Povestea lui Harap Alb

de Ion Creanga

BASM CULT-1877

Basmul cult este o specie narativa pluriepisodica ce implica fabulosul, cu

numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, ce intruchipeaza
binele si raul in diversele lor ipostaze. Actiunea basmului infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou , iar conflictul dintre bine si rau
se incheie cu victoria binelui, toate aceste trasaturi fiind abordate in maniera
realista de catre autor.

“Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult publicat in revista “Convorbiri

literare” la 1 august 1877. Autorul porneste de la un model folcloric,
caracterizat prin stereotipie, reactualizeaza teme cu circulatie universala, dar il
reorganizeaza potrivit propriei viziuni.

Basmele populare sunt supuse la variatiuni, acestea suferind modificari atunci

cand sunt povestite si repovestite, spre deosebire de basmele culte, care
raman in forma creata de autor. “Povestea lui Harap- Alb” de Ion Creanga este
un basm cult prin individualizarea comportamentala si psihologica a eroilor,
prin particularitatile de stil si de limbaj ale autorului, tratarea fabulosului cu
mijloacele realismului, cat si prin homerismul personajelor.

In primul rand, basmul “Povestea lui Harap-Alb” este in mare parte realist.
Limbajul accentueaza impresia de realism popular. Insusi eroul nu are trasaturi
miraculoase propriu-zise, acesta fiind ajutat de creaturi fantastice. In plus,
Craiul isi cearta feciorii, nemultumit de insuccesele acestora, ca un taran, iar
cele cinci personaje grotesti se cearta in casa de arama “ca niste tarani
humulesteni intr-o zi de targ”.

In al doilea rand, protagonistul operei prezinta atat calitati, cat si defecte, fiind
considerat un personaj rotund prin constructia realista, invatand din greseli si
progresand. Harap-Alb nu e mai viteaz decat alti oameni, dar prin bunatate are
parte de aliati care il scot din impas.
Compensandu-i slabiciunile umane, cum sunt naivitatea si neascultarea sfatului
parintesc, trasaturile morale ii confera lui Harap-Alb calitatea de purtator al
Binelui, dand dovada de bunatate, milostenie si generozitate. El generalizeaza
aceasta calitate in sfera naturii, a cosmosului intreg.

Tema basmului este lupta binelui și răului, încheiată întotdeauna prin

triumful binelui. Victoria binelui asupra răului este o supratemă frecventă în
epica populară a fabulosului, ea fiind dublată în „Povestea lui Harap-Alb” de
tema inițierii și maturizării treptate a eroului. Astfel, basmul poate fi considerat
un bildungsroman în regimul fabulosului. Se poate observa cum moare
identitatea nobilă a mezinului și se remarcă identitatea umilă. Motivele
specifice sunt superioritatea mezinului, calatoria, animalele fabuloase,
demascarea raufacatorului si pedeapsa, casatoria.

O primă scenă reprezentativă pentru tema operei este proba trecerii podului,
fiindca pentru ca fiul de crai sa devina apt pentru conditia de rege, acesta
trebuie sa treaca o serie de probe. Podul este un element semnificativ, intrucat
reprezinta trecerea de la copilarie spre maturitate. Deghizat in urs, Craiul pune
la incercare potentialitatea de calitati ale mezinului, absolute necesare pentru
a duce la bun sfarsit misiunea de regenerre a traditiei familiei. Ideea este
sugerata si prin preluarea, la sfatul Sfintei Duminici, a armelor ruginite din
tineretea tatalui si a hainelor ponosite, carora urmeaza sa le redea stralucirea,
asa cum s-a intamplat si cu animalul credincios. Fiul cel mic nu se sperie,
asadar, de ursul ce-i iese in cale “mornaind infricosat” si primeste apoi, cu
inconstienta, sfatul parintesc: sa se fereasca de omul ros, dar mai ales de cel
span.
O alta secventa esentiala pentru reliefarea temei o reprezinta coborarea in
fantana. In drumul sau, Spanul i se arata craisorului de trei ori, lingusitor,
prietenos, si umil, sub diverse infatisari, fapt care-l conduce pe acesta la naiva
concluzie ca “asta-i tara spanilor”. Riscand a se rataci in padurea labirint,
acesta se lasa salvat de strainul binevoitor, care-l conduce la o fantana “cu apa
dulce si rece ca gheata”. Aflat in relatia cu motivul apei vii si al apei moarte,
fantana contine o simbolistica bogata, fiind asociata in mitologie cu “apa
misterioasa”, “apa genezei”, “apa abisului”, “casa mamei”, toate conducand
insa, la idea de (re)nastere. “Botezul” primit de la Span inseamna inceputul
adevaratei initieri, deoarece este nevoie sa moara fiul craiului pentru a se
naste sluga de imparat Harap-Alb.
Principiul dupa care se ghideaza Spanul este acela al stapanului tiran, avid de
putere. Este primit cu toate onorurile de catre Verde Imparat si devine violent
cu sluga, dandu-i o palma pentru a-i inspira teama: “Nu stiti dumneavoastra ce
poama-a dracului e Harap-Alb aista”. Spanul il supune pe Harap Alb la o serie
de probe, menite sa-i aduca moartea. Eroul aduce salatele din gradina ursului,
unde isi descopera curajul si priceperea. Aducerea nestematelor, a pielii si a
capului de cerb ii adauga in maturizare stapanirea de sine in situatii limita.
Devotamentul, bunatatea, separarea esentei de aparenta, le dobandeste cand
merge sa o aduca pe fata imparatului Ros, unde mai trece un pod, simbol al
trecerii spre statutul de rege si sot.

Titlul operei, element de paratextualitate, dezvaluie inca de la inceput numele

personajului, principal- Harap-Alb. Numele sau este un oximoron si reprezinta
o dualitate, deoarece “Harap” inseamna rob, cu apelativul catre culoarea
neagra, iar “Alb” sugereaza intentiile sale pure si valorifica faptul ca este fecior
de imparat. De asemenea, termenul “Povestea” din continutul titlului,
valideaza faptul ca opera literara este un bildungsroman, reprezentand etapele
de initiere ale protagonistului.

Conflictul este unul dublu, fiind vorba pe de-o parte de un conflict general,
specific basmului, reprezentat de lupta dintre Bine si Rau, iar pe de altă parte
de un conflict particular între Harap-Alb și Spân. Conflictul începe în momentul
întâlnirii celor doi atunci când fiul craiului este păcălit de Spân și îi cere să
devină sluga acestuia, fiind constrâns de situație. Evoluția conflictului se
bazează pe toate probele la care este supus Harap-Alb, menite să îl aducă la
decădere, dar care, în ciuda așteptărilor, îl fac mai puternic. Conflictul se
finalizează într-un mod pozitiv, deoarece Harap-Alb, deși este decapitat de
Spân, este apoi readus la viață de fata Împăratului Roș. Spânul sfârșește prin a
fi omorât de calul lui Harap-Alb.

Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv, care

relateaza la persoana a III-a, cu focalizare 0. Cu toate acestea, mai apar si
cateva notatii subiective precum “Boboc in felul sau”.

In concluzie, “Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult in care genialul

povestitor moldovean valorifica modelul popular, depasindu-l prin elementele
de originalitate evidentiate. “Povestea lui Harap-Alb” ramane o capodopera a
genului si prozei fantastice romanesti.