În anii ’60 s-a înregistrat o creștere economica rapida, inflație scăzuta, dezvoltare importanta a schimburilor externe și liberalizarea acestora, preturi mici la energie și materie primă, orientarea economiei de la agricultură la industrie, grad ridicat de ocupare a forței de muncă în unele regiuni cererea depășind oferta de muncă. Prima încercare de formulare a unei politici industriale comunitare are loc în 1970 în raportul cu titlul “Memorandum asupra politicii industriale“ în care se atrage atenția asupra necesitații de a orienta structura industriei și asupra unor acțiuni comune. Tratatul de la Maastricht în continuare formulează pentru UE competența în domeniul asigurării condițiilor pentru competitivitatea externă, în acest sens să promoveze măsuri de ajustare a industriei la schimbările structurale, să încurajeze cooperările intrafirmă precum și întărirea potențialului industrial de renovare, cercetare și dezvoltare tehnologică. Politica de cercetare-dezvoltare (R&D) a început în 1984 și a constatat dintr- un program cadru, de 4 ani, privind coordonarea și integrarea întregii asistențe acordate domeniului în UE. Odată cu extinderea spațiului comunitar în 1995 s-a constat rămânerea în urma în domeniu informaticii, fapt care a dus la adoptarea programului sub numele “ESPRIT” finanțat 50% din cadrul surselor bugetare ale UE și celelalte 50% din sursele naționale și private. Majorarea gradului de mecanizare a industriei tradiționale formează obiectul unui program de cercetare fundamentală în domeniul tehnologiilor industriale. În comunicatul Comisiei Europene referitor la starea industriei în anii 2000 se stipulează că industria trebuie să se desfășoare în cadrul unei politici comerciale libere în concordanță cu alte politici comune, iar soluționarea problemelor industriale ale regiunilor sau în cadrul industriilor să se facă prin măsuri care țin de piața internă. După anul 2000 comunitatea europeana participă la finanțarea programelor de cercetare științifică în domeniul biotehnologiilor și a geneticii, care la moment sunt considerate direcții prioritare de cercetare științifică.