1. Cum s-au rezolvat problemele în alte state?

 În Rwanda înregistrarea sistematică a proprietăților a început în 2009. În anul 2013 erau

înregistrate 10.4 milioane parcele. Costul înregistrării a fost de aproximativ 6$ pe
parcelă. În zonele rurale s-au recuperat până în anul 2013 1.6$ pe parcelă în zona rurală
și 8.3 în Kigali (capitală) (Gillingham & Buckle, 2014).
 În Tailanda proiectul a fost conceput pentru 20 de ani. În Indonezia a fost conceput
pentru 25 de ani.
 În Anglia nu se lucrează cu limite fixe. Este un lucru general acceptat de populație. Niște
limite generale sunt trasate pe planuri la scară mică, din care se generează planul
cadastral și cel al imobilului. Dacă dorește, proprietarul poate plăti un inginer de
cadastru pentru a-i determina limitele mai precis (Manthrope, 2004).
 În Tunisia, mentalitatea este diferită. Conflictele privind proprietate sunt mai numeroase
și pot degenera. În momentul în care părțile agreează limitele de proprietate, acestea
sunt stabilite prin determinări geodezice riguroase și marcate la sol (Burns, et al., 2007).