iar stratul de zăpadă era foarte gros iarna, în timp ce vara
aveam parte de ploi reci care nu se mai opreau şi de vânturi care băteau cu forţa
unui uragan.
În asemenea momente, când vremea nu ne ajuta deloc, era aproape imposibil
pentru deţinuţi să-şi facă norma. Şi uneori vremea ţinea aşa mai multe zile. Dacă
ar fi fost să respectăm întocmai regulamentul şi să nu le dăm deţinuţilor altceva
de mâncare decât cele 300 de grame de pâine, aceştia şi-ar fi pierdut până şi
ultima picătură de vlagă şi ar fi slăbit foarte mult. Trebuie să precizez că, înainte
de război, obişnuiam să rezolvăm această problemă prin completarea unui raport
special asupra vremii 113 care ne permitea să-i ţinem pe deţinuţi înăuntru,
posibilitate care dispăruse însă după izbucnirea conflictului. Ce puteam face?
Volodia şi cu mine ne-am gândit la următoarea strategie. În fiecare lună se
ţinea o şedinţă cu brigadierii (printre care eram şi noi), în timpul căreia
stabileam planul de lucru pe luna următoare. Am făcut în aşa fel încât în
planurile noastre să prevedem şi activităţi care erau imposibil de verificat:
spălatul vaselor, îndepărtarea stratului de pământ de la suprafaţă în carierele de
nisip (Duceţi-vă de verificaţi dacă puteţi! Cât de înalt a fost stratul acesta de
pământ?) şi altele. În zilele în care vremea era prea rea ca să se poată lucra afară,
includeam în plan acest gen de activităţi, astfel încât să reiasă că deţinuţii îşi
îndeplineau norma şi astfel ne puteam asigura că fiecare va primi a doua zi o
porţie întreagă de mâncare. Deţinuţii ştiau despre găselniţa noastră, chiar şi cei
care lucrau în cele mai înalte structuri ale administraţiei din unitate. Nimeni însă
nu scotea o vorbă, chiar dacă în ţara noastră în acel moment toată lumea denunţa
pe toată lumea pentru te miri ce.
Este posibil ca nimeni să nu fi spus nimic, fiindu-le teamă de represalii din
partea „alor lor”. Uneori, asemenea represalii se terminau cu moartea, iar în
condiţiile acelea, să găseşti criminalul era aproape imposibil. În unităţile în care
erau infractori periculoşi, se juca chiar un joc de cărţi numit „pune ce ai la
bătaie”. În loc să joace pe bani sau bonuri, jucătorii pariau pe capul unei
persoane, care de multe ori era chiar unul dintre civili, pe care se întâmpla să-l
urască.
Una dintre metodele prin care alegeau să o pedepsească pe acea persoană era
următoarea. În primul rând, îşi pregăteau arma: o placă groasă, de aproximativ
1,5-2 m lungime, în care băteau un cui lung, la unul dintre capete. După aceea
făceau cumva să elibereze baraca pentru o scurtă perioadă. Deţinutul care trebuia
să execute pedeapsa se posta lângă uşă, unde aştepta semnalul că victima se
apropia, apoi o lovea tare cu placa imediat ce aceasta intra pe uşă, astfel încât
cuiul să-i intre în cap şi s-o omoare pe loc. Indiferent cât de mult şi-ar fi dat
osteneala cekiştii să investigheze crima, niciodată nu reuşeau să-l identifice pe
cel care o comisese.
Intelighenţia, grupul educat al deţinuţilor politici, nu se preta la astfel de
pedepse, preferând în schimb metode mai „intelectuale”. Iată un exemplu. Mai
întâi, începea să circule un zvon despre victima avută în vedere, despre o
posibilă implicare a acesteia într-un „complot politic” sau „plan de evadare”.
Această „informaţie” era transmisă cekistului care se ocupa de acea unitate, care
de obicei era tânăr, neexperimentat, proaspăt absolvent al şcolii speciale 114.
Apăreau apoi „martorii” şi uneori chiar „documentele” care confirmau totul şi se
întâmpla adesea ca cekiştii care investigau cazul să aplice unei persoane pedepse
deosebit de severe.
Zekii intelectuali puteau să provoace (şi uneori chiar provocau) un mare
scandal din nimic, pentru a le face rău civililor pe care nu-i plăceau. De pildă,
puteau răspândi zvonul despre o persoană că se ocupa cu specula (vindea şi
cumpăra de la deţinuţi), că aducea în zonă produse interzise sau că îi extorca pe
deţinuţi (contra bani sau mâncare) de ceasurile sau piesele din aur pe care unii
dintre aceşti zeki mai norocoşi reuşiseră să le ascundă până atunci.
Să fi încercat să demonstrezi că acele lucruri de care era acuzată victima nu
avuseseră loc, când existau deja câţiva „martori” care insistau în faţa şefului
cekiştilor că ei vorbeau despre „fapte” care se întâmplaseră, fuseseră martori şi
puteau depune „mărturie”, şi nu aşa numai despre nişte zvonuri care le trecuseră
şi lor pe la ureche, ar fi fost inutil. Cazul era preluat, puterile judecătoreşti erau
puse în mişcare şi din acel moment era deja greu să mai „ştergi ceva cu
buretele”. De multe ori era imposibil.
Bineînţeles, nimeni nu avea cu adevărat încredere în ceea ce spuneau, în
special în cazul în care acuzaţiile erau formulate de o singură persoană. Însă când
începeau să apară mai multe persoane care repetau acelaşi lucru, plus toate
„detaliile”, ce era de făcut? Orice investigator onest era nevoit să cerceteze
chestiunea, victima urmând, în cel mai bun caz, să fie târâtă prin interogatoriu.
Dar în cel mai rău caz? Până la urmă, instaurarea acelui sentiment în legătură cu
„acuzatul”, că „ceva nu era în ordine” sau că „fie a furat, fie a fost furat, ceva tot
s-a întâmplat”, devenea inevitabilă.
Întorcându-ne la misiunea noastră imposibilă de la calea ferată, în toamna
anului 1941, era aproape gata fundaţia pentru a întinde traversele şi şinele pentru
construirea porţiunii de cale ferată care-i revenea unităţii noastre. Numai că nu
construisem încă nimic acolo unde râuleţele şi pâraiele traversau viitoarea linie.
Ştiam că trebuia să facem mai multe poduri sau să montăm sub şine conducte
largi prin care să treacă apa. Problema era că, la sosirea primăverii, toate acele
râuri şi pâraie care coborau din Munţii Ural începeau să se topească, iar
cantitatea de apă care urma să se reverse peste şine era uriaşă. Barierele pe care
le-am fi putut pune în calea apelor, pe acele segmente de linie la care trebuia să
muncim atât de mult, nu puteau să reziste. În acele condiţii atmosferice,
podurile şi şanţurile adânci pe care trebuia să le săpăm sub ele, nu puteau fi
construite decât în primăvară (adică abia în 1942). Însă ţara se afla în război şi
nu puteam aştepta atât de mult. Aşa că am construit repede nişte canale de
derivaţie, în ideea de a instala traversele şi şinele direct pe gheaţa râurilor şi
pâraielor, atunci când aceasta avea să fie destul de groasă pentru a putea susţine
toată greutatea.
Era vorba de aproximativ zece kilometri, fără să mai punem la socoteală
barierele în calea apelor, care legau Administraţia Generală a lagărului din Abez
de unitatea mea. Pe acest segment al viitoarei linii, direct pe solul îngheţat, am
întins traversele, de care am ataşat ulterior liniile. Locomotivele cu aburi ne
aduceau vagoanele cu nisip de la carieră cât mai aproape posibil, apoi le
manevram singuri. Treptat, nisipul a început să dispară sub traverse şi aşa a
apărut terasamentul, care putea de acum susţine greutatea unei locomotive.
Astfel am reuşit să construim o linie de cale ferată spre nord, până la Vorkuta.
Spre sfârşitul verii, şinele treceau deja de unitatea noastră. Ca să nu pierdem
timp preţios, următorul segment de linie l-am construit cu mâinile, fără ajutorul
maşinilor. Am pregătit fundaţia astfel încât, chiar dacă iarna se apropia şi soseau
vagoanele pline cu tot ceea ce era necesar, să putem întinde repede şinele.
De asemenea, am folosit locomotive cu aburi, pe care le numeam căluşei şi
care ne aduceau materialele în vagoanele fără acoperiş, şi pentru transportul
brigăzilor de muncitori. Unitatea noastră a primit o nouă misiune, bineînţeles,
în afara planurilor de construcţie. Trebuia să strângem lemne. Porţiunea noastră
de cale ferată trecea pe lângă nişte păduri dese care coborau tocmai din Munţii
Ural. Prin urmare, Administraţia de la PeciorLag a început să ne trimită căluşei
pe care îi încărcam cu lemne pentru sediul central. Acesta era foarte mare şi toţi
cei care locuiau acolo aveau nevoie de lemne pentru a se încălzi şi pentru a-şi
pregăti mâncarea. Chiar dacă era război, trebuia să ne îngrijim în continuare de
necesităţile vieţii de zi cu zi.
Administraţia de la PeciorLag reprezenta puterea supremă în lagăr, astfel încât
orice ne-ar fi cerut, trebuia să ne supunem. Însă planurile de construcţie a liniei
de cale ferată rămâneau sacre, nu se putea face nimic în această privinţă. Prin
urmare, eram nevoiţi nu numai să construim linia de cale ferată dând zor, dar
trebuia să strângem şi lemne pentru Administraţie, toate astea cu acelaşi număr
de muncitori. Dar sentimentul pe care-l aveam, în ciuda tuturor aspectelor
negative, era că se puteau face toate. Nu era nevoie decât ca fiecare muncitor să
fie pus la treabă, astfel încât să dea ce era mai bun din el timp de 12 ore, apoi
urmau câteva ore de somn şi ne puteam întoarce cu toţii la tăiat şi strâns lemne
pentru şefii cei mari. După cum se spune: „Poţi să te plângi, dacă vrei…”.

CAPITOLUL 14
BOALA

M-am cufundat cu atâta înverşunare în muncă, până când am căzut efectiv din
pricina extenuării. Apucam să dorm atât de puţin în acele zile, încât am trăit ca
prin vis până în noiembrie, când au început viscolele şi a venit gerul. Pentru că
dormisem atât de puţin, corpul meu s-a simţit până la urmă nevoit să protesteze.
Mă trezisem devreme ca de obicei, dar mă simţeam foarte rău. Am ieşit la
schimbul de tură, am trimis tura de noapte la culcare şi pe cea de zi la muncă,
apoi, în loc să mă duc ca de obicei să văd ce se întâmpla pe şantier, m-am întors
acasă. Mi-am luat temperatura. Aveam 40 de grade.
 L-am chemat pe ajutorul de brigadier şi i-am spus să preia îndatoririle mele
de peste zi. L-am înştiinţat şi pe comandantul plutonului de pază. Mi-am făcut
un ibric de ceai şi l-am băut pe tot, în speranţa că aşa voi reuşi să transpir şi să-
mi scadă febra. Îmi era frică să mănânc, din moment ce nu îmi era foarte clar ce
se întâmpla cu mine. Aşa că m-am învelit bine şi am dormit mult. Când m-am
trezit, senzaţia pe care o aveam era că reuşisem să transpir şi îmi scăzuse febra.
Am schimbat aşternuturile şi mi-am luat din nou temperatura. Era la fel, tot 40
de grade. A fost aşa timp de patru zile. Nu mă durea nimic, dar eram foarte
slăbit. Şi nu-mi scădea deloc febra.
Nu i-am raportat nimic şefului meu, care era directorul Sectorului 6. La
început am băut numai ceai, pentru că nu-mi era deloc foame. Mă simţeam tot
mai slăbit. Dormeam ore în şir. În cea de-a cincia zi, când am văzut că aveam
tot 40 de grade, m-am hotărât să prind trenul care trebuia să plece cu următoarea
încărcătură de lemne la Administraţie şi să mă duc la spitalul din Abez. Am
vorbit cu directorul Sectorului 6 prin selector, m-am îmbrăcat bine şi am pornit
la drum. Când a sosit trenul, i-am spus mecanicului că eram bolnav şi trebuia să
ajung la spital. Acesta m-a ajutat să mă întind pe lada unde se ţineau de obicei
cărbunii pentru locomotivă, apoi am plecat spre capitala lagărului.
Mecanicul de locomotivă a pus trenul – ale cărui vagoane erau încărcate cu
lemne – în mişcare, în direcţia liniei de cale ferată secundară de la râul Usa. La
un moment dat, linia secundară intra într-un tunel abrupt, înalt de 1,5-2 metri,
care se formase în muntele de zăpadă. Pe neaşteptate, când traversam tunelul, la
celălalt capăt a apărut un tren. Mecanicul a încercat cu disperare să pună frâna,
dar inutil, era clar că aveam să ne ciocnim. Atunci a ţipat la mine să sar imediat
în zăpadă şi a sărit şi el. Deşi am căzut amândoi direct în cap, tot am putut auzi
izbitura şi zgomotul puternic făcut de vagoanele care se răsturnau.
Ne-am ridicat cu greu din zăpadă. Mecanicul s-a întors la tren, iar eu mi-am
continuat drumul pe jos până la spital, care se afla la o distanţă de aproximativ
doi kilometri de locul în care ne aflam. Am ajuns în faţa clădirii, m-am târât cu
greu până la intrare, am sunat şi apoi am leşinat. Când m-am trezit, mă aflam
într-o cadă cu apă călduţă. Lângă mine erau un doctor şi cu o asistentă, care mă
întrebau cum mă simţeam şi ce anume mă durea. Le-am spus că nu mă durea
nimic, numai că mă simţeam foarte slăbit. M-au mutat într-un pat şi mi-au luat
temperatura, aveam tot 40 de grade.
Am rămas în spital două luni. La acea vreme (vorbim de sfârşitul lui 1941) la
PeciorLag erau foarte mulţi specialişti civili. Din fericire, printre aceştia se aflau
şi destule cadre medicale bine pregătite, în principal ca urmare a evenimentelor
petrecute recent în Leningrad 115. Câţiva dintre aceşti medici veniseră să lucreze
la spitalul din Abez.
După două săptămâni petrecute în spital, reuşise să-mi mai scadă puţin febra,
deşi era încă destul de mare. După radiografii, analize şi alte investigaţii,
doctorii m-au chemat pentru o consultaţie. Medicul principal mi-a spus: „Din
moment ce eşti o persoană adultă, îţi vom spune adevărul, suferi de tuberculoză
galopantă, fiindu-ţi afectaţi ambii plămâni. Dacă vrei, te putem trata aici. Sau,
dacă preferi, conducerea lagărului a autorizat transferul tău la spitalul din Ţinutul
Altai 116, care ţine tot de Gulag. Cel puţin acolo aerul de munte îţi va face bine.
O asistentă de la noi te va însoţi în timpul călătoriei şi te va ajuta să te
instalezi”.
În copilărie, tatăl meu îmi vorbea adesea despre fratele lui mai mare. Când
acesta avea 14 ani, obişnuia, pentru a se întări, să iasă pe veranda casei şi să-şi
facă duş cu apă rece. Nu numai vara, ci şi pe timpul iernii. În final, s-a
îmbolnăvit de tuberculoză şi în primăvara următoare a murit. Această boală îi
loveşte pe cei tineri, mi se spusese, care nu rezistă şi mor de obicei primăvara.
Motiv pentru care tatăl meu mă avertizase întotdeauna „să nu exagerez” şi să nu
mă solicit prea tare, pentru că şi eu eram, probabil, predispus la această boală.
În momentul în care medicii mi-au dat vestea, aveam 23 de ani. Prin urmare,
m-am gândit că diagnosticul pus şi şansele pe care mi le dădeau ar fi trebuit să
fie corecte. Şi totuşi, încă din copilărie, îmi plăcea să fac mult sport, făcusem
căţărări pe munte, schiasem, sărisem cu paraşuta şi zburasem cu planorul. Îmi
petreceam întotdeauna majoritatea timpului liber afară. Gândindu-mă la toate
acestea, mi-am dat seama că refuzam să cred că sufeream de tuberculoză
galopantă.
În noiembrie 1941, trupele conduse de Hitler ajunseseră deja lângă Moscova.
Ţara se zbătea cu ultimele puteri să-l ţină în frâu pe inamic. În acest context,
când am auzit propunerea medicilor, mi-am zis: „Tot ce le mai lipseşte acum
tuturor este să se preocupe de soarta mea”. M-am gândit numai la cât de dificil
era să transporţi pe cineva de la Abez la Kotlas, prima staţie de unde începea
calea ferată spre Vorkuta (trenurile încărcate cu cărbune începeau chiar atunci să-
şi croiască drum pe şinele temporare spre inima Rusiei, dar o făceau cu foarte
mare dificultate, accidentele fiind la ordinea zilei). Doctorii mi-au promis că voi
merge într-un vagon de marfă încălzit, alături de infirmieră, călătoria urmând să
dureze două săptămâni (nu existau la acea vreme nici trenuri de pasageri şi nici
maşini care să meargă la Abez).
O sumedenie de întrebări îmi treceau în acel moment prin cap. Unde mâncam
şi de unde am fi luat cărbunele pentru „micuţa sobă” din vagonul încălzit? Şi,
mai ales, cum ştiam sigur că vagonul meu era cuplat la trenul care trebuia? Şi
când se întâmpla asta? Şi, cu cât am fi înaintat mai mult dincolo de Kotlas prin
Siberia, cu atât mai mari erau şansele să ne întâlnim cu eşaloane de răniţi
transportaţi de pe front, în timp ce eu stăteam acolo, în vagonul meu încălzit…
M-am gândit la toate acestea şi am refuzat călătoria spre Altai. Le-am spus:
„Prefer să rămân aici”.
În spital, m-am împrietenit cu asistentele. Le părea rău de mine, pentru că
ştiau că nu voi supravieţui decât cel mult până în primăvară. Îmi arătau
compasiune. Într-o zi, când temperatura mea scăzuse până la 37-37,5 grade, le-
am rugat să-mi aducă un cojoc, haine, ghete de piele, pâslari şi o haină
îmblănită. Mi-au adus toate lucrurile cerute şi le-au ascuns într-un dulap să nu le
vadă doctorii. Seara, după ce medicii plecau acasă, mă îmbrăcam bine şi ieşeam
să mă plimb. Mergeam la un cămin cultural unde rulau filme şi unde, în serile
„cu dans”, îmi făcea plăcere să dansez. M-am întâlnit acolo cu vechi cunoştinţe
cu care mă împrietenisem pe vremea când abia sosisem în lagăr. Asistentele
închideau ochii la plimbările mele şi păstrau secretul faţă de doctori.
După aflarea diagnosticului, nu m-am lăsat pradă disperării. Am reflectat
îndelung, dar niciodată n-am crezut cu adevărat că avea să mi întâmple ceea ce
era mai rău. N-am spus nimănui nimic despre boala mea sau despre diagnosticul
primit, nici părinţilor, nici fratelui, nici surorii mele, nici prietenilor de la
Moscova sau de pe front. M-am gândit că, în situaţia în care, în ciuda
optimismului meu, boala va avansa foarte repede, iar tristul ei deznodământ va fi
acela preconizat de medici, nimeni n-ar fi putut să mă ajute cu nimic. Aşa că n-
avea niciun sens să supăr pe toată lumea dinainte. Dimpotrivă, scrisorile pe care
le-am trimis atunci celor apropiaţi au fost vesele, optimiste.
În timpul acelei perioade, mi s-a întâmplat ceva ce cred că a şi făcut ca
recuperarea mea să fie posibilă. Într-o zi, asistentele au venit să-mi spună că
aveam un vizitator. Această persoană sosise mai devreme şi mă căutase, dar,
negăsindu-mă, lăsase vorbă că va reveni. Aşa că iată-l acum, un bărbat înalt,
rotofei, între două vârste, destul de plăcut la înfăţişare. M-a salutat cu un zâmbet
larg, apoi mi-a spus că aflase din întâmplare despre boala mea şi era fericit că
avea şansa să mă ajute. Mă holbam la el într-un efort disperat să-mi amintesc
cine era şi cu ce ocazie ni se încrucişaseră drumurile.
Parcă citindu-mi gândurile, mi-a spus: „Fără îndoială, nu m-ai recunoscut.
Acest lucru nu mă surprinde. Ultima dată când ne-am văzut arătam ca un schelet
ambulant”. După care a menţionat Unitatea nr.93, vechea mea unitate. Acolo
majoritatea deţinuţilor erau infractori periculoşi printre care se mai aflau şi câţiva
angajaţi fără niciun fel de statut politic. Apoi mi-am amintit de el şi de povestea
lui.
Pe vremea când eram angajat în Unitatea nr.93, ajutorul de brigadier a venit la
mine şi mi-a spus că un deţinut ceruse să-mi vorbească. Am acceptat. A intrat
atunci un tip în vârstă, foarte slab, care părea că abia se mai ţine pe picioare. Mi-
a spus că era din Ucraina, unde soţia şi copiii lui încă mai trăiau, că îşi iubea
foarte mult familia, că înainte să fie arestat fusese directorul unui mare magazin
şi că duseseră un trai îmbelşugat. Din senin, una dintre acele comisii care
apăreau să facă uneori controale la magazine intrase şi în magazinul lui. După o
vreme, membrii acestei comisii îi aduseseră la cunoştinţă că găsiseră nişte
nereguli.
Primise o sentinţă de cinci ani de închisoare, apoi fusese trimis la PeciorLag
şi condamnat la „muncă” 117. Fiind vorba de un tip sănătos şi puternic,
infractorii din unitate începuseră imediat să-l folosească drept „vacă bună de
muls”, ceea ce însemna că trebuia să îndeplinească nu numai norma sa, ci două
norme în timpul unui singur schimb, una pentru sine şi cealaltă pentru
infractori. Nu putea refuza să meargă la muncă şi nici să se plângă, pentru că
infractorii îl ameninţaseră cu măsuri extrem de violente, dacă ar fi făcut acest
lucru. La schimb, aceştia îl protejau de alţi deţinuţi. Fiind un „nou-venit”, fără
protecţie ar fi ajuns cu siguranţă bătaia de joc a celorlalţi.
Era luna martie a anului 1941, când acest deţinut a venit să-mi vorbească. Îmi
spusese că atunci când va fi eliberat, în luna mai a acelui an, voia să meargă
direct acasă. Mi-a zis: „Soţia şi copiii mei abia mă aşteaptă. Dar uitaţi-vă la
mine, pot să mă duc acasă arătând în halul ăsta de slab, emaciat? Toate rudele
mele vor fi îngrozite”.
L-am întrebat ce voia de la mine. Mi-a spus că şeful de la spălătorie va pleca
în curând din Gulag şi că dorea să-l numesc în locul lui. Spălătoria era în afara
lagărului, în apropierea unui pârâu care curgea la marginea pădurii, în „zona
liberă”. Ceea ce trebuia să fac, în situaţia în care acceptam propunerea acestui
deţinut, era să obţin aprobarea comandantului plutonului de pază pentru un
permis de liberă trecere, adică fără escortă. Omul continua să-şi pledeze cazul în
faţa mea, spunându-mi că muncise normă dublă, fără să se plângă vreodată, timp
de cinci ani. Dacă reuşea să fie mutat la spălătorie, urma să fie în sfârşit eliberat
de sub comanda infractorilor. Fiind acolo, ei nu mai aveau cum să-l tortureze în
ultimele luni în lagăr dinainte de eliberare, chiar dacă nu mai muncea pentru ei.
Faptul că nu era vorba de un deţinut politic făcea mult mai uşoară sarcina mea
de a obţine un permis de trecere fără escortă pentru el. Vedeam că omul mă
privea plin de speranţă. Am încercat să mă pun în locul lui. Aspectul lui
scheletic mă deprima, aşa că am sfârşit prin a-mi da consimţământul. În acel
moment, am văzut o licărire de speranţă în ochii lui şi chiar părea fericit. Chiar
acolo, în faţa mea, întreaga înfăţişare i se schimbase. S-a îndreptat de spate şi
mi-a promis solemn că niciodată n-avea să uite ce făcusem pentru el.
Imediat după acest episod am fost transferat la Unitatea nr.95, astfel încât nu
am mai avut vreme să reflectez asupra acestui caz.
Iar acum, iată-ne din nou faţă în faţă, de data asta într-un salon de spital. Mi-a
povestit că imediat după ce fusese eliberat începuse să muncească din greu
pentru a se putea întoarce în Ucraina. Până într-o zi, când fusese chemat la
Administraţia lagărului, mai precis la Secţia economică a Gulagului. I se oferise
o slujbă specială ca angajat civil al Gulagului în Abez şi i se spusese că, dacă
accepta, urma să-i fie adusă în Abez toată familia şi vor locui într-un apartament
frumos dintr-o clădire care era rezervată exclusiv conducerii Gulagului. Se
hotărâse să rămână în Gulag, de data aceasta ca angajat civil.
Ceea ce a putut să constate a fost că, într-adevăr, era vorba de o slujbă
specială. Administraţia lagărului avea un mic magazin cu toate cele necesare,
destinat exclusiv conducerii lagărului. O mare varietate de hrană proaspătă sosea
în fiecare zi direct de la Moscova. Având în vedere experienţa lui de director de
magazin, i se propusese să devină directorul acestui mic magazin. Acceptase
oferta şi, ca urmare, întreaga familie îi fusese adusă din Ucraina în Abez. Familia
lui sosise în lagăr chiar înainte de izbucnirea războiului, astfel încât acum erau
cu toţii fericiţi. În momentul întâlnirii noastre în spitalul din Abez, oraşul lor
din Ucraina se afla sub ocupaţie nazistă.
„Am aflat că eşti bolnav de la şeful meu”, mi-a explicat. „În semn de
recunoştinţă pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine când încă mai eram deţinut
în Unitatea nr.93, am simţit că era de datoria mea să fac tot ceea ce îmi stă în
putinţă pentru a te ajuta să te simţi mai bine.”
Pentru a întări cele spuse, fostul deţinut şi-a deschis geanta. Îmi adusese
multe alimente la care nici măcar nu mai visasem de foarte multă vreme, de când
mă aflam în nord: fructe proaspete, struguri, stafide, piersici confiate, ouă, care
îmi plăceau foarte mult, dar nu-mi mai aduceam aminte nici măcar mirosul lor,
peşte extrem de scump, din acela care ţi se topeşte în gură, unt, frişcă şi
ciocolată.
Nu ştiam cum să-i mai mulţumesc. M-am oferit să-i plătesc pentru ce mi-a
adus, dar m-a refuzat categoric şi mi-a promis că se va întoarce. Şi, într-adevăr,
s-a întors şi m-a vizitat în mod regulat până la ieşirea mea din spital, când am şi
părăsit Abezul, şi de fiecare dată mi-a adus multe bunătăţi. Bineînţeles, cu mine
nu mai era nimeni în rezervă, din moment ce exista riscul să fie infestat, astfel
încât asistentele au adus două măsuţe de spital special pentru aceste daruri. Am
împărţit cu ele totul, şi, în schimb, mi-au păstrat secretul şi n-au spus nimănui
pentru ce-mi trebuiau măsuţele.

CAPITOLUL 15
CONVALESCENŢA ŞI RELUAREA ACTIVITĂŢII ÎN
SECTORUL SUDIC AL LAGĂRULUI

Nici nu observasem că trecuseră două luni de când mă aflam în spital. La

sfârşitul lunii decembrie a anului 1941, după ce fusesem ţinut atent sub
observaţie, după nenumărate radiografii şi analize, medicii m-au chemat din nou
pentru consult. De data aceasta erau mai mult de cinci. Toţi medici în vârstă,
foarte bine pregătiţi şi cu maniere alese. Temperatura nu îmi mai creştea în
fiecare seară, ceea ce ar fi fost tipic pentru un bolnav de tuberculoză. De
asemenea, nu mai transpiram noaptea şi îmi revenise pofta de mâncare. Iar acum,
zeii locali ai medicinei mă informau că eram cu toţii martorii unui miracol.
Tuberculoza galopantă care-mi afectase ambii plămâni dispăruse complet,
rămânând numai o mică pată neagră în partea de sus a plămânului stâng.
 Mi s-a spus că din acel moment puteam să mă consider un om sănătos şi mă
puteam întoarce să-mi reiau activităţile. Trebuia totuşi să am grijă şi să revin
periodic pentru control. La recomandarea medicilor, Administraţia lagărului îmi
aprobase transferul în Peciora, în partea cea mai sudică a lagărului, unde urma
să-mi desfăşor activitatea. Această localitate era aşezată pe malul drept al unui
mare fluviu, care se numea tot Peciora. Din punctul de vedere al medicilor, acest
transfer era benefic pentru sănătatea mea, datorită unei păduri de pini care se
întindea pe malul râului. Dincolo de această pădure şi până la Oceanul Arctic
domnea tundra nesfârşită cu întinse terenuri mlăştinoase, deasupra cărora vara
pluteau norii negri de musculiţe, care erau în stare să doboare pe oricine, chiar şi
o persoană sănătoasă.
Pentru a termina însă cu povestea bolii mele, trebuie să spun că am beneficiat
de îngrijirea medicilor cât m-am aflat la PeciorLag. În fiecare lună mergeam şi
îmi făceam un examen medical, acumulând astfel un teanc întreg de evaluări
asupra stării sănătăţii mele. În 1944, Gulagul m-a transferat într-un alt lagăr, a
cărei administraţie se afla la Orel 118. În drum spre Orel, m-am oprit la Moscova
să-mi vizitez tatăl, iar în timpul acestei vizite m-am îmbolnăvit din nou. Tatăl
meu s-a uitat prin teancul de documente care reflectau evoluţia stării mele de
sănătate. S-a supărat foarte tare şi a reacţionat imediat. Printre prietenii lui se afla
şi directorul Institutului de Cercetare Ştiinţifică a Tuberculozei de la Moscova.
Tata l-a sunat şi m-am dus la el imediat. După ce s-a uitat pe analizele medicale
pe care le aveam de la medicii din Gulag, m-a examinat cu atenţie.
Mi-a spus: „Tinere, poţi să dai foc liniştit la toate aceste rapoarte medicale.
Nu ai tuberculoză. Eşti perfect sănătos. Ai avut pneumonie lobară la ambii
plămâni, pentru care n-ai fost niciodată tratat 119. Această boală este adesea
confundată cu tuberculoza, fiind vorba de aceeaşi masă de bule care poate apărea
în plămâni. Fără îndoială că aparatul de radiografie folosit de medicii din lagăr
era foarte vechi şi nu foarte performant”.
Nu există cuvinte pentru a descrie fericirea pe care o simţeam! Apoi m-am
gândit că, dacă medicii din lagăr nu ar fi făcut această greşeală, n-aş fi fost
transferat niciodată din partea nordică a lagărului în cea sudică. Aş fi fost
înconjurat de altfel de oameni, iar viaţa mea ar fi urmat alt curs. După cum spun
întotdeauna credincioşii: „Totul se află în mâinile Domnului”.
La Administraţia lagărului unde tocmai fusesem transferat toată lumea m-a
felicitat pentru modul în care îmi revenisem după boală. Mi s-a spus că, pentru
o vreme, medicii recomandaseră ca programul meu la noua slujbă să nu fie foarte
încărcat, astfel încât să nu risc să mă îmbolnăvesc din nou. Urma să lucrez în
cadrul Sectorului 1, din Regiunea 1 a Gulagului 120 ca inginer/tehnician al
Secţiei de control tehnic. Sediul central se afla în Peciora. Mi s-a spus să mă
prezint acolo imediat.
Trenurile de marfă pline cu cărbune treceau acum regulat dinspre Vorkuta. Din
cauză că linia nu era terminată, iar multe şine şi traverse fuseseră puse pe timp
de îngheţ, încă se mai construia. Accidentele erau frecvente şi multe se soldau cu
moartea persoanelor care lucrau pe acele trenuri sau a pasagerilor care, dintr-un
motiv sau altul, hotărau să rişte şi, în loc să meargă cu sania, luau unul dintre
trenurile care transportau cărbune, pentru a ajunge în partea sudică a lagărului.
Singurul avantaj pe care-l ofereau trenurile era că se mişcau mai repede, asta în
caz că ajungeau la destinaţie.
Niciodată nu m-am gândit să iau un astfel de tren. M-am hotărât să călătoresc
cu sania, mi-am strâns bagajele şi m-am pregătit de drum. Din cauză că nicio
sanie n-ar fi plecat cu un singur pasager, a trebuit să aştept apariţia încă unui
tovarăş de drum. Acesta s-a dovedit a fi un tip destul de original, care ispăşise
deja o pedeapsă cu închisoarea şi se afla la a doua. Era cameraman şi un
realizator de filme documentare destul de faimos în anii 1930, în special pentru
materialele filmate în timpul Războiului Civil din Spania. După ce fusese
eliberat din închisoare, se alăturase armatei, luptând pe unul dintre fronturile
Marelui Război pentru Apărarea Patriei, câştigându-şi astfel respectul.
Până la urmă sfârşise tot la PeciorLag, fiind acuzat de practicarea unor
perversiuni sexuale care se pedepseau prin lege (aceste perversiuni includeau
violul, coruperea de minore şi alte lucruri).
Însă acum ne aflam amândoi în aceeaşi sanie (sau „în aceeaşi barcă”), tot
împreună urmând să fim cazaţi într-una dintre barăcile construite pentru angajaţii
civili din Peciora şi să aşteptăm sosirea trenului de pasageri care călătorea spre
sud. Am rămas împreună aproximativ o lună, iar asta se întâmpla în timpul
celei mai crunte perioade din timpul războiului, când toată ţara era ocupată cu
respingerea atacului nazist, într-o încercare disperată de a întoarce soarta
războiului în favoarea noastră. Lăsând deoparte războiul şi determinarea cu care
sovieticii erau hotărâţi să lupte până la capăt, cât a durat călătoria noastră, dar şi
în acele lungi seri pe care le-am petrecut împreună în Peciora, tovarăşul meu de
drum nu mi-a vorbit decât despre dificultatea relaţiilor dintre bărbat şi femeie.
Referindu-se, bineînţeles, la relaţiile sexuale. Şi, spre deosebire de mine, avea şi
o experienţă foarte bogată în acest domeniu. La vremea aceea, ţineam un jurnal
în care mi-am notat şi multe dintre lucrurile pe care le-am aflat de la el (mai
multe despre acest personaj interesant veţi găsi în capitolul 25).
În orice caz, în prima săptămână din luna ianuarie a anului 1942, ne-am urcat
în sanie şi ne-am acoperit bine cu paie, după care am pornit spre zona de sud a
PeciorLag. Călătoream din unitate în unitate. După fiecare oprire, schimbam
săniile, pe cel care conducea sania şi caii. Uneori eram nevoiţi să aşteptăm
câteva zile, deoarece toate săniile erau plecate din unitatea respectivă. Dar pe
mine aceste opriri mă bucurau. Aveam astfel şansa să-i cunosc mai bine pe cei
pe care îi întâlnisem pe drum şi să înţeleg care era situaţia în fiecare unitate. În
acelaşi timp, aveam ocazia să simt fericirea şi mândria brigadierilor şi şefilor de
unitate când îmi vorbeau despre munca şi problemele lor, lucruri care îmi erau
atât de familiare. De asemenea, puteam constata situaţia şinelor care, la sfârşitul
anului 1941, asigurau transportul cărbunelui dinspre Vorkuta.
Dificultăţile cu care se confrunta fiecare unitate erau asemănătoare cu cele pe
care le întâmpinasem şi eu la unitatea „mea”. Starea şinelor îmi era, de
asemenea, familiară. Se lucra în continuare la sectoarele principale ale căii ferate
aşa cum fusese proiectată, în special pe acele porţiuni care traversau poduri sau
treceau prin apropierea unor poduri. Segmentele construite pentru a face faţă
temporar traficului de cărbune pricinuiau multă îngrijorare şi nelinişte, fiind
făcute de obicei pe terenuri mlăştinoase sau direct pe solul îngheţat, ceea ce
contravenea oricăror norme de construcţie. Spre exemplu, raza minimă de
cotitură pentru o cale ferată ar fi trebuit să fie de cel puţin 600 de metri, când
unele porţiuni ocolitoare ale viitoarelor poduri care coborau spre râu aveau o rază
de cotitură nu mai mare de 300 de metri, iar panta era mult mai scurtă decât era
permis în mod normal.
Consecinţa acestei stări de fapt era că adesea trenurile încărcate cu cărbune
alunecau de pe şine, iar întârzierea în livrarea cărbunelui din acest motiv era
privită ca o adevărată crimă, pentru care cineva trebuia să fie responsabil.
Bineînţeles, vinovaţii erau întotdeauna aleşi dintre brigadieri şi ceilalţi care
lucrau la şine. Dacă acea persoană era un angajat civil, primea o condamnare şi
devenea deţinut în zonă, iar dacă era un deţinut, i se prelungea sentinţa. I-am
mulţumit lui Dumnezeu că nu am mai fost brigadier din momentul în care calea
ferată intrase în funcţiune.
 Când am ajuns, în sfârşit, în Peciora, am aflat ce presupunea slujba de
inginer/tehnician şi am întâlnit pe cineva cu care urma să lucrez. Din punctul
meu de vedere, noua slujbă mi se părea ca ruptă din rai, în comparaţie cu
experienţa anterioară de la PeciorLag. Aici nu existau nopţi albe, nu eram
responsabil pentru niciun fel de echipament şi materiale şi aproape că nu aveam
contact cu deţinuţii, nici nu mai eram şeful lor şi nici nu trebuia să lucrez cu ei.
Era o adevărată plăcere să pot lucra în Peciora alături de ceilalţi angajaţi civili.
După terminarea programului, puteam să-mi petrec timpul în compania celorlalţi
tineri, şi erau destui prin preajmă, ingineri, tehnicieni, doctori, asistente etc.
Seara puteam să mă întâlnesc cu tinere femei. Erau destul de puţine la acea
vreme, dar erau. Fiind tineri, cu toţii tânjeam după companie. Muncind într-o
unitate nu aveai timp nici măcar să te gândeşti la aşa ceva.
Fără îndoială, existenţa de zi cu zi continua să fie dificilă. Când am sosit în
Peciora, mi-a fost dat un pat în dormitorul destinat personalului civil. Era vorba
de o baracă încăpătoare, cu câteva zeci de paturi aşezate pe trei niveluri. În
centrul barăcii erau două sobe, în faţa cărora se aflau două mese (fără faţă de
masă) lungi, iar în jurul lor nişte bănci. Lămpi cu lumină neclară atârnau
deasupra acestor mese. În jurul sobelor, oamenii îşi întindeau hainele la uscat:
pâslari, şosete, lenjerie intimă, bandaje, haine, cu mirosurile aferente. Cei care
locuiau în acest dormitor îşi păstrau obiectele personale, cum ar fi cărţile, în
serviete pe care le ţineau sub pat. Imediat ce părăseai încăperea, ceilalţi se apucau
să-ţi cotrobăie prin lucruri, uneori păstrând obiectele care le atrăgeau atenţia (cu
excepţia periuţelor de dinţi). Toaleta se afla în curte. Ne spălam în nişte găleţi
care stăteau pe veranda barăcii.
În aceste barăci locuiau şi mulţi dintre foştii deţinuţi care rămăseseră să
lucreze în Gulag ca civili. Ei erau de fapt cei care „dădeau tonul” vieţii şi
stabileau rutina existenţei zilnice în baracă. De exemplu, dacă voiam să mă
odihnesc după orele de lucru, stând întins în patul meu, mă trăgeau de un picior
să merg să joc cărţi cu ei, de obicei ociko. Dacă îndrăzneam să-i refuz, continuau
să mă sâcâie şi să mă chinuiască fără încetare. Cel mai bine era să accept din
prima, astfel încât să mă pot totuşi odihni la final.
Tot jucând cărţi cu această gaşcă de foşti deţinuţi, ajunsesem să adopt o
anumită metodă. Îmi goleam ambele buzunare de la pantaloni, apoi puneam
într-unul 300 de ruble (10 bancnote a câte 30 de ruble). Dacă pierdeam,
părăseam jocul şi nimeni nu se supăra. Mă lăsau în pace. Dacă aveam noroc şi
câştigam, şi uneori reuşeam să câştig tot potul, puneam la loc în buzunar cele
300 de ruble pe care le scosesem la începutul jocului. Restul de bani câştigaţi îi
păstram în celălalt buzunar, după care riscam totul pe aceşti bani abia câştigaţi.
Uneori câştigam nebuneşte. De cele mai multe ori jucam pariind pe banii din
buzunarul alocat câştigului, apoi mă ridicam şi plecam, ca şi cum deja nu mai
aşteptam cartea cea „norocoasă” (de exemplu asul). Şi încă mai aveam banii
câştigaţi la începutul jocului. Ţineam statistici. A reieşit că, procedând astfel,
reuşeam ca în decurs de o lună să nu pierd nimic din banii pe care-i aduceam în
joc, indiferent cât de mult fluctua norocul meu în luna respectivă.
Din când în când, la căminul cultural din oraş mai rula câte un film. De când
începuse războiul nu mai existaseră seri alocate dansului (spre deosebire de cum
se întâmpla în Abez). În oraş nu exista nicio librărie. Citeam revistele literare pe
care le aduceau cei care veneau în Peciora şi făceam între noi schimb de cărţi.
Dacă seara voiam să citim, uneori mergeam într-unul dintre birouri şi citeam,
aşezaţi la câte o masă. Altădată ne pierdeam vremea pe acolo împreună cu
prietenii, dacă nu lucra nimeni noaptea şi paznicul clădirii nu încuia uşile.
După o vreme, mi-am făcut câţiva prieteni şi mi-am descoperit şi câţiva
camarazi mai vechi în oraş. Dat fiind faptul că, în mod obişnuit, lucram câte 12
ore pe zi, rareori reuşeam să ne vedem şi în timpul săptămânii. Vinerea însă
găseam un apartament sau o cameră liberă unde ne strângeam cu toţii. Discutam
şi jucam cărţi (preferans sau poker) până târziu în noapte (de obicei, astfel de
camere le erau alocate numai familiilor pentru o anumită perioadă sau drept
răsplată pentru merite deosebite în muncă).
Noua slujbă de inginer/tehnician în cadrul Secţiei de control tehnic
presupunea muncă la tronsonul de cale ferată pe care-l construia Sectorul 1. La
fel ca şi în restul lagărului, oamenii munceau într-un ritm de-a dreptul sălbatic
pentru a grăbi construcţia liniei de cale ferată. Sarcina mea era să constat
îndeplinirea normelor tehnice de construcţie, acurateţea cu care erau respectate
planurile de construcţie aprobate şi faptul că munca depusă de deţinuţi era una de
calitate.
De exemplu, planul de construcţie prevedea ca o anumită porţiune a liniei de
cale ferată să ocolească un deal. Uneori, când trebuia să construim un astfel de
segment ocolitor, tăiam puţin din coasta dealului şi ne asiguram astfel că
fundaţia era stabilă. Alteori însă era nevoie ca terasamentul să fie ridicat pe o
mică porţiune chiar pe coasta dealului. Dacă torni pământ direct în pantă, rişti ca
terasamentul să alunece la prima ploaie torenţială sau odată cu prima topire a
zăpezii primăvara, ceea ce însemna că orice tren ar fi deraiat cu siguranţă. Prin
urmare, pentru a avea o fundaţie stabilă, era nevoie să nivelăm mai întâi panta şi
apoi să ridicăm terasamentul. Pe munte săpam şanţuri pentru a dirija astfel apa
să se scurgă pe lângă terasament.
Fără inspecţii periodice în timpul lucrărilor de construcţie pe aceste porţiuni
ar fi fost imposibil să ştii dacă deţinuţii nivelaseră terenul pentru terasament sau
îl ridicaseră direct pe coasta dealului. În schimb, deţinuţii care lucrau la calea
ferată nu aveau decât o singură grijă: cum să facă să depună cât mai puţin efort,
asigurându-se, în acelaşi timp, că şeful lor de echipă, care era tot deţinut, nota în
dreptul numelui lor cele mai bune rezultate în muncă pe ziua respectivă. Uneori,
se întâmpla ca, din anumite motive, brigadierul care trebuia să supravegheze
schimbul de zi să lipsească (fie era liber, fie bolnav, fie se odihnea etc.). Prin
urmare, aceste „inspecţii suplimentare” erau absolut necesare. Dacă brigadierul
nu era acolo să vadă cum decurgeau lucrurile, atunci inginerul/inspectorul era
obligat să se asigure că deţinuţii respectaseră întocmai normele de construcţie.
După experienţa pe care o avusesem ca brigadier, când supravegheam zilnic
lucrările, această slujbă de inspector mi se părea mult mai uşoară şi nici nu
necesita mult efort din partea mea. Ceea ce trebuia să fac era să merg pe şantier
în mod regulat şi să verific ce făceau deţinuţii. Am reuşit să mă înţeleg destul de
repede cu brigadierii acestei unităţi. Şi-au dat seama imediat că nu mă puteau
păcăli sau „să-mi arunce praf în ochi”. Am colaborat foarte bine cu ei.
Din nefericire, „raiul” n-a ţinut prea mult, numai câteva luni, apoi m-am trezit
din nou la realitate.
 CAPITOLUL 16
ŞEFUL UNEI UNITĂŢI MILITARIZATE
Mâna de lucru: prizonieri germani de război

La începutul anului 1942, a sosit de la Moscova un nou şef la Regiunea 1 de

la PeciorLag. Noi, cei trei tineri ingineri care absolvisem la Moscova Institutul
de Construcţii Căi Ferate (MIIT), îl cunoşteam deja. Înainte să plecăm pentru a
ne lua în primire slujbele din Gulag, în 1940, îl văzusem la Secţia cadre a
Gulagului, unde era pe atunci director-adjunct. Curând după sosirea lui la
Peciora pentru a-şi prelua noile îndatoriri ca şef de regiune, m-a chemat. Mi-a
spus că îşi amintea de întâlnirea noastră de la Moscova şi că voia să ştie ce
făceam eu şi ceilalţi doi camarazi în acel moment şi cum ne mergea.
I-am descris cu lux de amănunte cu ce mă ocupasem în lagăr, începând cu
prima zi aici şi terminând cu prezentul. Mi-a spus că slujba de inginer/inspector
pe care o aveam în acel moment era pentru oameni în vârstă, nepotrivită unui
tânăr energic ca mine, că îi părea rău că fusesem bolnav şi că înţelegea de ce
avusesem nevoie de această perioadă de recuperare, după care a încheiat cu
promisiunea că îmi va găsi în următoarele luni o slujbă care să se potrivească
mai bine calităţilor mele.
Şi, într-adevăr, spre sfârşitul lui februarie 1942, am fost chemat din nou la el
pentru o discuţie mai serioasă. Iată cum stau lucrurile, mi-a spus, după ce ne-am
aşezat, ultimul tronson al căii ferate (cu o lungime de 500 de kilometri) care va
traversa PeciorLagul, dacă priveşti dinspre nord spre sud, va fi cel care va trece
podul peste fluviul Peciora. Acest pod va trebui să fie unul foarte lat şi foarte
înalt, pentru a permite să treacă pe sub el inclusiv vapoarele mari, chiar şi atunci
când nivelul apei este ridicat – primăvara sau după ploi îndelungate. Lucrările de
construcţie la acest pod înaintează în regim de urgenţă, astfel încât ar trebui să fie
gata înainte de luna mai, când blocurile de gheaţă încep să se rupă şi să
plutească pe râu. Problema este că malul stâng (care aparţine de noi) este mult
mai jos, astfel încât ieşirea liniei în punctul cel mai înalt al podului trebuie
construită foarte sus. În acelaşi timp, va fi nevoie de o bază foarte largă a
terasamentului, care va trebui să fie şi destul de lung, pentru ca ascensiunea spre
pod să fie graduală, urmând să măsoare nu mai mult de 12 metri la un kilometru
de linie (după cum este prevăzut în normele tehnice).
Având în vedere că fluviul Peciora este destul de lat, a continuat el, presiunea
pe care apa o va exercita asupra terasamentului în timpul inundaţiilor va fi foarte
mare. Prin urmare, trebuie să ţinem cont de două lucruri: în primul rând, să ne
asigurăm că terasamentul este foarte stabil, ceea ce înseamnă că va trebui să
folosim pământ de calitate; în al doilea rând, este vital ca terasamentul să fie
adus până la nivelul cel mai înalt al planului, astfel încât, chiar şi în timpul
inundaţiilor, să ne asigurăm că apa nu va putea trece de terasament. Altfel riscăm
ca acesta să fie luat de ape şi toată munca să fie în zadar. De asemenea, este
absolut necesar ca, indiferent de ce-ar mai putea interveni, să nu întrerupem
transportul de cărbune dinspre Vorkuta.
Mi-a mai spus că atât şefii cei mai mari din PeciorLag, cât şi înalţi funcţionari
de la Moscova veniseră de curând la faţa locului să vadă unde urma să fie ridicat
imensul terasament. Astfel, putuseră observa că lucrările de construcţie la
conexiunea cu podul erau încă într-un stadiu incipient. Principala concluzie la
care au ajuns a fost următoarea: dacă lăsăm totul aşa şi renunţăm să mai
construim terasamentul în acest an, înseamnă că linia de cale ferată care porneşte
de la Peciora spre nord va fi întreruptă. Mai sunt două luni până în mai. Prin
urmare, conducerea PeciorLagului a decis că trebuie să mobilizăm toate resursele
de care dispune lagărul pentru a continua lucrările şi a le finaliza până în luna
mai.
Cu alte cuvinte, proiectul care presupune ridicarea acestui pod a fost desemnat
ca fiind obiectiv militar de maximă prioritate. Şeful acestui proiect va avea foarte
multă putere. La recomandarea mea, a continuat el, conducerea PeciorLagului a
decis să te numească pe tine şeful acestui proiect de importanţă militară
deosebită. Îţi spun cât se poate de sincer: dacă vei reuşi să duci lucrurile la bun
sfârşit, cu siguranţă vei primi o medalie, însă, dacă nu vei reuşi, te vom
împuşca. Suntem în război, trăim vremuri triste, aşa că în niciun caz nu putem
tolera o întrerupere a transporturilor de cărbune dinspre Vorkuta 121.
În continuare, şeful Regiunii 1 mi-a spus: am emis deja toate ordinele de
transfer pentru şoferii de camion şi alţi muncitori calificaţi de care vei avea
nevoie pe şantier. Aşa că singurul lucru care îţi mai rămâne de făcut acum este să
te duci pe şantier, să te familiarizezi cu situaţia şi să vii cât se poate de repede cu
nişte recomandări. Muncitorii îţi construiesc deja o casă în care vei avea telefon
şi personal de serviciu. De asemenea, îţi vom pune la dispoziţie un cal şi şofer.
Tot ce ne dorim este să te scutim de orice alte griji care nu au legătură cu
construcţia podului.
Începând de acum, a continuat, reprezentanţi ai conducerii de la PeciorLag vor
sosi în fiecare zi pe şantier pentru a monitoriza lucrările. Iată cum trebuie să
decurgă totul: cantitatea de pământ adusă în 24 de ore trebuie să crească de zece
ori faţă de cea manevrată în prezent, altfel nu vom reuşi să ducem lucrurile la
bun sfârşit şi totul se va duce pe apa sâmbetei. Fostul şef de regiune a fost prea
indulgent, acesta fiind şi motivul pentru care lucrările la pod n-au avansat în
ritmul în care trebuia. Acest şef a fost demis şi urmează să-şi primească pedeapsa
cuvenită în condiţii de război.
Nu aveam altă variantă decât să mă conformez ordinelor primite. M-am dus
imediat la locul faptei. Ceea ce am văzut nu sugera deloc că acolo urma să se
construiască un obiectiv de o asemenea amploare, precum cel care îmi fusese
descris. N-am văzut decât mai multe brigăzi de deţinuţi care cărau pietriş cu
roabele de la cea mai apropiată carieră de nisip, pe nişte scânduri pe care le
întinseseră pe jos ca o cărare. Ce făceau ei, ca volum de muncă, semăna cu o
picătură aruncată într-un ocean, comparativ cu giganticul terasament despre care
îmi vorbise şeful de regiune. Ce mi-a fost clar încă de la început a fost că trebuia
să găsim nişte cariere de unde să putem aduce cantităţi mari de nisip de foarte
bună calitate. În al doilea rând, trebuia să construim imediat drumuri temporare
şi nişte linii ferate terminus care să ducă la aceste cariere, astfel încât să putem
transporta nisipul atât cu camioanele, cât şi pe şine.
Timp de trei zile, împreună cu cei doi asistenţi ai mei, amândoi ingineri
civili selectaţi în regim de urgenţă pentru această misiune de către conducere, am
mers călare de-a lungul malului drept al fluviului Peciora, pentru a identifica
acele cariere de care aveam mare nevoie. Când în sfârşit le-am găsit, am trecut la
desenarea planurilor pentru construirea drumurilor temporare şi a liniilor ferate
terminus care să facă legătura între acestea şi baza terasamentului. Pe cât posibil,
am încercat să facem în aşa fel încât unele porţiuni de drum să se întindă şi pe
râul îngheţat. Mai departe, am calculat de câte trenuri de marfă aveam nevoie, de
câte platforme de cale ferată, de câţi şoferi şi aşa mai departe, astfel încât lucrul să
continue fără întrerupere 24 de ore din 24.
M-am dus la şeful de regiune pentru a-i spune de ce anume aveam nevoie.
Acesta a început prin a mă face albie de porci pentru faptul că în ultimele trei
zile nu fusese înregistrat niciun progres în ceea ce privea ridicarea
terasamentului. Conducerea lagărului de la Abez nu înceta să-i dea târcoale şi să-
i facă zile fripte. M-am bazat pe tine, mi-a strigat, iar tu ai dispărut nu se ştie
unde şi totul a continuat ca înainte.
Însă, mai târziu, a fost de acord cu planurile mele şi cu modul în care
hotărâsem să-mi organizez munca şi mi-a promis că îmi acordă tot sprijinul.
Mi-a spus că va face tot ceea ce depindea de el şi mi-a cerut să fac tot posibilul
să grăbesc lucrurile.
Au mai trecut încă patru zile în timpul cărora am căutat noi cariere de nisip şi
am construit drumuri de acces acolo, atât pentru camioane, cât şi pentru trenuri.
Conducerea lagărului era deja înnebunită, astfel că în cea de-a opta zi ne-am
trezit pe şantier în inspecţie cu toţi şefii de la PeciorLag. Chiar în acea zi
reuşisem în sfârşit să creştem cantitatea de pământ şi nisip manevrat de zece ori.
Şi încă nu atinsesem capacitatea maximă, având în vedere că nu toate carierele
de nisip pe care le descoperisem erau operaţionale în acel moment.
Iată cum s-au făcut lucrurile: cu nervii întinşi la limită, cu înjurături şi nopţi
nedormite.
Noutatea pentru mine consta în faptul că de data asta trebuia să lucrez cu
prizonieri germani, care săpau în cea mai mare dintre cariere. Deţinuţii sovietici
munceau în alte sectoare. Ţara noastră era una dintre participantele la Convenţia
de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de război, care stipula faptul
că ofiţerii capturaţi nu vor fi puşi să muncească 122. Am văzut cu ochii mei cum
soldaţi germani luaţi prizonieri încărcau nisipul în camioane la baza carierei, în
timp ce ofiţerul stătea deoparte şi fuma. Ceea ce contrasta izbitor cu modul în
care Hitler şi clica lui îi tratau pe prizonierii noştri de război.
La început, şefii lagărului erau furioşi pe faptul că deţinuţii nu îşi îndeplineau
norma zilnică, ceea ce le afecta bineînţeles şi porţia de hrană şi inevitabil şi
randamentul. Într-o zi, în timp ce mergeam spre una dintre cariere, am observat
că şoferul meu, prizonier german de război, înţelegea puţin ruseşte. Studiasem
germana în copilărie, aşa că am început o conversaţie. L-am întrebat cum de
germanii care lucrau la carieră nu reuşeam să îşi îndeplinească norma. I-am
explicat că îndeplinirea normei atrăgea după sine o porţie mai consistentă de
mâncare.
Şoferul mi-a dat un răspuns interesant: „Singurul lucru pe care ştiţi să-l faceţi
voi sovieticii este să folosiţi cu noi metodele voastre propagandistice şi de
persuasiune. Dar noi nu suntem obişnuiţi astfel. Avem nevoie de comenzi ferme,
de ordine, de instrucţiuni clare. Calculează exact câte camioane cu nisip ar trebui
să plece din carieră în timpul unui schimb pentru ca noi să obţinem mai multă
hrană şi dă-ne ordin să le umplem. Rezultatul îl vei vedea singur”.
Am procedat aşa cum mi-a spus. Credeţi că am fost surprins când am văzut că
prizonierii germani au încărcat exact atâtea camioane câte era necesar pentru ca
fiecare dintre ei să-şi poată îndeplini norma (să spunem că le-am dat ordin să
umple 300 de camioane cu nisip pe tură; la sfârşitul turei, am putut număra, nici
mai mult nici mai puţin, 300 de camioane pline cu nisip)? Lucrând cu ei aşa,
soldaţilor germani li s-a schimbat starea de spirit, iar lucrările la terasament au
avansat considerabil. În curând, reprezentanţi ai unităţii din lagăr unde stăteau
aceşti deţinuţi germani au început să vină la mine „pentru a studia această
experienţă extraordinară”.
Un lucru pe care-l puteam spune despre slujba mea ca şef al secţiei militarizate
era că nu aveam de-a face cu deţinuţii decât pe şantier. Nu trebuia să mă implic
deloc în întreţinerea lor zilnică, aşa cum o făceam când eram brigadier sau şef de
unitate.
Pe 1 mai 1942, cu aproximativ două săptămâni înainte ca giganticele blocuri
de gheaţă să se desprindă şi să înceapă să plutească pe râu, terasamentul pentru
pod era gata. Şefii cei mari au apărut din nou, tot pe neaşteptate. De data asta,
printre ei se aflau şi şefi de cel mai înalt rang, înalţi funcţionari de la Moscova,
precum şi secretarul Comitetului regional de partid din Komi (această linie de
cale ferată se afla pe teritoriul RSSA Komi). Purtau haine îmblănite din piele,
pelerine din postav alb şi căciuli cu urechi din blană de castor. Au venit şi au
văzut cu ochii lor că atât căile de acces spre pod, cât şi podul, erau gata. Au mai
stat cât să vadă primul tren cu cărbune dinspre Vorkuta traversând podul peste
fluviul Peciora, apoi i-au felicitat pe şefii locali şi pe constructori şi au plecat.
Mai târziu, şeful de regiune m-a întrebat: „Ce ţi-ar plăcea să primeşti drept
răsplată?” I-am răspuns: „Dă-mi o cameră în care să pot locui. M-am săturat să
trăiesc în barăci cu alţi 30 de oameni”. Iar răspunsul lui a fost: „Când te vei
întoarce în oraş, vei primi o cameră”.
În iunie 1942, m-am întors în Peciora şi am primit într-adevăr o cameră.
După o vreme, şeful de regiune m-a chemat din nou în biroul lui. Când am
ajuns, am văzut că secretarul Comitetului regional al organizaţiei de partid din
Komi era acolo. Şeful mi-a spus: „Vrem să te felicităm. Conducerea lagărului şi
cei din Comitetul Regional al PCUS din Komi au întocmit o listă cu oameni
pe care îi recomandă pentru a primi o recompensă guvernamentală. Noi te-am
recomandat pentru „Ordinul Steagul Roşu al Muncii”. Le-am mulţumit
amândurora.
În orice caz, nu am rămas pe listă decât pentru scurtă vreme. În momentul în
care lista cu premianţii s-a întors în lagăr printr-o directivă de la Moscova,
numele meu nu mai figura acolo. După cum mi s-a explicat mai târziu, fusesem
recomandat pentru o recompensă „prea mare”. Numai câţiva oameni din
PeciorLag fuseseră răsplătiţi cu „Ordinul Steagul Roşu al Muncii”. Mi s-a mai
spus că Ordinul fusese oferit cu acea ocazie exclusiv unor oameni care lucraseră
pentru Gulag (deşi nu călcaseră niciodată în lagăr) în birourile de la Moscova.
„Nu-ţi fă griji”, mi s-a spus ca o consolare, „eşti încă tânăr şi capabil. Vei primi
Ordinul cu altă ocazie”. Alţii, care erau constructori ceva mai experimentaţi
decât mine, mi-au spus că, dacă aş fi fost recomandat pentru o medalie de genul
„Pentru excelenţă dovedită în muncă”, probabil că aş fi şi primit-o. Mi-au zis că
trebuia să aştept până data următoare 123.

CAPITOLUL 17
ŞEF AL DIVIZIEI CĂI FERATE
Mâna de lucru: ceferişti calificaţi

Chiar dacă pericolul inundaţiilor trecuse şi colosalul terasament al podului

construit peste fluviul Peciora rezistase presiunii apelor în urma dezgheţului din
primăvară, acest tronson de cale ferată îşi păstrase statutul de obiectiv de
importanţă militară, atâta timp cât era necesar să se continue lucrările de întărire
la pod. Starea de urgenţă însă trecuse, astfel încât am putut primi permisiunea
din partea autorităţilor să merg să locuiesc în Peciora. De aici făceam naveta
zilnic până la albia fluviului Peciora. În iulie, lucrările de întărire au fost
finalizate, iar şeful de regiune m-a chemat din nou.
După ce m-a felicitat pentru îndeplinirea cu succes a misiunii pe care o
primisem, mi-a făcut cunoscut următorul lui plan. Bineînţeles că n-ar avea
niciun sens să revii la vechea slujbă de inginer/inspector, a început el. După
cum ţi-am spus, slujba aceasta este pentru oameni în vârstă. Fizic vorbind, am
văzut că te-ai descurcat foarte bine, muncind din greu la construirea tronsonului
de cale ferată. Prin urmare, îţi încredinţez următoarea misiune de importanţă
vitală, care îţi va solicita foarte mult atât calităţile fizice, cât şi pe cele
profesionale.
Până de curând, a continuat, cele mai importante poziţii din lagăr
presupuneau construirea cât mai repede a liniei de cale ferată între Peciora şi
Vorkuta. A fost nevoie să construim această linie în regim de urgenţă, ştii şi tu
foarte bine acest lucru, din cauza situaţiei grave de pe front şi a pierderii
bazinului carbonifer Donbass. Asigurarea unei căi de acces către rezervele de
cărbune din Vorkuta ne-a salvat practic ţara. Acum calea ferată există şi, ceea ce e
şi mai important pentru lagăr, este operaţională. Din moment ce a trebuit să o
construim cu atâta zor, de multe ori am permis ca materialele folosite pe
anumite tronsoane să fie sub standarde, la fel şi încărcătura folosită la
terasamente, şi am acceptat anumite devieri de la planul iniţial.
În unele locuri, a continuat, încă mai utilizăm şine care au fost puse acolo
numai pentru a fi folosite temporar. Însă trenurile grele încărcate cu cărbune
continuă să circule unul după altul. Aşa că se impune să demarăm în cel mai
scurt timp lucrările de consolidare şi întreţinere, ceea ce nu va fi tocmai uşor,
având în vedere programul obişnuit de funcţionare al liniei. Pentru că, evident,
va trebui să facem totul în intervalul care se scurge între două trenuri.
Actualul şef al Diviziei căi ferate responsabil pentru porţiunea de şine care ne
interesează pe noi, a mai spus el, este un inginer în vârstă, care vine din
perioada prerevoluţionară, dar totodată şi unul foarte experimentat. Îşi iubeşte
munca şi îi este foarte devotat. Cu toate că este dispus să muncească zi şi
noapte, în acest moment este destul de slăbit fizic şi cade adesea la pat pentru
perioade lungi, iar medicii i-au interzis să mai meargă pe şantier. Bineînţeles că
el nu le ascultă niciodată sfatul şi, de îndată ce se simte mai bine, se grăbeşte să
plece la muncă. După care, ajunge iar să fie ţintuit la pat pentru mult timp. De
două săptămâni se află acasă, în pat, şi nu se întrevede încă nicio şansă să se
poată întoarce la muncă în viitorul apropiat.
Motiv pentru care, mi-a spus mai departe şeful de regiune, te propun pe tine
pentru funcţia de inginer al Diviziei de căi ferate, funcţie pe care o vei deţine în
timp ce vei exercita şi atribuţiile şefului Diviziei de căi ferate. Imediat ce şeful
actual se va simţi mai bine şi se va putea întoarce la muncă, am decis să-l
trimitem la Moscova, pentru a se putea recupera mai repede. Cât timp însă mai
stă aici, dă-ţi silinţa să înveţi cât mai multe de la el şi cere-i sfatul în orice
problemă. Poartă-te deschis cu el. Va şti să aprecieze acest lucru. Iar când va
pleca, tu vei deveni şeful Diviziei căi ferate, aşa că pregăteşte-te. Du-te pe şantier
cât mai des. Învaţă de la cei care lucrează acolo, în special de la deţinuţii care nu
sunt escortaţi şi sunt ingineri feroviari. Vino apoi şi spune-mi ce crezi.
Ce puteam să fac? Am acceptat slujba, apoi am făcut o cerere. Având în
vedere că singurul mijloc de comunicare pe şantier era selectorul, care era
întotdeauna ocupat, din cauza milioanelor de probleme ce trebuiau rezolvate prin
intermediul lui, am cerut ca o anumită oră pe zi să le fie alocată exclusiv
inginerilor feroviari. Am procedat astfel, pentru ca toată lumea să ştie de ora
respectivă şi să o respecte. Şeful de regiune mi-a spus că propunerea mea era
foarte bună şi mi-a promis că va emite un ordin ca să o pună în aplicare.
Prin urmare, în fiecare zi (cu excepţia zilelor libere sau a sărbătorilor), la o
anumită oră, toţi cei care lucrau de-a lungul liniei de cale ferată se aşezau să
discute la selector. Astfel reuşeam să aflu ce se întâmpla pe fiecare porţiune unde
se lucra şi puteam să dau instrucţiunile necesare. Când voiam să văd cum
decurgeau lucrările, indiferent unde se aflau în acel moment, la ora stabilită, toţi
inginerii de la calea ferată veneau la selector. Ca rezultat, disciplina în rândul
muncitorilor pe care trebuia să-i coordonez s-a îmbunătăţit imediat în mod
simţitor, din moment ce toţi erau de acum conştienţi că munca le era urmărită
zilnic.
Am aflat că şeful de regiune ascultase de la cap la coadă prima mea „scurtă
conferinţă” la selector, la care participaseră toţi inginerii ce lucrau în acel
moment la linie. Mai târziu, acesta mi-a spus că înainte de venirea mea la
conducerea acestei divizii nimeni nu se gândise la aşa ceva, dar după ce eu
obţinusem ora respectivă la selector, toţi şefii celorlalte divizii ceruseră şi ei „ora
lor”, însă nu au obţinut-o. Le-a spus că înţelegerea se referea exclusiv la inginerii
feroviari, în acel moment cel mai important obiectiv al întregului lagăr fiind
reprezentat de consolidarea liniei de cale ferată.
Următorul pas pe care l-am făcut după acceptarea noii slujbe a fost să merg pe
şantier şi să cunosc oamenii. De asemenea, am inspectat acele porţiuni în care,
din punct de vedere operaţional, linia era cea mai vulnerabilă. Toate acestea le-
am făcut în primele zile de la preluarea noilor îndatoriri.
 L-am vizitat regulat acasă pe şeful aflat în suferinţă din cauza bolii, relatându-i
de fiecare dată ce făcusem în absenţa lui. Ne împărtăşeam reciproc planurile şi
îndoielile. El îi cunoştea foarte bine pe cei care lucrau pe şantier, le ştia punctele
tari şi pe cele slabe, iar sfaturile şi avertismentele lui m-au ajutat foarte mult, ca
şi atunci când venea vorba de chestiunile inginereşti. Cunoştinţele şi experienţa
pe care o avea mi se păreau unice.
În ciuda diferenţei mari de vârstă dintre noi, ne-am apropiat destul de mult,
iar relaţia noastră s-a bazat întotdeauna pe încredere. Mi-a povestit multe lucruri
despre el, despre copilărie şi despre primii ani în care lucrase ca inginer. Eu i-am
povestit la rândul meu cum, imediat după absolvire, refuzasem pentru moment
oferta de a-mi continua studiile la institut şi cerusem să fiu, la fel ca ceilalţi
absolvenţi, trimis undeva unde puteam să capăt mai întâi ceva experienţă
practică. S-a arătat foarte bucuros când i-am povestit acest lucru şi mi-a spus că
îmi aproba întru totul decizia.
Oricum, discuţiile noastre sincere s-au încheiat după aproximativ şase luni,
când a fost trimit la Moscova pentru a se recupera. Fiind vorba de o persoană
deosebit de interesantă şi cu o experienţă extrem de bogată în tot ceea ce
însemna lucrare feroviară în Rusia şi în întreaga Uniune Sovietică, am inclus
câteva dintre povestirile lui în capitolul 21.
După plecarea bătrânului şef al Diviziei căi ferate la Moscova, am fost numit
şeful acestei divizii, funcţie care mi-a adus destulă bătaie de cap. Se obişnuia la
acea vreme în transportul feroviar ca inspectorii să verifice în fiecare zi starea
şinelor şi să se asigure că nu existau şine îndoite, că nu rămăsese apă acumulată
după ploaie între şine, că traversele erau bine prinse şi că ţăruşii nu ieşiseră din
lăcaşul lor (ca urmare a traficului intens) şi că nu existau altfel de probleme, cum
ar fi piuliţe slăbite, şi aşa mai departe.
În afară de asta, şi brigadierul verifica în mod regulat ecartamentul cu un
cărucior special, pentru că, după ce treceau trenurile, mai ales pe porţiunile unde
linia era strâmbă, era posibil ca şinele să se depărteze puţin şi, chiar şi o
deplasare aparent nesemnificativă, putea provoca un accident. Aceste cărucioare
înregistrau (pe bandă) distanţa exactă a ecartamentului. Prin urmare, în caz că
avea loc un accident, când toată lumea începea să caute un vinovat, această
bandă constituia dovada că acel vinovat nu era brigadierul. Chiar şi în situaţia în
care accidentele se produceau din cu totul alte motive, cel puţin unul dintre
muncitorii feroviari tot trebuia să fie condamnat şi trimis la închisoare.
 Deţinuţii fără escortă munceau ca lucrători feroviari sau ca brigadieri. Aceştia
erau de obicei prost hrăniţi şi duceau o viaţă destul de dificilă, mulţi erau
emaciaţi, uzaţi din cauza timpului îndelungat petrecut în închisoare, lăsând la o
parte faptul că sufereau şi de depresie. Cunoscând bine situaţia lor, ştiam că sub
nicio formă nu mă puteam baza pe vigilenţa, puterea de concentrare şi pe atenţia
acestora când era vorba să verifice starea şinelor. Şi să nu uităm de
caracteristicile climei polare (ninsori abundente, viscol, îngheţ, vânturi
puternice, ploi nesfârşite, întuneric atât ziua, cât şi noaptea), care influenţau şi
ele gradul de atenţie acordat inspectării şinelor.
Brigăzile care se ocupau de repararea liniilor şi de menţinerea acestora în
condiţii normale de funcţionare erau, de asemenea, formate din deţinuţi, astfel
încât toate acele lucruri pe care le-am spus mai sus le afectau şi lor munca.
Bineînţeles că aceşti deţinuţi ştiau ce fel de pedepse îi aşteptau, în cazul în
care ar fi avut loc un accident şi ar fi fost acuzaţi de neglijenţă în verificarea
liniilor, de superficialitate în timpul lucrărilor de reparaţie şi mentenanţă sau de
nepăsare, când venea vorba de garantarea siguranţei trenurilor. În ciuda acestui
fapt, preferau să „ţină” de această muncă în continuare, pentru că le era familiară
şi le permitea să se mai odihnească puţin după regimul crunt de lagăr de care
avuseseră parte înainte. Prin urmare, se putea spune că, în general, aceşti oameni
îşi dădeau toată silinţa şi că aveau destulă încredere în soarta lor.
Cât priveşte slujba mea de şef al Diviziei căi ferate, eram responsabil pentru
starea întregii linii. Dacă avea loc un accident, fie din neglijenţă, fie din cauză că
şinele nu fuseseră întreţinute cum trebuie, eu eram cel responsabil. O dată sau de
două ori se putea întâmpla ca mai marii lagărului să se abţină să-l mai pună sub
acuzare pe cel care era găsit ca fiind vinovatul absolut, dintre cei care făceau
munca „de jos” (cum ar fi inspectorii de linie, brigadierii-şefi, şefii de brigadă),
numai dacă era vorba de un accident minor. Însă, în cazul unei serii de
accidente, care aveau loc în aceeaşi divizie de cale ferată, sau în cazul unui
accident major pentru care exista un motiv cunoscut, alături de lucrătorii de
rând, era pus sub acuzare şi trimis la proces şi şeful Diviziei căi ferate.
În perioada în care am fost şeful Diviziei căi ferate, pe linie au avut loc trei
accidente. De fiecare dată, o comisie competentă formată din reprezentanţi ai
celor trei mari servicii (serviciul muncitori feroviari, serviciul operaţii de
manevră feroviară şi angajaţi ai forţelor de securitate) venea imediat la faţa
locului şi nu pleca până când nu descoperea cauza accidentului şi nu vedea linia
repusă în funcţiune şi traficul reluat. Se înţelege că fiecare dintre cei trei
reprezentanţi încerca să descopere fapte care aruncau vina pe cineva care nu făcea
parte din serviciul lor. Uneori, cauzele care provocaseră accidentul erau evidente,
altădată însă era nevoie de o anchetă serioasă pentru a se ajunge la „fondul
problemei”.
Din fericire însă, niciunul dintre cele trei accidente petrecute în perioada şefiei
mele n-a fost provocat de ceferişti. În două dintre cazuri, trenul a intrat pe un
segment de şină pe care circula deja un alt tren, iar în al treilea caz s-a rupt osia
montantă a unui vagon de marfă, care ducea o încărcătură prea mare de cărbune.
Slujba mea ca şef al Diviziei căi ferate era foarte stresantă. Eram întotdeauna
nervos şi mă simţeam din ce în ce mai epuizat, din cauză că trebuia să alerg tot
timpul să verific şinele, însă până la urmă mă obişnuisem. I-am cunoscut mai
bine pe cei cu care lucram şi ajunsesem să am o relaţie destul de bună cu ei, de
încredere reciprocă.
Apoi, după aproximativ şase luni de când primisem această slujbă,
conducerea a decis să mă transfere în altă parte.

CAPITOLUL 18
SECRETARUL „ELIBERAT” AL ORGANIZAŢIEI DE
TINERET A PARTIDULUI COMUNIST

Iată cum a fost povestea: nu cu mult înainte de a se fi petrecut evenimentele

pe care tocmai vi le-am relatat, fratele unui scriitor ucrainean faimos la acea
vreme, Korneiciuk, tocmai fusese numit şeful Secţiei politice de la PeciorLag.
Scriitorul era foarte cunoscut pentru romanul Frontul, care stârnise mare senzaţie
în momentul apariţiei 124. În acest roman, autorul îi ridiculiza pe vechii
comandanţi din Războiul Civil şi îi lăuda pe cei tineri şi talentaţi, care îşi
demonstrau abilităţile militare pe fronturile Marelui Război pentru Apărarea
Patriei 125. Iată motivul pentru care sosirea noului şef a putut să suscite atâta
interes. Acesta era un tip înalt, masiv, plăcut la înfăţişare şi avea grad de
căpitan. Din când în când, îl mai vedeam de la distanţă. Nu m-am gândit însă
niciodată că m-aş putea întâlni cu el faţă în faţă sau, mai mult decât atât, că
datorită lui, viaţa mea avea să ia o turnură cu totul neaşteptată.
Într-o zi, la sfârşitul lunii februarie 1943, vagonul special al Secţiei politice a
sosit în staţia Peciora. Şeful de regiune era plecat în vacanţă. Korneiciuk, în
calitate de şef al Secţiei politice, găzduia, în acel moment, la reşedinţa sa mai
mulţi oameni. Ştiam vag despre acest lucru, dar eram prea ocupat cu problemele
mele care ţineau de calea ferată şi, prin urmare, n-aveam nici cea mai vagă idee
că această vizită a sa la Peciora avea de fapt legătură cu mine. Secretarul
Comitetului regional de partid mi-a spus că şeful lui dorea să mă vadă. Când am
întrebat: „De ce?”, replica pe care am primit-o a fost: „Vei vedea”.
Imediat m-am gândit la tot ceea ce făcusem de când eram responsabil de
Divizia căi ferate, dar tot nu puteam să-mi dau seama de ce voia să mă vadă.
Prin urmare, în momentul în care am apărut în faţa înaltului funcţionar eram
complet nelămurit asupra motivului care ar fi putut sta la baza acestei
întrevederi.
Ne-am salutat, apoi mi-a arătat un scaun. După ce m-a studiat puţin, a urmat
o discuţie care mi s-a părut destul de ciudată. A început, luând-o pe ocolite, cu
câteva date din biografia mea şi cu întrebări despre părinţii mei, după care brusc
m-a întrebat ce lecturi aveam şi ce-mi plăcea să citesc în acele zile, cât de bine îi
ştiam pe Tolstoi şi pe Ostrovski, ce diferenţe vedeam între Gogol şi Hegel,
Babel şi Bebel şi aşa mai departe. A trecut apoi la întrebări despre cum vedeam
situaţia de pe front şi în general evenimentele de pe scena internaţională. Am
încercat să răspund cât se putea de precis de fiecare dată, dar mă întrebam: „De
ce sunt toate astea necesare şi unde oare vrea să ajungă?”
În curând, totul avea să-mi fie clar. Korneiciuk a început să vorbească despre
Comsomol 126. Se părea că un număr mare de membri ai acestei organizaţii erau
răspândiţi de-a lungul celor 100 de kilometri cât ţinea linia de cale ferată aferentă
acestui lagăr din Gulag. Nimeni însă nu se ocupa de ei, nu le controla activitatea
şi nu încerca să-i îndrume şi nici cotizaţiile nu erau colectate de nimeni. Exista
un secretar al organizaţiei, dar îndatoririle lui aveau legătură mai mult cu
plutonul de pază. În plus, acesta nu avea decât şcoala primară, ceea ce era
bineînţeles o problemă. În această regiune, erau mulţi membri ai
Comsomolului, ingineri, tehnicieni, medici şi asistente. Aceştia nu aveau nimic
în comun cu secretarul actual şi el însuşi prefera să-i evite în cea mai mare parte
a timpului.
 Mi-a spus că numărul comsomoliştilor din lagăr ajungea până la câteva sute
şi că numai unii făceau parte din trupele de securitate. Fusese luată hotărârea că
această situaţie în care asemenea tineri plini de energie nu erau puşi la muncă nu
mai putea fi tolerată. Prin urmare, Secţia politică decisese, iar Moscova îşi
dăduse acordul, să numească pe cineva din Regiunea 1 în funcţia de secretar pe
probleme comsomoliste. Această persoană urma să răspundă direct în faţa
Comitetului de partid şi, de asemenea, pentru a-şi putea face bine treaba, să fie
„eliberat” din slujba pe care o deţinea în acel moment în lagăr. Astfel, noul
secretar se putea concentra exclusiv pe problemele legate de educarea tinerilor
comunişti. Noi, cei de la Secţia politică, a adăugat el, ne gândim să te
propunem pe tine drept candidat pentru această funcţie în Comsomol.
Am încercat să-l conving că propunerea lui nu avea sens. Guvernul cheltuise o
mulţime de bani cu mine pentru a mă instrui ca inginer feroviar. Căpătasem ceva
experienţă şi îmi plăcea munca mea. Nu eram genul care putea face o muncă
politică, i-am spus, iar prestaţia mea de vorbitor în public era una jalnică.
Deveneam teribil de agitat numai dacă trebuia să spun câteva vorbe la o şedinţă.
Prin urmare, dacă aş fi acceptat această slujbă, credeam că organizaţia ar fi avut
de suferit, la fel şi divizia pe care o conduceam în acel moment. Îi promisesem
solemn şefului de regiune că voi face tot ceea ce îmi cerea să fac. Iar acum, când
abia reuşisem să câştig, în sfârşit, încrederea muncitorilor de la linia de cale
ferată, de ce această schimbare?
Korneiciuk mi-a răspuns că şi el, ca şi mine, fusese instruit ca inginer.
Absolvise Academia Militară, Facultatea de transporturi în Leningrad. Oricum,
mi-a subliniat, partidul avusese nevoie de el pentru o muncă politică şi acela era
motivul pentru care, în acel moment, se afla în lagăr ca director al Secţiei
politice. Mi-a mai spus: „Am să fiu sincer cu tine. Am nevoie de un tânăr
energic şi responsabil care să conducă Secţia politică pe probleme
comsomoliste. Ultima persoană care a ocupat această poziţie avea 55 de ani şi
nu era ataşată deloc de munca pe care o făcea. Te ţin sub observaţie de câteva
luni şi cred că eşti cel de care am nevoie şi că vom putea lucra foarte bine
împreună”.
A continuat: „Cât priveşte faptul că nu ai niciun fel de experienţă în treburile
comsomoliste, mai întâi, timp de şase luni, vei ocupa poziţia de secretar
„eliberat”, apoi te voi face instructor în cadrul Secţiei politice pe probleme
comsomoliste. După alte câteva luni, intenţionez să te numesc adjunctul meu pe
probleme comsomoliste. Aşa că nu încerca să protestezi, decizia a fost deja
luată. Mâine vei merge şi vei asista la şedinţa regională a Comsomolului de la
club”.
Nu aveam cu cine altcineva să vorbesc despre propunerea pe care tocmai o
primisem. Şeful de regiune nu se întorsese încă, el fiind singurul în faţa căruia aş
fi putut să-mi pledez cazul. În ziua următoare am mers la şedinţă. Erau acolo
numai oameni tineri. M-am aşezat pe ultimul rând, sperând că nu mă va observa
nimeni.
Nu aveam habar la acea vreme de intrigile care se ţeseau în jurul alegerii
Comitetului Comsomolist şi a secretarului acestui comitet. Am stat în sală şi
am privit. Şedinţa a început printr-un scurt raport, prost întocmit, al
secretarului, au urmat câteva prezentări şi apoi au început propunerile de posibili
candidaţi pentru formarea noului Comitet Comsomolist. Aproape că niciunul
dintre numele vehiculate nu-mi era familiar. Când au ajuns la finalul listei lor,
Korneiciuk a luat microfonul. A început prin a spune că, dat fiind numărul mare
de membri pe care îi avea organizaţia şi faptul că aceştia erau dispersaţi de-a
lungul liniei de cale ferată pe o distanţă mai mare de 100 de kilometri, Secţia
politică dorea să propună un alt tânăr membru al partidului pentru a face parte
din Comitetul Comsomolist. A spus că acest tânăr cunoştea foarte bine ce fel de
oameni trăiau de-a lungul acelei linii de cale ferată şi că era posesorul unor vaste
şi variate cunoştinţe. Apoi mi-a rostit numele.
Comitetul a încheiat procedurile pentru alegerea membrilor. Ca urmare a
acelei recomandări, fusesem ales. Imediat după alegeri, Korneiciuk a condus
prima întrunire a noului comitet şi m-a nominalizat pentru funcţia de secretar.
Am fost votat în unanimitate.
După ce membrii comitetului s-au retras, Korneiciuk a mai rămas cu
secretarul Comitetului regional de partid, care fusese prezent la întrunire.
Korneiciuk i-a pus în vedere să mă ajute şi să mă sprijine în zilele următoare.
Apoi, întorcându-se către mine, mi-a sugerat să predau celelalte îndatoriri
inginerului Diviziei căi ferate chiar a doua zi. Dorinţa lui era să-mi preiau
sarcinile corespunzătoare noii mele poziţii de secretar al Comitetului
Comsomolist imediat.
Când mi-a venit şi mie rândul, i-am spus că nu-mi puteam părăsi slujba de
şef al Diviziei căi ferate fără acordul prealabil al şefului de regiune şi i-am cerut
să mă lase să rămân în acel post până când şeful de regiune se întorcea în lagăr.
Korneiciuk n-a obiectat. Nu mult după aceea a părăsit regiunea, fără a mai
aştepta întoarcerea şefului meu.
Când a revenit, şeful meu s-a arătat revoltat de încăpăţânarea de care dădeau
dovadă cei din partid 127 şi mi-a ordonat să-mi văd mai departe de munca la
linia de cale ferată. Timp de câteva zile, cei doi şefi, şeful de regiune şi şeful
Secţiei politice, au fost în dispută din cauza mea, dar până la urmă tot a trebuit
să-mi părăsesc îndatoririle de inginer, după cum avea să reiasă, pentru
totdeauna128.
Am fost mutat în biroul secretarului Comitetului regional al Comsomolului,
unde a trebuit să-mi readaptez instrumentele şi să încep să lucrez cu tinerii.
Chiar nu simţeam nicio tragere de inimă pentru această slujbă, dar a trebuit să
mă conformez, din moment ce şeful de regiune m-a chemat şi mi-a spus clar:
„Nu mai e nimic de făcut” (prin asta dorind să spună că nu mai puteam rămâne
la vechea slujbă). „Cred că nu-ţi mai rămâne altceva de făcut decât să te implici
în ceea ce presupune activitatea comsomolistă.”
Astăzi, toate astea nu mai reprezintă pentru mine decât evenimente care s-au
întâmplat demult. Atunci însă nu puteam scăpa de sentimentul că pretutindeni
în jurul meu oamenii făceau ceva concret, în timp ce eu eram forţat să fac o
muncă neinteresantă, care nu necesita nicio specializare sau lungi ani de
pregătire, o muncă pe care o putea face orice om normal până la urmă. Şi toate
astea se întâmplau pe fondul celei mai crunte perioade a războiului, când situaţia
pe toate fronturile sovietice era deosebit de gravă. De fiecare dată când mergeam
şi ceream să fiu trimis pe front sau să mă alătur partizanilor (la acea vreme se
recrutau voluntari, iar eu mă înscrisesem) eram refuzat. Răspunsul era de fiecare
dată acelaşi, că PeciorLagul era considerat „zonă militară”, că fabricile aveau şi
mai mare nevoie de cărbune, din momentul în care naziştii atacaseră bazinul
carbonifer Donbass, şi că fără cărbunele din Vorkuta aceste fabrici ar fi nevoite să
oprească producţia. Insistau că eram mult mai necesar ca inginer în lagăr decât
pe front.
Deşi puteam înţelege acest raţionament, în sufletul meu nu eram de acord cu
el. Creierul meu refuza să înţeleagă necesitatea sau raţionamentul care făcuseră să
pot fi luat de la munca mea de la calea ferată, dar să nu pot fi trimis pe front. În
schimb, acum mă ocupam cu educaţia tineretului civil în partea de sud a
PeciorLagului.
Oricum, n-aveam de ales. Şi cum niciodată nu făceam ceva numai pe
jumătate, m-am mutat în biroul secretarului Comitetului regional şi m-am
dedicat muncii cu trup şi suflet.
Am început prin a face vizite de-a lungul întregii linii de cale ferată care
traversa Regiunea 1. Am făcut cunoştinţă cu membrii Comsomolului, am
identificat organizaţiile locale, le-am ajutat să-şi aleagă membri şi secretari
tineri, inteligenţi şi sensibili şi să-şi întocmească un plan de lucru. Cel mai
important în legătură cu întocmirea acestor planuri a fost că i-am făcut pe aceşti
tineri să înţeleagă, pe cât posibil, cum puteau ajuta la construirea liniei de cale
ferată şi, de asemenea, cum să le fie de ajutor familiilor care aveau taţi şi fraţi
trimişi pe front. La PeciorLag, acest ultim aspect era deosebit de important, de
când sute de familii începuseră să primească telegrame prin care erau anunţate că
bărbaţii trebuie să se prezinte la datorie. Aceste familii, în special cele cu copii
mici, se trezeau astfel că nu mai aveau ce să mănânce şi nu aveau practic unde să
se ducă pentru a cere ajutor.
Era tundră cât vedeai cu ochii. Nu exista nici posibilitatea de a merge într-un
oraş şi nici aceea de a te duce să te plângi cuiva. Nu existau magazine şi nu era
nimic de mâncare, în afară de ce le era rezervat muncitorilor 129. Nu exista
transport public. Şi de unde să iei lemne pentru gătit sau pentru încălzit? Sau
haine pentru copii? Sau pâslari şi manuale şcolare pentru elevi? Cu aceste
probleme şi cu multe altele se confruntau familiile ale căror taţi sau soţi erau
trimişi pe front. Erau problemele care îi loveau direct şi care nu sufereau
amânare. Pentru început, trebuia să aflăm exact câte persoane se aflau în această
situaţie în fiecare sat şi de ce anume aveau mai întâi nevoie, pentru a le putea
procura acele lucruri. De asemenea, am pus la cale un plan de lucru pentru a
organiza unele activităţi sportive şi culturale.
Când m-am întors la Peciora, m-am întâlnit cu secretarii organizaţiilor locale
ale Comsomolului şi cu membrii lor. Odată cu apropierea primăverii, zăpada
începea să se topească şi gheaţa de pe râuri să se crape. Am obţinut permisiunea
conducerii pentru a le acorda comsomoliştilor dreptul de a patrula zilnic de-a
lungul liniei de cale ferată, precum şi în regiunile învecinate, în special acolo
unde pericolul de inundaţii era mare. După cum am menţionat, cei care făceau
acest lucru erau deţinuţii din cadrul Diviziei căi ferate care puteau circula fără
escortă. Dar noi aveam o misiune importantă de îndeplinit şi multe lucruri de
luat în considerare. Trebuia să păstrăm liniile libere pentru a evita accidentele şi
să fim tot timpul pregătiţi pentru capricioasa climă nordică, iar pentru toate
acestea nu aveam altă soluţie decât să ne bazăm pe munca prestată de deţinuţi,
care nu erau întotdeauna de încredere. Munca suplimentară pe care o făceau
comsomoliştii în această perioadă extrem de grea constituia un ajutor imens.
Iniţiativa Comsomolului a dat rezultate. Au fost prevenite astfel câteva
accidente, care cu siguranţă că ar fi avut loc, din cauza topirii neaşteptate a unor
cantităţi mari de zăpadă. Pentru că au reuşit să-i avertizeze pe ceilalţi în timp
util şi pentru rolul avut în prevenirea acestor accidente, comsomoliştii au fost
răsplătiţi cu un premiu. În jurnalul meu de lucru, la capitolul „Raport cu privire
la stimulente şi recompense”, există o notiţă de care sunt mândru până în ziua
de azi. Am scris acolo: „Pentru îndeplinirea exemplară a sarcinii de a preveni
pericolul reprezentat de apele de primăvară am primit o pereche de ghete din
piele de viţel şi două perechi de şosete. Ordinul nr.220 din 31 mai 1943”.
Ghetele le-am uzat demult, la fel şi şosetele, dar amintirea rămâne.
Comsomoliştii au căutat familiile cu copii ale căror bărbaţi erau plecaţi pe
front, au aflat de ce aveau nevoie şi au cerut ajutorul şefilor de regiune. Mi-au
spus că au făcut rost pentru aceste familii de lemne pentru foc, haine şi mâncare,
în special pentru copii. Comsomoliştii trebuiau să se descurce singuri cu tăiatul
lemnelor şi cu modalitatea în care era plătită persoana care făcea această muncă.
Şi-au asumat singuri sarcina de a avea grijă ca acestor familii cu copii, care
aveau un membru trimis pe front, să nu le lipsească lemnele de foc pe timpul
iernii. Pentru a putea plăti hainele şi mâncarea pe care le procurau pentru aceleaşi
familii, Comitetul Comsomolului a început să ţină din când în când câte o
licitaţie. Conducerea le venea în ajutor, punându-le la dispoziţie restul de bani
de care aveau nevoie.
Angajaţii civili de la Administraţia lagărului care participau la aceste licitaţii
înţelegeau foarte bine pentru ce se aflau acolo şi cum erau adunate acele lucruri.
Mai mult decât atât, ei ştiau că, deşi salariile lor erau destul de mari, nu aveau
ce să cumpere de la PeciorLag. Prin urmare, unele dintre obiecte se vindeau la
aceste licitaţii contra unor sume uriaşe, cum ar fi de exemplu o eşarfă, care în
mod normal costa câteva copeici şi care s-a vândut pentru 700 de ruble. Simplul
fapt că toţi cei care licitau se cunoşteau între ei făcea ca nivelul competiţiei să fie
foarte ridicat. Nimeni nu voia să piardă în faţa colegului de muncă. Atunci când
o femeie al cărei soţ era plecat pe front licita timid pentru cine ştie ce obiect,
sperând să facă rost de ceva pentru copii, membrii comitetului care conduceau
licitaţia interveneau pentru a-i permite să cumpere obiectul respectiv în schimbul
a numai câteva copeici, iar ceilalţi participanţi aşteptau răbdători o altă ocazie
pentru a licita.
În afara licitaţiilor organizate de Comitetul pentru fonduri speciale pentru
nevoi esenţiale, Comitetul regional al Comsomolului organiza concursuri de
talent. Membrii acestuia vindeau bilete pentru participarea la reprezentaţii şi
făceau reclamă pentru a indica locurile de unde puteau fi cumpărate aceste bilete
scumpe. Populaţia din sate primea cu destul entuziasm asemenea evenimente, cu
atât mai mult cu cât fiecare familie se aştepta, din moment în moment, ca cel
care le aducea pâinea în fiecare zi să fie chemat pe front.
Astfel, tinerii (şi nu numai ei) erau foarte încântaţi să participe la asemenea
concursuri.
La Cercul Arctic, zăpada rezistă până la jumătatea sau sfârşitul lunii mai.
Începând cu luna februarie însă, în fiecare zi soarele îşi face tot mai mult simţită
prezenţa, iar ziua se măreşte. În aceste zile obişnuiam să organizăm competiţii
de schi, care se transformau într-o mare sărbătoare pentru toţi angajaţii civili din
lagăr. Începeam cu cei din conducere. Îi convingeam pe respectabilii noştri şefi
să se implice, amintindu-le de zilele în care erau foarte tineri. Le spuneam că,
dacă veneau să schieze cu noi, adjuncţii lor se vor implica în competiţie şi odată
cu ei şi ceilalţi angajaţi din Gulag, nu numai cei tineri. Ne bazam pe ei pentru a
le convinge să concureze pe soţiile şi pe copiii angajaţilor de la Administraţia
lagărului. Puteau veni, dacă nu pentru altceva, măcar să schieze şi să se destindă
alături de ceilalţi şi să se bucure de succesul participanţilor.
Am pus fanfare militare de amatori la liniile de start şi de sosire, am aninat
steaguri albe, am aranjat o masă şi i-am convins pe şefi să ofere câte un premiu
tuturor celor care obţineau cel mai bun timp la categoria lor de vârstă. De
asemenea, am găsit un fotograf amator şi tot cu ajutorul şefilor am cumpărat
filme şi hârtie şi am făcut fotografii pe care le-am agăţat pe pereţii din club.
La începutul scurtei veri nordice, la fel cum procedasem şi în cazul
competiţiilor de schi, am organizat competiţii sportive în timpul cărora,
inspirându-ne din antrenamentele militare, am aruncat cu grenade şi am mers
târâş pe coate.
La club, cu ajutorul unei orchestre de coarde de amatori şi a unui acordeonist,
am început să organizăm în mod regulat seri dansante şi competiţii pentru cei
mai buni dansatori, câştigătorii fiind fotografiaţi. După o vreme, aceste seri au
devenit faimoase şi în afara regiunii şi am început să-i invităm şi pe cei din
satele învecinate.
Dat fiind că războiul continua, am obţinut ajutorul celor de la Securitate care
ne-au împrumutat armele pentru a înfiinţa un poligon de tragere, unde tinerii
puteau învăţa să tragă cu arma (printre participanţi se aflau nu numai bărbaţi, ci
şi femei, care nu se sfiau să înveţe).
Cu timpul, angajaţii civili s-au obişnuit să vadă panourile cu fotografii.
Acestea erau agăţate pe pereţii din clădirea principală a Administraţiei lagărului,
în club şi în sala de mese. Toate ajutau la creşterea respectului pentru
organizaţie.
Când m-am instalat în biroul mare al secretarului Comitetului regional,
telefonul se încăpăţâna să nu sune deloc şi n-am avut niciun vizitator zile
întregi. Însă totul s-a schimbat în mod radical, numai că deja era greu să mă mai
prindă cineva la birou. Principala mea preocupare era să merg să fac vizite de-a
lungul liniei de cale ferată, de data asta pentru a vorbi cu tinerii.
Şi, ca un fel de încununare a tuturor acestor activităţi, am avut marea plăcere
să aflu că urma să primesc, cu ocazia zilei de 7 noiembrie 1943, ziua naţională
în care se sărbătorea victoria revoluţiei, un elogiu special de la CC al PCUS.
Până să apuc acest moment, m-am trezit din nou transferat şi de data asta nevoit
şi să părăsesc PeciorLagul. Korneiciuk, şeful Secţiei politice, se ţinuse de cuvânt
şi în august 1943 am fost numit instructor în cadrul Secţiei politice pe probleme
comsomoliste.
Înainte să părăsesc Peciora pentru a prelua noile îndatoriri, mi s-a cerut să
întocmesc un raport despre activitatea mea de până atunci. Niciodată nu mai
făcusem un astfel de raport, aşa că nu ştiam bine cum trebuia întocmit. Am
început prin a descrie condiţiile în care trăiau tinerii în momentul în care
fusesem ales secretar, apoi am relatat pe scurt modul în care Comitetul
Comsomolului înţelesese să abordeze problemele tinerilor. Am ataşat şi câteva
fotografii. Niciun moment nu mi-a trecut prin cap că acest raport ar putea avea o
influenţă decisivă asupra viitorului meu.
Lucrurile s-au petrecut în felul următor. După ce am fost transferat în Abez
pentru a lucra în cadrul Secţiei politice, Korneiciuk, directorul acesteia, a fost
chemat la PeciorLag pentru o nouă misiune. Altcineva a venit să-l înlocuiască,
iar eu am rămas „blocat” în funcţia de instructor. Speram ca măcar acum să-mi
dea voie să plec pe front. Însă soarta mea avea să fie alta.
Când Secţia politică de la PeciorLag şi-a trimis raportul de activitate la
Moscova, au inclus şi relatarea mea, prin care încercam să ilustrez cât mai bine
situaţia de la faţa locului. Cei de la Moscova au citit raportul meu şi cineva mi-a
spus mai târziu că aşa au ajuns la concluzia că de un astfel de secretar
comsomolist era nevoie pentru a prelua atribuţiile corespunzătoare funcţiei de
director-adjunct al Secţiei politice pe probleme comsomoliste. Având în vedere
că această sugestie nu a venit din Abez, ci chiar de la centru, Secţia politică a
Gulagului a preluat iniţiativa şi a decis să mă numească în această funcţie, dar
într-un alt lagăr 130. Iată aşadar cum s-au întâmplat lucrurile.
Noua mea funcţie fiind aceea de director-adjunct al Secţiei politice pe
probleme comsomoliste, care apărea pe lista cu funcţii a NKVD, dosarul meu
personal a fost cerut să fie adus de la PeciorLag la Moscova 131. Aşa am reuşit să
scap de Gulagul din nord, deşi nu părăsisem încă sistemul.

CAPITOLUL 19
TRUPE NAZISTE DE DESANT

Sîktîvkar, capitala RSSA Komi, era la o distanţă destul de mare, înspre est,
de linia de cale ferată Peciora-Vorkuta. Înainte să înceapă Marele Război pentru
Apărarea Patriei, aproape că nu vedeam niciun avion deasupra PeciorLagului.
Probabil că în trecut zborurile sovietice din Vorkuta făceau legătura cu alte
zboruri care plecau din Sîktîvkar. După începerea războiului am văzut şi am
auzit primele avioane naziste care survolau în zboruri de recunoaştere zona unde
construiam linia de cale ferată. Aceste zboruri erau însă destul de rare. Avioanele
care aveau zvastica pictată pe aripi zburau foarte sus şi nu trăgeau niciodată
niciun foc. Şi nici sovieticii nu au tras niciodată asupra acestor avioane, nici de
la sol şi nici din aer.
După cum menţionasem, în apropierea lagărului nostru din Gulag era o
pădure de aproximativ zece kilometri lăţime, care se întindea de la fluviul
Peciora până la Vorkuta. Dincolo de aceasta nu se mai afla decât tundra
nesfârşită, până la Oceanul Arctic. Iarna, singura modalitate de a circula era cu
ajutorul echipajelor de reni. În scurtele veri, albiile râurilor mai puţin adânci şi
ale pâraielor constituiau singurele artere de transport care puteau fi folosite. De-a
lungul albiilor acestor râuri şi pâraie, puteai vedea micile cătune ale locuitorilor
din Komi, împrăştiate la distanţe mari unele de altele.
Chiar şi înainte să înceapă războiul, angajaţii civili de la PeciorLag simţeau
că, în cazul în care Germania ar fi atacat URSS, naziştii ar fi putut încerca să
lanseze paraşutişti şi arme în apropiere de lagărele care construiau căi ferate. În
acest caz, obiectivul lor ar fi fost să elibereze şi să înarmeze deţinuţii. Aceştia ar
fi putut fi folosiţi să lupte sub comanda ofiţerilor nazişti din interiorul graniţelor
ţării şi, de asemenea, în regiunile vestice, unde URSS se învecina cu Finlanda,
în acel moment aliata Germaniei.
După izbucnirea războiului, partidul şi Comsomolul au format detaşamente
militare în fiecare oraş sau orăşel din apropiere de PeciorLag. Alături de
subunităţile care aparţineau de plutonul de pază (VOHR) şi de cekişti, aceste
detaşamente ale partidului/Comsomolului erau responsabile cu asigurarea
patrulei în jurul lagărului, timp de 24 de ore din 24. În eventualitatea în care
naziştii ar fi aterizat în apropiere de lagăr, aceste detaşamente aveau misiunea de
a-i încercui şi neutraliza înainte ca ei să poată intra în contact cu deţinuţii (nu
existau niciun fel de unităţi componente ale armatei pe şantierele din lagăr). Eu
am fost numit şeful unui astfel de detaşament, format în majoritate din ingineri
şi tehnicieni.
Privind din perspectiva naziştilor, ideea de a ateriza în apropierea lagărului
părea, bineînţeles, tentantă. Le-ar fi fost destul de uşor prin forţă şi cu ajutorul
armelor să atragă de partea lor un număr mare de deţinuţi, porniţi împotriva
URSS, şi să-i conducă apoi spre Moscova.
Dar toate astea nu reprezentau decât teorii. Oare cum stăteau lucrurile în
realitate? Unde ar fi putut, mai exact, să aterizeze aceste trupe? Şi în ce perioadă
a anului ar fi ales s-o facă? Singurele păduri se aflau în apropiere de fluviul
Peciora. În tundră, iarna zăpada era prea mare, iar vara peste tot era numai
mlaştină. Nu se putea spune că existau cu adevărat oraşe în apropierea liniei de
cale ferată, ci numai localităţi mici. Oriunde ai fi vrut să mergi, trebuia să o faci
pe calea ferată, încă neterminată, pe jos sau călare. Şi, oricum, de-a lungul celor
500 de kilometri, cât era de lungă calea ferată, nu existau decât câţiva cai
disponibili.
Evident, încercările naziştilor de a provoca o revoltă printre deţinuţii de la
PeciorLag prin paraşutarea unor soldaţi n-au adus până la urmă niciun rezultat pe
timpul războiului, deşi de câteva ori au încercat să aterizeze trupe în apropiere de
Peciora, care era înconjurată de păduri.
Era începutul anului 1942 când locuitorii din Peciora au auzit pentru prima
dată huruitul nefamiliar al unui avion care zbura la joasă altitudine, survolând
încet zona de deasupra lor. Zvasticile Germaniei lui Hitler pictate pe fuzelaj au
putut fi văzute foarte clar. Avionul zbura deasupra localităţii venind dinspre vest,
apoi a coborât încet, îndepărtându-se tot mai mult şi, în cele din urmă, a
dispărut dincolo de o pădure de pini din apropiere.
Imediat, Administraţia lagărului i-a chemat pe toţi şefii detaşamentelor
militare ale Partidului/Comsomolului şi un reprezentant al cekiştilor şi ne-a
spus că aterizaseră câţiva paraşutişti în apropiere. Am primit comanda să ne
mobilizăm rapid detaşamentele, să ne înarmăm şi să mergem să-i lichidăm.
Totul a mers ca pe roate. Ne-am pregătit, apoi am încercuit locul unde
aterizaseră paraşutiştii. Germanii au ieşit în cele din urmă din ascunzătoare şi s-
au predat. Bineînţeles, nu toţi, dar cei mai mulţi dintre ei. După ce comandanţii
germanilor au fost predaţi în mâinile cekiştilor pentru a fi făcuţi prizonieri,
paraşutiştii (cetăţeni sovietici) ne-au spus că naziştii îi luaseră mai înainte
prizonieri şi, pentru a se asigura că se puteau întoarce cumva acasă, urmaseră
nişte şcoli speciale de spionaj. După ce au fost supuşi unor interogatorii, au fost
trimişi sub escortă la Moscova.
Cum era de aşteptat, germanii şi-au învăţat lecţia după acest episod, pentru că
după aceea au avut grijă ca soldaţii să aterizeze în secret, ferindu-se să mai treacă
dincoace de calea ferată şi să mai zboare la joasă altitudine deasupra satelor. Cred
că în timpul primei lor „vizite” nu s-a tras niciun foc asupra localităţii din
avion, din moment ce germanii nu-şi puteau da seama unde locuiau angajaţii
civili şi unde erau ţinuţi deţinuţii.
Cu altă ocazie însă, s-a întâmplat ceva destul de ciudat. Un maior NKVD, cu
o figură inteligentă, a intrat în baraca unde locuiau membrii plutonului de pază.
Văzând o persoană cu grad atât de mare, gardianul a sărit imediat în picioare şi a
comandant plutonului: „În picioare! Atenţie!” Era pe cale să raporteze în faţa
celui tocmai intrat pe uşă, când acesta l-a întrerupt şi i-a cerut să-l cheme pe
comandant. Gardianul a fugit ca din puşcă să execute ordinul primit de la maior,
timp în care oaspetele s-a dus spre locul unde armele stăteau agăţate de-a lungul
peretelui barăcii, a început să ia câte una şi să verifice cât de bine erau unse.
Cu o figură înspăimântată, comandantul plutonul şi-a făcut apariţia în baracă
şi, după ce a aşteptat câteva minute, salutând cu mâna la chipiu, a spus:
„Tovarăşe maior…” Oaspetele însă l-a întrerupt spunând: „Nu sunt maior”.
După care comandantul plutonului, şocat de un asemenea răspuns, a început să
ţipe: „Soldaţi, puneţi mâna pe arme!”
Apoi „maiorul” i-a spus: „Nu mai striga, ia un soldat şi vino cu mine. Te-aş
putea lua în custodie chiar acum pentru vina de a-ţi fi scăpat acei paraşutişti
germani care tocmai au aterizat nu departe de tine în pădure. Pe cei care n-au
vrut să se predea ca prizonieri, fie i-am legat, fie i-am ucis”.
Dar nu întotdeauna totul se încheia cu bine. După toate aparenţele, germanii
şi-au învăţat destul de repede lecţia. Una dintre aterizările lor a avut loc nu
departe de Peciora, când au reuşit să captureze o întreagă brigadă de deţinuţi care
munceau la calea ferată. Aceştia le-au dat arme deţinuţilor, după ce i-au împuşcat
pe cei care au refuzat să li se alăture. Apoi au luat-o în direcţia lagărului pentru
a-i elibera pe zekii de acolo, urmând să-i mute mai spre est, aproape de graniţa
cu Finlanda. În timp ce grupul se apropia de lagăr, am reuşit să-i încercuim şi să
distrugem mare parte din acel batalion. După cum mi-a povestit o asistentă de
care-mi plăcea şi care a luat parte la această operaţiune, mulţi oameni au fost
răniţi şi ucişi în acel incident.
Ţinând cont că toate operaţiunile care se încheiau cu lichidarea paraşutiştilor
erau ţinute secret faţă de cei care nu luau parte la ele, îmi este imposibil să
relatez aici întreaga istorie a întâlnirilor cu soldaţii germani care aterizau în
apropiere de PeciorLag. Ceea ce mi-a fost însă clar a fost faptul că, după cum am
spus, ingenioşii nazişti nu au câştigat nimic din aceste aterizări. Şi nici n-au
reuşit până la final să perturbe mersul regulat al trenurilor care duceau cărbunele
din Vorkuta la fabricile din interiorul URSS.
Ceea ce n-am înţeles a fost cum de naziştii, care zburau nederanjaţi deasupra
liniei de cale ferată din Peciora, n-au aruncat în aer podul care traversa râul şi
nici căile de acces spre acesta, nici măcar în sezonul inundaţiilor. Dacă ar fi făcut
acest lucru, întrerupeau livrările de cărbune spre fabricile militare din interiorul
ţării pentru mult timp. De asemenea, ar fi întrerupt şi aprovizionarea cu cărbune
a vaselor engleze şi americane acostate în Murmansk, ceea ce ne-ar fi împiedicat
să obţinem acele bunuri pe care urma să le primim prin Programul Lend-Lease
de care aveam atâta nevoie.
În afară de aterizarea paraşutiştilor în apropiere de PeciorLag, naziştii au mai
încercat să recruteze şi angajaţi civili sovietici, pentru a lucra în folosul
serviciilor secrete germane. Acest lucru era extrem de dificil de realizat în RSSA
Komi, unde se afla PeciorLagul, având în vedere că angajaţii civili din Gulag nu
erau din Komi, ci erau trimişi de la Moscova.
În timp ce lucram ca secretar „eliberat” al organizaţiei comsomoliste din
Regiunea 1 a lagărului, în vara anului 1943, un tânăr locuitor din Komi a venit
la mine şi m-a rugat să-l înregistrez ca membru al Comsomolului Ca toţi cei
din Komi, tânărul era foarte scump la vorbă. Răspunzându-mi la întrebări, mi-a
spus că luptase pe front, unde fusese grav rănit. După ce ieşise din spital, fusese
lăsat la vatră din cauza sănătăţii precare şi se întorsese în ţinutul său natal din
RSSA Komi. Pentru că ştia să conducă, se hotărâse să încerce să se angajeze ca
şofer în Peciora. Secţia cadre din regiune îi verificase documentele şi îl angajase
ca şofer. Totul părea în ordine.
Când mi-am aruncat însă ochii pe dosarul tânărului de la Comsomol, am
constat că valoarea cotizaţiilor pe care acesta le plătise organizaţiei nu se potrivea
cu niciun salariu care se plătea la acea vreme, indiferent unde ar fi lucrat persoana
respectivă în Uniunea Sovietică. N-am spus nimic despre asta, i-am urat succes,
după care ne-am despărţit. Oricum, şi cei de la Securitate observaseră ce
observasem şi eu. Mai târziu mi-au spus că, deşi acest tânăr era într-adevăr
născut în Komi şi că fusese rănit pe front, el nu stătuse deloc în spital.
Documentele care justificau acea perioadă din viaţa lui erau false. Naziştii îl
capturaseră, îl luaseră prizonier şi îl trimiseseră să studieze la o şcoală de
spionaj. După asta fusese trimis la PeciorLag, având misiunea să pună bazele
unui serviciu de spionaj în lagăr şi să facă ceea ce îi ordonase comandantul
german. Lucrând ca şofer, naziştii credeau că le-ar fi putut fi foarte util.

CAPITOLUL 20
DIRECTOR-ADJUNCT AL SECŢIEI POLITICE PE
PROBLEME COMSOMOLISTE, LAGĂRUL NR.3 AL
NKVD PENTRU CONSTRUCŢIA DE DRUMURI

La sfârşitul lui martie 1944, soseam la Administraţia Generală a lagărului din

oraşul Orel 132 pentru a prelua atribuţiile noii mele slujbe de director-adjunct al
Secţiei politice pe probleme comsomoliste în Lagărul nr.3 133. Noul meu lagăr
din Gulag se ocupa cu lucrările de reconstrucţie la şoseaua care lega Moscova de
Harkov, distrusă în timpul războiului 134. În pădurile Briansk, în apropiere de
această şosea, se afla o unitate specială de deţinuţi care aparţinea de lagăr, unde
se făcea cherestea, necesară pentru lucrările de reconstrucţie. Lagărul se întindea
de-a lungul oraşelor Orel, Kursk şi Belgorod, având câteva secţii în fiecare din
aceste oraşe, precum şi în orăşelele dintre acestea, fiecare astfel de secţie având
propria administraţie, propriii şefi, unităţi mecanizate şi zone unde erau ţinuţi
deţinuţii.
Mulţi tineri din satele sau oraşele situate de-a lungul şoselei veneau şi
munceau cot la cot cu deţinuţii din acest lagăr – majoritatea aveau între 14 şi 16
ani (în 1944, un bărbat devenea apt de armată la 17 ani) –, inclusiv fetele, care
puteau fi ceva mai mari. După ce munceau câte opt până la zece ore pe zi într-un
loc, aflat în general nu departe de casa unde locuiau, aceşti tineri erau învăţaţi să
conducă, prin metoda „cea mai simplă şi cea mai rapidă”. Astfel ei puteau
conduce camioanele şi alte maşini utilitare mari, cum ar fi buldozerele, maşinile
de terasament, mici excavatoare, compresoare şi alte maşini. Pentru că erau
foarte mulţi astfel de tineri care munceau în lagăr, spre deosebire de PeciorLag,
rolul conducerii Comsomolului era considerat mult mai important.
Orel şi Belgorod fuseseră eliberate în august 1943, ceea ce înseamnă că, în
momentul sosirii mele aici, lucrările de refacere a şoselei abia începuseră. În
organizaţiile comsomoliste nu existau decât câteva dosare care ilustrau munca
depusă de Comsomol în legătură cu tinerii de aici şi nu erau bine organizate. În
primul rând, trebuia să ajutăm la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a acestor
tineri. Orăşelele înşirate de-a lungul şoselei fuseseră aproape în întregime
distruse odată cu ea. Aceşti băieţi şi fete locuiau cu rudele lor (în cazul în care
supravieţuiseră celor două masacre care avuseseră loc), în cele mai bune dintre
cazuri în clădiri parţial rămase în picioare sau în adăposturi.
Locuinţele erau încălzite cu ajutorul sobelor din tablă pe care şi le făceau
singuri. Acestea nu numai că le ţineau de cald, dar pe ele îşi găteau şi mâncarea.
Se îmbrăcau mai mult în „haine la mâna a doua” găsite sau abandonate din
uniformele militare, pentru care se târguiau la „pieţele de mâna a doua” apărute
peste tot.
Faptul că lucrau într-un lagăr din Gulag le asigura un minimum necesar de
hrană şi ceva bani. Erau foarte mulţi astfel de tineri, aşa că întotdeauna găseai
suficienţi muncitori când aveai nevoie.
În afară de fetele şi băieţii din regiune, fuseseră trimişi ingineri, tehnicieni,
personal administrativ şi medical, soldaţi şi ofiţeri VOHR. De asemenea, erau şi
soldaţi care fuseseră răniţi sau se îmbolnăviseră şi erau trimişi în diferite părţi ale
lagărului.
Folosindu-mă de experienţa câştigată când lucrasem pentru Comsomol la
PeciorLag, mi-am început activitatea la noua slujbă cu o plimbare de-a lungul
drumului la care se lucra. Am întocmit o listă cu tinerii care munceau în lagăr.
Am creat apoi o organizaţie comsomolistă „locală” şi i-am ajutat pe
comsomolişti să-şi aleagă un secretar şi să facă un plan.
După asta, am pregătit şi condus o întrunire în Orel a tuturor secretarilor
organizaţiilor comsomoliste şi a tinerilor activişti. L-am invitat chiar şi pe
directorul-adjunct al Secţiei politice pe probleme comsomoliste din Gulag (nu a
venit, dar a trimis un angajat să-l reprezinte).
L-am convins pe şeful Lagărului nr.3 din cadrul Direcţiei Generale a
Drumurilor a NKVD să vorbească despre obiectivele muncii de şantier, pe şeful
Secţiei politice al acestui lagăr să vorbească despre situaţia politică a ţării şi
despre cea internaţională, pe comandantul operaţiunilor militare l-am convins să
vorbească despre situaţia de pe front, iar pe secretarul Comitetului regional de
partid pe probleme comsomoliste din Orel să vorbească despre rolul pe care îl au
tinerii în activităţile partizane din regiune pe timp de ocupaţie şi despre sarcinile
care urmau să ne aştepte pe toţi după eliberare. Am vorbit şi eu despre ce
credeam că trebuia făcut pentru a ne putea îngriji mai bine de aceşti tineri din
lagăr.
Astfel, m-am asigurat că toată lumea din lagăr şi din organizaţiile locale ştia
acum ce era Comsomolul, ceea ce s-a dovedit foarte util atunci când cei din
organizaţie au avut nevoie să meargă la vreunul dintre şefii mai mari cu diferite
solicitări – de manuale şcolare, de ajutor pentru a înfiinţa o tabără pentru
pionieri sau de echipament sportiv.
Nu voi repeta cum am reuşit să pun lucrurile în mişcare pentru acei tineri care
munceau de-a lungul şoselei. M-am străduit din răsputeri să-i îndrum cât mai
bine, pentru a-i ajuta să contribuie şi ei la refacerea şoselei. Una peste alta, am
petrecut un an şi nouă luni în Lagărul nr.3.
Şi după mutarea mea în Orel am continuat să mă duc la conducere şi să cer să
fiu trimis pe front. Într-o zi, am aflat de un ordin emis de şeful NKVD. Printre
alte chestiuni, în acest ordin exista şi numele meu pe o listă cu persoane
recomandate pentru a primi gradul de locotenent. Apoi şeful meu mi-a spus să
încetez să-l mai bombardez cu cereri de a fi trimis pe front şi să mă ocup de
treburile cu care fusesem deja însărcinat. Mai târziu, am aflat că din cei aproape
60 de directori-adjuncţi ai Secţiei politice pe probleme comsomoliste câţi
existau în Gulag, numai cinci mai primiseră gradul de locotenent.
După părerea mea, acest lucru fusese făcut intenţionat. În timpul întâlnirii
mele cu directorul Secţiei politice a Gulagului, la sediul CC al PCUS din
Moscova, acesta îmi spusese fără ocolişuri că plănuia să mă trimită pe cel mai
mare şantier din Gulag să fac muncă pentru Comsomol. Era vorba despre lagărul
care se ocupa de construirea unei linii de cale ferată între Komsomolskaia şi
Sovetskaia Gavan 135. Îmi mai spusese că urma să fiu transferat să fac şi muncă
de partid. Un asemenea viitor însă nu-mi era pe plac, eu voiam să mă întorc la
institut şi să-mi continui studiile. În timpul războiului, toate planurile personale
au fost lăsate deoparte şi n-am avut altă alternativă decât să urmez calea care îmi
era deja trasată.
Revenind însă la ce spuneam, şantierul din Orel avea nevoie de camioane.
După ce reuşisem să zdrobim armata nazistă în ţările baltice, guvernul sovietic
ne aprobase în jur de 100 de camioane, dar trebuia să mergem până la Vilnius să
le luăm 136. Şefii din lagăr s-au întrunit ca să discute despre oamenii potriviţi
pentru această misiune. Toţi au fost de acord că nu exista un candidat mai bun
decât directorul-adjunct al Secţiei politice pe probleme comsomoliste (adică eu),
iar şoferii să fie acei tineri de 15-16 ani care învăţaseră să conducă în lagăr.
Pentru ca totul să fie oficial, numele meu a fost trecut pe toate documentele, apoi
mi s-a dat o sumă de bani care ar fi trebuit să fie suficientă pentru toţi şi ceva
mâncare. În plus, ni s-au alăturat şi câţiva ofiţeri care, după ce fuseseră răniţi pe
front şi se recuperaseră în spital, fuseseră trimişi în lagărul nostru. Aşa că iată-
mă plecând cu ceata mea de adolescenţi pe jumătate înfometaţi, care nu era deloc
uşor de ţinut în frâu, şi cu nişte benzină.
Cumva am reuşit să facem economii la mâncare, tinerii s-au stăpânit, ofiţerii
au reuşit să le intre în graţii, iar proviziile noastre au ţinut până în ziua în care
am ajuns la Vilnius. Cu toate că acest lucru era absolut interzis, am luat oameni
la ocazie pentru ceva bani în plus, am mers apoi în pieţe şi am cumpărat
mâncare pentru toată lumea. Aşa am reuşit să avem ce mânca pe drum. De
asemenea, de câte ori treceam pe lângă un câmp cultivat cu legume sau cartofi,
n-aveai cum să-i stăpâneşti pe tineri. Coloana se oprea, alergau pe câmp şi nu se
întorceau până nu reuşeau să culeagă suficient cât să-şi facă o mică rezervă.
Pe drumul de întoarcere, i-am cuplat pe aceşti şoferi neexperimentaţi, care abia
învăţaseră să şofeze, câte doi. Astfel, am pus un şofer în camionul din faţă şi
unul în cel din spate, pe care l-am remorcat de primul (am ataşat cel de-al doilea
camion de primul, astfel încât să-l urmeze pe cel din faţă) 137. Drumul era lung
şi în cea mai mare parte distrus de război. Era toamnă şi ploua des. Noaptea
dormeam pe câmp (făceam acest lucru pentru a-i ţine pe tineri departe de tentaţia
de a alerga din casă în casă cerşind mâncare, în cazul în care ne-am fi oprit într-o
localitate). Oricât de surprinzător ar părea, am făcut întreg drumul până la
Vilnius şi înapoi fără vreun incident major. Tinerii noştri neexperimentaţi s-au
descurcat admirabil şi toate camioanele au ajuns cu bine în lagăr.
Într-o zi, am fost chemat la Moscova pentru a participa la o conferinţă a
directorilor-adjuncţi ai secţiilor politice pe probleme comsomoliste din Gulag.
Toţi aceşti directori-adjuncţi veneau din lagăre de muncă aflate sub jurisdicţia
Direcţiei Generale a Drumurilor a NKVD. Cu această ocazie, general-colonelul
138, un tip în vârstă, cu părul grizonant, care era şeful Direcţiei Generale a
Drumurilor a NKVD, a ţinut o şedinţă. Ne-am aşezat cu toţii în jurul unei mese
lungi. General-colonelul ne-a cerut să vorbim despre genul de dificultăţi pe care
le întâmpinam în munca noastră cu tinerii şi ne-a întrebat cu ce anume ne putea
ajuta. Ne-a cerut să vorbim liber, ca la o masă rotundă. Câţiva dintre noi au luat
cuvântul. Am fost surprins să constat că acei colegi ai mei din alte lagăre nu
vorbeau despre altceva decât despre succesul pe care l-au avut în munca lor
(poate că nu voiau să-l supere sau sperau ca reputaţia lor de buni muncitori să nu
fie uitată).
Locul meu era aproape de general. Când mi-a venit rândul să vorbesc, am
spus adevărul despre cât de greu o duceau tinerii din lagărul meu, toţi locuitori
ai unei regiuni abia eliberate de sub ocupaţia armatei lui Hitler. Am subliniat că
era nevoie, pentru ca tinerii să obţină succese în munca lor, să ne gândim nu
numai la calitatea muncii care trebuia făcută, ci şi la intervalul pe care-l aveam la
dispoziţie pentru acea muncă de reconstrucţie. Pentru tinerii cu care lucram am
cerut un vagon de dormit şi aşternuturi, îmbrăcăminte de vară şi de iarnă şi
încălţăminte. Iar ca recompensă pentru cei mai buni 20 de muncitori am cerut
stofă de lână de calitate pentru nişte costume, aceşti tineri neavând aşa ceva. În
cazul în care se aproba cererea şi toate aceste lucruri urmau să fie trimise, am
spus mai departe, ar trebui să ne gândim la o modalitate prin care să ne
asigurăm că asistentul directorului pe probleme economice din Lagărul nr.3 n-
avea să dispună de ele după bunul plac. De aceea cred că cel mai bine ar fi, am
spus, dacă vor fi trimise cu o etichetă pe care să se specifice: „Atenţie! Pentru
directorul-adjunct al Comsomolului”.
Şeful Direcţiei Generale a Drumurilor a NKVD s-a uitat la mine şocat. Cu o
voce tăioasă, acesta m-a mustrat că încercam să-i induc în eroare pe el şi pe
ceilalţi participanţi. Pentru a întări cele spuse, l-a chemat pe cel care se ocupa de
problemele economice şi i-a cerut să raporteze ce bunuri de consum fuseseră
trimise în Lagărul nr.3 în ultimul trimestru. Când acesta a prezentat raportul,
cifrele erau impresionante. Toţi ochii erau acum aţintiţi asupra mea.
L-am rugat pe responsabilul economic să separe lucrurile trimise de la centru
pentru angajaţii civili şi familiile lor, pentru a vedea ce mai rămânea pentru
tinerele femei şi tinerii bărbaţi din zonele eliberate. Aceşti tineri nu aveau
locuinţe adecvate şi nu aveau cu ce să se îmbrace, nu aveau unde să doarmă şi
erau complet lipsiţi de protecţie pe timpul nopţii. Am adăugat că făceam adesea
vizite de-a lungul şantierului şi că văzusem exact care era situaţia. Ar fi fost
greşit din partea mea să ascund adevărul sau să mă fac că nu-l observ în
statisticile care priveau distribuirea proviziilor. General-colonelul s-a lăsat, în
cele din urmă, convins şi, în prezenţa celor aflaţi la şedinţă, i-a cerut
responsabilului pe probleme economice să trimită un vagon de dormit în Orel
împreună cu lucrurile pe care le cerusem, obligatoriu însoţite de o etichetă pe
care să fie specificat: „Atenţie! Pentru directorul-adjunct al Comsomolului”.
Toţi cei prezenţi au părut să-şi amintească brusc de faptul că şi în lagărele lor
se confruntau cu aceleaşi lipsuri. Şeful Direcţiei Generale a Drumurilor a NKVD
le-a reamintit însă că nu spuseseră nimic despre toate aceste probleme când
luaseră cuvântul şi i-a refuzat pe toţi. Le-a recomandat ca data viitoare să se
gândească mai bine la ce aveau de spus.
Luând în considerare faptul că primisem de curând gradul de locotenent,
general-colonelul a cerut totodată ca împreună cu bunurile pe care le cerusem
pentru tinerii din lagăr să fie trimis şi materialul necesar pentru o manta şi
pentru o uniformă de ofiţer, acelaşi material care se folosea şi pentru uniformele
generalilor.
După întoarcerea în Orel, i-am relatat şefului Lagărului nr.3, care în tinereţe
fusese director-adjunct al Secţiei politice pentru Flotila Amur, despre conferinţa
de la Moscova şi despre instrucţiunile pe care le primisem de la şeful Direcţiei
Generale a Drumurilor a NKVD. I-am cerut ca, atunci când sosea vagonul de
dormit, să nu-i permită asistentului său pe probleme economice (numele său era
Bliumkin) să ne învârtă pe degete după cum dorea. Şi a fost bine că l-am
avertizat, pentru că, la sosirea vagonului, Bliumkin a încercat, într-adevăr, să
pretindă în faţa şefului Lagărului nr.3 că de fapt el fusese acela care ceruse
vagonul de dormit. De asemenea, a pretins că ceruse şi materialul pentru
mantaua de ofiţer şi pe acela care era folosit pentru uniformele generalilor, din
care să se facă o uniformă de ofiţer. Cât de surprins fusese oare când şeful îi
ceruse să arate documentele şi când îi spusese că ştia deja toată istoria cu
vagonul de dormit şi materialele?
Deşi responsabilul pe probleme economice a încercat şi alte manevre şirete,
până la final nu s-a pierdut nici măcar un metru de material. Am distribuit
lucrurile primite în urma unei decizii colective. Toată lumea a primit aşternuturi
de pat. Hainele le-am dat pentru rezultate bune obţinute în muncă sau sub formă
de cadouri pentru cei proaspeţi căsătoriţi. Pentru că viaţa îşi urma cursul ca
întotdeauna şi tinerii se mai şi căsătoreau.
Curând după aceea s-a întâmplat ceva ce ar fi putut pune capăt activităţilor
mele comsomoliste şi mi-ar fi schimbat viaţa.
Şeful Lagărului nr.3, pe care l-am menţionat, fusese în Comsomol, aşa că mă
simpatiza destul de mult. La sfârşitul lunii august 1944, m-a chemat şi mi-a
spus că, în urma unei cereri venite de la Moscova, hotărâse să mă trimită la
Şcoala superioară a NKVD. În curând urma să aibă loc o selecţie printre
angajaţii cu studii superioare. Perioada de studii era de doi ani, iar la sfârşitul
acesteia urma să primesc o funcţie înaltă, ca şef de secţie sau de regiune în cadrul
NKVD sau ca director-adjunct în cadrul Direcţiei Generale.
Abia mai târziu am realizat că această recrutare de cadre venea ca urmare a
unui val de epurări care avusese loc în organizaţie, când mulţi dintre şefi
sfârşiseră prin a fi împuşcaţi, iar acum organizaţia cerea noi victime, în timp ce
regimul Stalin-Beria 139 avea să mai domnească încă zece ani din acel moment,
perioadă în care au avut loc multe astfel de valuri de epurări în NKVD. Erau în
principal căutaţi oameni care, mai presus de orice, trebuia să fie obedienţi şi să
îndeplinească ordinele venite de sus fără să gândească prea mult. Din moment ce
mentalitatea era că „dacă există un gol, atunci trebuie umplut”, NKVD nu făcea
decât să se pregătească să umple golurile lăsate de valul de epurări.
În acel moment, credeam că propunerea venea ca o dovadă de atenţie specială
şi încredere care îmi era acordată. Însă, dacă mergeam la Şcoala superioară a
NKVD, ştiam că voi rămâne pentru totdeauna în sistem. Iar eu doream să merg
la institut. Nu îmi era uşor să refuz oferta, în timp ce toată lumea din jurul meu
spunea că „nici nu vrea s-audă” de un refuz. Aşa că n-am putut face altceva decât
să continui să sper că voi reuşi să scap cumva.
Şi aşa s-a şi întâmplat. La 10 octombrie, şeful Lagărului nr.3 a primit o
telegramă de la comisarul-adjunct, cu următorul ordin: „Candidatul F.V.
Mociulski, selectat pentru Şcoala superioară a NKVD, se va prezenta la
comisariat cel mai târziu la data de 12 octombrie”. Două zile mai târziu, Şeful
Lagărului nr.3 a trimis răspuns la acest ordin: „Secţia politică este nevoită să
refuze cererea de a-l trimite pe candidatul F.V. Mociulski, selectat pentru a urma
cursurile Şcolii superioare a NKVD, la comisariat, atâta timp cât nu are cine să-l
înlocuiască la locul de muncă. Aşteptăm noi ordine”. La 18 octombrie,
comisarul şi-a încheiat nota cu aceste cuvinte: „Mociulski va trebui să-şi
continue munca politică. Imediat ce va fi posibil, vă rog să-l trimiteţi” 140.
Până la urmă am reuşit să scap de NKVD. Nu mai e nevoie să spun că ideea
de avea un viitor în cadrul NKVD nu suna deloc prea bine pentru mine.
Revenind la muncă, am început să primim unele rapoarte alarmante în
legătură cu unităţile de deţinuţi din pădurile Briansk, care se presupunea că tăiau
lemne pe care trebuia să ni le trimită. Lemnul însă nu mai sosea. Era imposibil
ca noi din Orel să aflăm ce se întâmplase, în condiţiile în care nu aveam cum să
comunicăm cu aceste unităţi. Cel mai grav era că se pierdea astfel timp preţios
în munca pe care o aveam de făcut, prin urmare trebuia să rezolvăm situaţia cât
mai repede posibil. În plus, viscolele făcuse ca toate drumurile care duceau la
aceste unităţi să fie acoperite. Nimeni nu putea ajunge până acolo.
Şeful Lagărului nr.3 a convocat o şedinţă pentru ca toţi să încercăm să găsim
o soluţie la această problemă şi să ne dăm seama ce s-ar fi putut întâmpla.
Decizia care s-a luat a fost ca cineva din conducerea lagărului să primească o
„împuternicire de urgenţă” şi să meargă să vadă care era situaţia la faţa locului.
Dacă era necesar, trebuia să fim gata să-i destituim pe brigadierul-şef şi pe şeful
de unitate. De asemenea, trebuia să obţinem aprobarea reprezentanţilor locali ai
NKVD şi a Comitetului regional de partid, apoi să stabilim cine să ocupe
posturile vacante, poate cineva dintre activiştii locali, foştii partizani sau soldaţii
lăsaţi la vatră. În orice caz, cel care urma să reprezinte conducerea lagărului
trebuia să rămână în unitate până când toate problemele erau rezolvate, iar
deţinuţii reîncepeau să taie lemnul şi să-l trimită pe şantier conform planului.
În timpul şedinţei, cineva şi-a adus aminte că îmi adusesem schiurile de la
Moscova. A început o discuţie despre cât de dificil era să ajungi în pădurea
Briansk fără schiuri. O sanie nu ar fi putut ajunge decât, cel mult, până la
marginea pădurii. Şi ce altă modalitate ar fi existat pentru ca cineva să poată
ajunge mai departe?
În unanimitate, colegii m-au propus pe mine să merg, iar Moscova şi-a dat la
rândul ei acordul. Mi s-au pus la dispoziţie documentele care mă împuterniceau
să iau situaţia în propriile mâini, după care au fost chemaţi şeful Biroului
regional al NKVD din Briansk şi secretarul Comitetului regional de partid
pentru a ne asigura că, în caz că am fi avut nevoie de ajutorul lor, aceştia erau
dispuşi să ni-l ofere. La final, toată lumea mi-a urat drum bun.
Mi-am luat schiurile, busola, harta, pistolul şi nişte muniţie şi am plecat. În
timpul ocupaţiei germane, pădurile din Briansk se aflaseră în întregime în
mâinile partizanilor. Apoi, după ce-i învinsesem şi-i alungasem pe germani,
pădurile deveniseră un fel de rai pentru cei care colaboraseră 141 cu naziştii şi
acum se ascundeau aici pentru a scăpa nepedepsiţi. După cum am spus, în
ultimele zile, avuseseră loc viscole, iar zăpada acoperise complet drumurile. Nu-
mi era deloc uşor să schiez pe aceste drumuri, iar gândul că aş fi putut da peste
nişte bandiţi în păduri mă chinuia şi mai mult.
Am înţeles că nu exista nicio scăpare din această situaţie. Cu mare atenţie, am
urmat drumul spre pădure care ducea la unitate, după ce am mai întrebat încă o
dată în Briansk de cineva care îmi putea spune cum să ajung la unitate. Am
hotărât că cel mai înţelept era să traversez pădurea noaptea, când erau mai puţine
şanse să nu fiu surprins de o ambuscadă. Ninsoarea s-a oprit când tocmai
coboram din sanie la marginea drumului care ducea la pădure. Luna strălucea pe
cer, iar frumuseţea clasică a naturii ruse îţi încânta privirea. Când eram copil, în
Bielorusia, adoram pădurea şi mă duceam deseori să schiez. Schiam pe cărările
lăsate în urmă de sănii şi acoperite de zăpadă, cu un sentiment al armoniei în
suflet, care reuşea să mă calmeze şi să îndepărteze orice urmă de frică aş fi avut.
În jurul orei patru dimineaţa, am intrat schiind într-un sat care aproape fusese
ars în întregime de trupele aducătoare de moarte. Acesta se afla la doar câţiva
kilometri de unitatea de deţinuţi unde trebuia să ajung. Ştiam de existenţa
acestui sat, inclusiv unde să caut casa celui care le era conducător. Auzisem că în
timpul războiului acesta fusese unul dintre partizani şi că puteam avea deplină
încredere în el. A fost foarte surprins să mă vadă. Mi-a pregătit un mic dejun
copios şi în timp ce mâncam mi-a povestit tot ce ştia despre unitate şi despre ce
se întâmplase acolo. Ştia destul de multe, pentru că şeful unităţii avea o iubită
în sat şi venea s-o vadă destul de des, folosindu-se de un trăpaş sau de o sanie
mică. De fapt, acesta venise în sat chiar cu o noapte înainte. „Dacă vrei”, mi-a
spus, „i te pot prezenta chiar acum”.
I-am refuzat oferta şi l-am rugat să nu spună nimănui despre prezenţa mea
acolo. I-am explicat că voiam să văd cu ochii mei ce se întâmpla în unitate, de
ce cantitatea de lemn pe care trebuia să o trimită scăzuse atât de mult. I-am spus
că intenţia mea era să ajung în unitate înainte de schimbul de dimineaţă (de la
ora şase), iar el s-a oferit să mă însoţească până acolo călare.
Ne-am oprit mai întâi la clădirea în care locuia comandantul plutonului de
pază din unitate. Însoţitorul meu m-a prezentat acestei persoane, apoi m-a invitat
ca la întoarcere, după ce rezolvam ce aveam de rezolvat, să trec pe la el să mai
vorbim şi a plecat. I-am explicat comandantului plutonului de pază care era
motivul vizitei mele şi l-am rugat să mă ajute. Împreună am privit cum cei din
lagăr se trezeau pentru o nouă zi. Deţinuţii au mâncat micul dejun, au trecut
apoi în linie şi au plecat la muncă. M-am uitat peste registrele unităţii. Totul
îmi era familiar de pe vremea când lucrasem la PeciorLag.
În sfârşit, în jurul orei zece, şeful de unitate a sosit călare pe trăpaş. Era un tip
între două vârste, cu o înfăţişare de tip neobrăzat şi cam fără minte. Când a văzut
că eram foarte tânăr, a presupus că nu aveam habar despre ce însemna să
munceşti cu deţinuţii, aşa că la început comportamentul lui a fost sfidător şi era
clar că încerca să mă „îmbrobodească”. Mai târziu, când şi-a dat seama într-o
oarecare măsură cum stăteau de fapt lucrurile, a încetat să mai fie sfidător. Mi-a
promis să îndrepte lucrurile şi că unitatea „se va întoarce pe drumul cel bun”. El
şi brigadierii lui erau, cum s-ar spune, băgaţi în aceeaşi oală. Se îmbătau şi
chefuiau, trăind cu impresia că şefii erau atât de departe, încât n-aveau să afle
niciodată.
M-am întâlnit şi cu ceilalţi angajaţi civili din lagăr, cu comandantul
plutonului de pază şi cu instructorii politici, care supravegheau viaţa de zi cu zi
din lagăr, cu secretarul organizaţiei regionale de partid (fostul comandant al
detaşamentului de partizani din această regiune) şi cu şeful Direcţiei regionale a
NKVD. Cu toţii am ajuns la concluzia că şeful de unitate şi brigadierul trebuiau
demişi imediat şi au făcut aceeaşi recomandare cu privire la înlocuitori, numind
doi localnici, un profesor şi un inginer. Amândoi erau foşti partizani în pădurile
din Briansk şi aveau autoritatea necesară pentru a prelua funcţiile respective.
Folosindu-mă de împuternicirea pe care o aveam, am schimbat conducerea
unităţii. Fiind deja familiar cu modul în care mergeau treburile într-o astfel de
unitate, am mai rămas câteva zile ca să fiu sigur că cei doi s-au instalat bine în
posturile lor. Le-am arătat cum să întocmească un nou plan de lucru şi cum să
conducă şedinţele pe care urmau să le aibă cu personalul administrativ din
unitate (în majoritate format din deţinuţi) şi, bineînţeles, cu angajaţii civili. Am
fost şi am vizitat împreună locurile unde munceau deţinuţii.
Tot împreună am mers să-l vedem pe comandatul regimentului de tancuri care
staţiona la marginea pădurii Briansk pentru a-i cere ajutorul. Ne venise ideea că
acest regiment şi-ar fi putut conduce tancurile pe drumul care făcea legătura între
unitate şi gară, ar fi spulberat troienele şi ar fi făcut posibil traficul pe drum.
M-am dus apoi să-l văd pe conducătorul satului la el acasă, unde îmi lăsasem
schiurile în ziua sosirii. Mi-a spus tot ce ştia despre oamenii care lucrau în
unitate. De asemenea, mi-a relatat în detaliu despre luptele partizanilor din
pădurile Briansk. Am luat o sanie şi am vizitat împreună câmpurile de bătălie şi
locurile unde avuseseră loc ambuscade şi ne-am dus la tabăra partizanilor, care
fusese abandonată de curând.
După două săptămâni, unitatea din pădure îşi respecta din nou programul,
livrându-ne la timp lemnul de care aveam nevoie, iar pentru mine venise vremea
să părăsesc acest loc legendar, dar izolat.
Pe drumul de întoarcere, m-am oprit în Briansk pentru a mă întâlni cu şeful
Direcţiei regionale a NKVD şi cu secretarul organizaţiei regionale de partid. Le-
am relatat cum decursese totul în unitate, apoi am discutat despre cealaltă slujbă
a mea, care avea legătură cu lucrările de reconstrucţie la şoseaua care lega
Moscova de Harkov.
Întors în Orel, m-am afundat din nou în munca mea comsomolistă. Eram cu
toţii foarte fericiţi de veştile bune pe care le primeam de pe front, iar munca
noastră de reparare a şoselei mergea foarte bine. Membrii Comsomolului din
lagăr începeau să contribuie în mod real la lucrările de refacere a drumului. Şi
atunci a venit mult aşteptata zi a victoriei 142. În sfârşit, nu mai era nevoie să
mobilizăm întreaga energie de care era capabilă ţara noastră în numele efortului
de război.
Odată războiul încheiat, secţiile politice din numeroase lagăre din Gulag au
fost desfiinţate, ceea ce însemna că venise vremea ca angajaţii Lagărului nr.3 care
aparţinea de Direcţia Generală a Drumurilor a NKVD să-şi schimbe slujbele. În
calendarul meu de birou, în dreptul datei de 1 ianuarie 1946, am notat: „Eliberat
din funcţie de către Secţia politică a NKVD, aşteptând relocarea”.

PARTEA A III-A
CÂTEVA POVEŞTI INTERESANTE

CAPITOLUL 21
AMINTIRI DE LA CALEA FERATĂ

După cum am menţionat în capitolul 13, pentru o perioadă am lucrat cu un

inginer mai în vârstă şi foarte experimentat, care făcea parte din generaţia de
dinainte de revoluţie. Acesta mi-a povestit multe lucruri interesante despre căile
ferate şi despre construirea căii ferate din Rusia.
Înainte de revoluţie, atât Institutul de Construcţii de Căi Ferate din
Petersburg, cât şi cel din Moscova erau considerate instituţii educaţionale
privilegiate. Aceste institute erau atât de elitiste, încât nu-i acceptau nici măcar
pe toţi acei copii de nobili care doreau să studieze acolo. Iar în ceea ce priveşte
studenţii săraci, nu erau primiţi decât cei mai talentaţi dintre ei. Inginerul despre
care vă vorbeam ajunsese la institutul din Petersburg, făcând parte din această
ultimă categorie. Atunci, după ce absolveai un astfel de institut, erai aranjat pe
viaţă. Absolvenţii aveau apartamente vaste, case de vacanţă şi un vehicul la scară
pentru deplasări (trăsură cu cai şi un vizitiu). Aceştia îşi permiteau să plătească
pentru copiii lor lecţii de limbi străine şi de muzică (în acest scop aveau în casă
şi un pian), să angajeze cei mai buni profesori, să călătorească împreună cu
familia lor în sud şi aşa mai departe.
 Pe vremea aceea, majoritatea inginerilor munceau numai pentru bani, iar ca să
facă tot mai mulţi, recurgeau adesea la tot felul de trucuri. Profitau de faptul că,
de obicei, clienţii lor care-i angajau să construiască linia de cale ferată nu
înţelegeau nimic din munca inginerului. De exemplu, prietenul meu, expert în
căi ferate, mi-a spus că atunci când au desenat planurile şi au pus şinele care
porneau spre vest din oraşul Vitebsk, inginerii proiectaseră şi construiseră nişte
terasamente înalte şi curbe foarte largi, deşi erau absolut inutile pe un teren plat.
Tot ce aveau nevoie să facă era să întindă linia drept şi să construiască numai un
mic terasament ca să evite acumularea de apă pe şine în timpul ploilor.
De ce procedaseră însă aşa? Pentru că erau mult mai bine plătiţi când
construiau şinele în curbă decât atunci când le întindeau drept, ceea ce era valabil
şi pentru terasamentele înalte comparativ cu cele joase. Când mi-a povestit asta
colegul meu mai în vârstă, mi-am adus aminte că, în vremea studenţiei mele,
înainte să fiu angajat de Gulag, mersesem odată într-o vizită la Vitebsk pentru o
instruire. Numai că nimeni la acea dată nu avea nici cea mai vagă idee de ce
şinele fuseseră construite acolo aşa.
Prietenul meu lucrase ca inginer de căi ferate întreaga viaţă. Timp de mai
mulţi ani lucrase în Bielorusia, în Ucraina şi în Siberia, iar după preluarea
puterii de către sovietici petrecuse ceva vreme în Gulag. Fusese arestat pentru
ceva ce nu făcuse, dar niciodată nu reuşise să-şi dovedească nevinovăţia. A stat
închis zece ani, perioadă în care sănătatea i se deteriorase. Niciodată n-a vrut să-
mi povestească mai multe despre acei ani petrecuţi în închisoare şi nici eu nu
am insistat.
A împărtăşit totuşi cu mine câteva experienţe deosebit de interesante, în
special pentru cineva pasionat de tot ceea ce ţine de căile ferate din Rusia. Odată,
i-am povestit că, deşi absolvisem Institutul de căi ferate din Moscova, tot nu
înţelegeam de ce la căile ferate din întreaga lume se folosea un ecartament de 1
440 de milimetri (cu excepţia Japoniei, unde erau 1 000 de milimetri), în timp
ce în Rusia ecartamentul măsura 1 524 de milimetri. Dintotdeauna mă gândisem
că acest lucru mi s-ar fi părut mai puţin ciudat dacă ar fi fost vorba de un
ecartament de 1 500 sau de 1 520 de milimetri, dar de unde aceşti patru
milimetri nu reuşisem să înţeleg niciodată.
Atunci mi-a spus că şi el, pe vremea când era student, cu foarte mulţi ani în
urmă, îşi pusese aceeaşi problemă, până când un profesor bătrân îi oferise o
explicaţie. Când în Rusia abia începuse construirea de căi ferate, oamenii din
întreaga lume foloseau deja metrul pentru măsurători, în timp ce în Rusia încă
se mai folosea sajenul 143.
Bătrânul profesor mai auzise încă o variantă interesantă, care avea legătură nu
numai cu ecartamentul, dar şi cu porţiunea de cale ferată care lega Moscova de
Petersburg. Atunci când fuseseră întocmite planurile pentru construirea acestei
linii de cale ferată, funcţionari de rang înalt merseseră la ţarul Nicolae I 144
pentru a primi instrucţiunile necesare. În biroul acestuia, pe o masă, întinseseră
o hartă a Rusiei. Ţarul luase o riglă şi o pusese între Moscova şi Petersburg,
apoi trasase cu creionul o linie dreaptă. Numai că, exact unde ţarul ţinea degetul
pe riglă, creionul alunecase puţin şi se luase după curbura degetului. Prin
urmare, calea ferată fusese construită exact aşa, dreaptă ca o săgeată, cu excepţia
porţiunii unde fusese degetul ţarului. Chiar şi astăzi se poate vedea că linia care
leagă cele două oraşe, Moscova şi Leningrad, se curbează la un moment dat, „în
jurul degetului ţarului”.
Cât priveşte ecartamentul, aceşti înalţi funcţionari îi spuseseră ţarului Nicolae
I că pretutindeni în lume acesta măsura 1 440 de milimetri, apoi l-au întrebat:
„Ar trebui să-l facem şi noi la fel sau să-l facem puţin mai mare?” Iar răspunsul
primit a fost: „O p… mai mare.” Când înalţii funcţionari au plecat de la ţar, s-au
gândit: Oare ce-o fi vrut să spună? Dacă vorbise metaforic, ar fi însemnat ceva de
genul: „De ce să-l facem mai mare?”, ceea ce însemna că trebuia să-l facă de 1
440 de milimetri ca restul lumii. Dar dacă totuşi ţarul dorise să spună exact ce
spusese? Niciunul n-a îndrăznit să se întoarcă la ţar şi să-l întrebe ce a vrut să
spună.
Până la urmă, s-au decis să-i ceară ajutorul medicului personal al ţarului
Nicolae, aşa că s-au dus şi l-au rugat să le spună cât măsura exact acea parte a
corpului ţarului la care acesta făcuse referire. Medicul le-a spus că 84 de
milimetri, pe care ei i-au adăugat la cei 1 440 şi aşa au rezultat 1 524 de
milimetri 145. Prin urmare, din acel moment, ecartamentul a rămas de 1 524 de
milimetri. Şi nicăieri în lume nu mai măsoară atât.
Ca rezultat, când trenurile noastre treceau frontiera să intre în alte ţări, întregul
tren, vagoanele şi locomotiva, erau transferate pe nişte platforme cu rotile. Tot
aşa, când Rusia se afla în război cu vecinii, pentru ca noi să putem ataca în afara
ţării, soldaţii de la calea ferată trebuia să schimbe ecartamentul. În cazul în care
trupele noastre se retrăgeau, duşmanul trebuia să facă acelaşi lucru ca să poată
intra în Rusia. Iată cum suntem noi.
 CAPITOLUL 22
PEŞANKA, UN SAT DE CHIABURI DEPOSEDAŢI
DE PĂMÂNT, SITUAT PE MALUL FLUVIULUI
PECIORA

Pe vremea când construiam căile de acces pentru podul peste fluviul Peciora,
în 1942, şi căutam cariere de unde să putem lua nisip, auzisem de la localnici
despre un sat rusesc din apropiere. Satul Peşanka era aşezat pe un deal înalt,
nisipos, într-o pădure aflată pe malul stâng al fluviului Peciora. Ţăranii care
fuseseră deposedaţi de pământuri şi forţaţi să se mute în nord întemeiaseră
această aşezare. Am descoperit că nisipul de acolo era foarte bun, dar prea departe
ca să-l putem aduce până pe şantier. Mai târziu, când am revenit să vizităm acest
sat de oameni dezrădăcinaţi, am descoperit că erau dispuşi să facă troc. Prin
urmare, le-am adus haine, iar ei ne-au oferit la schimb produse agricole, de care
noi toţi – mă refer aici la angajaţii civili din lagăr – aveam atâta nevoie. La acea
vreme, în primăvara lui 1942, nu aveam prea mult timp să mă gândesc la
mâncare, dar totuşi raţiile civililor erau foarte mici.
Odată cu apropierea toamnei şi ameninţarea iernii arctice, camarazii mei din
Regiunea 1 şi cu mine ne-am hotărât să cerem permisiunea conducerii lagărului
pentru a merge în sat. Conducerea ne-a dat aprobarea şi chiar ne-a promis să ne
ajute cu transportul. Ne-am dus acolo în două rânduri. O dată vara, când ne-am
dus cu barca, şi o dată în timpul iernii, când am trecut cu schiurile peste râul
îngheţat. Satul, în comparaţie cu micile orăşele în care locuiau cei din Komi, a
lăsat o impresie destul de puternică asupra noastră. În primul rând, satul
însemna o stradă lungă care urma cursul râului. Toate fundaţiile caselor erau
construite pe piloni adânc îngropaţi în pământ, în condiţiile în care nisipul de
aici nu reţinea umezeala, iar casele erau construite din lemn de pin de bună
calitate şi aveau ferestre mari cu obloane. Majoritatea aveau ferestrele, uşile şi
verandele sculptate. Înăuntru, camerele erau spaţioase şi în fiecare casă găseai
câte o sobă mare rusească. În fiecare curte puteai vedea, pe lângă casă, şi diferite
anexe.
Când am sosit prima dată de la PeciorLag, faptul că aceşti oameni ne priveau
cu suspiciune şi neîncredere era destul de vizibil. Era nevoie de o îndelungată
discuţie despre noi şi despre cum vedeam lucrurile în general, pentru ca
proprietarul unei case în care intram să se mai „înmoaie” puţin în atitudinea faţă
de noi. Eram întotdeauna foarte prudenţi când îi întrebam despre viaţa sau despre
copiii lor şi oricum ne împărtăşeau foarte puţine lucruri. Au refuzat sticluţa de
lichior pe care am adus-o. În schimb, după ce ne-am cunoscut mai bine, au
acceptat-o ca plată parţială alături de hainele pe care le adusesem, contra
alimentelor pe care ni le dădeau ei.
Vara la Cercul Arctic fiind foarte scurtă, „darurile naturii” care creşteau aici, în
solul nisipos, erau destul de puţine. Nu cultivau roşii, iar castraveţii creşteau
numai în seră. Ţăranii reuşeau să cultive cartofi, napi, ceapă, morcovi şi alte
câteva legume care creşteau repede, acestea fiind produsele pe care le luam de
obicei de la ei.
Bărbaţii din sat purtau barbă, iar femeile îşi ţineau părul împletit în cozi.
Aceşti oameni înţelegeau foarte puţin din ceea ce se întâmpla în lume. Nu ştiau
mare lucru nici măcar despre războiul dintre Uniunea Sovietică şi Germania,
deşi s-au arătat foarte interesaţi când am ajuns şi la acest subiect.
Proprietarul casei pe care am vizitat-o eu avea şi o barcă. Bărbaţii din familie
reuşeau să prindă peşte nu numai pe timpul verii, dar şi iarna, la copcă. Prin
urmare, ne-au oferit atât peşte proaspăt, cât şi uscat, ca parte din trocul nostru.
Toamna, întreaga familie mergea la cules de ciuperci, din moment ce se găseau
destule în pădurile dimprejur.
Am simţit că purtau destulă ranchiună împotriva guvernului, care-i făcuse să
plece din ţinuturile lor natale (nu ne-au spus niciodată exact de unde veneau).
Reuşiseră să-şi facă un rost aici în sat, iar acum, chiar dacă ar fi primit
permisiunea s-o facă, nu prea mai erau tentaţi să se întoarcă de unde veniseră.
„Acum casa noastră este aici”, ne-a spus soţia proprietarului, iar soţul ei a
înclinat şi el capul în semn că aşa era.
Deja la cea de-a doua vizită pe care le-am făcut-o au fost mai prietenoşi. Ne-au
mulţumit pentru cadourile pe care le adusesem pentru copii. Ne-au invitat să
revenim. Însă când începeam o discuţie, toată această atitudine se schimba
imediat; deveneau din nou prudenţi şi rezervaţi. Am ajuns la concluzia că
această rezervă trebuia să aibă legătură cu suferinţa îndurată probabil când
fuseseră nevoiţi să-şi părăsească pământurile şi să plece. Am simţit că această
atitudine şi-o vor păstra pentru tot restul vieţii.
În timp ce stăteam de vorbă cu câţiva săteni, mi-am adus aminte ceva ce
învăţasem la şcoală, în gimnaziu: chiaburii erau duşmanii de clasă ai poporului
sovietic. Aflat însă în faţa unui exemplu concret, cum era cel al sătenilor din
Peşanka, am început să-mi schimb părerea (deşi mai avusesem aceste gânduri).
Acum înţelegeam că, în realitate, aceşti oameni erau dintre cei mai muncitori pe
care îi aveam în ţara noastră. Ei iubeau pământul şi ştiau cel mai bine cum să-l
lucreze. Încă de la o vârstă fragedă îşi învăţau copiii cum să muncească
pământul, o muncă foarte grea care nu permitea zile libere. Pentru că în fiecare
zi, din zori şi până la apus, aceşti oameni se devotau pământului pe care-l
iubeau.
Pământul, în schimb, îi răsplătea pe aceşti oameni harnici, iar ei prosperau.
Şi tocmai pentru asta regimul stalinist îi persecutase. Milioane de ţărani au fost
distruşi fizic şi alte milioane condamnaţi la muncă silnică în lagăre sau la exil în
zonele izolate, cu climă dificilă, ale ţării.
Un om muncitor însă rămâne muncitor. Sătenii din Peşanka ilustrau perfect
acest lucru, chiar în faţa noastră. Am părăsit satul cu inima grea şi multă
nelinişte în suflet. De ce fusese nevoie ca Partidul Comunist, guvernul şi
conducerea sovietică a ţării să facă acest lucru?

CAPITOLUL 23
VIAŢA LA ŢARĂ PE MALUL RÂULUI USA, ÎN
RSSA KOMI

În august 1943, m-am întors la Administraţia PeciorLag din Abez, de data

asta în calitate de instructor în cadrul Secţiei politice pe probleme
comsomoliste. Cea mai mare parte a timpului mi-o petreceam făcând excursii
prin lagăr, de la Vorkuta la Peciora, lucrând cu membrii Comsomolului.
Cât am stat în Abez, am reuşit să aflu despre cunoştinţa mea, directorul
magazinului secret pentru membrii din conducerea lagărului. El fusese cel care
mă ajutase atât de mult la sfârşitul lui 1941, când eram în convalescenţă în
spital, aducându-mi toate acele alimente, de obicei categorisite ca „deficit” 146.
Fusese transferat într-un alt lagăr din Gulag dintr-o zonă mai caldă.
 Într-o zi, un camarad de la Secţia politică m-a invitat să-l însoţesc într-o
excursie la ţară, să vedem cum trăiau cei din Komi. Era vorba de o regiune
destul de îndepărtată de cea în care ne aflam, situată pe malul râului Usa. Mi-a
spus că putem schimba o sticlă de jumătate de litru de lichior pentru o carcasă
de ren, care ne-ar fi ajuns să mâncăm toată iarna. La acea vreme, fiecare angajat
civil din lagăr primea o cartelă pe baza căreia i se dădea câte o sticlă de jumătate
de litru de lichior în fiecare lună. Nu eram cine ştie ce băutor, deşi nu eram nici
împotriva ideii de a „ciocni din când în când” câte unui pahar cu prietenii. Acest
camarad a obţinut permisiunea de la conducerea lagărului să facem excursia pe o
sanie joasă şi destul de lată, condusă de un deţinut. El a făcut toate pregătirile,
iar duminica următoare am pornit la drum.
Am plecat în zori. Cu noi a venit şi o tânără femeie, care lucra pentru
Administraţia lagărului. Spera să poată face şi ea troc cu sătenii. Avea câteva
haine de damă pe care voia să le dea la schimb pentru unt.
Nişte prieteni, care mai fuseseră în acest sat, ne-au avertizat că trebuia să ne
comportăm într-un anume fel, dacă voiam să ne înţelegem cu cei din Komi. Iată
pe scurt ce ne-au învăţat: trebuia să ţinem minte că aceşti oameni trăiseră de
generaţii întregi într-un climat sever, cu luni întregi din an când abia dacă vezi
soarele, fără electricitate şi fără radio. Distanţele dintre sate sunt foarte mari şi
multe sate sunt formate numai din câteva familii. Prin urmare, abia dacă ajung
să comunice unii cu alţii. Hrana de bază o constituie carnea de ren. Aceste
familii supravieţuiesc în tundră, unde rar vezi câte un arbuşti, timp de luni
întregi, numai cu turmele lor de reni. Prietenii noştri ne-au mai spus că
locuitorii din Komi erau puternici, straşnici, cu sânge rece şi nu suportau
minciuna şi înşelătoria, dar, în acelaşi timp, preţuiau foarte mult prietenia
adevărată, onestitatea şi compasiunea arătată celorlalţi.
Şi, într-adevăr, faptul că am ştiut aceste lucruri ne-a fost de ajutor. Prietenii
noştri ne-au spus că, atunci când intrai într-o casă din Komi, trebuia să saluţi şi,
fără să mai aştepţi răspuns, să te aşezi pe o bancă aflată aproape de uşă. Abia
după ce te aşezi spuneai de ce-ai venit. O lăsai pe femeie să se uite bine la tine,
să te studieze şi să-şi dea seama ce fel de om eşti. După asta îţi primeai în sfârşit
răspunsul, deşi trecea ceva timp până se întâmpla asta. Dacă ignoraţi aceste
sfaturi, ni s-a mai spus, riscaţi să vă întoarceţi fără nimic.
Ajunşi în sat, am putut vedea cu ochii noştri cum stăteau lucrurile. Femeia
care venise cu noi a plecat să caute singură untul după care venise. Camaradul
meu şi cu mine am ales două case din apropiere şi fiecare dintre noi s-a dus să
bată la câte o uşă. Iată ce-am văzut când am păşit pragul casei „mele”: chiar în
faţa mea, de cealaltă parte a vastei încăperi, stătea bărbatul, care lucra la un ham.
În dreapta lui, femeia trebăluia pe lângă sobă. În încăpere mai erau câţiva copii.
În momentul în care au observat o persoană străină intrând în casa lor, au alergat
pe nişte scări care se terminau cu un fel de platformă exact sub tavan (unde e
întotdeauna cel mai cald), acoperită toată cu piei de ren. Copiii s-au aruncat şi s-
au întins pe aceste piei, dar după o vreme le-am zărit din nou ochii căprui
aţintiţi asupra mea.
Am spus „Bună ziua”. Bărbatul şi femeia continuau să-şi vadă de treabă, de
parcă nimeni nu intrase în casa lor şi nu le vorbise. Urmând sfatul primit, m-am
aşezat pe o băncuţă care se afla aproape de uşă şi am întrebat: „Aveţi cumva
carne?” Tăcere. După câteva minute, omul m-a întrebat: „Ai lichior?” Am
răspuns: „Da”. Timp de încă alte câteva minute a continuat să lucreze la ham,
apoi a lăsat jos sula cu care cosea şi firul cerat, s-a ridicat şi s-a îndreptat spre
partea neîncălzită a casei.
După cum mi se recomandase, m-am ridicat şi m-am dus după el. Am intrat
împreună într-o încăpere mare neîncălzită, cu podeaua murdară. Carcasele de ren
(fără blană şi fără organe) erau agăţate în nişte pari înşiraţi de-a lungul unui
perete. Bărbatul mi-a arătat spre el şi a spus: „Alege una”. Apoi a întins mâna
după sticla de lichior. I-am dat-o. A rupt sigiliul din jurul dopului, a deschis
sticla, s-a îndreptat spre un buştean care avea un topor înfipt în el aproape de
fereastră. A vărsat câteva picături de lichior pe acest buştean, apoi a scos nişte
chibrituri din buzunar, a aprins unul şi l-a apropiat de picăturile de lichior
picurate pe buştean. Asta m-a speriat puţin: dacă nu se aprindea? De fapt, nu-l
testasem. Dar lichiorul s-a aprins. Bărbatul a zâmbit, apoi m-a condus spre uşa
de la intrare.
Aşa am reuşit să am destulă carne pentru iarnă.
Când mă apropiam de sanie cu carcasa de ren, fata care venise cu noi a apărut
şi mi-a spus supărată: „Niciodată în viaţa mea n-o să mai calc pe-aici! Niciodată
cât oi trăi! Vreau să merg imediat acasă!” Am întrebat-o: „Dar unde e untul?”,
iar replica ei a fost: „Ce unt! Este imposibil să vorbeşti cu oamenii ăştia. Sunt
atât de nepoliticoşi!”
Până la urmă, a reieşit că nu fusese deloc vorba de lipsă de politeţe. Din cauza
subtilităţilor dialectului din Komi, pur şi simplu femeia nu se înţelesese cu ei.
Acestei femei îi luase destul de mult până se hotărâse în ce casă să meargă. În
cele din urmă, alesese una, intrase şi îl întrebase pe bărbatul care locuia acolo:
„Aveţi cumva unt?” Acesta îi răspunsese: „Nu avem nici unt şi nici carne”. Dar
îi spusese asta în dialectul din Komi, ceea ce suna cam aşa: „Yai abu, vîui abu”.
Omul pronunţase cuvintele foarte repede, iar în mintea ei femeia separase cei doi
de „ia”, iar următoarele două cuvinte pronunţate împreună rezultaseră în
„vîuiabu” 147. Cum omul era complet beat şi singur în casă, femeia nu mai
aşteptase să vadă ce urma, se întorsese şi o zbughise pe uşă, apoi o ţinuse glonţ
până la sanie. Am calmat-o şi i-am explicat că, în Komi, „abu” însemna „nu” şi
„vîui” însemna „unt”.
M-am dus cu ea la o altă casă unde a reuşit să ia unt în schimbul lucrurilor pe
care le adusese. Curând s-a întors şi cel de-al treilea membru al echipajului
nostru cu carcasa lui de ren şi, toată lumea fiind mulţumită, am pornit-o înapoi
spre lagăr.
Caracteristicile vieţii din Komi şi clima din această regiune influenţaseră
arhitectura caselor pe care le văzusem în sat. Acestea erau împărţite în două, o
parte încălzită şi una neîncălzită. Din moment ce în cea mai mare parte a anului
era frig, casele aveau tavane joase şi ferestre foarte mici. Dacă ar fi fost vorba de
un sat în jurul căruia nu se afla nicio pădure, casele ar fi fost de fapt nişte corturi
uriaşe construite din piei de ren. Oamenii purtau şi pe ei piei de ren, iar
încălţările lor erau făcute din pielea pe care o jupuiau de pe picioarele renului.
Aceste încălţări păreau foarte călduroase şi confortabile şi erau şi foarte frumoase.
Aşa trăiau oamenii de la ţară în Komi. În oraşe, cum ar fi Sîktîvkar sau
Vorkuta, arhitectura caselor şi viaţa oamenilor era aceeaşi ca peste tot în Rusia
148.

CAPITOLUL 24
FEMEILE DIN PECIORLAG

Vreau să spun câte ceva şi despre soarta femeilor care, după ce au fost
condamnate la închisoare, au fost trimise să-şi ispăşească sentinţa în sectorul
nordic al Gulagului. Dar înainte să încep, trebuie să mai spun că toate unităţile
din lagăr în care am lucrat au fost fără excepţie unităţi de bărbaţi. O singură dată,
la jumătatea perioadei pe care mi-am petrecut-o în Unitatea nr.93, aici a fost
trimisă o brigadă de femei 149. Ni s-a pus în vedere să le găzduim în afara taberei
principale şi sub nicio formă să nu le lăsăm să se vadă cu ceilalţi deţinuţi.
Ceea ce nu era deloc greu de înţeles. Deţinuţii, atât bărbaţii, cât şi femeile,
care aveau de ispăşit pedepse foarte lungi şi fuseseră privaţi inclusiv de dreptul
de a avea orice fel de relaţii cu sexul opus, o cam luau razna când venea vorba
despre sex. Erau capabili să se folosească de tot felul de tertipuri sau metode care
de care mai perverse numai pentru a gusta din „fructul interzis”.
Însă, în situaţia în care o femeie reuşea, în ciuda regulilor, să rămână
însărcinată, viaţa ei devenea mult mai uşoară (era scutită de foarte multe ori de
munca fizică pe care, în mod normal, trebuia s-o depună, primea mai multă
hrană în perioada în care trebuia să alăpteze etc.). Uneori, în situaţia în care
această femeie primise o condamnare ca infractoare şi nu pentru o crimă politică
şi îşi ispăşise deja mare parte din pedeapsă, existau şanse să trăiască într-una din
aşezările situate în apropierea lagărului sau chiar să fie eliberată. Dacă dovedea că
acela care o lăsase însărcinată era civil sau, şi mai bine, un angajat al lagărului,
atunci deţinuta avea şi mai multe motive să spere că soarta îi va fi mai uşoară.
Din aceste motive, conducerea lagărului alegea să-i supravegheze strict pe toţi
deţinuţii, pentru a evita ca două persoane de sex opus să se întâlnească. În
primul rând, cel mai important era ca deţinuţii să fie ţinuţi departe de angajaţii
civili. Deţinuţii însă încercau, prin orice mijloace, oricât de murdare, să intre în
contact cu sexul opus. Dacă nu reuşeau să se culce cu nimeni, majoritatea
ajungeau să practice tot felul de perversiuni pentru a-şi satisface cumva nevoile
sexuale.
Una dintre cele mai scandaloase cruzimi ale sistemului nostru judiciar, şi sunt
convins de acest lucru, a fost să trimită în lagăr, pentru infracţiuni minore, tinere
femei. În lagăr, indiferent de cât de puternică era această tânără femeie şi la ce
visase înainte să ajungă aici, experienţele prin care trecea reuşeau până la urmă să
o „corupă” şi s-o transforme într-o prostituată.
De exemplu, la un moment dat, în unitatea de deţinute a sosit o tânără. În
timpul unei discuţii sincere pe care am purtat-o cu ea în momentul sosirii, mi-a
povestit cum, înainte să fie trimisă în Gulag, lucrase la casă într-un magazin.
Odată, la sfârşitul unei zile de muncă, un obiect de care avea nevoie de multă
vreme apăruse la vânzare în magazin. Asta se întâmpla în seara dinaintea zilei de
salariu, iar femeia nu avea cele 100 de ruble care-i trebuiau pentru a plăti
obiectul respectiv. Ştiind că a doua zi urma să primească banii, a luat această
sumă infimă din casă, gândindu-se că-i va pune la loc a doua zi.
Aşa că a cumpărat ce avea nevoie. Numai că, înainte să închidă magazinul, s-a
trezit în control cu o comisie guvernamentală. Aceasta a descoperit lipsa celor
100 de ruble din casă, aşa că i-au făcut imediat proces-verbal şi au trimis-o în
judecată. Tânăra şi-a explicat gestul şi a încercat să-i convingă pe cei din
comisie s-o lase să înapoieze banii, dar tot ce-au făcut aceştia a fost s-o
compătimească. A avut loc o audiere, apoi a fost condamnată la trei ani de
muncă în Gulag. În mod normal, având de ispăşit o sentinţă atât de scurtă,
femeia n-ar fi trebuit să fie trimisă într-un lagăr atât de izolat. Era clar că cineva
n-o plăcuse sau pur şi simplu asta i-a fost soarta.
Femeia fusese apoi urcată într-un „corb negru” 150, un camion închis folosit
pentru transportul deţinuţilor, şi transportată de la închisoare la tribunal. Pe
drum, camionul s-a oprit şi un alt deţinut fusese împins înăuntru, un bărbat
sănătos care, la rândul lui, era trimis la proces. După ce uşa camionului s-a
închis, acesta s-a aruncat asupra ei şi a violat-o. Aşa devenise femeie. Şi n-avea
cui să se plângă de asta.
După ce fusese arestată şi închisă într-o celulă pentru femei, în acea noapte,
mai multe recidiviste se aruncaseră asupra ei. Făcuseră un săculeţ pe care-l
umpluseră cu crupe de hrişcă, făcându-l să ia forma unui organ sexual bărbătesc.
Recidivistele au imobilizat-o şi au violat-o cu acel săculeţ. Când a încercat să
opună rezistenţă, au bătut-o fără milă. Celelalte femei din celulă erau prea
înfricoşate ca să intervină şi nu au reacţionat în niciun fel. Recidivistele au
ameninţat-o, spunându-i că, dacă se plângea paznicilor, o vor mutila sau chiar o
vor omorî.
După ce ajunsese la PeciorLag, aflase despre lesbianism. Pentru că era atât de
tânără, şefa barăcii, „Atamanşa” 151, s-a dat la ea şi nu a avut altă scăpare decât
să-i accepte „giugiulelile”.
Cum puteam s-o ajut? În circumstanţele date, tot ce puteam face era să-mi
pară rău. Eram cu mâinile legate.
Altădată, tot în Unitatea nr.93 a sosit un grup de 30 de femei însoţit de gărzi
înarmate. Fiind informat despre sosirea lor prin selector, aranjasem deja un loc
pentru ele, departe de tabăra principală, într-o pădure prin care curgea un pârâu.
Pe malul acestuia se afla o clădire mare, care avea inclusiv o baie spaţioasă, cu
saună, o cameră de deparazitare şi o uscătorie, unde se călcau şi se depozitau
aşternuturile de pat. Acolo locuiau nişte femei în camerele din spate şi am
construit repede şi un şopron unde puteau fi cusute şi depozitate aşternuturile.
Femeile spălau şi călcau cearşafurile, le reparau şi, de asemenea, cârpeau şi
hainele tuturor deţinuţilor.
În ziua următoare, după ce le instalasem pe femei în acea clădire, ajutorul meu
a venit şi mi-a spus că şefa brigăzii care se aflase dinainte în clădire voia să mă
vadă şi îi spusese deja ajutorului meu că niciuna dintre femeile ei nu va munci
în ziua respectivă. I-am spus să o aducă.
În biroul meu a intrat o femeie tânără şi foarte frumoasă. Semăna puţin cu o
ţigancă, avea o siluetă subţire, dar fermă, picioare lungi şi nişte ochi mari,
întunecaţi, păr lung şi ondulat pe care şi-l ţinea prins cu o panglică roşie. Părea
foarte sigură pe ea. M-a salutat, apoi s-a aşezat de cealaltă parte a mesei, astfel
încât să-i pot vedea mai bine chipul seducător. Şi-a ridicat fusta peste genunchi,
şi-a pus picior peste picior şi s-a apropiat puţin de mine, aşa încât am spus:
„Văd că am la ce să mă uit”, apoi am început o conversaţie jucăuşă.
În orice caz, înainte să vină la mine, îl pusesem pe ajutorul meu să afle ce
hram purta, cum de i se supuneau celelalte femei fără să crâcnească măcar şi să se
gândească dacă era bine că ea să fie şefa brigăzii de femei sau nu.
După ce făcuse unele cercetări, se întorsese cu o poveste incredibilă. Această
fată se dezvoltase foarte devreme din punct de vedere fizic şi, cum era foarte
drăguţă, începuse să-i seducă pe ofiţeri (care reprezentau sectorul cel mai stabil
din punct de vedere financiar). După ce luau cina la restaurant, îi invita să
meargă într-un loc retras în afara oraşului, la marginea unei păduri, unde nu-i
putea auzi nimeni. Când ofiţerul încerca să se urce pe ea, cu sânge rece îi înfigea
un pumnal în inimă şi-l omora, apoi îi fura banii şi actele şi dispărea. Urma o
nouă victimă. Până la urmă, autorităţile reuşiseră s-o prindă, o arestaseră şi o
condamnaseră. Sentinţa pentru astfel de crime deosebit de grave era de obicei
moartea, dar fiind minoră, nu primise decât zece ani. Toate celelalte femei se
temeau de ea. Şi chiar dacă avea numai 17 ani, acestea i se supuneau
necondiţionat.
Bineînţeles, înainte să ceară o întrevedere, adunase şi ea date despre mine.
Ştia că aveam în jur de 20 de ani, că eram burlac şi că nu aveam o iubită. Aşa că
se hotărâse să joace pe cartea asta. Prin urmare, încă de la început, am informat-o
că între noi n-avea să existe niciun fel de relaţie. Voiam ca acest lucru să-i fie cât
se putea de clar.
Mi-a spus că ea avea un „soţ de lagăr”, care lucra ca ajutor de brigadier într-
unul din lagărele din apropiere. O dată pe lună acesta îl însoţea pe şeful de
unitate, pe brigadier şi pe economist la clădirea Regiunii 7, care se afla aproape
de unitatea noastră, pentru a discuta planul pe luna următoare.
„Hai să facem aşa”, mi-a zis, „când vor sosi la sediul Regiunii 7, tu vei
aranja să rămână peste noapte în unitatea noastră. Cum ei călătoresc fără gărzi, va
fi uşor să-l laşi să vină şi să-şi petreacă noaptea cu mine. Dacă faci asta, îţi
promit că toate femeile din brigada mea îşi vor îndeplini planul, indiferent
despre ce fel de muncă va fi vorba. Altfel nu vor munci deloc.”
Ce puteam să fac din moment ce pentru şeful de unitate şi brigadier, adică
pentru mine, munca e muncă, iar îndeplinirea planului de către deţinuţi
reprezenta misiunea supremă? Altfel urma scandalul, persecuţiile şi neplăcerile.
Am zis că sunt de acord şi ne-am despărţit. După ce a plecat, ajutorul meu
mi-a spus că nu avea niciun sens să-l previn pe brigadier în legătură cu intenţiile
femeii şi să încerc să-l iau de lângă ea. În afară de asta, indiferent pe cine am fi
pus şefă de brigadă, femeile ar fi continuat să asculte de ea. N-am fi făcut decât să
ne complicăm şi mai mult situaţia.
După o vreme, am primit vestea că un grup de la o unitate vecină urma să
sosească la noi, în drum spre sediul regiunii. Am făcut în aşa fel încât să-i
găzduim în unitatea noastră. Unul dintre membrii grupului era un tip interesant:
tânăr, puternic, robust şi foarte înalt 152. Deşi era iarnă, nu purta pălărie şi îşi
ţinea părul firav, castaniu, prins cu o panglică lată, roşie. Îi puteai vedea pieptul
acoperit cu păr, pentru că purta numai o haină matlasată descheiată la nasturi şi
nişte pantaloni largi strânşi cu o curea lată. Acesta era ajutorul şefului din
unitatea vecină, „soţul de lagăr” al şefei de brigadă.
Ar trebui să mai adaug că, după întâlnirea pe care o avusesem cu ea, întreaga
brigadă îşi reluase lucrul şi îndeplinise planul, dar şefa tot nu renunţase la ideea
de a mă seduce. La un moment dat, ne-am întâlnit din întâmplare la baie.
Înainte să intru acolo, baia fusese curăţată cu mare atenţie. Eu mă spălam
întotdeauna singur. Aşa că, şi de data asta, urma să fac la fel. M-am dezbrăcat şi
mi-am pregătit trei căzi cu apă fierbinte. Una era pentru picioare, cealaltă să mă
spăl şi ultima de rezervă. Abia începusem să mă spăl pe cap, când uşa s-a
deschis şi a intrat frumoasa şefă de brigadă, care nu purta decât un maiou. Păşind
încet, cu paşi mici, mi-a spus: „Cetăţene-şef, îmi dai voie să te spăl pe spate?”
Când am văzut-o aproape goală, „părţile mele masculine” au reacţionat
imediat. Ea a observat şi a început să capete mai multă încredere. Baia era destul
de mare, aşa că, pentru a ajunge până la mine, mai era nevoie să facă
aproximativ opt sau zece paşi.
Ce era de făcut? Pe de o parte, îmi doream cu disperare o femeie şi iat-o în
faţa mea pe una seducătoare. Pe de altă parte, ştiam că n-aveam să pot
răscumpăra tot restul vieţii mele o asemenea ispravă. Era deja foarte aproape.
Brusc, am apucat ligheanul pe care-l umplusem cu apă fierbinte şi am aruncat
câţiva stropi spre ea. Privind-o cu răutate, direct în ochi, i-am spus, pe un ton
care nu mai lăsa nici urmă de îndoială: „Ieşi de-aici imediat sau îl arunc pe tine
şi îţi poţi lua adio de la frumuseţea ta!”
Luată prin surprindere, s-a oprit, încercând să-şi dea seama dacă vorbeam
serios. Am ameninţat-o că-i arunc apa fierbinte direct în faţă. Era clar că îi era
frică să nu-şi piardă farmecul pe care-l avea. Prin urmare, aşa am reuşit să deţin
din nou controlul. Spunând „ce prost, ce prost”, femeia a plecat. După acest
incident, toate încercările ei de a se mai apropia de mine au eşuat.
După câteva luni, această brigadă a fost mutată într-un alt lagăr destinat în
întregime femeilor.
Angajaţii civili aveau deseori relaţii intime cu deţinuţii. Uneori aceste relaţii
nu erau menite decât să satisfacă unele nevoi fizice. Aşa totul părea destul de
simplu, cu excepţia cazurilor în care apărea o sarcină. Dacă relaţia era descoperită
de ceilalţi angajaţi din lagăr (şi nu era întotdeauna vorba de bărbaţi, ci chiar de
femei care lucrau în lagăr), „partea civilă” era imediat transferată într-un alt lagăr,
departe de cel în care trăia „partea cealaltă”.
Mai complicate erau lucrurile în cazul în care era vorba de dragoste adevărată.
Ceea ce se întâmpla, după cum s-a observat, destul de frecvent. Atunci „partea
civilă” făcea tot posibilul să rămână în lagăr aproape de iubit ori de iubită sau
măcar prin apropiere, pentru a-i aştepta eliberarea. Dar iată câteva exemple de
astfel de întâmplări.
Prima este despre o tânără ingineră care, imediat după ce absolvise institutul,
fusese trimisă să lucreze în Gulag, undeva în Siberia. Acolo se îndrăgostise de
un deţinut, tot inginer, care fusese trimis să muncească la PeciorLag. Femeia şi-
a convins şefii s-o transfere la PeciorLag. Şi-a luat o slujbă nu departe de lagărul
în care îşi ispăşea pedeapsa iubitul ei. I-am cunoscut pe amândoi. Am întrebat-
o: „Cât timp ai de gând să aştepţi, trăind în condiţiile astea?” Iar răspunsul ei a
fost: „Până când va fi eliberat”. O asemenea iubire este demnă de tot respectul.
Într-un alt caz, camaradul meu de la Secţia politică (mă refer aici la Boris) şi
cu mine ne-am urcat într-una dintre acele sănii joase, deschise, şi am plecat în
vacanţă, pe drumul care urma şinele de cale ferată. Curând a început un viscol
puternic. Calul abia dacă mai zărea drumul, aşa că ne-am hotărât să ne petrecem
noaptea într-una din unităţile vecine. Întâmplarea a făcut ca aceasta să fie o
unitate de pedeapsă, majoritatea deţinuţilor fiind infractori periculoşi şi
gangsteri. Mi-ar fi foarte greu să descriu surpriza întipărită pe faţa noastră în
momentul în care am văzut că şeful unităţii era de fapt o femeie tânără, frumoasă,
care nu avea nici 30 de ani. Ea ne-a primit cu căldură şi ne-a servit o cină
gustoasă, bogată, stropită cu lichior. Ne-am relaxat şi am început să vorbim. De
fapt am vorbit toată noaptea. Mă uitam la ea şi nu-mi mai reveneam din uimire.
Cum se descurca oare cu asemenea deţinuţi? La ce se gândise conducerea când
numise o femeie delicată, blândă, tânără, într-o asemenea funcţie? Erau destui
bărbaţi care nu s-ar fi înhămat la aşa ceva.
Pe măsură ce vorbeam, am început să înţeleg. A reieşit că soţul ei (un nebun
căruia îi plăcea să-şi asume tot felul de riscuri şi să sfideze) era unul dintre
deţinuţii care îşi ispăşeau pedeapsa în această unitate. Era deţinut, dar, de fapt,
toţi infractorii se temeau de el şi îi ascultau ordinele. Îi forţa să muncească, ceea
ce foarte rar se întâmpla să facă acest gen de deţinuţi. Conducerea lagărului era la
curent cu situaţia, dar prefera să închidă ochii, continuând s-o lase pe soţia
acestui valoros cadru să rămână alături de soţul ei. O făcuseră chiar şefă de
unitate. În realitate, soţul ei era şeful şi el se ocupa de tot. Chiar dacă beneficia
de „binecuvântarea” conducerii, şi această poveste de dragoste se presupunea că
este la fel de secretă ca celelalte.
Mult timp, nici eu, nici Boris nu am încetat să ne mirăm de cele auzite în
acea noapte. Câţiva ani mai târziu, Boris şi-a reînnoit prietenia cu frumoasa şefă
de unitate, într-o manieră care ne-a aprins din nou tuturor imaginaţia.
La sfârşitul anilor 1940, după absolvirea Înaltei Şcoli pentru Diplomaţi 153,
am fost detaşat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, care îşi
avea sediul la colţul străzilor Kuzneţkii Most şi Lubianka, vizavi de NKVD
(mai târziu a devenit MVD, apoi KGB). Încă mai eram „pe timpul lui Stalin”.
Pentru că Stalin lucra noaptea, ministerele lucrau tot noaptea. În timp ce Stalin
dormea ziua, ca şi miniştrii, noi, angajaţii ministerelor, continuam să lucrăm şi
ziua şi noaptea. Era un coşmar. Atunci, Boris lucra pentru MVD (KGB) şi era,
de asemenea, foarte obosit. Dar eram tineri şi aveam nevoie să rămânem în
contact cu ceilalţi oameni şi să ne mai şi relaxăm. Din când în când ne
telefonam, făceam câte-o lungă plimbare seara, bântuind pe străzile şi aleile din
apropiere.
În timpul unei astfel de plimbări, Boris mi-a povestit cum târziu, într-o
noapte, se plimba de-a lungul străzii Kuzneţskii Most şi s-a trezit faţă în faţă cu
această veche cunoştinţă a noastră de la PeciorLag. Femeia părea foarte fericită de
revedere. I-a povestit că soţul ei ieşise de mult timp din închisoare şi că acum
locuiau într-o garsonieră de pe strada Liubianka, nu departe de Ministerul
Afacerilor Interne (fostul NKVD). Soţul ei era plecat în Siberia, unde lucra ca şef
pe şantierul căii ferate Abakan-Taişet 154, iar ea era angajată a Secţiei de
planificare căi ferate (amândoi lucrau aşadar pentru NKVD-MVD). Aveau un fiu,
pe care îl trimisese peste iarnă la şcoala de silvicultură şi, prin urmare, era
singură. L-a invitat pe Boris acasă la ea, iar el a acceptat.
Clădirea în care locuia avea un hol lung, iar de o parte şi de alta erau uşile
garsonierelor. Baia şi bucătăria (comune tuturor apartamentelor) se aflau la un
capăt al holului 155. Femeia a scos nişte pahare şi băutură şi, fără să-şi dea
seama, amândoi au băut două sticle de votcă, în timp ce depănau amintiri. Boris
era singur şi îngrijorat că nu avea deloc timp pentru o relaţie amoroasă, aşa încât
se simţea foarte bine în compania ei.
Au stat până târziu când, brusc, ea a venit cu un lighean cu apă, a întins patul
şi i-a spus: „Spală-te pe picioare şi întinde-te puţin. Eu vreau să mă culc acum”,
apoi a plecat. Curând s-a întors, s-a băgat sub pătură lângă el şi şi-au petrecut
noaptea împreună. Dimineaţa femeia i-a pregătit micul dejun, după care l-a şocat
spunându-i următoarele cuvinte: „Mă duc la serviciu. Îmi place de tine. Aici ai
cheile de la casă. Ziua noastră de întâlnire va fi joia. Fă în aşa fel încât această zi
să-ţi rămână liberă, astfel încât să ne putem petrece împreună seara şi noaptea.
Dacă vrei, poţi să vii şi în celelalte zile, dar nu vei putea sta mai târziu de ora
opt seara şi poţi să aduci aici şi alte femei. Nu sunt geloasă. Acesta e numărul
meu de telefon. Sună-mă”. Apoi a plecat.
Era foarte bucuros că reuşise să rezolve într-un mod atât de convenabil
problema lui „legată de femei” şi timp de câteva luni a continuat să se bucure de
noul aranjament. Însă, îşi dorea să-şi întemeieze o familie şi, prin urmare, se afla
în căutarea unei candidate potrivite pentru asta. Dar în continuare muncea prea
mult, iar această problemă rămânea nerezolvată. Apoi, într-o zi, a întâlnit o
tânără foarte inteligentă, naivă şi timidă. A plăcut-o foarte mult. Într-o seară a
dus-o la teatru (ocazie pentru care a cerut voie şefului), apoi a condus-o acasă în
jur de miezul nopţii şi abia când se întorcea spre metrou şi-a amintit: „Azi e joi.
Acum ar trebui să fiu la prietena mea din strada Lubianka”. Fiind încă sub
efectul frumoasei seri petrecute alături de acea tânără, s-a hotărât să nu se mai
ducă şi nici a doua zi n-a sunat să se scuze. Când a sunat după câteva zile, a
rămas şocat. Cerând-o la telefon pe femeie, un bărbat de la celălalt capăt al firului
i-a spus cu multă compasiune în glas: „Ştiţi, a murit”. A întrebat: „Când?”,
omul i-a răspuns: „În noaptea de joi spre vineri”.
Boris m-a sunat atunci şi mi-a zis că vrea să mă vadă urgent. Era deprimat şi
înfricoşat. „Îţi dai seama”, mi-a spus, „dacă aş fi fost cu ea în noaptea aia şi ar fi
murit în braţele mele, ce aş fi făcut? Holul acela e atât de lung şi toţi vecinii ar fi
ieşit, iar eu aş fi fost acolo cu ea, în uniforma de militar. Ce-aş fi putut face? Aş
fi alergat la telefonul din stradă ca să sun la salvare? Doctorii ar fi venit şi ar fi
constatat decesul, iar eu cine eram? Medicii ar fi aflat cu siguranţă şi faptul că,
înainte să moară, femeia întreţinuse relaţii sexuale. Iar soţul ei lucrează şi el
pentru NKVD-MVD. L-ar fi chemat imediat şi cum i-aş fi putut explica totul?
De unde să-i spun că apărusem? Plus că aş fi fost nevoit să-i mărturisesc totul şi
şefului meu”.
În următoarele două săptămâni, aproape în fiecare zi, Boris m-a chemat să mă
plimb cu el. A analizat totul de un milion de ori, mulţumindu-i lui Dumnezeu
şi acelei tinere fete pe care nu voise s-o părăsească în acea noapte pentru a se
duce la întâlnirea lui de joi noaptea.
La sfârşitul celei de-a doua săptămâni, s-a calmat, în sfârşit, brusc. Am primit
din nou un telefon: „Trebuie să ne vedem imediat”. Ne-am întâlnit, iar el, care
părea chiar mai surprins decât mine când mi-a povestit cele ce urmează, mi-a
spus: „Stăteam la birou şi lucram, când a sunat telefonul. Am ridicat receptorul
şi i-am auzit vocea înăbuşită: « Unde-ai dispărut? De ce nu mă suni?» , ca şi
cum ar fi venit din altă lume”.
 Sfârşitul acestei poveşti este unul trist. După ce s-au întâlnit din nou, el s-a
dus s-o mai vadă încă de câteva ori. Însă ceva în el se rupsese şi oricât de mult
se străduia nu mai reuşea să facă sex cu ea ca înainte. Devenise complet
impotent când era cu ea.
În curând a venit primăvara şi a plecat în lagărul unde lucra soţul ei.

CAPITOLUL 25
UN TOVARĂŞ DE DRUM DE LA ABEZ LA PECIORA

Deşi amintirile mele despre acest om sunt oarecum în afara subiectului legat
de anii mei de muncă în Gulag, el reprezintă totuşi un bun exemplu din acea
categorie de oameni care au sfârşit în Gulag ca deţinuţi. La vremea respectivă,
cazul său fusese mediatizat în întreaga ţară. Având în vedere că numele acestui
condamnat a fost publicat în Izvestiia, îl voi dezvălui şi eu. Este vorba de Boris
Borisovici Ţeitlin.
Într-o zi de ianuarie 1942, împreună cu acest om am împărţit o sanie. În
momentul în care am făcut cunoştinţă, ne-am dat seama că ne mai întâlnisem.
Când eram în convalescenţă în spitalul din Abez (octombrie-decembrie 1941),
obişnuiam adesea să ies să mă plimb. Într-una din aceste ieşiri, am descoperit că
la Administraţia lagărului se ţinea un atelier de fotografie. Câţiva fotografi
profesionişti (din categoria deţinuţilor care aveau dreptul de a circula liberi, fără a
fi însoţiţi de un gardian înarmat) lucrau în acel moment acolo. Ţeitlin, tovarăşul
meu din sanie, conducea acest atelier.
Auzisem deja câte ceva despre el de la ceilalţi angajaţi civili care lucrau pentru
Administraţia lagărului. Aceştia spuneau că, în afară de faptul că era un maestru
al fotografiei, era şi un regizor faimos şi un cunoscut realizator de filme
documentare. Fusese închis din cauza scandaloaselor lui escapade cu femeile. O
cunoştinţă de la Administraţia lagărului îmi spusese că, pe la sfârşitul anilor
1930, ziarul Izvestiia dedicase un întreg articol escapadelor sale.
Potrivit prietenului meu, articolul începea cu următoarele cuvinte: „Cine oare
ar fi crezut că în capitala patriei noastre, Moscova, chiar în inima studiourilor
cinematografice, Mosfilm 156, ar putea exista un loc unde bărbaţi maturi trăiesc
cu şi corup minore?” Mai departe articolul relata modul în care se desfăşurase
procesul împotriva vinovatului după ce toate acestea fuseseră descoperite.
Acuzatul fusese condamnat la ani grei de închisoare, în regimul sever al
lagărelor.
Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Ţeitlin în acel atelier de fotografie de
la Administraţia lagărului, i-am povestit cum şi eu, pe vremea studenţiei mele,
iubisem fotografia. Făcusem o mulţime de fotografii şi chiar învăţasem cum să
developez filmele şi să imprim imaginile. El mi-a arătat echipamentul costisitor
pe care-l avea în atelier şi mi-a spus că şefii de la PeciorLag împreună cu soţiile
lor îi apreciau fotografiile. De asemenea, s-a lăudat că (spre deosebire de alţi
deţinuţi care puteau circula fără escortă) primise inclusiv permisiunea de a dormi
noaptea în afara zonei, în clădirea în care era atelierul de fotografie. Mi-a arătat
confortabilul lui dormitor.
Şi, într-adevăr, cele câteva fotografii pe care le-a făcut pentru mine dovedeau o
mare măiestrie. Talentul său se vedea în special în modul în care ştia să pună în
valoare lumina. Am trimis acele fotografii tuturor rudelor şi prietenilor mei. Vă
reamintesc că asta se întâmpla când medicii îmi dăduseră de înţeles că „n-o să
mai apuc primăvara”.
Aşa a decurs prima mea întâlnire cu acest om. Apoi, ne-am trezit din nou
împreună, urmând să facem o lungă călătorie cu sania. Călătoream spre partea de
sud a lagărului, fiind nevoiţi să petrecem câte o noapte în unităţile pe care le
întâlneam în drum. În lagăr nu existau hoteluri. Ca angajat civil, singurele
variante de găzduire pe timp de noapte pe care le aveam la dispoziţie în afara
zonei erau fie în clădirea plutonului de pază, fie în camera brigadierului (în acele
zile, toţi şefii de unitate fuseseră trimişi să servească armata, aşa că nu se mai
afla niciunul prin preajmă).
Ţeiltin fiind unul dintre deţinuţii eliberaţi de curând, autorităţile voiau să-l
ştie petrecându-şi nopţile în zonă, dar eu l-am luat cu mine. Dacă brigadierul nu
avea niciun pat liber, ne găseam amândoi câte un loc de dormit în buncărul lui.
Şi, la fel, mâncam împreună. În Peciora, l-am ajutat să primească permisiunea
de a rămâne să doarmă în dormitorul angajaţilor civili.
Ţeitlin călătorise foarte mult, în special în afara graniţelor, ceea ce la acea
vreme nu se prea întâmpla. Era sclipitor şi îmi povestea tot felul de lucruri
interesante despre ceea ce văzuse sau auzise în călătoriile sale.
 Mai târziu, m-am convins că avea darul hipnozei. L-am văzut cu ochii mei
făcând asta. Cât am stat în Peciora, am cunoscut o tânără asistentă care locuia
într-o cămăruţă, nu departe de dormitorul bărbaţilor. Era o brunetă bine
proporţionată, destul de serioasă şi rezervată pentru o persoană tânără, dar în
acelaşi timp era veselă şi fericită. Într-o seară ne-a invitat la ea. Înainte să ne
ducem, tovarăşul meu mi-a spus: „Dacă vrei, aş putea să o hipnotizez şi s-o
determin să facă tot ce vreau eu, absolut tot. Am putea să ne distrăm împreună”.
Am refuzat, bineînţeles.
Mă îndoiam că putea hipnotiza oamenii. Pe drum spre locuinţa femeii, mi-a
spus că era foarte dificil să hipnotizezi pe cineva care avea o voinţă puternică, dar
că niciodată nu ratase asta cu femeile. Am fost de acord ca, dacă nu era niciun
pericol, să încerce să facă acest experiment cu fata la care mergeam în vizită.
Am rămas şocat când, pe la jumătatea vizitei, acesta a privit în ochii femeii şi
a insistat că intra apă în cameră. Fata s-a supărat, dar el a continuat: „Apa urcă,
e din ce în ce mai mare”, iar fata s-a ridicat în picioare, pe scaun. El a spus:
„Apa creşte, a ajuns aproape până la genunchi”. Confuză şi înfricoşată, fata şi-a
prins rochia şi a ridicat-o deasupra genunchilor. A continuat: „Apa creşte”, iar ea
şi-a ridicat rochia suficient de mult încât să i se vadă lenjeria intimă.
I-am spus: „Suficient”. Şi atunci a zis: „Apa descreşte”, iar fata a început să-şi
lase rochia în jos. El a continuat: „Apa a ajuns deja sub scaun”, iar ea şi-a lăsat
de tot rochia în jos.
După ce tovarăşul meu şi-a terminat demonstraţia, fata nu şi-a amintit nimic.
În alte ocazii, am mers împreună la film. Îmi amintesc că am văzut filmul
Femei. Mi-a spus că actriţa din film era o femeie foarte pasională. Altădată invita
la noi câţiva bărbaţi. El rămânea întotdeauna în centrul atenţiei. S-a bucurat de
„farmecul” sexului în grup, când o femeie satisfăcea simultan dorinţele a doi sau
chiar trei parteneri. Cu educaţia pe care o aveam la acea vreme, nu l-am crezut.
Eram convins că numai îi plăcea să spună asemenea lucruri revoltătoare, aşa că
pur şi simplul puneam capăt conversaţiei când începea să povestească lucruri de
genul ăsta.
La un moment dat, când călătoream spre Peciora, a observat în rucsacul meu
o pereche de cărţi. Din câteva mişcări rapide, a început să facă diverse trucuri cu
acestea. Mi-a spus că pasienţele reprezentau o cale sigură pentru a câştiga inima
unei femei, cu condiţia ca aceasta să te lase să îi dai în cărţi. Mai târziu, m-am
convins că exista totuşi un sâmbure de adevăr în ceea ce spunea şi că, oricât de
ciudat poate părea, câteodată ceea ce spun cărţile este adevărat. De asemenea,
putea citi în palmă, ceea ce reprezenta o altă modalitate de a cuceri femeile. Când
l-am întrebat despre cititul în palmă, mi-a arătat care erau principiile de bază ale
chiromanţiei.
Într-o zi, la clubul din sat, a acceptat să ne dezvăluie câteva dintre trucurile
lui. Era la fel de bun la trucurile cu cărţi ca un profesionist, iar publicul îl adora.
Odată l-am întrebat dacă era adevărat că ziarul Izvestiia publicase, cu mulţi ani
în urmă, un vast articol despre procesul intentat împotriva lui, în care erau
descrise escapadele sale cu femeile. Ce mă interesa era dacă, într-adevăr, toate
acele lucruri se întâmplaseră în realitate. Fără vreo urmă de jenă, mi-a spus că
tot ce scria acolo era adevărat, apoi mi-a explicat cum găsise fete de 14-15 ani pe
care le învăţase să facă sex.
În esenţă, mi-a spus că era cunoscut faptul că tinerele fete, în special cele
drăguţe, visau să devină actriţe şi să joace în filme. Prin urmare, el şi prietenii
lui cei mai apropiaţi de la Mosfilm se hotărâseră să profite de aceste dorinţe. Aşa
că, în câte-o zi frumoasă, mergeau cu un vehicul mai neobişnuit, cum ar fi o
camionetă cu o remorcă deschisă, puneau în ea o cameră de filmat şi un tripod şi
se duceau pe strada Gorki, din centrul Moscovei. Asta e strada pe unde le place
tinerilor să se plimbe „pentru a vedea şi a fi văzuţi”. Mergeau încet cu maşina pe
lângă trotuar, iar când vedeau o fată seducătoare, care ieşise „pentru a vedea şi a
fi văzută”, încetineau şi începeau s-o filmeze. Bineînţeles, fata observa ce făceau.
Uneori se întorceau după numai 100 de metri şi o filmau din nou, apoi opreau
maşina pentru a se apropia, în sfârşit, de obiectul atenţiei lor. Îi spuneau fetei că
erau de la Mosfilm şi se aflau în căutare de tinere fete care ar fi dorit să apară într-
un film pe care urmau să-l facă. Ţeitlin îi spunea fetei numele său, pentru că ştia
că era faimos şi aceasta nu avea cum să nu-l ştie, apoi o invita la Mosfilm pentru
a viziona împreună „prima filmare”. De obicei, fata pe care o alegeau era în
culmea fericirii. Îi spuneau că ei se aflau întotdeauna în căutare de noi talente şi
că unele femei, deşi foarte frumoase, erau complet lipsite de expresivitate şi nu
dădeau deloc bine pe peliculă. Îi explicau că talentul regizorului, lumina,
unghiul din care se filma şi multe alte lucruri erau, de asemenea, foarte
importante. Dacă toate acestea se combină bine, atunci modelul putea în fine
„străluci”.
De aceea, îi spuneau fetei, aveau nevoie de mai multe probe pentru a se
asigura că totul merge bine. Împreună cădeau de acord asupra unei zile şi ore
când ea putea merge la Mosfilm pentru a viziona „prima probă”. Înainte de asta,
Ţeitlin o sfătuia pe fată să nu le povestească prietenilor sau familiei despre
înţelegerea lor. În cazul în care probele nu erau aşa cum şi-ar fi dorit, ar fi fost
mai bine ca ea să nu stârnească entuziasmul tuturor pentru nimic. Mai adăuga
că, atunci când se aflau în căutarea unui model, de obicei filmau şi vizionau sute
de clipuri pentru a-l alege pe cel mai bun. Asta era industria cinematografică! În
acel moment, Ţeitlin spunea că, în cazul în care probele se dovedeau un
„succes”, atunci ea va primi rolul şi va juca în film. Colegii lui de la Mosfilm
care îl însoţeau erau de acord cu el.
Şi în acest punct se despărţeau. Ţeitlin îi lăsa fetei impresia că succesul ei
depindea numai de el. Când aceasta apărea la ora stabilită, oamenii lui Ţeitlin o
aşteptau la uşă şi o duceau în sala de vizionări. Ţeitlin se aşeza aproape de ea.
Stingea luminile, iar pe ecran apărea fata pe strada Gorki. Ţeitlin vorbea tare, să
pară că îşi împărtăşeşte părerile colegilor. Îi făcea fetei complimente, discuta cu
ea despre diferite părţi ale corpului ei referindu-se la acestea „ca la nişte obiecte”,
critica un pic pentru a exprima şi îndoiala şi tot procedând aşa, până la urmă,
reuşea să-i sucească minţile fetei.
Apoi aprindea luminile, o felicita şi o invita să bea împreună puţină şampanie
pentru a celebra „debutul”. Şi cum putea ea să refuze? Continuau să-i toarne în
pahar până când fata se ameţea uşor, toastând iar şi iar pentru „viitoarea actriţă”.
După asta, Ţeitlin îi spunea că aveau puţin timp la dispoziţie pentru a alege o
candidată pentru rolul respectiv. Îi sugera să mai facă imediat „o probă”, de data
asta înăuntru, ca să vadă cât de bine dă chipul şi silueta ei pe ecran. O încurajau
mai întâi să-şi dezgolească umerii şi o filmau, apoi pieptul. Filmau din nou
scena. Mai târziu îl spuneau că trebuie să pretindă că este la plajă şi trebuia să se
dezbrace. O filmau din nou. Şi o ţineau tot aşa.
La a doua sau a treia întâlnire, Ţeitlin se apleca peste fată şi-i spunea să fie cu
el, urmând ca drept „răsplată” să o distribuie într-o scenă cu mai mulţi actori
dintr-un film la care lucra şi o şi plătea pentru asta. De obicei, „se năştea o nouă
actriţă”. De-acum însă Ţeitlin o făcea cadou pe noua sa iubită prietenilor, ca să
joace cu ea acelaşi rol, iar el căuta altă fată.
Până la urmă, s-a dovedit că una dintre fete avea părinţi influenţi şi s-a
confesat lor. A izbucnit un scandal. Bineînţeles, Ţeitlin avea şi el relaţii, destul
de importante încât să-l scape de pedeapsa maximă şi să-l scoată din închisoare
mai repede decât s-ar fi întâmplat în mod obişnuit, dar nu suficient de puternice
încât scandalul să nu devină public.
Ţeitlin s-a prins destul de repede că experienţa mea cu reprezentantele sexului
frumos era extrem de limitată sau, cu alte cuvinte, după cum s-a exprimat,
experienţa mea în „chestiunile legate de amor” era de fapt zero. Prin urmare, în
timpul acelor lungi şi plictisitoare seri, a încercat să mă lumineze puţin în aceste
„chestiuni”. Pot spune că l-am urmărit cu oarecare interes, din moment ce nu
auzisem mai nimic despre lucrurile de care-mi vorbea. Însă, am rămas în gardă,
pentru că nu voiam să-mi inoculeze cinismul lui şi nici părerea că femeile nu
existau decât pentru a servi ca obiect al plăcerii.
În acea vreme, după cum am spus, nu aveai unde să-ţi petreci serile în
Peciora. Dacă voiai să discuţi unele probleme mai delicate, singurele variante pe
care le aveam la dispoziţie erau fie să mergem să căutăm un birou liber sau, dacă
vremea ne permitea, să ne plimbăm pe cărările înzăpezite din pădurea de pini. În
comparaţie cu oricine altcineva dintre cei pe care-i cunoscusem în Peciora,
tovarăşul meu de drum din Abez era, în felul lui, o descoperire, o adevărată
„carte ambulantă” a tuturor aberaţiilor lui morale.
Când am ajuns la destinaţie, tovarăşul meu a coborât din sanie şi de-atunci
drumurile noastre nu s-au mai intersectat niciodată. Mai târziu, la sfârşitul anilor
1940, când mă aflam în compania unor prieteni din Moscova şi povesteam de
una şi de alta, cineva a pomenit de cunoştinţele întâmplătoare. Una dintre fetele
din grup, o absolventă a Universităţii din Moscova, o brunetă frumuşică, bine
făcută, cu o ţinută mândră şi nişte ochi căprui neobişnuit de mari şi-a amintit
ceva ce i se întâmplase. După terminarea războiul, pe vremea când încă era
studentă, într-un club al Universităţii din Moscova (care era vizavi de Teatrul
Manej), cineva o prezentase unui bărbat impozant din industria filmului.
La început s-a arătat interesată şi a fost de acord să se întâlnească. Se purtase
foarte atent cu ea. Îi aducea câte un buchet mare de flori la fiecare întâlnire.
Încercase să o impresioneze cu poveştile lui despre ţările pe care le vizitase sau
cu alte ciudăţenii care i se întâmplaseră sau pe care le ştia de la prieteni. Era
priceput la cărţi şi ştia să citească în palmă. Însă, într-o zi, simţise că încerca s-o
hipnotizeze. S-a speriat foarte tare, dar a reuşit să reziste acelei senzaţii de
somnolenţă puternică pe care el i-o cauzase. După aceea a rupt orice legătură cu
el.
Acel bărbat despre care vorbise femeia era acelaşi cu cel pe care-l cunoscusem
eu: Boris Borisovici Ţeitlin.
 PARTEA A IV-A
SFÂRŞITUL

CAPITOLUL 26
SFÂRŞITUL POVEŞTII MELE

La începutul anului 1946, NKVD şi-a schimbat denumirea în Ministerul

Afacerilor Interne al URSS (prescurtat, în limba rusă, MVD). Gulagul aparţinea
de acest minister 157.
Din momentul capitulării Germaniei şi Japoniei, necesitatea ca toţi să-şi dea
viaţa pentru ca ţara să câştige războiul dispăruse. Acum toată lumea putea să-şi
urmeze propriile dorinţe. Eu încă doream să-mi continui studiile. De fapt, mi se
părea că asta era singura şansă pe care o aveam să părăsesc Gulagul şi să mă
întorc pentru studii postuniversitare la fostul institut sau mai exact la Secţia de
expertiză tehnică feroviară şi proiectare. Şeful acestei secţii, cu care mă
întâlnisem în luna ianuarie, imediat după ce mă întorsesem din Orel, era acelaşi
pe care-l ştiam de pe vremea studenţiei mele. Şi-a amintit de mine şi era gata să
mă ajute să mă întorc la şcoală. Însă, trebuia să obţin întâi permisiunea de a
părăsi Gulagul. Întrebarea era: cum să fac să obţin această permisiune? 158
Colegul meu din cadrul Secţiei politice de la PeciorLag, Boris, era în 1946
ministru-adjunct pentru cadre la Ministerul Afacerilor Interne (fostul NKVD,
redenumit MVD). El a fost cel care m-a ajutat. Împreună ne-am chinuit să găsim
o soluţie să pot pleca din Gulag. Până la urmă, ne-a venit următoarea idee: în
primul rând, trebuia să obţin transferul din Gulag la Direcţia Generală a
Drumurilor URSS NKVD/MVD, responsabilă cu planificarea lucrărilor la linia
de cale ferată Baikal-Amur, unde urma să lucrez ca inginer în Baikal.
În contextul în care Secţia de planificare căi ferate şi Gulagul aparţineau
aceluiaşi sistem, Boris a reuşit să-l convingă pe şeful lui să mă primească în
audienţă. După această întâlnire, şeful lui Boris mi-a scris ordinul de transfer.
Şeful Secţiei politice de la PeciorLag s-a înfuriat destul de tare, dar nu într-atât
încât să fie dispus să intre într-o dispută cu un ministru-adjunct (care îi era
superior ierarhic). Astfel am reuşit să mă încadrez din nou ca simplu inginer.
Apoi, Institutul de Construcţii de Căi Ferate, pe care-l absolvisem în 1940, a
fost de acord ca într-o jumătate de an să ceară Secţiei de planificare căi ferate să
mă elibereze pentru a-mi putea continua studiile.
Se părea că totul reintra, în sfârşit, pe un făgaş normal şi toate îmi mergeau
bine.
Însă, circumstanţe neprevăzute au făcut ca aceste planuri să se schimbe radical.
La începutul anului 1946, secretarul Comitetului de partid al NKVD/MVD m-a
chemat în biroul lui. Mi-a spus: „Am înţeles că eşti foarte nerăbdător să te
întorci la şcoală. De ce vrei să te întorci la MIIT? N-ai vrea mai bine să devii
diplomat?” Întrebarea lui m-a luat prin surprindere, aşa că l-am întrebat cum de
se gândise la asta. Mi-a explicat cum Comitetul de partid avea ocazia de a
recomanda două persoane pentru a fi trimise la studiu în cadrul Înaltei Şcoli
pentru Diplomaţi a Ministerului Afacerilor Externe al URSS. Cei doi
nominalizaţi trebuiau să aibă deja o diplomă universitară şi să fie capabili să
acţioneze independent în munca lor.
„Ne-am gândit să te recomandăm pe tine”, mi-a spus secretarul Partidului
Comunist, „dar există un impediment. Înainte să te poţi înscrie la această
şcoală, e nevoie să treci nişte examene. Ca să reuşeşti trebuie să ai unele
cunoştinţe pe care, de obicei, le posedă absolvenţii Facultăţii de Istorie a
Universităţii de Stat din Moscova. Iar tu ai studii tehnice. Examenele sunt
programate pentru luna iulie, prin urmare ai avea timp să înveţi. Dă tot ce ai
mai bun şi pregăteşte-te cât de bine poţi. Dedică-te acestei cauze. Eşti de acord
să faci asta?”
Trebuia să dau răspunsul pe loc, aşa că m-am hotărât să încerc. Expediţia la
calea ferată Baikal-Amur, m-am gândit, n-avea cu siguranţă să-mi ducă dorul.
Ideea de a deveni diplomat de carieră îmi surâdea destul de mult. Prin urmare,
am început să mă pregătesc cu toată seriozitatea pentru examene. La final, le-am
trecut pe toate cu succes şi am fost trimis la şcoală, la secţia engleză.
Aşa am reuşit să părăsesc Gulagul şi sistemul NKVD-MVD.
Acum, în timp ce îmi amintesc acei ani petrecuţi în Gulag, mi se pare că
multe lucruri din viaţa mea se datoraseră întâmplării. Din pură întâmplare am
ajuns ucenic la strung în Fabrica Boreţ. Întâmplarea făcând ca această şcoală de
ucenici comsomolistă a fabricii să se afle în sediul MIIT, în cele din urmă,
ajunsesem student la acest institut. Şi tot din întâmplare, după absolvirea MIIT,
am fost trimis să lucrez în Gulag. Îmbolnăvindu-mă, întâmplător, la PeciorLag,
am fost trimis pentru a mă recupera în sectorul sudic al marelui şantier, unde
fusesem remarcat de către şeful Secţiei politice. Pentru că acesta mă simpatiza
ajunsesem să-mi schimb profesia de inginer pentru o muncă în Comsomol. Şi
absolut din pură întâmplare, pentru că doream să-mi continui studiile la MIIT,
m-am trezit că studiez la Înalta Şcoală pentru Diplomaţi a Ministerului
Afacerilor Externe a URSS.
Şi încă n-am terminat. Deşi acolo m-am pregătit să merg să lucrez în Statele
Unite, până la urmă am mers în China, unde mi-am făcut ucenicia ca diplomat.
După 20 de ani de serviciu în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, am fost
numit şeful Serviciului pentru relaţia cu China, în cadrul Comitetului Central al
PCUS, apoi mi s-a oferit poziţia de ambasador în Thailanda, dar până să ajung
acolo, Comitetul Central al PCUS s-a răzgândit şi a decis să mă mute la
Serviciul de informaţii.
Filosofia ne învaţă că întâmplarea este o funcţie a necesităţii. Prin urmare,
viaţa mea şi-a urmat de fapt cursul, deşi încă nu-mi este clar de unde a venit
această „funcţie a necesităţii”. Şi cine calculează şi determină această
„necesitate”? Deocamdată nu există un răspuns ştiinţific pentru toate aceste
întrebări. În schimb, ceea ce este clar e că fiecare persoană îşi aparţine sieşi şi
nimănui altcuiva – este inimitabilă şi unică.

CAPITOLUL 27
ADEVĂRUL DESPRE GULAG

La 21 februarie 1944, la Administraţia lagărului a sosit o telegramă de la

comisarul-adjunct al NKVD în care scria că fusesem detaşat în altă parte şi
trebuia să mă prezint la Secţia cadre. Acei ani din viaţa mea au fost foarte grei,
nu numai din cauză că locuiam la Cercul Arctic, ci mai ales pentru că eram într-
un lagăr al Gulagului, devenind astfel martorul tuturor acelor invenţii
monstruoase de care s-a arătat în stare regimul stalinist. Iar să scapi de o slujbă
în Gulag pe timp de război fără cineva care să-ţi vină în ajutor era practic
imposibil.
Deşi iniţial mă împotrivisem ideii de a fi transferat dintr-o funcţie care
presupunea o muncă inginerească într-una de la Comsomol, până la urmă s-a
dovedit că tocmai datorită acestei slujbe la Comsomol am reuşit să las în urmă
nordul şi lucrul cu deţinuţii. Cu toate că lagărul unde am fost trimis să lucrez ca
director-adjunct pe probleme comsomoliste în cadrul Secţiei politice făcea parte
tot din Gulag, acesta se afla într-un teritoriu care fusese recent eliberat de nazişti.
Acolo am lucrat cu tineri civili, care constituiau de fapt principala mână de lucru
din acest lagăr.
Privind în urmă, acum ştiu că nu mai eram acelaşi om după trei ani şi
jumătate petrecuţi la PeciorLag. În primul rând, nu mai puteam crede în acel mit
al bunelor intenţii ale instituţiilor noastre cu rol de pedeapsă, pe care propaganda
sovietică îl repeta cu obstinaţie 159. Mitul conform căruia NKVD nu făcea decât
să se ocupe de protejarea cetăţenilor sovietici de intrigile duşmanilor interni şi
externi se risipise destul de repede. Se presupunea că această instituţie avea
misiunea de a-i ajuta pe cei care făcuseră un pas greşit, cei care săvârşiseră o
infracţiune, trimiţându-i la reeducare prin muncă. Dar la faţa locului am constatat
că această instituţie nu încerca să-i ajute pe oameni să iasă din închisoare cât mai
repede, pentru a se putea întoarce la o viaţă normală, la viaţa sănătoasă a unei
familii sovietice, pe temelia căreia se presupunea că se construia noua societate.
Încet-încet ajunsesem să văd cu ochii mei cât de inumane şi criminale erau
politicile practicate de conducerea sovietică în Gulag. Din patriotism, pentru o
vreme am continuat să caut justificări şi explicaţii pentru absoluta nepăsare şi
incompetenţa de care dădea dovadă guvernul. Căutam motivele din spatele
neputinţei acestuia, care nu era în stare să pună în practică planurile lucide ale
partidului pentru construirea primului stat socialist din lume.
Şi până la urmă, conform zicalei, s-a dovedit că „cine caută găseşte”. M-am
gândit la discuţia pe care noi, cei trei tineri ingineri, o avusesem la secţia cadre
de la Moscova înainte să fim trimişi la PeciorLag, despre nobila misiune pe care
Gulagul o avea de îndeplinit în URSS. Mi-am amintit cum, pe vremea când
încă mai eram la PeciorLag, Moscova a aflat de numărul mare de morţi din
lagărele de muncă şi cum i-a concediat pe toţi cei aflaţi la conducere în lagăr şi i-
a pedepsit aspru. Mi-am amintit de măsurile de urgenţă pe care noii şefi de la
PeciorLag le-au luat pentru a aduce mâncarea şi hainele blocate în barje pe râul
îngheţat, când iarna venise mai devreme. M-am gândit că, nu numai că partidul
şi guvernul s-au preocupat destul încât să aducă totul la timp în lagăr, dar au şi
fost în stare s-o facă.
De asemenea, acum realizez cu adevărat ce mutare inteligentă a făcut
conducerea sovietică atunci când a decis începerea lucrărilor de construcţie în
regim de urgenţă la calea ferată de la Kotlas la Vorkuta, declarând acest şantier ca
având importanţă militară. Această decizie a fost una foarte înţeleaptă şi
conformă cu realitatea apropierii războiului.
Aici însă ar trebui să mă opresc să caut motivele pe care le-aş putea aduce în
sprijinul convingerilor mele. Pentru că amintirile despre realitatea dură pe care
am trăit-o la PeciorLag contrazic clar aceste convingeri. În calitate de martor al
acestei realităţi, nu mai pot continua să-mi apăr convingerile şi să caut să ofer
explicaţii pentru ceea ce s-a întâmplat. În schimb, trebuie să formulez
următoarele întrebări:
Întrebare: Cum de s-a putut ajunge până acolo încât acei cinstiţi patrioţi
sovietici din batalioanele de schiori, care se oferiseră voluntari în războiul
împotriva Finlandei, având misiunea de a „surprinde inamicul pe la spate”, să
fie acuzaţi în numele patriei-mamă de crime politice şi să fie trimişi în lagăr cu
lungi sentinţe de ispăşit? Şi asta după ce aceşti schiori reuşiseră să-i momească
pe finlandezi (care le erau superiori în multe privinţe ca luptători), să-i
încercuiască şi să-i ia prizonieri (mulţi dintre ei fiind răniţi)? Realitatea era că
aceşti soldaţi sovietici se oferiseră voluntari şi luptaseră din toate puterile, cu
disperare, cât de mult se putuse.
Întrebare: Cum a fost posibil ca atât de mulţi dintre cei care formau
intelighenţia ţării să fie condamnaţi sub acuzaţii politice şi trimişi să ispăşească
lungi sentinţe (şi întotdeauna în cazul lor era vorba de munca cea mai grea) în
lagărele de muncă? Aceşti oameni nu se aflau acolo decât ca urmare a simplului
fapt că ale lor convingeri nu coincideau cu linia oficială impusă de guvernul
sovietic. Mai mult decât atât, asemenea sentinţe deosebit de severe erau mai
mult decât exagerate, din moment ce adesea aceşti oameni erau trimişi în Gulag
pentru o vină ridicolă, cum ar fi faptul că au făcut o glumă politică. Deţinuţii
care făceau parte din această categorie erau arestaţi în baza Articolului 58 al
Codului Penal şi condamnaţi pentru „comportament antisovietic”. Un număr
extrem de mare de deţinuţi erau condamnaţi sub incidenţa acestui articol. De
exemplu, în Unitatea nr.95, am întâlnit un deţinut politic care era tânăr, student
la o şcoală tehnică, şi care la 16 ani fusese condamnat la şapte ani de lagăr
pentru că a repetat o anecdotă pe care cineva i-o spusese, fără să realizeze ce face.
Ca rezultat, întreaga viaţă a acestui tânăr fusese dată peste cap. Avea să poarte
întotdeauna stigmatul de „contrarevoluţionar”. Chiar se putea spune că acest
tânăr era un „criminal periculos”, care trebuia izolat de societate, distrugându-i-
se astfel viaţa?
Nu întâmplător circula în acea vreme următoarea anecdotă: Un membru al
PCUS a fost chemat să se prezinte în faţa unei comisii urmând să fie demis din
partid. Comisia l-a întrebat dacă avusese vreodată îndoieli în legătură cu linia pe
care o urma partidul. Răspunsul lui a fost: „Da, am avut. În timp ce linia
partidului a tot oscilat, la fel am făcut şi eu. Iată ce se întâmplă cu cei care
urmează oscilantele linii ale partidului” – ajung la închisoare.
Întrebare: Ce fel de crime săvârşiseră, oare, ţăranii? Pe aceea de a iubi
pământul, de a-l lucra împreună cu familiile şi copiii lor, până la obţinerea, prin
muncă grea, a unor rezultate pe măsură? De ce ar fi constituit asta un motiv
pentru a fi reprimaţi şi a primi stigmatul de „chiaburi”?
Întrebare: De ce ajungeau în lagăr toţi acei infractori mărunţi, cu sentinţe
lungi de ispăşit? Numai pentru ca armata de muncitori să poată creşte tot mai
mult în asemenea regiuni izolate ale ţării, unde condiţiile de muncă erau extrem
de dure, mai ales din cauza condiţiilor climatice? 160 Explicaţia potrivit căreia
scopul lagărelor de muncă era „construirea unui viitor socialist fericit în
contextul capitalismului care ameninţa din toate părţile” este pur şi simplu prea
naivă. Cine avea nevoie de un astfel de „viitor” la un asemenea preţ?
Întrebare: în ce scop le acorda Administraţia lagărului tot felul de privilegii
unor infractori periculoşi (hoţi, criminali, şantajişti şi violatori) în defavoarea
deţinuţilor politici? Făcând parte din acea categorie de zeki fără niciun statut
politic, aceştia aveau şansa de a lucra pentru Administraţia lagărului, de a pune
mâna pe slujbe nu foarte solicitante şi de a-şi vedea sentinţa redusă. De ce, dacă
aceşti oameni reprezentau scursura societăţii? 161 Păziţi în afara lagărului, aceşti
oameni puteau face înăuntru ce voiau, terorizându-i pe ceilalţi deţinuţi şi făcând
din ei sclavi.
Administraţia lagărului era la curent cu situaţia, dar, în loc să-i pună capăt, o
tolera pentru a-şi servi astfel propriile interese meschine. Recidiviştii îşi
antrenau inclusiv succesori dintre deţinuţii mai tineri (care adesea se aflau în
lagăr pentru infracţiuni minore). De obicei şi-i alegeau dintre acei tineri care
aveau de ispăşit sentinţe foarte lungi, în mod evident disproporţionate faţă de
infracţiunile minore comise, asigurându-se astfel că aveau destul timp la
dispoziţie pentru a-i forma.
Întrebare: Maturitatea oricărei societăţi se reflectă, în primul rând, în
atitudinea faţă de femei, de care depinde perpetuarea speciei. Despre orice secol ar
fi vorba, cu asta începe civilizaţia. Eram convins (pentru că asta învăţasem din
copilărie) că noi, în Uniunea Sovietică, sub conducerea Partidului Comunist,
vom construi cea mai avansată societate din lume, care să fie cunoscută ca
„societatea socialistă” Dacă acest lucru era adevărat, de ce femeile din lagăr erau
tratate într-un mod atât de barbar? Şi cum de ajungeau să fie trimise în lagăr
femei care nu se făceau vinovate decât de nişte contravenţii minore, câteodată
chiar pentru perioade îndelungate. În lagărele noastre de muncă din Gulag, tinere
mame erau trimise înapoi la muncă după numai două luni de la naştere. Deşi
adesea erau prea slăbite, pentru că nu avuseseră timp să se recupereze suficient şi
să-şi adune puterile, aceste femei continuau să muncească sub ameninţarea
pedepsei. De asemenea, nu li se permitea să-şi vadă copilul decât pentru a-l
alăpta şi maximum o oră după aceea.
Ce interes am fi putut avea să le chinuim pe aceste mame, chiar dacă ele nu
erau decât nişte deţinute? Care era motivul ca aceste mici creaturi să fie private
de căldura sânului matern? De ce era nevoie de aşa ceva, când aceste mame
puteau fi trimise împreună cu micuţii lor născuţi în lagăr, de care oricum
Administraţia trebuia să se îngrijească, să-şi găsească locul înapoi în societate?
În afară de posibilitatea pe care o aveau de a le face viaţa mai umană acestor
femei, autorităţile puteau să le amâne pedeapsa sau măcar să le permită să
trăiască în afara lagărului, ceea ce ar fi putut să le mai domolească instinctele, în
timp ce şansele lor de a recidiva ar fi scăzut. Aşa ceva însă nu s-a întâmplat –
conducerea sovietică nu se preocupa de astfel de lucruri. De ce oare? „Din lipsă
de timp?” Sau din cauză că femeile din ţara noastră nu erau privite ca fiind
diferite de bărbaţi, ceea ce însemna că reprezentau şi ele tot mână de lucru
necesară pentru construirea „noii societăţi”?
Cetăţenii obişnuiţi erau ţinuţi departe de adevărul despre Gulag, iar aceştia,
am realizat, credeau pur şi simplu în propaganda oficială. Însă, în niciun caz nu
era posibil ca liderii partidului şi ai guvernului, împreună cu cei din cercurile
apropiate, să nu ştie ce se întâmpla cu adevărat în NKVD şi în lagărele din
Gulag. Această politică pe care o ducea NKVD nu poate fi explicată numai prin
greşelile pe care le-au făcut unii. Dacă scopul nostru era să construim cea mai
avansată societate din lume, primul guvern socialist din lume, atunci de ce se
întâmplau toate astea? Din moment ce această politică a guvernului era ascunsă
populaţiei, asta însemna că aceiaşi conducători care o puneau în aplicare,
insistând totodată că voiau să schimbe lumea, ştiau că în esenţă această politică
era una criminală şi rea pentru oameni şi totuşi continuau s-o aplice.
Dar de ce? În ce scop? Putea fi oare pentru o grăbire a procesului de construire
a „noii societăţi socialiste” în beneficiul generaţiilor viitoare, cu preţul uriaş al
multor vieţi şi a unei suferinţe imense cauzate populaţiei care trăia în prezent?
Dacă acesta era motivul, atunci e un barbarism care nu are nimic de-a face cu
socialismul! Socialismul reprezintă o idee pe care fie o poţi accepta, fie nu, fie o
poţi considera o utopie sau te poţi lupta să devină direcţia oficială a ţării tale.
Dar ce motiv ai putea avea să terorizezi oamenii, când socialismul şi
comunismul propovăduiesc binele oamenilor?
Personal n-am găsit nici până astăzi un răspuns convingător la aceste
întrebări.

POSTFAŢĂ LA EDIŢIA ÎN LIMBA ENGLEZĂ

Stilul memorialistic şi problemele lui

Citind memoriile lui Feodor Mociulski, oricine îşi poate pune problema
legată de acurateţea cu care acesta descrie viaţa din Gulag în anii 1940 sau chiar
să pună la îndoială credibilitatea omului însuşi. Ce putem spune despre cineva
care îşi deapănă amintirile de parcă totul s-ar fi întâmplat într-un context ca
oricare altul, de parcă slujba lui şi locul de muncă despre care relatează ar fi fost
unele obişnuite, când de fapt totul s-a întâmplat în iad? Într-un fel, această
întrebare redă esenţa problematică a memorialisticii. Pentru că nu întotdeauna
povestea poate fi verificată istoric; este vorba de o rememorare selectivă de către
autor a unei părţi din viaţa acestuia, care i se pare semnificativă. Un volum de
memorii le oferă cititorilor şansa de a se aşeza la o fereastră, de unde pot călători,
cu ajutorul imaginilor redate, al conversaţiilor rememorate şi transcrise şi al
descrierilor amănunţite, în locuri care nici nu mai există (cum ar fi PeciorLag)
sau al căror peisaj s-a schimbat foarte mult între timp. Mociulski îşi scrie
memoriile punând accentul atât pe latura lor istorică, pe importanţa istorică a
locurilor pe fundalul cărora se derulează evenimentele, dar şi pe cea personală,
fiind vorba despre un moment capturat din viaţa autorului. În cel mai bun caz,
un volum de memorii reprezintă o perspectivă personală care poate face mai
multă lumină asupra unui moment istoric. Şi totuşi, unii dintre cititori ar mai
putea avea încă reţineri în ceea ce priveşte acest gen de memorii şi pun la
îndoială credibilitatea memorialistului.
Experienţa din Gulag fiind una atât de oribilă, greu de descris, şi întinzându-
se pe atâţia ani, foarte mulţi martori oculari au simţit nevoia să scrie despre ea
de-a lungul timpului. Toate aceste relatări variază bineînţeles ca stil, ca punct de
vedere, dar toate rămân de interes. În cazul volumelor de memorii care au în
centru povestea Gulagului sovietic, au fost scrise mai ales de deţinuţi.
Mociulski nu a fost deţinut, prin urmare, experienţa trăită de el în Gulag a fost
cu mult diferită de a celorlalţi autori de memorii. Ne putem da seama cât de
semnificativă este această diferenţă, comparând experienţa autorului ca şef de
unitate într-un lagăr din Gulag cu, de exemplu, relatarea obsedată a Nadejdei
Mandelştam despre arestarea sub acuzaţii false a soţului ei, poetul Osip
Mandelştam, mort într-un lagăr de tranzit în drum spre Kolîma.
Ambele relatări vizează istoria violentă a URSS. Fiind tânăr şi în acele
circumstanţe, Mociulski a pus şi el umărul la efortul de război al Uniunii
Sovietice în anii 1940. Chiar în anul în care acesta a absolvit cursurile
Institutului de Construcţii de Căi Ferate guvernul se hotărâse să folosească
munca deţinuţilor din Gulag pentru a construi o linie de cale ferată care să
asigure accesul pe timp de război la un nou bazin carbonifer. Reţeaua de lagăre a
crescut exponenţial în anii 1930, ca urmare a numărului foarte mare de arestări
din timpul Marii Epurări. Războiul fiind gata să izbucnească, Partidul Comunist
a decis să caute membri de partid tineri şi talentaţi, pe care să-i trimită să ajute
din lagăre. Aceşti tineri recruţi şi-au primit detaşările în lagăr ca parte din
serviciul obligatoriu pe care trebuia să-l presteze în slujba guvernului.
Angajatorul lor era deja notoriul NKVD.
Nadejda Mandelştam redă anii de teroare din Gulagul anilor 1930. Memoriile
ei sunt profund personale, ea relatând povestea soţului său, poetul Osip
Mandelştam, şi întâlnirile de coşmar cu NKVD, aceeaşi organizaţie care l-a
angajat pe Mociulski în 1940. În loc de perspectiva unui angajat al NKVD care
încearcă să construiască o linie de cale ferată, avem la Mandelştam portretizarea
acelor agenţi ai puternicei organizaţii cu care ea şi soţul ei au avut de-a face, toţi
înspăimântători, adesea şi depravaţi. Ea vede latura diabolică a acestora de
aproape şi pe cât posibil le redă şi numele, fără să scutească pe nimeni şi fără să
lase vreun dubiu în ceea ce priveşte demenţa absolută care a marcat anii 1930.
Cititorii pot simţi cu uşurinţă frica şi mizeria de a trăi sub jugul acestei forţe
poliţieneşti corupte şi degenerate, care nu se sfieşte să opereze în afara legii. Aşa
arăta viaţa sub NKVD.
În timp ce o relatare memorialistică bună presupune atât sensibilitate, cât şi
acurateţe, memoriile Nadejdei Mandelştam evidenţiază mai mult sensibilitatea şi
arta. Este vorba de o călătorie pe care autoarea o întreprinde în trecut. Pe măsură
ce evenimentele se derulează, descoperă tot mai multe lucruri despre ea însăşi
aşa cum a fost în trecut şi aşa cum este în prezent. Descrierea autoarei despre
greutăţile, privaţiunile, tratamentul neomenesc suferit din partea gărzilor,
cruzimea interogatorilor NKVD, condiţiile de viaţă mizere, interogatoriile
nesfârşite şi morţile inutile, toate îl lasă pe cititor să vizualizeze ororile acelor
vremuri. Cititorul simte cât de dificil era să supravieţuieşti şi empatizează cu
personajele. În lupta pentru supravieţuire, se vede cel mai bine tăria de caracter,
ceea ce face ca aceste memorii să fie cu atât mai convingătoare.
„Arta” unui volum de memorii reprezintă probabil şi motivul principal pentru
care oamenii le citesc. Lecturarea volumelor de memorii din Gulag îi ajută pe
cercetători să-şi completeze arhiva de date şi cu elementul uman, să rămână
conectaţi la experienţa trăită de cei care au fost acolo. Toate aceste relatări
personale arată cât de schimbător era Gulagul şi cât de periculoase pot fi
generalizările, devenind clar şi faptul că arhivele oficiale nu conţin decât „o parte
a adevărului”.
La polul opus, relatarea lui Mociulski insistă mai mult pe partea de măiestrie
şi acurateţe. Acesta ştie să îşi spună povestea şi îşi ordonează bine evenimentele.
Memoriile sale, spre deosebire de cele ale lui Mandelştam, nu sunt foarte
personale. Lipsesc în general numele şi detaliile. Acesta nu se plânge de
demenţa sistemului sovietic aşa cum o face Mandelştam în mod constant, în
afară de capitolul final. Şi nu descrie în detaliu cum mureau de foame deţinuţii
din unitatea sa, care constituiau totodată şi forţa de lucru pentru construirea căii
ferate, cum mureau de tifos, îngheţaţi, ca urmare a pedepselor nedrepte, fiind
ucişi la întâmplare şi nimic din toate acele lucruri oribile pe care le găsim de
obicei în memoriile despre Gulag. Se limitează la a descrie viaţa unui şef de
unitate, angajat al Gulagului, şi munca pe care acesta trebuia s-o facă. Dacă tonul
folosit de Mandelştam este unul care denotă furie şi perplexitate în faţa
experienţelor trăite, cel pe care-l foloseşte Mociulski este unul relativ plat,
redarea de către un inginer a evenimentelor care au constituit viaţa lui, fără prea
multă emoţie. Perspectiva lui, aceea a unui şef care se concentrează pe ceea ce are
de făcut, este revelatoare: dezvăluie mentalitatea guvernului şi a Partidului
Comunist potrivit căreia era nevoie de un set de priorităţi care să fie respectate în
ceea ce privea producţia, elementul uman fiind abia pe locul doi.
Nu există două puncte de vedere care să coincidă. Se întâmplă adesea ca până
şi doi oameni care fac aceeaşi muncă sau care au crescut în aceeaşi familie să îşi
aducă aminte de experienţele trăite în mod diferit. În cartea sa, Travels with
Herodotus, Ryszard Kapuscinscki scrie că istoricul grec a întâmpinat şi el
această dificultate, când a încercat să scrie o istorie a lumii:

În timp ce căuta material pentru opera sa istorică şi punea întrebări martorilor, poeţi sau
preoţi, a descoperit că fiecare dintre aceştia nu îşi aminteau aceleaşi lucruri – îşi aminteau
lucruri diferite şi în mod diferit. Mai mult decât atât, acum multe secole, el a descoperit o
importantă şi totodată foarte înşelătoare trăsătură a memoriei umane: oamenii îşi amintesc
ceea ce vor să îşi amintească, nu ceea ce s-a întâmplat de fapt.

Indiferent cât de convingătoare sau evocatoare pare să fie o amintire, nu este

decât amintirea unei singure persoane. Nu reflectă decât ceea ce acea persoană a
găsit mai interesant de spus. „Adevărul” este întotdeauna evaziv, pentru că
nimeni nu poate vedea vreodată viaţa în ansamblul ei şi pentru că amintirile
sunt de obicei alterate şi de cursul evenimentelor. Este posibil ca un autor să îşi
amăgească cititorul pretinzând că unele evenimente false sunt reale şi este la fel
de posibil să se amăgească pe sine, în timp ce relatează o poveste falsă, că este el
însuşi profund convins de adevărul ei.
J.A. Cuddon meditează asupra acestei probleme în dicţionarul său de termeni
literari: „Toată lumea tinde să îşi amintească numai ce vrea să îşi amintească.
Lucrurile dezagreabile sunt câteodată ascunse în cine ştie ce colţişor al memoriei
sau reprimate, adevărul poate fi uneori distorsionat de dragul păstrării armoniei
sau pentru că aşa e mai convenabil”. Astfel, chiar şi atunci când cineva îşi
aminteşte perfect trecutul, cei mai mulţi oameni pun involuntar evenimentele
trecutului într-o lumină mai eroică, mai etică decât a fost cazul. Să-l luăm, de
exemplu, pe Mociulski, care găseşte întotdeauna soluţia de a ieşi dintr-o situaţie
imposibilă. Deşi nu mă îndoiesc că a fost un angajat foarte bun, deosebit de
conştiincios, dar chiar şi celor mai buni li se întâmplă să mai facă uneori greşeli
sau să nu reuşească să rezolve o problemă. Din acest volum de memorii reiese
însă că acesta nu a comis absolut nicio greşeală.
E posibil, oare, ca Mociulski să fi fost totuşi mai puţin eroic şi înţelegător
decât se descrie pe sine însuşi? Din nefericire, este aproape imposibil de verificat
dacă evenimentele despre care ne vorbeşte acesta s-au întâmplat întocmai, din
moment ce nu există niciun document de acum aproape 70 de ani care să le
poată confirma. Tot ce ne rămâne de făcut este să citim versiunea lui Mociulski
despre ceea ce s-a întâmplat în Gulag, încercând să ne dăm seama cât ne spune şi
cât nu ne spune de fapt acesta.
Există totuşi unele modalităţi prin care putem verifica veridicitatea unui
volum de memorii. Putem citi celelalte relatări ale supravieţuitorilor din Gulag,
care, desigur, se supun şi ele aceloraşi reguli ale memorialisticii despre care am
vorbit mai sus. În încercarea de a certifica autenticitatea versiunii lui Mociulski
despre Gulag, am ascultat la Fundaţia Shoah mărturiile a aproape 24 de foşti
deţinuţi la PeciorLag. Experienţa trăită de aceştia seamănă izbitor cu ceea ce ne
povesteşte Mociulski (recunosc că am sperat cu naivitate să-l aud pe vreunul
dintre ei menţionându-l pe Mociulski, dar bineînţeles că o asemenea coincidenţă
după atâţia ani era aproape imposibilă). Amintirile lui Mociulski din lagăr, în
special cele despre structura regimului şi regulile lui, scrise din punctul de
vedere al unui şef de unitate, se potrivesc destul de mult cu ceea ce povestesc
supravieţuitorii. De asemenea, am căutat în arhivele Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice de la Universitatea Harvard. Deşi am citit foarte multe lucruri
interesante despre PeciorLag, nu am găsit nici măcar o menţiune despre
Mociulski sau despre vreunul dintre evenimentele la care acesta face referire.
Ceea ce nu e deloc surprinzător, din moment ce este vorba despre un lagăr atât
de mare, iar Mociulski nu era decât un şef mărunt. Însă, nu pot spune nici că am
descoperit în aceste înregistrări ceva care să contrazică în vreun fel cele relatate de
Mociulski. Dintre toate studiile despre Gulag, cel mai important despre
personalul angajat al Gulagului mi se pare cel al Galinei Ivanova, Labor Camp
Socialism. Istorisirea lui Mociulski corespunde în multe privinţe cu această
cercetare a Galinei Ivanova despre şefii din Gulag.
Nevoia de a înţelege motivele şi caracterul unei persoane care a lucrat pentru
NKVD este de înţeles. Dar cum putem fi siguri că ne-am făcut o părere cât de cât
corectă despre comportamentul unui angajat din Gulag în absenţa unor date
istorice? Pentru că, având în vedere cât de mare a fost tragedia, numărul uriaş de
morţi şi trauma suferită de societatea rusă din cauza Gulagului, se poate spune
că, într-adevăr, prea puţin progres s-a făcut în istorie în ceea ce priveşte redarea
cu o cât mai mare acurateţe a acestei perioade. Cercetarea serioasă a surselor
ruseşti a început abia în anii 1990. Asociaţia „Memorial”, o organizaţie
nonprofit care îşi propune conservarea memoriilor despre Gulag, cu birouri în
Moscova şi St. Petersburg, deţine un număr destul de mare de articole şi
materiale, dar, din nou, având în vedere subiectul, aceste resurse avute la
dispoziţie rămân insuficiente pentru a putea spune că avem o imagine de
ansamblu. După cum a observat Primo Levi, este extrem de dificil să înţelegi
„zona gri”, care nu se poate reduce la o imagine simplificată cu victime şi călăi.
Putem noi determina în ce măsură un anumit şef de unitate (indiferent cât de
blajin în aparenţă) a fost totuşi complice la teroarea din Gulag? În mod frecvent,
angajaţii din Gulag sfârşeau ei înşişi ca deţinuţi în lagăre. Câtă responsabilitate
pentru ceea ce s-a petrecut în lagăre putem pune oare pe umerii acestor muncitori
mărunţi, câtă responsabilitate putem pune pe umerii proiectanţilor, inginerilor şi
a celorlalţi angajaţi civili din Gulag? Nu erau oare acei angajaţi, care lucrau
pentru sistem din teamă, tot nişte prizonieri ca şi condamnaţii de care trebuiau
să se ocupe?
Iosif Brodski o laudă pe Nadejda Mandelştam pentru onestitatea ei, pentru
loialitatea şi curajul de care a dat dovadă, spunând că „fragmentul ei de realitate
nu poate fi contestat”. Brodksi a spus aceste lucruri pentru că le cunoştea.
Înţelegea în acelaşi timp, după ce avusese el însuşi propriile probleme cu
guvernul sovietic (deşi decenii mai târziu), iadul prin care au trecut aceasta şi
soţul ei. Urmărindu-l însă pe Mociulski, nu avem la dispoziţie decât cuvintele
lui. Eu l-am cunoscut numai câteva luni, aşa încât nu pot spune că în acest timp
am ajuns până într-acolo încât să „cunosc sufletul omului”.
Volumul acesta de memorii scris de Mociulski este neobişnuit cel puţin în
câteva privinţe. În primul rând, el pare mai interesat să-şi spună povestea de
„om bun aflat într-un loc rău”. Stilul său de a povesti este unul direct şi simplu,
concentrându-se mai ales pe munca din Gulag. Lucrurile despre care vorbeşte
sunt interesante, dar nu ţin de emotivitate şi nici nu sunt foarte personale:
vorbeşte despre ce noroc a avut să fie membru al Partidului Comunist, cum a
reuşit să se folosească de acest statut pentru a înfrunta atotputernica birocraţie a
NKVD pentru care lucra şi despre cum a reuşit cu ajutorul relaţiilor şi prin
muncă asiduă să primească o poziţie râvnită în cadrul Ministerului Afacerilor
Externe al URSS. Afilierea sa atât la Partidul Comunist, cât şi la NKVD, ocupă
un loc central în istorisirile sale, dar niciodată nu aflăm ce părere avea sau ce
simţea în legătură cu aceste afilieri.
De asemenea, relatările despre viaţa deţinuţilor nu sunt foarte substanţiale.
Aceştia constituie „mâna de lucru” de care este nevoit să se folosească în
îndeplinirea sarcinilor pe care le are, lipsa materialelor şi a proviziilor fiind
legate mai mult de munca sa, decât de tragedia umană cu care are de-a face. Deşi
spune că aceşti oameni erau emaciaţi şi slăbiţi, nu menţionează nici măcar o dată
pe cei morţi în timp ce munceau la construcţia căii ferate. Aceste lucruri le sunt
lăsate supravieţuitorilor să le povestească. De exemplu, unul dintre foştii
condamnaţi de la PeciorLag îşi aminteşte de deţinuţii care mureau în timp ce
puneau bazele terasamentului pentru viitoarea linie. „Dacă cineva era pe moarte,
atunci era lăsat să moară”, asta era regula sistemului, „iar ceilalţi deţinuţi erau
forţaţi să treacă mai repede la următorul kilometru.” Deşi Mociulski spune că are
remuşcări din cauza faptului că sistemul pentru care a lucrat întreaga viaţă a
ruinat vieţile a milioane de oameni nevinovaţi, pare că-i lipseşte acel sentiment
de compasiune sau tristeţe pe care ar trebui să îl simtă din cauza propriului rol
jucat în perpetuarea „minciunii sovietice”. Spre deosebire de Mociulski, Dmitri
Bîstroliotov, un fost spion sovietic, meditează mai mult în memoriile sale
asupra rolului pe care el însuşi l-a jucat în perpetuarea „minciunii sovietice”.
Acesta îşi descrie suferinţa în legătură cu faptul că a servit un guvern ale cărui
scopuri nu au fost cu nimic diferite faţă de cele naziste, împotriva cărora a luptat.
El vorbeşte despre întreaga sa carieră ca fiind una „înjositoare, autodistructivă şi
imorală”. „Noaptea”, scrie el, „mă trezesc plin de ruşine şi amărăciune şi mă
gândesc: pentru ce oare am îndurat noi [spionii sovietici trimişi în străinătate]
atâtea chinuri şi pentru ce am comis atâtea crime?”
În loc să-şi exprime o vină personală sau să-şi asume responsabilitatea, ceea
ce face Mociulski este să acuze guvernul sovietic pentru a fi cultivat „ideile
monstruoase ale regimului stalinist” şi „caracterul inuman şi criminal al
politicilor promovate de conducerea sovietică” în Gulag. El realizează faptul că
guvernul sovietic şi NKVD ascundeau intenţionat cetăţenilor ţării adevărul
despre ceea ce se întâmpla de fapt în Gulag. În capitolul 27, el scrie:
 În niciun caz nu era posibil ca liderii partidului şi ai guvernului, împreună cu cei din
cercurile apropiate, să nu ştie ce se întâmpla cu adevărat în NKVD şi în lagărele din Gulag.
Această politică pe care o ducea NKVD nu poate fi explicată numai prin greşelile pe care
le-au făcut unii. Dacă scopul nostru era să construim cea mai avansată societate din lume,
primul guvern socialist din lume, atunci de ce se întâmplau toate astea? Din moment ce
această politică a guvernului era ascunsă populaţiei, asta însemna că aceiaşi conducători
care o puneau în aplicare, insistând totodată că voiau să schimbe lumea, ştiau că în esenţă
această politică era una criminală şi rea pentru oameni, şi totuşi continuau s-o aplice.

Niciodată însă nu reflectă mai mult asupra propriului rol jucat în toată această
schemă; oricum, este imposibil să nu te întrebi cum de nu reuşeşte un tip
binevoitor, care pare bine intenţionat, să facă legătura între munca sa şi politica
acelor lideri pe care îi numeşte „criminali şi răi cu oamenii”. Nu se sfieşte să
arate violenţa din Gulag – de mai multe ori este ameninţat el însuşi cu arestatul,
în caz că nu reuşeşte să-şi ducă la îndeplinire planul. Cât lucrează în Gulag,
Mociulski nu pare să reflecte deloc asupra propriei existenţe. Şi nici nu exprimă
vreodată, cel puţin nu în acest volum de memorii, vreun simţ al vinei personale
în ceea ce priveşte ororile care s-au întâmplat în Gulag. Oare de ce?
Îmi vin în minte câteva posibile motivaţii personale. În timpul convorbirilor
noastre, îmi amintesc că Mociulski a subliniat importanţa patriotismului.
Confruntat cu războiul pe pământ sovietic, mi-a spus el, un patriot ar face orice
i-ar spune guvernul să facă, pentru a câştiga acest război. Ca angajat al
NKVD/KGB întreaga viaţă, poate că nu era dispus să critice guvernul sau poliţia
secretă, din teamă sau poate chiar din respect 162. Mai mult decât atât, vorbim
de un comunist convins, predispus la declaraţii de genul acesteia: „Am încercat
să înţeleg care ar fi putut fi motivele din spatele incapacităţii guvernului de a
pune în practică acele planuri lucide elaborate de Partidul Comunist pentru
construirea primei societăţi socialiste din lume”. Una peste alta, el pare să
manifeste reţinere în a arăta cu degetul partidul al cărui membru a fost şi despre
care credea că avea anumite idealuri, cel puţin pe hârtie, pe care el însuşi le
îmbrăţişa cu deplină convingere. Până la urmă, problema este, după cum
observă preşedintele Asociaţiei „Memorial”, Arsenii Roghinski, că Stalin a
produs milioane de victime, dar niciun criminal.
În memoriile sale, Mociulski scrie că s-a concentrat mai mult pe angajaţii
civili ai Gulagului. Ideea principală este că aceşti oameni trimişi să lucreze în
Gulag erau de obicei nepregătiţi pentru realitatea care avea să-i întâmpine acolo
şi că, în cele din urmă, se poate spune că au făcut şi ei ce-au putut. Idee care
seamănă destul de mult cu cea a batalionului german de poliţie surprins în
Polonia, format din „oameni obişnuiţi”, care nu erau „pregătiţi şi au fost
complet luaţi prin surprindere de misiunea criminală care li s-a impus în 1942”.
Nici Mociulski nu era pregătit pentru Gulag. Spre deosebire de membrii
batalionului german de poliţie, se poate spune că o bănuială tot avea şi că de
fapt ştia ce îl aşteaptă în Gulag. Poate că, într-adevăr, îşi făcuse unele iluzii
hrănite de propaganda sovietică, dar fără îndoială că înţelese deja că va fi trimis
într-un lagăr de muncă silnică.
Pentru angajaţii civili din lagărele de muncă forţată, Gulagul mai avea şi alte
particularităţi care le afecta existenţa. Spre deosebire de soldaţii germani,
cetăţenii sovietici nu înţelegeau prea bine care era rolul Gulagului. Era unul
economic – în ideea că „trebuia făcut totul pentru efortul de război” –, după cum
credea Mociulski? Era un loc unde să trimiţi infractorii şi criminalii, avea un rol
de reeducare, un loc unde puteau fi izolaţi duşmanii puterii sovietice? Prin
urmare, în timp ce membrii batalionului german au aflat de misiunea criminală
care le era rezervată, sovieticii încă nu erau siguri la ce anume servea existenţa
Gulagului.
Gulagul era prost organizat şi prost condus. Deţinuţii mureau de foame din
cauza faptului că guvernul nu aproba decât porţii insuficiente. De asemenea,
guvernul avea mari probleme cu transportul alimentelor în aceste regiuni izolate
ale URSS, după cum relatează Mociulski în capitolul 6. În plus, un număr
foarte mare de şefi, gardieni şi deţinuţi erau tot timpul mutaţi de ici-colo, sute
de oameni aflându-se în permanenţă în tranzit între lagăre. Mociulski însuşi ne
vorbeşte despre cum a fost transferat la mai multe unităţi din PeciorLag.
Obiectivele se schimbau fără nicio explicaţie plauzibilă: proiecte de construcţie
de mare amploarea erau începute, apoi abandonate.
Gulagul era imens şi cea mai mare parte a lui era la mare distanţă de
Moscova. Practic nu exista nicio posibilitate pentru centru să rămână în contact
permanent cu lagărele, pentru a şti ce se petrece acolo zilnic, săptămânal sau
măcar lunar. Nu existau telefoane, drumuri, linii de cale ferată şi nici radiouri.
Ceea ce înseamnă că administratorii din lagăre erau destul de autonomi faţă de
Moscova şi că se bazau (şi acţionau) mai mult pe ceea ce ei înşişi considerau că
era moral sau imoral. Mociulski întreabă: La cine aş fi putut să apelez? Şi
răspunde: La nimeni.
 Poate că Mociulski nu e cu nimic diferit de acele milioane de cetăţeni ruşi
care nu se simt deloc responsabili pentru victimele nevinovate ale Gulagului.
Această evitare a asumării vinei personale a cetăţenilor ruşi denotă faptul că n-au
reuşit încă să se împace cu trecutul lor. Responsabilitatea pentru aceste crime în
masă care s-au petrecut în Gulag nu a fost niciodată asumată public, la nivelul
societăţii, rămânând să fie întotdeauna învinuite persoane ale căror nume nu sunt
cunoscute şi care oricum sunt, în mod convenabil, majoritatea moarte. În acelaşi
timp, în ciuda tuturor controverselor publice, începând cu discursul lui Hruşciov
din 1956 cu ocazia destalinizării, Stalin şi stalinismul nu au fost niciodată cu
adevărat repudiate. Într-adevăr, în momentul publicării acestor memorii în
Anglia, se poate vorbi chiar de un oarecare trend de reabilitare a lui Stalin 163.
Susţinătorii de astăzi ai fostului dictator invocă industrializarea şi colectivizarea
ca realizări ale acestuia, victoria sovietică asupra naziştilor şi revenirea
economiei după război. Mulţi insistă pe faptul că, indiferent de câte crime s-au
comis şi câţi oameni au pierit pentru ca toate aceste lucruri să fie realizate, Stalin
a reprezentat o adevărată forţă pentru Rusia. Indiferent însă de realizări, prea
puţini dintre cei care au lucrat pentru şi au susţinut regimul sovietic sunt
dispuşi să-şi pună întrebarea: Cu ce costuri?
Poate cel mai important lucru pe care ni-l oferă aceste memorii este
perspectiva răului ca slujbă de zi cu zi. Pentru milioane de oameni Gulagul nu a
însemnat altceva decât un loc de muncă, o slujbă pe care trebuia s-o faci înainte
să apară ceva mai bun. Punând în lumină interacţiunile sale cu deţinuţii, gărzile
şi alţi membri ai personalului din lagăr, Mociulski încearcă să ne facă să
acceptăm că nu toţi şefii din Gulag au fost monştri. Mulţi dintre ei nu erau
altceva decât cetăţeni obişnuiţi care îşi făceau treaba.
Acest volum de memorii reprezintă povestea vieţii unui om, un membru al
Partidului Comunist şi inginer, a cărui voce este unică în literatura despre
Gulag. În calitate de traducător, în timp ce eram aplecată deasupra textului, m-
am întrebat de ce anume a simţit Mociulski nevoia să-l scrie şi cum de l-a
încurajat familia lui să-l publice. De asemenea, m-am gândit deseori la
memoriile Nadejdei Mandelştam. Motivul pentru care ea a vrut să scrie e foarte
clar: a scris din dragoste pentru soţul ei şi, în acelaşi timp, din dorinţa de a-i
conserva poemele. Mociulski susţine că a vrut să arate ce făceau acele milioane
de angajaţi civili în Gulag, dar de ce a vrut asta nu spune. Din cauză că este
vorba de povestea a milioane de cetăţeni sovietici care au fost forţaţi să participe
la crimele guvernului? Din cauză că aceste vieţi se reflectă în nişte poveşti
complicate, cu teamă şi compromisuri? Sau pur şi simplu din dorinţa de a ne
arăta că, inclusiv într-un sistem diabolic, se pot găsi oameni care încearcă să facă
tot ce e mai bine?
Mociulski nu ne ajută să putem da un răspuns la aceste întrebări. Până la
urmă, tot ce ne oferă memoriile lui este posibilitatea de a medita încă o dată
asupra acestei enorme tragedii umane. Valoarea acestui document, care ne pune
la dispoziţie impresiile personale ale unui om, constă în posibilitatea pe care ne-
o oferă de a arunca o privire mai de aproape în lumea NKVD. De asemenea, ne
dă prilejul de a înţelege gândurile unui om care a rămas toată viaţa membru al
Partidului Comunist. Care nu a abandonat niciodată visul neîmplinit al
întemeierii unei societăţi comuniste. Câte fapte diabolice ne-ar putea ascunde sau
încearcă să justifice sau câte acte de bunătate şi caritate ar fi putut face în realitate
nu vom putea şti sigur niciodată.

ANEXA I
PRETEXTE PENTRU ARESTĂRI ÎN TIMPUL LUI LENIN ŞI
STALIN (DIN JACQUES ROSSI, THE GULAG HANDBOOK)

Etichete folosite de guvernul URSS ca pretext pentru arestări şi condamnări la moarte în timpul
lui Lenin şi Stalin:
1917-1918
Speculanţi (sau profitori), contrarevoluţionari
În timpul primelor arestări în masă ale meşevicilor şi socialist-revoluţionarilor, în contextul
în care bolşevicii încercau să expulzeze aceste partide din noile consilii
Iulie 1918
Socialist-revoluţionari de stânga (ţinta unui val represiv iniţiat de bolşevici)
Vara lui 1918
Albgardist (ca urmare a declaraţiei de „război” făcută de „Teroarea Roşie împotriva
Forţelor Gărzii Albe”)
1918-1922
Politici (prizonieri politici)
„Elemente retrograde”
 Evlavioşi (oameni care protestau împotriva „mutării relicvelor sfinte” sau împotriva
confiscării obiectelor de cult religios)
Sabotori (ţărani care se opuneau campaniei de confiscare a grânelor)
1919-1921
Sabotori
Duşmani ai republicii
1921
Rebeli sau marinari din Krondstadt
Albgardişti
1919-1922
Sabotori
Chiaburi (ţărani care se opuneau confiscării grânelor de către stat)
Preoţi
Credincioşi (oameni care mergeau la biserică, inclusiv patriarhul Tihon)
Vara lui 1922
Menşevici şi socialist-revoluţionari (arestaţi în legătură cu procesele intentate liderilor lor)
1923-1929
Hoarda de Aur
1922-1931
Membri ai trupelor de gherilă din Asia Centrală
1925
Troţkişti
1925-1928
Nepmani (oameni de afaceri cărora li se permisese să facă afaceri în perioada cât fusese
valabilă NEP, Noua Politică Economică)
Speculanţi (oameni care munceau să câştige bani din afaceri)
1927-1928
Troţkişti
Bolşevici care vorbeau deschis în timpul şedinţelor de partid
Foşti anarhişti (intelighenţia rusă)
Sabotori sau „duşmani cu rigla în mână”
1929
Mongoli iakut şi buriat (care se răsculaseră împotriva ocupaţiei bolşevice)
Speculanţi de argint (categorie în care intra oricine era găsit având asupra lui monede de
argint cu o valoare mai mare de trei ruble, în contextul unui val de opoziţii stârnit de banii
de hârtie sovietici)
1929-1932
Chiaburi (ţărani înstăriţi)
1930
Skrabî (profesori care se împotriveau introducerii în şcoli a metodei „educaţiei în şi prin
colectiv”)
1930-1931
Cazaci (după ce aceştia se răsculaseră împotriva preluării puterii de către bolşevici)
1932
Jefuitori ai proprietăţii sovietice
1933-1934
Persoane fără paşaport
1934-1935
Troţkişti
Duşmani ai poporului
Asasinii lui Kirov
1935-1936
Membri ai Comsomolului (membri ai Uniunii Tineretului Comunist, care exprimaseră
opinii diferite de cele ale conducerii comuniste)
Munteni caucazieni (care se revoltaseră împotriva rusificării şi sovietizării teritoriilor lor)
Femei care făceau avort
1936-1939
Marea Epurare
1939
Polonezi, bieloruşi şi oameni de alte naţionalităţi din partea de est a Poloniei, anexată forţat
de URSS în urma pactului cu naziştii
Primăvara lui 1940
Soldaţi
Trădători ai patriei
Iulie 1940
Baroni
Baroni baltici sau cetăţeni din ţările baltice care se împotriveau anexării de către Rusia
August 1940
Români capturaţi în Moldova şi nordul Bucovinei (anexată de URSS), etichetaţi drept
„antisovietici”
Toţi cei care aveau relaţii cu persoanele numite mai sus. Dacă cineva trebuia să fie arestat
şi nu era de găsit, întreaga lui familie era prinsă şi trimisă în Gulag
Iunie 1941
Defetişti
Cei care răspândeau zvonuri
Agenţi ai lui Hitler
Toamna lui 1941
Orice cetăţean sovietic, civil sau soldat, care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se
aflase pentru o vreme într-un teritoriu ocupat de inamic era considerat suspect
1940-1942
Chiulangii
Chiulangii din fabrici
 Cei care încălcau disciplina muncii
1942-1947
Trădători ai patriei
Bandiţi, adică ucraineni, lituanieni şi alţi partizani care luptaseră în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial împotriva ocupaţiei sovietice sau germane; de asemenea, se referă la cei
care luptaseră numai împotriva germanilor, dar nu în detaşamentele comandante de la
Moscova
1943
Dezertori
1944-1945
În momentul eliberării de către Armata Roşie a Poloniei, ţărilor baltice şi a părţii de est a
României, a avut loc un val de arestări în masă; de asemenea, au fost arestaţi şi partizani,
condamnaţi ca bandiţi
1944-1946
Criminali de război din rândurile prizonierilor germani, japonezi şi de alte naţionalităţi
Trădători ai patriei, care erau cetăţeni sovietici eliberaţi de către Aliaţi din lagărele
germane şi înapoiaţi URSS
Străini sau cetăţeni din ţările din Europa eliberate de Armata Roşie, inclusiv albgardişti
1945-1946
Samurai (japonezi)
Criminali de război din Japonia
Emigranţi albgardişti şi străini din partea de nord a Chinei, pe care Armata Roşie a pus-o
sub ocupaţie după capitularea Japoniei
1947
Ukazniki sau persoane care erau arestate sub incidenţa unui anumit decret guvernamental
„Cele patru cincimi”, etichetă rezultată în urma decretului din 4 iunie 1947, care se referea
la „furtul de la stat şi jefuirea proprietăţii publice”
Jefuitori
1947-1949
Victime ale „celui de-al doilea val de epurări”
„Recidivist”, persoană care era condamnată pentru a doua oară la închisoare sau exil sub o
acuzaţie fabricată, de obicei aceeaşi care îi adusese şi prima condamnare
Mendeliţi, numiţi aşa după numele geneticianului austriac Gregor Mendel; această etichetă
li se aplica acelora care optau pentru teoriile lui Mendel împotriva „teoriilor” geneticianului
sovietic Lîsenko
Cosmopoliţi sau adepţi ai culturii occidentale, în majoritate evrei
„Marionete” sau oameni care nu făceau altceva decât să se lase manipulaţi de cultura
burgheză occidentală
1948-februarie 1953
Cosmopoliţi şi „marionete”
Greci sau partizani comunişti, în încercarea de a da jos guvernul grec care scăpase de sub
controlul URSS
1952
Medici, medici evrei care se presupunea că fuseseră implicaţi în „complotul medicilor”;
numiţi şi „asasini în halate albe”

ANEXA II
ARTICOLUL 58 DIN CODUL PENAL AL RSFSR (1934)
(FRAGMENTE DINTR-O TRADUCERE DE HUGO S. CUNNINGHAM)

CRIME ÎMPOTRIVA STATULUI

I. CRIME ÎMPOTRIVA REVOLUŢIEI
58-1. Se consideră „contrarevoluţionară” orice acţiune menită să răstoarne, să submineze sau să
slăbească puterea sovietelor muncitorilor şi ţăranilor… şi a guvernelor URSS sau a republicilor
sovietice, sau a republicilor autonome, sau să submineze ori să slăbească securitatea externă a
URSS, sau principalele realizări economice, politice şi naţionale ale revoluţiei proletare. În
numele „solidarităţii internaţionale a muncitorilor”, vor fi, de asemenea, considerate ca fiind
„contrarevoluţionare” orice acte îndreptate împotriva altor „state proletare”, chiar dacă acestea
nu fac parte din URSS.

58-1a. Trădarea patriei, care constă în orice acţiune de care se face vinovat un cetăţean al URSS,
îndreptată împotriva puterii militare a URSS, suveranităţii naţionale sau care încalcă principiul
inviolabilităţii teritoriului ţării, cum ar fi spionajul, trădarea unor secrete militare sau de stat,
trecerea de partea inamicului, fuga (pe pământ sau pe calea aerului) în străinătate, va fi
pedepsită prin:
– pedeapsa capitală: executarea prin împuşcare şi confiscarea averii sau, în cazul existenţei
unor circumstanţe atenuante, zece ani de detenţie şi confiscarea averii [20 iulie 1934 (SU
nr.30, Art.173)].
58-1b. Trădarea înfăptuită de militari va fi pedepsită prin:
– executarea prin împuşcare şi confiscarea averii. [20 iulie 1934 (SU nr.30, Art.173)].
58-1c. În cazul în care un militar se face vinovat de fugă (pe pământ sau pe calea aerului) peste
hotare, rudele sale adulte care au ajutat, indiferent prin ce mijloace, la pregătirea sau înfăptuirea
actului de trădare sau care au avut cunoştinţă despre acest act de trădare şi nu au raportat
autorităţilor, vor fi pedepsite:
– cu închisoarea pe o perioadă cuprinsă între cinci şi zece ani şi confiscarea averii.
Celorlalţi membri de vârstă adultă ai familiei trădătorului, care locuiesc cu acesta sau sunt
dependenţi de acesta financiar în momentul comiterii actului de trădare, le va fi interzis să voteze
şi vor fi exilaţi în zonele izolate din Siberia pentru o perioadă de cinci ani [20 iulie 1934 (SU nr.30,
Art.173)].

58-1d. În cazul în care un militar se face vinovat de a nu fi raportat autorităţilor despre intenţiile
unui act de trădare vor fi pedepsiţi prin:
– privarea de libertate pentru o perioadă de zece ani.
Aceeaşi infracţiune în cazul unei persoane civile va fi pedepsită conform articolului 58-12
[20 iulie 1934 (SU nr.30, Art.173)].
58-2. Rebeliunea sau intervenţia armată în scopuri contrarevoluţionare pe teritoriul ţării,
atentatele la putere, fie centrală sau teritorială, în aceleaşi scopuri sau cu scopul de a separa un
teritoriu de URSS sau de orice republică ce face parte din Uniune sau de a viola orice pact pe
care URSS îl are cu o putere străină vor fi pedepsite prin:
– pedeapsa capitală: prin împuşcare sau proclamarea ca duşman al clasei proletare,
confiscarea averii şi privarea de drepturile cetăţeneşti, exil în afara graniţelor URSS, sau, în
cazul existenţei unor circumstanţe atenuante, cu privarea de libertate pentru o perioadă nu
mai mică de trei ani, confiscarea întregii averi sau a unei părţi din aceasta [6 iunie 1927
(SU nr.49, Art.330)].
58-3. Stabilirea de contacte cu un stat străin sau cu reprezentanţii unui stat străin „în scop
contrarevoluţionar” şi implicit ajutorul acordat, indiferent prin ce mijloace, unui stat străin care
se află în război cu URSS sau angajarea în luptă împotriva URSS va fi pedepsită prin:
– luarea unor măsuri de securitate socială, indicate la Articolul 58-2 al acestui cod [6 iunie
1927 (SU nr.49, Art.333)].

58-4. Ajutorul de orice fel dat acelei părţi a burgheziei internaţionale care, nerecunoscând
sistemul egalităţii în drepturi cu care comunismul inlocuieşte sistemul capitalist, încearcă să-l
răstoarne sau acelor grupuri ori organizaţii care, fiind în mod direct influenţate de burghezie, se
pretează la acţiuni ostile împotriva URSS, va fi pedepsit prin:
– privarea de libertate pentru o perioadă nu mai mică de trei ani, confiscarea întregii averi
sau a unei părţi din aceasta, cu precizarea că, în cazul în care se vor înregistra circumstanţe
agravante, se poate ajunge până la aplicarea măsurii supreme de apărare socială [6 iunie
1927 (SU nr.49, Art.330)].

58-5. Îndemnul unui stat străin sau al unor grupuri sociale [din acel stat pe calea relaţiilor cu
reprezentanţii acelui stat sau a grupurilor sociale], pe calea folosirii unor documente false sau prin
alte mijloace prin care se declară război, [sau] de intervenţia pe cale militară în afacerile
[interne ale] Uniunii RSS, [ori organizarea] de acţiuni ostile, în particular: blocadă, jefuirea
proprietăţii de stat a Uniunii RSS sau a republicilor din Uniune, ruperea relaţiilor diplomatice,
anularea tratatelor semnate cu URSS etc. se pedepseşte prin:
– măsurile de apărare socială indicate în art.58-2 al actualului cod. [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].
58-6. Spionajul, adică transmiterea, interceptarea sau strângerea de informaţii, care prezintă prin
conţinutul lor un secret, apărat special de către stat, şi transmiterea către un stat străin, organizaţii
contrarevoluţionare sau persoane particulare a acestor informaţii se va pedepsi cu:
– privarea de libertate pe o perioadă nu mai mică de trei ani, confiscarea averii sau a unei
părţi a acesteia; iar în cazurile în care activitatea de spionaj a produs prejudicii sau ar fi
putut produce prejudicii grave intereselor Uniunii RSS, pedeapsa va consta în măsura
supremă de apărare socială;
– condamnarea la moarte prin împuşcare sau declararea ca duşman al clasei proletare cu
retragerea cetăţeniei sovietice, prin urmare, retragerea cetăţeniei URSS şi izgonirea pentru
totdeauna dincolo de frontierele URSS şi confiscarea averii.
Transmiterea, interceptarea sau strângerea de informaţii economice, care prin conţinutul lor nu
constituie secret de stat, dar care nu pot fi divulgate în virtutea interdicţiei directe a legii sau a
dispoziţiei conducătorilor de instituţii şi întreprinderi, [transmitere] pentru recompensă sau
dezinteresat organizaţiilor sau persoanelor indicate mai sus, se pedepseşte prin privare de libertate
pe o perioadă de trei ani [6 iunie 1927 (SU nr.49, Art.330)].

58-7. Subminarea industriei de stat, a transportului, comerţului, circuitului monetar sau a

sistemului de credit, precum şi a cooperaţiei, comisă în scopuri contrarevoluţionare, folosirea
întreprinderilor şi instituţiilor de stat în aceleaşi scopuri sau încercarea de a împiedica
funcţionarea lor normală, în interesul foştilor proprietari sau al organizaţiilor capitaliste interesate
vor fi pedepsite prin:
– măsurile de apărare socială prevăzute de art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU
nr.49, Art.330)].
58-8. Comiterea unor acte de terorism îndreptate împotriva reprezentanţilor puterii sovietice sau a
fruntaşilor organizaţiilor revoluţionare ale muncitorilor şi ţăranilor sau participarea în realizarea
unor astfel de acte, chiar şi în cazul unor persoane care nu fac parte din organizaţii
contrarevoluţionare, vor fi pedepsite prin:
– măsuri de apărare socială, indicate în art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].

58-9. Distrugerea sau deteriorarea în scopuri contrarevoluţionare prin explozie, incendiere sau
alte metode a căilor ferate sau a altor căi sau mijloace de comunicare, a conductelor de apă, a
depozitelor sociale sau a altor construcţii ori a proprietăţii de stat sau obşteşti vor fi pedepsire prin:
– măsurile de apărare socială indicate în art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.333)].
58-10. Propaganda şi agitaţia care conţin chemări la răsturnarea, subminarea sau slăbirea puterii
sovietice sau la comiterea anumitor crime contrarevoluţionare (art.58-2 – 58-9 al prezentului
cod), precum şi difuzarea, elaborarea sau păstrarea literaturii cu acelaşi conţinut vor fi pedepsite
prin:
– privarea de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni. Aceleaşi acţiuni comise în
cadrul unor tulburări în masă sau prin exploatarea prejudecăţilor religioase sau naţionale ale
maselor, sau în condiţii de război, sau în localităţile declarate a fi în stare de război vor fi
pedepsite prin:
– măsurile de apărare socială indicate în art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU nr.49,
 Art.330)].

58-11. Orice fel de activitate organizatorică ce are drept scop pregătirea sau comiterea crimelor
prevăzute la acest capitol, precum şi participarea în organizaţia constituită pentru pregătirea sau
comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute la acest capitol va fi pedepsită prin:
– măsurile de apărare socială indicate în art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].
58-12. Nedenunţarea unei crime împotriva revoluţiei care s-a comis sau care era pe cale de a fi
comisă şi despre care se ştia cu certitudine va fi pedepsită prin:
– privarea de libertate pe un termen de nu mai puţin de şase luni [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].

58- 13. Participarea activă sau lupta activă dusă împotriva clasei proletare şi a mişcării
revoluţionare, desfăşurate în cadrul [exercitării] unei funcţii publice sau de agent secret în timpul
orânduirii ţariste sau în cadrul guvernelor contrarevoluţionare din perioada Războiului Civil vor fi
pedepsite prin:
– măsurile de apărare socială indicate în art.58-2 al prezentului cod [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].

58-14. Sabotajul contrarevoluţionar, adică neîndeplinirea conştientă de către cineva a anumitor

obligaţiuni sau executarea lor intenţionat într-un mod neglijent cu scopul declarat de slăbire a
puterii guvernamentale şi a activităţii aparatului de stat va fi pedepsită prin:
– privarea de libertate pentru o perioadă nu mai mică de un an, confiscarea întregii averi sau a
unei părţi din aceasta, cu precizarea că, în cazul în care se vor înregistra circumstanţe agravante,
se poate ajunge până la aplicarea măsurii supreme de apărare socială [6 iunie 1927 (SU nr.49,
Art.330)].

ANEXA III
GLOSAR

Aparatcik – funcţionar al Partidului Comunist în guvernul sovietic

Secţia cadre – departamentul de personal
CC PCUS – Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
CEKA/Cekist – Numele oficial al poliţiei secrete sovietice, din 1917 până în 1922
Angajat civil în Gulag – persoană angajată într-unul din lagărele din Gulag sau oricine nu era
deţinut
Colectivizare – Planul lui Stalin de a desfiinţa micile proprietăţi ţărăneşti şi de a-i obliga pe ţărani
să se înscrie în colhozuri (gospodării agricole colective)
58-işti – deţinuţii politici, numiţi aşa pentru că erau condamnaţi sub incidenţa Articolului 58 din
Codul Penal al URSS, primind eticheta de „contrarevoluţionari”
PPC – Primul plan cincinal, 1928-1932
Marele Război pentru Apărarea Patriei – numele rusesc pentru cel de-al Doilea Război
Mondial
Marea Epurare – Campania lui Stalin de represiune şi teroare din 1937-1938, în timpul căreia au
pierit, potrivit lui Robert Conquest, 11 milioane de oameni
GULAG – Direcţia Generală a Lagărelor, condusă de NKVD
ITL – Lagăr de reeducare prin muncă
RSSA Komi – Republica Sovietică Socialistă Autonomă Komi, o regiune din nordul Rusiei, situată
la vest de Munţii Ural
Comsomol – Uniunea Tineretului Comunist
Culac – literal „pumn” în limba rusă, nume peiorativ pentru ţăranii care aveau suficiente
posibilităţi încât să poată angaja măcar o persoană să-i ajute să lucreze pământul
Pactul Ribbentrop-Molotov 1939 – Numit şi Pactul germano-sovietic, a fost un pact de
neagresiune semnat de Hitler şi Stalin în 1939, în care cele două ţări se angajau să rămână
neutre în cazul în care o a treia ţară le-ar fi atacat
MVD – Ministerul Afacerilor Interne sau poliţia secretă, 1946-1954
NKVD – Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne
Normă – volumul de muncă pe care o persoană era nevoită să-l depună zilnic, săptămânal, lunar
şi anual, stabilit de Agenţia de planificare a statului
Opercekotdel – cunoscut şi sub denumirea de Sectorul 3 era principalul sector administrativ care
monitoriza activitatea plutoanelor de securitate şi pe cea a ofiţerilor VOHR, care lucrau în
diverse unităţi şi sectoare ale Gulagului
PeciorLag – lagăr de muncă silnică din RSSA Komi, în nordul Rusiei, situat pe fluviul Peciora
Pernaşor – numele primei unităţi de deţinuţi pe care o conduce Mociulski
Politotdel – Secţie politică. Fiecare administraţie generală a unui lagăr îşi avea propria secţie
politică; aceasta supraveghea întreaga activitate din lagăr, cu excepţia plutonului de
securitate, din partea Partidului Comunist
RSFSR – Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
Selector – un fel de walkie-talkie folosit ca mijloc de comunicare în Gulag
Troică – comisie întrunită pentru a judeca în regim de urgenţă persoanele care urmau să fie
trimise în Gulag; de obicei includea un membru din NKVD, un reprezentant al sistemului
judiciar şi unul al Partidului Comunist
Tufta – înşelăciune care consta în falsificarea numărului de ore de muncă (reprezentau norma)
depuse
Unitate de deţinuţi – cea mai mică formă de organizare a muncii din Gulag, care putea fi
compusă din câţiva deţinuţi până la câteva mii, în funcţie de lagăr
Urkan – infractor de profesie din Gulag
Gărzile VOHR – gărzi înarmate care asigurau paza în Gulag
Zek – deţinut, vine de la abrevierea rusească z/k a cuvântului zakliucionnîi (prizonier)
Zona – denumirea colocvială a lagărelor din Gulag

MULŢUMIRI

Aş dori să-mi exprim recunoştinţa profundă pe care le-o port tuturor acelora
care m-au ajutat în timpul traducerii şi adnotării acestei cărţi. Am fost incredibil
de norocoasă s-o am pe Nancy Toff ca redactor. Ea a făcut ca munca la această
carte, altfel lungă şi anevoioasă, să devină o plăcere. De asemenea, Sonia Tycko
de la Oxford s-a dovedit o asistentă neobosită şi îngăduitoare. Îi sunt
recunoscătoare lui Feodor Mociulski pentru că mi-a încredinţat manuscrisul
împreună cu fotografiile, familiei Mociulski de la Moscova pentru sprijinul şi
ajutorul acordat şi, de asemenea, lui Vitali Kozîrev pentru ajutorul lui nepreţuit.
Mulţumiri îi datorez şi lui Mark Kramer, pentru generozitatea, sprijinul acordat
şi prietenia lui. Universitatea Princeton a sprijin acest proiect în multe feluri, în
special cei de la Departamentul de Sociologie şi Programul pentru Rusia şi
Studii Eurasiatice. Vreau să-i mulţumesc Pamelei Hersh pentru suportul ei
necondiţionat, lui David Bellos, lui Antonie Kahn de la Colegiul Mathey de la
Princeton, precum şi lui Serghei Ukaşin, Michael Wachtel, Steve Kotkin,
Viviana Zelizer, Paul Starr, Alejandro Portes, Patricia Fernandez-Kelly, Doug
Massey, Susan Fiske, Jan Gross, Louise Grafton, Tony Grafton, Michael
Gordin, Daria Solodkaia, şi, bineînţeles, minunaţilor mei studenţi de la
Princeton, care au reflectat împreună cu mine asupra acestui proiect şi au
prezentat numeroase puncte de vedere. Îi sunt foarte recunoscătoare Ninei Gorki
Shapiro, al cărei ajutor a fost indispensabil în ghidarea mea către surse, cărţi,
prin sfaturile preţioase pe care mi le-a dat şi ajutorul acordat în soluţionarea unor
probleme de traducere.
Jay Edison, Larry Parsons şi Miguel Centeno au transpus vechile fotografii în
copiile de calitate care au fost inserate în carte. Xenia Rodionova s-a arătat de
fiecare dată bucuroasă să mă ajute cu unele dificultăţi regăsite în textul în limba
rusă. Mai mulţi oameni au contribuit ca introducerea să arate atât de bine şi mă
gândesc în special la cei trei anonimi de la Oxford care au revizuit textul şi au
făcut pe marginea lui comentarii extrem de utile. Lynne Viola, Stephen F.
Cohen, Paul R. Gregory, John Major, Dorothy Sue Cobble şi Shelley Kiernan
şi-au adus contribuţia nepreţuită şi m-au ajutat cu introducerea şi postfaţa.
Douglas Greenberg şi Institutul Fundaţiei USC Shoah mi-au fost de un real
ajutor, la fel şi profesorii şi întregul personal de la Institutul pentru Studii
Iberice de la Universitatea din Salamanca, Spania. John W. Right m-a încurajat
şi m-a asistat la începutul acestui proiect. Colegii şi prietenii mi-au acordat în
mod constant ajutorul lor, oferindu-mi numeroase sugestii, pentru care le sunt
recunoscătoare: Bill Taubman, Vlad Zubok, Jay Lyle, Louis Hutchins, Alan
Barenberg, Jeffrey Hass, David Brandenberger, Blair Ruble şi Institutul Kenan
pentru studii de limbă rusă, Sally Paxton, Murray Feshbach, Amy Green, Stene
Aron, părintele Tim Scully, Jan Vanous, Chuck Movit, Jenny Hartshorne şi, în
sfârşit, trebuie să îi mulţumesc lui Arsenii Roghinski şi Asociaţiei „Memorial”
de la Moscova, pentru munca minunată pe care o fac.
În final, datorez mulţumiri minunatei mele familii, lui Jack, Pat şi Addie
Kaple, Esther Kaple, Kim şi Rick Stuck, Dawn Roebuck, Julia şi Bob Hare.
Profunde mulţumiri soţului meu, Miguel Angen Centeno, pentru sprijinul
neobosit şi pentru dragostea lui, şi copiilor mei, Alex şi Maya, care au fost
nevoiţi să suporte mult prea multe discuţii despre Gulag.

POSTFAŢĂ

La împlinirea a 10 ani de la transmiterea primului episod din documentarul

Memorialul durerii realizat de Lucia Hossu Longin, marele cineast Lucian
Pintilie, felicitând iniţiativa, scria:
„Noi românii am stat aproape o jumătate de veac la adăpostul unei imagini
mincinoase şi convenabile, o imagine-impostură, o dulce imagine mioritică din
care am muls toate beneficiile posibile. Care este acea imagine-impostură, matcă
proteguitoare a bunei noastre conştiinţe? Românul e blând, n-a opus nicio
rezistenţă sălbaticei agresiuni comuniste, nu e în firea lui să răspundă la violenţă
prin violenţă… Meritul uriaş a Memorialului durerii este că a demascat… o
minciună istorică monstruoasă, la care am participat, mai mult sau mai puţin,
cu toţii.”
Un altfel de memorial ne propune Feodor Mociulski, care în amintirile sale
relatează, cu detaşare şi oarecum edulcorant, despre experienţa sa de brigadier şi
şef de punct de lucru în mai multe lagăre din Gulag. Slujitor credincios al
regimului sovietic, dovadă fiind cariera sa fulminantă în eşichierul politic
comunist, Mociulski concentrându-se în special asupra CV-ului său, conturează,
estompând culorile şi evitând amănuntele, viaţa cotidiană a deţinuţilor din iadul
lagărelor sovietice. Toată povestea este îmbrăcată în mantia patriotismului, căci
ţara, în acest timp, era ameninţată şi apoi cotropită de hitlerişti, acţiune
cunoscută în istorie sub numele de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Sub
masca obiectivităţii relatării, Mociulski adoptă un ton neutru şi constructiv, iar
pentru a ne abate de la adevăr, minimalizează esenţialul, apelând la amănunte
nesemnificative în locul celor esenţiale, la evenimente istorice de fundal sau la
fapte care nu au nicio legătură cu tema principală a relatării sale. Şi totuşi, nu de
puţine ori, în istorisirea experienţei sale, apar răzleţe acte de cruzime şi
răvăşitoare barbarii comise de instrumentele regimului sovietic asupra unor
oameni, de cele mai multe ori, nevinovaţi. Pentru a se pune la adăpost, autorul,
prevalându-se de atuul că memoria este selectivă, descrie numai ceea ce serveşte
interesului său, insistând, în anumite cazuri, asupra unor fapte care nu pot fi
probate istoric. Îşi conturează astfel o imagine de actor rezonabil al regimului
sovietic, mistificând, în mod intenţionat, realitatea dură a Gulagului. Căci nu
trebuie mult să căutăm în memorialistica celor care au îndurat rigorile lagărelor
sovietice, pentru a vedea că relatarea lui Mociulski este, de multe ori, departe de
adevărul crud. În acelaşi timp, nu este mai puţin adevărat că autorul nefiind zek
(deţinut), ci angajat al Gulagului, are o cu totul altă viziune asupra mediului
oribil din lagăr. Astfel, descrierea construirii de către deţinuţi a locuinţei în care
avea să stea, o dată instalat la conducerea unui lagăr din complexul de la
PeciorLag, este cu totul altceva decât ceea ce îşi aminteşte John Noble,
supravieţuitor al Gulagului. Despre perioada petrecută într-un astfel de loc acesta
ne spune că: „Atunci când vecinul de pat, un ţăran rus mătăhălos, mirosind a
mahorcă, tutun fabricat din rădăcinile plantei de mahorcă, se punea şi el în pat,
umerii ni se atingeau. Mai târziu, când au sosit şi alţi deţinuţi, nu-mi mai
rămăsese loc să dorm decât pe o parte, lipit de vecin… Era o junglă umană, urât
mirositoare, foarte aglomerată. Toată lumea, inclusiv gărzile, scuipa pe jos…
Nu existau toalete în barăci, numai una singură afară, la aproape 150 de metri”.
Deviind discursul spre sarcina istorică a realizării planului cincinal, în urma
căruia cei care îl atingeau sau îl depăşeau primeau hrană mai bună, sau despre
modul democratic din lagăr în care zekii îşi puteau alege şefii şi chiar bucătarii,
Mociulski dă culoare sau, mai grav, caricaturizează viaţa din aceste tabere de
pedeapsă, în care traiul era asemănător cu cel din lagărele de exterminare naziste.
Povestea devine tot mai puţin credibilă atunci când autorul ne vorbeşte despre
măsurile paşnice pe care le-a luat în anumite puncte de lucru, în urma cărora a
convins deţinuţii recalcitranţi să iasă la muncă şi chiar să-şi depăşească norma.
Deşi Mociulski se fereşte să numească pedepsele aplicate deţinuţilor de gardieni,
unele amintind de evul mediu, totuşi, câteodată, realitatea este mai puternică şi
acestea sunt creionate fugar în memoriile sale. Schiţate fiind, autorul nu insistă
şi, retrăgându-se în cochilia povestitorului, revine la discursul anterior. Scopul
este simplu. Prin acest demers, contrar părerii unanim încetăţenite că şefii din
lagăr au fost nişte monştri, el vrea să ne prezinte aceste instrumente ale
regimului stalinist drept „nişte cetăţeni obişnuiţi care îşi făceau pur şi simplu
treaba”. Evidenţiind latura distorsionantă a realităţii, care caracterizează aceste
memorii şi altele de acest tip, ne întrebăm în ce ar consta utilitatea lor pentru
istoricul actual sau pentru cetăţeanul de rând, care nu a apucat acele vremi
cumplite. Şi ajungem la concluzia că aceste istorii trăite, chiar dacă sunt
prezentate subiectiv, vin să întregească viziunea atotcuprinzătoare de cunoaştere
şi înţelegere a trecutului.
Deşi tonul autorului este simplu şi direct, fără emoţii şi păreri de rău, din
povestea sa se desprinde bucuria de a fi fost slujitor al regimului comunist-
stalinist, de a-şi fi făcut datoria, chiar dacă evoluţia personală s-a clădit pe
nefericirea a milioane de oameni. Excursul său, de la esenţa cruzimii şi
inutilităţii regimului Gulagului, se transformă într-un discurs închinat lucrului
bine făcut care nu ţine cont de realitate şi de oameni. Atâta timp cât obiectivul a
fost atins, nu mai contează mijloacele, căci scopul se supune acestora. Chiar
dacă, în final, formulează nişte întrebări cărora le răspunde de cele mai multe ori
retoric, Mociulski se vede obligat de conştiinţa sa de fost comunist devotat să
conchidă: „personal n-am putut găsi nici până astăzi un răspuns convingător la
aceste întrebări”.
 Poate tocmai de aceea noua apariţie sub egida Editurii Corint, printre puţinele
opere de acest gen din peisajul istoric românesc, trebuie citită şi trebuie să
reflectăm asupra ei. Deşi pare că trecutul nu se repetă, istoria ne îndeamnă că e
bine să învăţăm din experienţa altora, indiferent cum a fost ea. Şi acest lucru nu
trebuie uitat.

Prof. dr. Doru Dumitrescu

 Notes

[←1]
Cu alte cuvinte, Mociulski avea două slujbe: aceea de brigadier şi pe aceea de şef al unei
unităţi de deţinuţi.

[←2]
NKVD fiind instituţia care se ocupa de Gulag, vom face adesea referire la NKVD.

[←3]
Şi totuşi, cercetări mai recente arată că o mare parte a acestei forţe de muncă era
neproductivă, pe termen lung generând chiar pierderi. Conducerea sovietică era însă
tentată, având la dispoziţie gratis această mână de lucru, să înceapă tot felul de proiecte
inutile (pe care adesea le şi abandona). Vezi Paul R. Gregory şi Valery Lazarev, editori,
The Economics of Forced Labor (Standford, Calif., Hoover Institution Press, 2003), în
special textul lui Oleg Khlevniuk, „The Economy of the OGPU, NKVD, and MVD of the
URSS, 1930-1953”, pp.43-66.

[←4]
Din nefericire, niciuna dintre agenţii n-a ţinut „un registru” al victimelor. Arhivele au
mai făcut puţină lumină asupra acestor lucruri, oferind date care însă sunt adesea
incomplete sau se referă numai la anumiţi ani. Mulţi cercetători au încercat să rezolve
această problemă. Pentru o discuţie şi note de subsol despre dificultăţile întâmpinate atunci
când se încearcă numărarea victimelor, vezi Getty, Rittersporn şi Zemskov, „Victims of the
Soviet Penal Sy stem”, pp.1 020-1 025. Paul Gregory estimează 20 de milioane de victime,
în Terror by Quota: State Security from Lenin to Stalin (New Haven, Conn., Yale University
Press, 2009), p.279; iar Anne Applebaum 28,7 milioane, în Gulag: A History (New York,
Doubleday , 2003), p.582.

[←5]
Cifra de 7 milioane a fost propusă de Anton Antonov-Ovseenko, citat în Getty,
Rittersporn şi Zemskov, „Victims of the Soviet Penal Sy stem”, p.1 022; cifra de 2,7
milioane îi aparţine lui Applebaum, Gulag: A History, p.583; cea de 1,1 milioane poate fi
găsită în Binner, Bonwetsch şi Junge, Massenmord und Lagerhof şi Werth, La terreur et le
desarroi. Vezi, de asemenea, şi Ellman, „Soviet Repression Statistics”, pp.1 151-1 172.

[←6]
Multe volume de memorii sau alte asemenea relatări menţionează acest lucru. Nicolas
 Werth a descoperit dovezi în arhive care se referă la câteva trenuri pline cu deţinuţi ce
soseau fără niciun fel de documente. Când aceşti deţinuţi piereau pe drum, numele lor nu
era trecut nicăieri. Nicolas Werth, Cannibal Island: Death in a Siberian Gulag (Princeton,
N.J., Princeton University Press), 2007.

[←7]
După cum observă Galina Ivanova, guvernul sovietic acţiona nu pe baza legii, ci pe baza
„instrucţiunilor secrete, a clarificărilor, completărilor şi comentariilor care veneau de la
organisme ce nu aveau absolut niciun drept legal”. Numai un număr restrâns de persoane
(cei care lucrau în justiţie, anchetatorii, angajaţii NKVD şi şefii partidului) cunoşteau
aceste mecanisme. Ivanova, Labor Camp Socialism, p.48.

[←8]
De exemplu, Walter Duranty, corespondentul New York Times la Moscova în anii 1930,
n-a putut sau n-a vrut să raporteze despre amploarea foametei din Ucraina între 1932-1933
(în timpul căreia au murit milioane de oameni), deşi nu există niciun dubiu că avea
cunoştinţă de ceea ce se întâmpla şi chiar că văzuse cu ochii lui cum stăteau lucrurile. Vezi
S.J. Tay lor, Stalin’s Apologist: Walter Duranty: The New York Times’s Man in Moscow
(Oxford şi New York, Oxford University Press, 1990).

[←9]
Asta nu înseamnă însă că nu a apărut nicio carte pe acest subiect. În 1968, Robert
Conquest a publicat The Great Terror, urmată de The Gulag Archipelago a lui Solzhenitsy n,
în 1973. Ambele volume acuzau secretomania din URSS, provocând mare senzaţie atât în
Rusia, cât şi în Occident.

[←10]
Un efort considerabil de înţelegere a URSS din surse externe l-a reprezentat proiectul
Soviet Interview Project, în cadrul căruia au fost intervievaţi mai mulţi emigranţi sovietici
în anii 1980. Vezi James R. Millar (editor), Politics, Work and Daily Life in the URSS : A
Survey of Former Soviet Citizens (Cambridge, Cambridge University Press, 1987).

[←11]
A fost iniţiativa lui Stalin să trimită cel puţin 10 000 de cetăţeni sovietici în China în anii
1950, pentru a ajuta Partidul Comunist Chinez să construiască socialismul. Am arătat deja,
în cercetările mele anterioare, cum înţelegeau chinezii să profite de experienţa sovietică.
Vezi Deborah Kaple, Dream of a Red Factory: The Legacy of High Stalinism in China (New
York, Oxford University Press, 1993).

[←12]
 Mociulski a murit la 25 noiembrie 1999.

[←13]
Bolşevicii făceau distincţie între clasele acceptabile, proletariatul, care includea
muncitorii, soldaţii şi ţăranii, şi cele inacceptabile, burghezia. În această din urmă clasă
socială intrau oamenii de afaceri, proprietarii de pământ, negustorii şi intelectualii, toţi
aceştia fiind consideraţi duşmani ai puterii sovietice, sau „contrarevoluţionari”. Etichetarea
oamenilor în funcţie de clasa de care aparţineau s-a dovedit a fi foarte folositoare, pentru
că revoluţionarii şi-au dat seama că puteau pune o astfel de etichetă pe un grup întreg de
oameni şi apoi să-i acuze că sunt antisovietici şi să-i poată astfel elimina uşor, fie luându-le
viaţa, fie aruncându-i în închisori (sau, mai târziu, trimiţându-i în Gulag). Aceştia purtau
eticheta de „persoane recalcitrante”. Pentru o listă a etichetelor care duceau la arestări în
masă, vezi Anexa I.

[←14]
Solzhenitsy n, The Gulag Archipelago, vol.II, p.21. RSFSR se mai referă, de asemenea, şi
la Republica Rusă sau la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă.

[←15]
Unul dintre principalele obiective ale lui Stalin în cadrul planului cincinal (1928-1932)
era legat de colectivizarea agriculturii şi de industrializarea ţării. În 1928, Stalin anunţa că
ţăranii urmau să „plătească un tribut” pentru industrializare, un program care se rezuma
practic la lichidarea clasei ţărăneşti. Cea mai bună descriere a acestei tragedii iniţiate de
stat este excelenta lucrare a lui Viola Ly nne, The Unknown Gulag: The Lost World of
Stalin’s Special Settlements (New York, Oxford University Press, 2007). Colectivizarea a
fost atât de importantă, încât mulţi membri ai Politbiuro au luat ei înşişi parte la confiscarea
cerealelor. Vezi Simon Sebag Montefiore, Court of the Red Tsar (New York, Knopf, 2004)
pentru o descriere fascinantă a vieţii celor mai importanţi conducători sovietici.

[←16]
Mociulski nu explică cum anume a reuşit tatăl său să scape de soarta care părea a-i fi
pecetluită, dar există multe mărturii ale unor oameni care au reuşit să scape de arest prin
fugă. Există, de asemenea, şi posibilitatea ca tatăl lui să-şi fi „câştigat” salvarea prin
anumite acţiuni pe care Mociulski poate nu le-a ştiut niciodată sau le-a ştiut şi a omis să le
menţioneze.

[←17]
Cercetătorii au discutat îndelung dacă adevărata intenţie a lui Stalin a fost să se
folosească de Gulag ca de o unealtă politică, socotindu-l un loc în care să-i înfunde,
deopotrivă, pe duşmanii reali sau imaginari ai puterii sovietice şi nimic mai mult, sau îl
 vedea ca pe un alt sector al economiei sovietice. Vezi Khlevniuk, „The Economy of the
OGPU, NKVD, and MVD of the USSR”.

[←18]
Mociulski se referea la el însuşi ca fiind civil, sau volnonaiomnîi, detaşându-se de restul
personalului NKVD de la conducerea lagărului. Aceşti civili lucrau pentru NKVD, dar se
considerau angajaţi temporar faţă de angajaţii NKVD de carieră din Gulag. Într-un
interviu din 1992, Mociulski explică faptul că, în lumina ameninţării cu invazia de către
germani din 1940, Comitetul Central al PCUS a decis că URSS trebuia să crească numărul
membrilor de partid prezenţi în lagărele din Gulag, pentru a ajuta la conducerea lor.
Interviu nepublicat, din 3 mai 1993, Moscova.

[←19]
În ziua morţii lui Stalin, Beria a propus eficientizarea activităţii poliţiei secrete şi
preluarea deţinuţilor din taberele de muncă din Gulag de către alte ministere. Vezi Amy
Knight, Beria: Stalin’s first Lieutenant (Princeton, NJ, Princeton University Press, 1993),
pp.183-184.

[←20]
Vezi Anexa II pentru faimosul Articol 58 din Codul Penal al RSFSR.

[←21]
NKVD URSS sau Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS era principala
organizaţie a poliţiei secrete a URSS. Prima organizaţie a poliţiei secrete a URSS fusese
întemeiată de Lenin, fiind cunoscută ca CEKA (Comisia Extraordinară), încă din 1917. Ca
urmare a diverselor restructurări, această organizaţie a fost cunoscută pe rând ca CEKA,
GPU, OGPU şi NKVD. În această carte ne vom referi la ea numai ca NKVD. Mai târziu
numele ei s-a schimbat în KGB şi apoi în FSB.

[←22]
Un culac, „pumn” în limba rusă, era numele pe care bolşevicii îl dădeau ţăranilor în
timpul odioasei campanii de colectivizare demarată de Stalin. Din momentul colectării
forţate a grânelor în 1928, aceştia au început să fie „deschiaburiţi”, ceea ce însemna că li s-
a confiscat pământul pentru a se forma gospodării agricole colective care urmau să fie
deţinute de stat. Ca urmare a deportărilor, execuţiilor şi foametei care a rezultat de aici,
Robert Conquest estimează că au murit în timpul acestui proces în jur de 14,5 milioane de
oameni. Vezi Robert Conquest, The Harvest of Sorrow: Soviet Collectivization and The
Terror-Famine (New York, Oxford University Press, 1987).

[←23]
 Norma de muncă era fixată de către autorităţi şi fiecare deţinut era obligat să o presteze
în fiecare zi, pentru a putea primi porţia de mâncare.

[←24]
„Zona” reprezenta complexul închisorii, iar „zek” este o abreviere în limba rusă a
cuvântului deţinut.

[←25]
Din 1928 până în 1991, legea sovietică cerea ca absolvenţii de colegiu să accepte o
repartiţie de doi sau trei ani pentru a-şi plăti astfel ţara pentru educaţia oferită. Katharine
Bliss Eaton, Daily Life in the Soviet Union (Westport, Conn., Greenwood, 2004).

[←26]
Nu reiese foarte clar dacă Mociulski înţelegea la acea dată faptul că poliţia secretă era
cea care administra de fapt sistemul de căi ferate al URSS. Pe 4 ianuarie 1940, în cadrul
NKVD, a fost înfiinţată Direcţia Generală a Lagărelor pentru Construcţia de Cale Ferată.
Vezi Oleg Khlevniuk, The History of the Gulag, trad. Vadim A. Staklo (New Haven, Conn. şi
Londra, Yale University Press, 2004), p.242.

[←27]
Bielorusia a fost integrată în URSS în 1919, devenind Republica Sovietică Socialistă
Bielorusă.

[←28]
Comsomolul sau Uniunea Tineretului Comunist era organizaţia de tineret a Partidului
Comunist sovietic. Vezi Ily a Zemstov, Encyclopedia of Soviet Life (New Brunswick, N.J.,
Transaction Publishers, 1991).

[←29]
Cunoscut ca GUŞOSDOR GULAG NKVD sau Direcţia Generală a Drumurilor.
Această organizaţie era responsabilă de construcţia tuturor drumurilor din URSS şi se baza
în multe dintre proiectele sale pe forţa de muncă reprezentată de deţinuţii din închisori şi cei
din Gulag.

[←30]
PCUS este Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

[←31]
Înseamnă că persoana respectivă este pregătită pentru o carieră în diplomaţie.
[←32]
Este vorba de acelaşi Iuri Andropov care, mai târziu, a devenit secretar general al
PCUS, din noiembrie 1982 până în februarie 1984.

[←33]
Acest grad i-a fost acordat de către KGB cu ocazia transferului la Comitetul Central al
PCUS.

[←34]
Aceasta este denumirea sovietică pentru cel de-al Doilea Război Mondial.

[←35]
Unitatea de deţinuţi era formată dintr-un grup de deţinuţi din Gulag (puteau fi şi câteva
sute) care trăiau şi munceau împreună sub supravegherea şefului de unitate.

[←36]
Civilii erau cei care aveau o slujbă într-unul din lagărele din Gulag. Erau numiţi aşa atât
cei care nu erau deţinuţi, cât şi foştii deţinuţi care după ispăşirea pedepsei rămăseseră să
lucreze mai departe în Gulag.

[←37]
Se referă la arestările şi la procesele publice din anii 1930, când mii de oameni au fost
trimişi în Gulag sau au fost pur şi simplu împuşcaţi.

[←38]
Nota lui Deborah Kaple: Mociulski continuă aici cu povestea familiei: „Am părăsit Minsk
pentru Moscova, unde tatăl meu avea prieteni. În 1917, tatăl meu absolvise Facultatea de
Filologie a Universităţii de Stat din Moscova, iar câţiva dintre foştii lui colegi încă mai
locuiau acolo. Timp de câţiva ani, tata a lucrat ca profesor de limba şi literatura rusă în mai
multe şcoli din Moscova. În 1946, îşi susţine teza de doctorat în ştiinţe filologice, după care
lucrează la Universitatea de Stat din Moscova, până la sfârşitul vieţii sale. Aici a predat un
curs despre literatura rusă din secolul al XIX-lea. Moare în 1973. În a doua jumătate a
anilor 1980, The Encyclopedia of Belorussian Literature and Art a fost publicată la Minsk, în
mai multe volume (1, 2, 3, 5), numele şi contribuţia sa fiind menţionate”.

[←39]
Această etică extrem de laxă a trimis în Gulag sute de oameni nevinovaţi.
[←40]
Se referă la primul lagăr de muncă din URSS, înfiinţat în 1923 pe locul unei foste
mănăstiri pe Insulele Soloveţk din Marea Albă. Sub Stalin avea să devină un lagăr de mare
notorietate. Vezi extraordinarul film documentar realizat de Marina Goldovskaia, Solovki
Power (1988).

[←41]
Acesta era un canal foarte lung, construit de prizonieri în anii 1930, care lega Marea
Albă de Marea Baltică. A fost primul mare proiect al lui Stalin realizat prin munca
deţinuţilor. Deşi părea impresionant, la final s-a dovedit prea puţin folositor, construcţia
fiind destul de şubredă. Mii de oameni au murit în timpul lucrărilor. Vezi Mikhail Morukhov,
„The White Sea-Baltic Canal”, în The Economics of Forced Labor: The Soviet Gulag, editată
de Paul Gregory şi Valery Lazarev (Standford, Calif., Hoover Institution Press, 2003).

[←42]
Comisariatele Poporului au devenit mai târziu ministere.

[←43]
Pactul Ribbentrop-Molotov (oficial Pactul de neagresiune dintre Germania şi Uniunea
Republicilor Soviete Socialiste) din 23 august 1939, includea protocoale secrete prin care
URSS primea părţi din Polonia, România, Finlanda şi ţările baltice. După ce a fost semnat
pactul, sovieticii „au eliberat” aceste ţări, incluzându-le în lagărul socialist. Richard Overy,
Russia’s War: A History of the Soviet War Effort, 1941-1945 (New York, Penguin, 1997).

[←44]
La 1 septembrie 1939, Germania a invadat Polonia.

[←45]
Semnat la data de 23 august 1939.

[←46]
După ce Germania a invadat Polonia, Armata Roşie a ocupat imediat acele teritorii din
Europa de Est care erau prevăzute în protocolul secret. NKVD a arestat sau a împuşcat mii
de oameni în timpul acestor manevre de ocupaţie, inclusiv 15 000 de ofiţeri polonezi,
îngropaţi apoi într-o groapă comună la Katy ń. Richard Overy, Russia’s War: A History of
the Soviet War Effort, 1941-1945 (New York, Penguin, 1997), pp.82-84; David Glantz şi
Jonathan House, When Titans Clashed: How the Red Army Stopped Hitler (Lawrence,
University Press of Kansas, 1995), p.17.
[←47]
Bazinul Doneţk, cunoscut şi ca Donbass, constituia principala sursă de cărbune a URSS.
Se află în Ucraina de astăzi. În regiunea Krivoi Rog, situată tot în Ucraina de astăzi, se afla
centrul industriei de oţel a URSS.

[←48]
Insecte care seamănă cu ţânţarii, dar mai mici.

[←49]
Autorul a folosit cuvântul Instanţiia, care desemnează cea mai înaltă autoritate.
Mociulski mi-a spus mai târziu că Instanţiia se referea la Comitetul Central al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice (CC al PCUS) şi la guvern.

[←50]
Cuvântul stroika, sau şantier de construcţie, era folosit ca eufemism pentru lagărele de
muncă silnică.

[←51]
Numele formal al lagărului era Severo-Peciorski ITL sau Lagărul nordic de reeducare
prin muncă Peciorski. Numele diferite erau pentru a menţine ficţiunea potrivit căreia
acelea erau de fapt şantiere de construcţie şi nu lagăre de muncă forţată. M.B. Smirnov
(editor), Sistema ispravitelno-trudovykh lagerei v SSSR 1923-1960 [Sistemul lagărelor de
reeducare prin muncă al URSS, 1923-1960](Moscova, Zvenia, 1998), pp.380 şi 387.

[←52]
Cu toate că în acel moment chiar exista o reală ameninţare de război, paranoia legată de
o posibilă „încercuire de către inamici” constituia de mult o temă a vieţii sovietice. Totul
începuse sub Lenin, în timpul Războiului Civil, dar ameninţarea încă mai era folosită ca
justificare pentru condiţiile dure de muncă din noile fabrici şi „depăşirile” aberante ale
planului de lucru care le erau impuse muncitorilor. O lucrare importantă pe acest subiect
este volumul lui Stephen Kotkin, Magnetic Mountain: Stalinism as a Civilization (Berkeley,
University of California Press, 1955), despre construirea Magnitogorsk.

[←53]
Mociulski foloseşte cuvântul karakteristika şi se referea la mai mult decât la simpla foaie
matricolă de la institut, fiind vorba de un dosar care includea şi remarci despre anturajul
studentului şi activitatea politică a acestuia, apartenenţa la organizaţiile studenţeşti sau
afilierea la PCUS.
[←54]
Secţia cadre era cea care se ocupa de evidenţa personalului.

[←55]
Mociulski nu dă în memoriile sale numele real al colegilor săi.

[←56]
Este adevărat că Stalin nu vorbea decât foarte rar în faţa mulţimilor. Şi nici măcar la
radio nu ţinea foarte des discursuri. Chiar şi în mijlocul miniştrilor, comportamentul său era
acela al unui om foarte modest. Simon Sebag Montefiore, Stalin: The Court of the Red Tsar
(New York, Knopf, 2004).

[←57]
Raportat la Scara Beaufort, o forţă de 12 grade indică condiţii de uragan, cu vânt care
poate să bată cu o viteză de 100 km/oră.

[←58]
În jur de 400 000 de oameni care trăiseră în Polonia înainte de război au fost deportaţi în
est, în lagăre şi la muncă grea, în cadrul a trei operaţii majore, în 1940. Unul din şase dintre
aceştia a murit în primul an de exil. Donald Ray field, Stalin and his Hangmen: The Tyrant
and Those Who Killed for Him (New York, Randon House, 2004), p.373. Cu totul, în jur de
două milioane de familii de polonezi au fost trimişi în Gulag în căruţe trase de boi. Mii au
murit din cauza malnutriţiei, a bolilor şi a condiţiilor climatice extreme, înainte de a ajunge
în lagăre.

[←59]
În economia planificată sovietică, fiecare muncitor avea de îndeplinit un plan de muncă
zilnic, săptămânal şi lunar. În Gulag, guvernul distribuia porţiile de mâncare în funcţie de
munca depusă de fiecare deţinut.

[←60]
Wladislaw Anders a fost un general de cavalerie care a luptat pentru germani când
aceştia au atacat Polonia, în 1939. În timpul luptelor, generalul a fost rănit şi luat prizonier
de către sovietici, care l-au dus în închisoarea Lubianka din Moscova, unde a fost torturat.
După ce germanii au atacat URSS în 1941, a fost eliberat şi i s-a ordonat să formeze o
armată poloneză care să lupte alături de Armata Roşie. În martie 1942, acesta şi-a condus
trupele în afara URSS. Anne Applebaum, Gulag: A History (New York, Doubleday, 2003),
p.453.
[←61]
Acesta era o acuzaţie destul de des întâlnită, de obicei fabricată, constituind un motiv
pentru a trimite oamenii în Gulag.

[←62]
VOHR este un acronim rusesc pentru gărzile înarmate din lagăr (literar: paza
militarizată internă). Aceştia erau angajaţi ai NKVD de grad inferior, însărcinaţi cu paza,
supravegherea şi escortarea deţinuţilor. Motivul pentru care am lăsat în text termenul
VOHR este reprezentat de faptul că, de obicei, era folosit destul de frecvent în închisoare în
varianta „voher”. Vezi Aleksandr Solzhenitsy n, The Gulag Archipelago, 1918-1956: AN
Experiment in Literary Investigation, trad. Thomas P. Whitney (I-IV) şi Harry Willets (V-
VIII) (New York, Harper & Row, 1985), vol 2, pp.557-563, despre rolul jucat de VOHR.

[←63]
Celor care lucrau pentru NKVD li se mai spunea şi cekişti. Această denumire datează
din perioada leninistă a organizaţiei, când se numea CEKA. Primul şef al CEKA, Felix
Dzerjinski, i-a conferit o aură romantică, numind această organizaţie ca fiind purtătoarea
„sabiei şi flăcării revoluţiei”.

[←64]
Fiecare Administraţie de lagăr avea şi o Secţie politică ( Politotdel), care supraveghea
întregul aparat administrativ din lagăr, cu excepţia plutonului de pază, în numele partidului.
Secţia politică era subordonată Direcţiei politice a Gulagului de la Moscova. Vezi Jaques
Rossi, The Gulag Handbook, trad. William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989),
p.322.

[←65]
În ianuarie 1939, şeful NKVD, Beria, a creat Biroul Tehnic Special, având rolul de a-i
„utiliza pe acei deţinuţi care aveau cunoştinţe şi aptitudini tehnice” pentru „construcţia de noi
arme pentru armată şi marină”. Oleg Khlevniuk, The History of the Gulag, trad. Vadim A.
Staklo (New Haven, Conn. şi Londra, Yale University Press, 2004).

[←66]
Este vorba de un joc de cărţi cunoscut şi ca „21”.

[←67]
Arestările în masă au avut loc în timpul Marii Terori, 1937-1939.

[←68]
 O troică era un grup de trei oameni (constituit dintr-un angajat al NKVD, un membru
important al partidului şi cineva din sistemul judiciar) care opera complet în afara legii.
Aceste puteri extrajudiciare îi permiteau unei troici să acuze oamenii de diferite infracţiuni
(în majoritate inventate) şi să pronunţe sentinţe, pedepsele incluzând lungi termene de
ispăşit în închisoare sau chiar condamnarea la moarte.

[←69]
Mociulski mi-a explicat despre selector că era un aparat care semăna cu telefonul,
având un singur buton. Dacă apăsai butonul, puteai fi auzit de la celălalt capăt al firului, dar
imediat ce nu mai ţineai apăsat, nu mai puteai decât să-l auzi pe celălalt vorbind, fără a te
mai putea face auzit. Explicaţie oferită într-un interviu din 3 mai 1993 la Moscova.

[←70]
Data exactă este 7 noiembrie, 1940.

[←71]
Anumiţi deţinuţi puteau primi permis de trecere, cum ar fi specialiştii într-un anumit
domeniu, astfel încât să se poată deplasa mai uşor, fără a fi întotdeauna nevoie ca o gardă
VOHR să-i escorteze. Deţinuţii politici nu primeau însă niciodată astfel de permise, dar nici
cei mai periculoşi recidivişti.

[←72]
Deţinuţilor nu li se permitea să poarte steaua, pentru că asta ar fi însemnat pângărirea
unui simbol comunist. Ei erau deposedaţi de drepturile pe care le avuseseră în calitate de
cetăţeni ai Uniunii Sovietice. De asemenea, li se interzicea să spună cuvântul „camarad”,
fiind, în schimb, obligaţi să folosească termenul din era prerevoluţionară de „cetăţean”.

[←73]
Nici mai mult nici mai puţin decât un sfert din deţinuţii din Gulag au murit în lagăr în
timpul războiului. Steven A. Barnes, „Researching Daily Life in the Gulag”. Kritika 1, nr.2
(2000): nota de subsol 3.

[←74]
Este posibil să fi ezitat din respect pentru Partidul Comunist, care era cea mai importantă
organizaţie din Uniunea Sovietică la acea vreme. Politicile duse de partid nu puteau fi puse
la îndoială. Nefiind membru de partid, Volodia se putea simţi jenat făcând recomandări
unui membru al partidului.

[←75]
 Aceasta era o acuzaţie des întâlnită, care trimisese mii de oameni în Gulag. În toată
perioada lui Stalin, greşelile la locul de muncă şi erorile de conducere au fost tratate ca
nişte crime serioase, adesea aducând pedeapsa cu închisoarea sau chiar cu moartea prin
împuşcare. Hugo S. Cunningham, „Stalinist Laws to Tighten Labor Discipline, 1938-1940”,
www.cy berurss.com/rus/labor-discip.html.

[←76]
Tufta putea însemna furt, decepţie, muncă făcută de mântuială, rezultate falsificate şi
multe alte tipuri de înşelăciune.

[←77]
Finlanda apărea ca fiind unul dintre „trofee” în protocolul secret al Pactului Ribbentrop-
Molotov. Însă, în momentul în care URSS a încercat să-şi stabilească bazele în Finlanda,
finlandezii au ripostat. Cunoscut ca Războiul de iarnă, pentru că a avut loc în iarna dintre
1939 şi 1940, acest război a reprezentat o înfrângere umilitoare pentru URSS. Deţinuţii din
Gulag care sunt menţionaţi aici erau cetăţeni sovietici care luptaseră în acest război. Vezi
Richard Glantz şi Jonathan House, When Titans Clashed: How The Red Army Stopped Hitler
(Lawrence, University Press of Kansas, 1995), pp.18-23.

[←78]
Acest lucru a fost valabil pentru toţi cetăţenii sovietici care fuseseră luaţi prizonieri sau
care avuseseră orice fel de contact cu străinii. Vezi Aleksandr Solzhenitsy n, The Gulag
Archipelago, 1918-1956: An Experiment in Literary Investigation, trad. Thomas P. Whitney
(vol. I-IV) şi Harry Willets (vol. V-VIII) (New York, Harper & Row, 1985).

[←79]
Din moment ce acest comandant al plutonului de pază nu a sosit la Pernaşor decât mai
târziu, se înţelege că el făcea referire la barăcile construite în absenţa lui.

[←80]
Mociulski nu spune nicăieri cum anume era luminat şantierul când se lucra în schimbul
de noapte.

[←81]
Foametea care a lovit masiv URSS în timpul procesului de colectivizare şi după aceea i-
a afectat şi pe cei din republicile din Asia Centrală. Zeci de mii de oameni din aceste
republici au murit de foame. Uzbekistanul a fost integrat oficial în URSS, în 1919.

[←82]
 Mâncare tradiţională uzbecă din orez, carne şi legume.

[←83]
Potrivit noilor cercetări ruseşti, numărul deţinuţilor din Gulag a crescut vertiginos în
timpul acelor ani. În ianuarie 1940 erau 3 800 de deţinuţi la PeciorLag, în ianuarie 1941
erau 35 000, iar în iunie 1941 erau deja 92 000 de deţinuţi. M.B. Smirnov, editor, Sistema
ispravitelno-trudovykh lagerei v SSSR 1923-1960 (Moscova, Zvenia, 1998), p.386.

[←84]
Acest lagăr se afla în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Komi, o regiune din
nordul extrem al URSS, populată în majoritate de o populaţie nomadă. Vezi L.M. Morozov,
Gulag v Komi krai 1929-1956 Sy kty vkar, Sy kty vkarsii gosudarstvennii universitet, 1997).

[←85]
Cu alte cuvinte, şefii cei mai mari din ambele organizaţii [NKVD şi Partidul Comunist]
erau prezenţi la această întrunire.

[←86]
Aici se referă la ocuparea de către URSS a unor teritorii străine, în anul 1939, ca urmare
a pactului nazist-sovietic. Vezi Richard Overy, Russia’s War : A History of the Soviet War
Effort, 1941-1945 (New York, Penguin, 1997), capitolul 3.

[←87]
În perioada la care autorul face referire în aceste memorii, el a fost transferat de mai
multe ori, deţinând mai multe slujbe. Luând în calcul şi alte relatări despre lagărele
sovietice, reiese că aceasta era o practică destul de comună în Gulag, deşi nu se ştie foarte
clar dacă era vorba de o politică anume gândită sau dacă mutările erau pur şi simplu
dictate de nevoi.

[←88]
Mociulski nu spune de ce anume fusese acuzat acest om.

[←89]
Din nou, nu există nicio menţiune referitoare la crima comisă de acest om.

[←90]
Cunoscută şi ca Butîrka, aceasta era cea mai mare închisoare din Moscova, fiind folosită
de NKVD ca centru de investigaţii premergătoare procesului în sine. Jacques Rossi, The
Gulag Handbook, trad. William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989), p.38. Vezi
 Robert Conquest, The Great Terror : A Reassessment (New York, Oxford University Press,
1991).

[←91]
Este vorba de un orăşel din regiunea Iaroslavl, pe fluviul Volga.

[←92]
Anii 1930 au fost martorii unor masacre şi încarcerări pe scară foarte largă iniţiate de
guvern, în timp ce Stalin şi şeful NKVD Ejov vânau „duşmanii poporului” din fiecare sferă
a vieţii sovietice. NKVD a făcut, de asemenea, obiectul acestor epurări, în timpul cărora au
fost ucişi unii dintre cei mai buni conducători din Gulag, iar mortalitatea în lagăre a crescut
foarte mult. În 1938, Stalin l-a înlocuit pe Ejov cu Beria, care era însărcinat să facă Gulagul
mai eficient din punct de vedere economic. Donald Ray field, Stalin and His Hangmen: The
Tyrant and Those Who Killed for Him (New York, Random House, 2004).

[←93]
Un memo „strict secret” al NKVD, din 25 decembrie 1940, care oferă detalii despre
acest „comportament criminal” al conducerii lagărelor, poate fi găsit în A.I. Kokurin şi Yu
N. Morukov, Stalinskie stroiki GULAGa, 1930-1953 (Moscova, Materik, 2005), pp.268-270.

[←94]
Este vorba de acelaşi director care încercase să-l excludă pe Mociulski din partid.

[←95]
Deţinuţii politici nu erau infractori, ci condamnaţi în urma unor procese politice.

[←96]
Câteodată deţinuţii erau forţaţi să rămână în lagăr chiar şi după ce îşi ispăşeau pedeapsa,
devenind „angajaţi civili” ai Gulagului. Adesea, după cum se întâmpla în cazul unor
persoane cu anumite abilităţi, slujba pe care le-o oferea NKVD era suficient de bună încât
să-i determine să rămână.

[←97]
Taganrog este un oraş situat pe ţărmul Mării Azov, care comunică cu Marea Neagră.

[←98]
De obicei, deţinuţii numeau această cameră „izolator”.
[←99]
Este vorba de infractori de profesie, unşi cu toate alifiile, care făceau parte din „club”.
Aceşti oameni nu respectau decât regulile din lumea hoţilor. Jaques Rossi: The Gulag
Handbook, trad. William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989), p.25.

[←100]
Deţinuţii politici mai erau numiţi şi 58-işti (fiind condamnaţi în baza Articolul 58 din
Codul Penal, care includea toate activităţile „contrarevoluţionare”) şi erau consideraţi a fi
mai periculoşi decât infractorii de drept comun.

[←101]
Această secţiune din Codul Penal (valabil între 1926-1959), lista „crimele
contrarevoluţionare”, care includeau afişarea unei atitudini antisovietice, distrugerea
proprietăţii socialiste, sabotajul la locul de muncă etc.

[←102]
Este vorba de un cuvânt uzbec care se referă la participanţii mişcărilor patriotice din
Asia Centrală împotriva URSS, din anii 1920. Jacques Rossi, The Gulag Handbook, trad.
William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989), p.17.

[←103]
Ca o metodă de încurajare a sporirii productivităţii la locul de muncă, Partidul Comunist
organiza astfel de „competiţii” între muncitori pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Câştigătorii
erau lăudaţi în presă, primeau o atenţie specială şi uneori chiar o răsplată în bani sau bunuri.

[←104]
„Sectorul 3” (Opercekotdel) era principalul sector administrativ care monitoriza gărzile
şi ofiţerii VOHR din lagăr. Jacques Rossi, The Gulag Handbook, trad. William A. Burhans
(New York, Paragon House, 1989), p.268.

[←105]
Cuvântul este CEKA şi se referă la perioada în care aceasta a fost fondată. Indiferent de
câte ori şi-a schimbat agenţia numele, angajaţii ei au continuat să se numească cekişti.

[←106]
La ora 03.15, pe 22 iunie 1941, germanii au atacat URSS, în cadrul operaţiunii
Barbarossa.
[←107]
Aici Mociulski scrie de fapt Faterlianda, o rusificare a unui cuvânt german care în
română ar echivala cu expresia „pământul patriei”.

[←108]
Unul dintre foştii deţinuţi de la PeciorLag şi-a amintit că nu aflase nimic despre faptul că
ţara era în război până în toamna lui 1941, şefilor de unitate nefiindu-le permis să-i
informeze în legătură cu războiul. Mărturia lui Ernest Vider, datând din 12 septembrie 1997,
Arhivele Fundaţiei Shoah.

[←109]
Asta se întâmpla ca urmare a faptului că sovieticii le invadaseră teritoriul în 1939, după
încheierea pactului cu naziştii.

[←110]
Stalin a fost luat complet prin surprindere de atacul naziştilor. Germanii au folosit acest
lucru în avantajul lor, reuşind să avanseze foarte repede pe teritoriul URSS. Vezi
Constantine Pleşakov, Stalin’s Folly (Boston şi New York, Mariner Books, 2005).

[←111]
Aici Mociulski foloseşte denumirea rusească a celui de-al Doilea Război Mondial.

[←112]
În august 1941. Era vorba de un program american care oferea ajutor de război URSS şi
Marii Britanii, dar şi altor ţări care luptau împotriva Axei. Bunurile care soseau într-un
convoi de nave erau pândite de multe primejdii în timp ce călătoreau din porturile britanice
până la Murmansk. Richard Overy, Russia’s War: A History of the Soviet War Effort, 1941-
1945 (New York, Penguin, 1997), p.197.

[←113]
Şefii de unitate se folosiseră de un document numit „Graficul zilelor cu vreme
neprielnică”, în concordanţă cu instrucţiunile primite de la Direcţia medicală a Gulagului.
Înainte de 1936, deţinuţii erau nevoiţi să muncească sub cerul liber până când temperaturile
atingeau -35°C; după 1936, până la -40°C. Jacques Rossi, The Gulag Handbook, trad.
William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989), p.88.

[←114]
Dacă erau absolvenţi ai şcolii speciale însemna că nu aveau studii superioare.
[←115]
Numită adesea Blocada Leningradului, asedierea oraşului de către germani a durat
aproape 900 de zile, din 9 septembrie 1941 până în 27 ianuarie 1944. În jur de un milion de
locuitori au murit din cauza foametei, a frigului şi a bolilor. Vezi Michael Jones, Leningrad:
State of Siege (New York, Basic Books, 2008).

[←116]
Ţinutul Altai este o regiune muntoasă din sudul ţării, de la graniţa cu Kazahstan.

[←117]
Uneori, şefii din lagăr obişnuiau să încheie anumite înţelegeri cu deţinuţii, când aveau
urgent nevoie de ei pentru anumite slujbe. Bineînţeles, sistemul oficial de norme nu se mai
aplica şi în cazul acestora. Jacques Rossi, The Gulag Handbook, trad. William A. Burhans
(New York, Paragon House, 1989), p.471.

[←118]
Un oraş rusesc situat la aproximativ 360 de kilometri sud-vest de Moscova.

[←119]
Pneumonia lobară este o infecţie a unui singur lob sau secţiune din plămân.

[←120]
Lagărul, sau şantierul, măsura 500 de kilometri. După cum am menţionat, PeciorLag
era împărţit în trei regiuni, fiecare incluzând câteva sectoare. În schimb, sectoarele
includeau foarte multe unităţi.

[←121]
Mulţi şefi din Gulag şi alţi angajaţi au devenit ei înşişi victime ale Gulagului, după cum a
fost cazul şi cu acest şef.

[←122]
Conform Convenţiei de la Geneva, Secţiunea III, „Dacă ofiţerii cer o muncă să le
convină, aceasta le va fi dată în măsura posibilului. Ei nu vor putea fi, în niciun caz,
constrânşi la muncă”.

[←123]
Peste ani, Mociulski a primit de două ori „Ordinul Steagul Roşu al Muncii”, prima dată
pentru meritele sale în diplomaţie, iar a doua oară pentru munca depusă în serviciul de
 securitate al ţării. Mai târziu, a primit, şi „Ordinul Steaua Roşie”, precum şi alte medalii şi
elogii.

[←124]
Numele întreg al acestui autor este Alexandr Evdokimovici Korneiciuk. Piesa sa de
teatru Frontul a apărut în Pravda, în 1942 şi a stârnit foarte mare interes, atât în URSS, cât şi
peste hotare, datorită modului dur în care critica Armata Roşie pentru ineficienţa de care
aceasta a dat dovadă. Piesă recenzată de F.J. Whitfield în American Slavic and East
European Review, 5, nr.3-4 (noiembrie 1946), pp.203-204.

[←125]
Ideea pe care acest autor încerca s-o promoveze era că acei comandanţi militari din
timpul Războiului Civil trebuiau înlocuiţi cu alţii mai tineri pentru ca războiul împotriva
Germaniei să poată fi câştigat. Charles Moser, Cambridge History of Russian Literature
(Cambdrige şi New York, Cambridge University Press, 1992).

[←126]
Comsomol reprezintă abrevierea de la Uniunea Tineretului Comunist, care constituia
acea aripă a Partidului Comunist destinată tinerilor (cu vârste cuprinse între 14 şi 28 de ani),
fiind fondată în 1918. Această organizaţie constituia o sursă importantă de mobilizare a
forţei de muncă pe timp de război, dar şi un loc unde tinerii puteau învăţa regulile şi valorile
PCUS.

[←127]
Secţia politică făcea parte din PCUS.

[←128]
Cu alte cuvinte, Partidul Comunist nu se dădea în lături, la nevoie, de a face abuz de
putere, cum este cazul şi aici.

[←129]
În URSS, muncitorii primeau, din când în când, la locul de muncă pachete cu mâncare
sau cu haine. Adesea în aceste pachete se găseau tot felul de lucruri amestecate, dar care
tot se dovedeau cuiva de folos. Însă, în cazul în care tatăl era trimis pe front, iar mama nu
muncea, aceste pachete pe care familia conta nu mai veneau.

[←130]
Secţia politică a administraţiei lagărului supraveghea tot ce se întâmpla în lagăr şi nu era
subordonată nici administraţiei şi nici plutonului de securitate. Jacques Rossi, The Gulag
 Handbook, trad. William A. Burhans (New York, Paragon House, 1989), p.322.

[←131]
Ceea ce însemna că din acel moment devenise angajat al NKVD şi nu al Gulagului.

[←132]
Orel este un oraş localizat la aproximativ 360 de kilometri sud-vest de Moscova. Acesta
a căzut sub ocupaţia armatei germane în octombrie 1941, rămânând sub ocupaţie până în
august 1943, după Bătălia de la Kursk. Oraşul şi împrejurimile lui au fost devastate.

[←133]
Acum lucra pentru Direcţia Generală a Drumurilor a NKVD, parte din NKVD. Oficial
era numită GUŞODOR GULAG NKVD.

[←134]
Harkov este cel de-al doilea oraş ca mărime din Ucraina.

[←135]
Sovetskaia Gavan este un oraş din Ţinutul Habarovsk, Rusia, cu port la Golful Tartarî (la
Marea Japoniei) şi punct terminus al liniei de cale ferată Baikal-Amur.

[←136]
Capitala Lituaniei.

[←137]
Cu alte cuvinte, primul camion îl tracta pe cel de-al doilea, probabil pentru a economisi
combustibil.

[←138]
Gradul de general-colonel în NKVD corespunde unui ofiţer cu grad înalt.

[←139]
Lavrenti Beria a condus NKVD din 1938 până în 1953, când a fost arestat şi împuşcat.
Amy Knight, Beria: Stalin’s First Lieutenant (Princeton, N.J., Princeton University Press,
1993).

[←140]
Cu alte cuvinte, NKVD era subordonat Partidului Comunist.
[←141]
Autorul foloseşte cuvântul german Polizei, însemnând poliţie, dar aici Polizei se referă la
toţi colaboratorii care nu erau germani: bieloruşi, lituanieni, ucraineni şi la ruşii care în
timpul războiului au colaborat cu germanii împotriva URSS.

[←142]
Capitularea Germaniei în faţa URSS a fost semnată târziu, în seara zilei de 8 mai 1945.

[←143]
Un sajen înseamnă 2,13 metri sau 7 picioare.

[←144]
Nicolae I (Nikolai I, în rusă) a fost ţarul Rusiei între 1825 şi 1855.

[←145]
Cu alte cuvinte, aceştia i-au cerut doctorului să măsoare penisul ţarului. Acesta le-a spus
că măsura 84 de milimetri.

[←146]
Mâncarea şi bunurile pe care nu le găseai chiar aşa de uşor în ţară erau numite în
economia planificată a Rusiei „deficit”.

[←147]
Femeia crezuse că bărbatul din Komi îi spusese „Vreau să ţi-o trag” în limba rusă.

[←148]
Asta se întâmpla din cauză că majoritatea oraşelor din Komi fuseseră construite de
deţinuţii din Gulag în perioada lui Stalin.

[←149]
Unitatea nr.93 era cea care găzduia infractori periculoşi.

[←150]
Este vorba de duba care transporta deţinuţii prin oraş; i se mai spunea şi „Maria cea
întunecată”.

[←151]
 Atamanşa s-ar putea traduce prin „conducătorul cazacilor”, bandit sau „femeie de
centură”. Aici înseamnă şefa lesbienelor din unitate.

[←152]
Aproximativ 2 m.

[←153]
În capitolul 26 aflăm cum Mociulski a părăsit Gulagul şi a intrat la Înalta Şcoală pentru
Diplomaţi a Ministerul Afacerilor Externe al URSS.

[←154]
Sistemul Gulagului promova deseori condamnaţi în poziţii de conducere. Naftaly
Frenkel, arestat în 1923 şi trimis la Solovki ca prizonier, a ajuns pe un post de conducere,
fiind responsabil de stabilirea raţiei de hrană care li se cuvenea prizonierilor, conform
muncii prestate. Se credea că această inovaţie l-a făcut pe Stalin să considere că munca
prizonierilor poate fi eficientă şi practica a fost adoptată în Gulag. Frenkel a devenit şeful
producţiei de pe canalul spre Marea Albă şi apoi a condus Bamlag (lagărul ridicat pentru
construirea liniei de cale ferată Baikal-Amur), în 1937.

[←155]
Aceasta descrie o locuinţă comună construită în perioada stalinistă, în multe oraşe
sovietice.

[←156]
Mosfilm este unul dintre cele mai mari şi mai vechi studiouri cinematografice din
Uniunea Sovietică/Rusia. Fondată în 1923, această organizaţie a fost întotdeauna foarte
prestigioasă şi influentă.

[←157]
La 15 martie 1946, noua denumire a URSS NKVD devine Ministerul Afacerilor Interne
al URSS, cunoscut ca MVD. Jacques Rossi, The Gulag Handbook, trad. William A. Burhans
(New York, Paragon House, 1989), p.231.

[←158]
După ce o persoană începea să lucreze pentru serviciile secrete, era aproape imposibil
să părăsească organizaţia.

[←159]
Se referă Ia serviciile secrete, NKVD şi MVD.
[←160]
Dezbaterea printre specialişti cu privire la care ar fi putut fi scopul unui Gulag de
proporţii atât de extinse continuă. Unii aduc argumentul că Stalin ar fi avut nevoie de aceste
lagăre pentru a scăpa de cei pe care-i percepea ca duşmani, iar alţii spun că pur şi simplu
guvernul avea impresia că munca depusă de aceşti sclavi din lagăre era fezabilă din punct
de vedere economic.

[←161]
Bolşevicii aveau credinţa că majoritatea infractorilor proveneau din clasa corectă, adică
din proletariat, şi nu dintre burghezi, ceea ce însemna că aceştia erau în mod automat văzuţi
ca viitori aliaţi ai revoluţiei, odată ce erau reeducaţi. În schimb, deţinuţii politici erau
imposibil de recuperat.

[←162]
Ca să fie spiritual, Vladimir Putin, actualul lider al Rusiei, îşi spune sieşi cu mândrie
cekist chiar şi astăzi.

[←163]
Din când în când, guvernul rus reia discuţia despre necesitatea de a se înfiinţa mai multe
muzee ale Gulagului şi memoriale, aşa cum a făcut-o de exemplu preşedintele Medvedev
la 30 octombrie 2009. În acelaşi timp, într-unul din manualele de istorie pentru elevii ruşi,
publicat în 2007, crimele lui Stalin sunt îngropate în spatele presupuselor sale realizări
economice. www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/articles2163481.ece
 Table of Contents
CUVÂNT-ÎNAINTE
INTRODUCERE
PREFAŢĂ
PARTEA I
CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 2
CAPITOLUL 3
CAPITOLUL 4
PARTEA A II-A
CAPITOLUL 5
CAPITOLUL 6
CAPITOLUL 7
CAPITOLUL 8
CAPITOLUL 9
CAPITOLUL 10
CAPITOLUL 11
CAPITOLUL 12
CAPITOLUL 13
CAPITOLUL 14
CAPITOLUL 15
CAPITOLUL 16
CAPITOLUL 17
CAPITOLUL 18
CAPITOLUL 19
CAPITOLUL 20
PARTEA A III-A
CAPITOLUL 21
CAPITOLUL 22
CAPITOLUL 23
CAPITOLUL 24
CAPITOLUL 25
PARTEA A IV-A
CAPITOLUL 26
 CAPITOLUL 27
POSTFAŢĂ LA EDIŢIA ÎN LIMBA ENGLEZĂ
ANEXA I
ANEXA II
ANEXA III
MULŢUMIRI
POSTFAŢĂ