Aditivi alimentari

Conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, aditivii alimentari

sunt substanțele utilizate la prepararea unor produse alimentare în scopul
ameliorării calității lor sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de
prelucrare. Aceste substanțe chimice sunt împărțite în mai multe categorii și au
rolul de a îmbunătăți aspectul, gustul și aroma produselor, de a le prelungi
termenul de valabilitate, sunt aplicate în diverse procese tehnologice, specifice
industriei alimentare.

La începutul anilor 80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor

alimentari prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari
incluși în lista UE sunt codificați cu litera "E", de la Europa, urmata de un număr
alocat special fiecăruia. Acest mod de simbolizare sprijină consumatorii în
recunoașterea aditivilor din componența alimentelor, indiferent de limba în care
este redactată eticheta, garantând astfel faptul că aceștia fac parte din lista celor
autorizați.

Astfel, pe eticheta produselor alimentare, poate fi indicată atât denumirea clasei

funcţionale a aditivilor, cât şi numărul specific, codificați cu litera "E". De
exemplu: „colorant – clorofilă (colorant verde)” sau „colorant: E 140”.

În dependență de originea lor, aditivii sunt împărțiți în trei categorii de

bază: naturali (aditivi din surse naturale, produși fără proces chimic), sintetici (nu
apar în natură, sunt făcuți în laboratoare) și naturali identici (realizați în mod
artificial, dar compoziția este identică cu cea a aditivilor naturali), iar în
dependență de funcțiile care le au pot fi clasificați în modul următor:

Conservanți (E200 - E299), care prelungesc termenul de valabilitate a produselor

prin încetinirea degradării bacteriene. Unul dintre cei mai cunoscuți conservanți
este dioxidul de sulf (E220) utilizat de multe decenii pentru conservarea vinului;

Corectori de gust sau potențiatori de aromă (E600 - E699), care au rolul de a

scoate în evidență aroma unor alimente. Unul din cei mai populari este glutamatul
monosodic (E621), care este folosit pentru a da gust, de exemplu, chips-urilor;

Îndulcitori (edulcoranți) sau înlocuitori ai zahărului (E421, E421, E900 -

E999), care sunt folosiți în produsele pentru diabetici sau în dulciurile “sugar free”.
Cel mai cunoscuți îndulcitori sunt aspartamul (E951) sau zaharina (E 954). În
această categorie mai intră agenții de glazurare (inclusiv lubrifianții).
Coloranți (E100 -E 180), care sunt adăugați pentru a face alimentele să pară mai
apetisante sau pentru a reda culoarea alimentelor după procesare. Aceștia pot fi
naturali (de exemplu, luteina (E161b)) și sintetici (cum ar fi tartrazina (E102)).

Emulgatori, stabilizatori, agenți de îngroșare și agenți de afânare (E400 -

E499), care ajută la mixarea unor ingrediente care nu se combină bine împreună,
de exemplu, uleiul și oțetul în dressingul pentru salate, dar și la stabilizarea
produsului. Întăritorii mai sunt folosiți pentru a oferi vâscozitate unor alimente
precum înghețata sau maioneza. Agenții de afânare sunt substanțe sau combinații
de substanțe care eliberează gaz, mărind astfel volumul aluatului sau al cocii.

Antioxidanți și corectori de aciditate (E300 - E399), care au rolul de a încetini

procesul de degradare a produselor. De exemplu, ei încetinesc oxidarea uleiurilor și
a grăsimilor animale, sau pot fi folosiți pentru a preveni râncezirea produselor din
carne (acidul ascorbic E300);

Agenți de îngroșare sau antiaglomeranți (E500 - E599), care eliberează gaz în

momentul încălzirii alimentelor. Ei încă au proprietatea de a reduce tendința
particulelor unui produs alimentar de a adera una de alta. Cel mai cunoscut din
această clasă este bicarbonatul de sodiu (E500).

Lista tuturor aditivilor alimentari, care conform legislației Republicii Moldova,

sunt admiși pentru utilizare în alimente o găsiți aici.

Care E-uri sunt considerate folositoare și care sunt cele mai nocive

În spatele marcajului E stau nu doar substanțele chimice dăunătoare, ci și aditivii

alimentari inofensivi și chiar folositori. Mulți din ei reprezintă extracte de produse
și plante naturale. Exemple de aditivi naturali și inofensivi: pectina (E440),
riboflavina (E101), acidul acetic (E260), licopenul (E160d), acidul lactic (E270),
acidul ascorbic sau vitamina C (E300), lecitina (E322), iodații de calciu (E916),
etc.

La polul opus se află aditivii alimentari nocivi, care sunt mult mai frecvenți decât
cei sănătoși. Ei pot fi de origine sintetică sau naturală, iar lista lor se modifică în
mod sistematic. Mai multe surse indică faptul că printre cei mai periculoși aditivi
se află zaharina (E954), caragenanul (E407), benzoatul de sodiu (E211), propilen-
glicolul (E1520), monoglutamatul de sodiu (E621), acidul citric (E 330), care nu
este obţinut din citrice, dar este sintetizat de diferite specii de fungi din zaharuri,
sorbitolul (E420), siliconul (E900)  colorantul sintetic "negru briliant" (E151) și
alte categorii de coloranți.

Majoritatea aditivilor alimentari sunt, în general, inofensivi, însă consumul lor de

lungă durată, în cantităţi mari, în special a celor cu proprietăţi toxice şi chiar
cancerigene, poate cauza probleme de sănătate. De aceea, atunci când mergem la
cumpărături, se recomandă să citim cu atenţie etichetele alimentelor pentru a le
evita pe cele care conţin E-uri periculoase sau, cel puţin, pentru a limita consumul
lor.