EXPRESII ALGEBRICE.

PRIMELE NOŢIUNI DESPRE ECUAŢII

1. Cu ce trebuie să înceapă cursul de algebră 2. Locul ecuaţiilor

3. Obiectivele acestui capitol

1. Cu ce trebuie să înceapă cursul de algebră. La începutul algebrei apar două lucruri

noi pentru elevi: 1) se introduc numerele relative şi 2) numerele se notează prin litere. În

privinţa ordinii în care se predau aceste două teme, există două posibilităţi. Prima: se

introduc de la început numerele relative, apoi se trece la calculul algebric. În acest caz,

când se introduc expresiile algebrice, se înţelege că fiecare literă reprezintă un număr

raţional oarecare, deci pozitiv sau negativ (sau zero). A doua: se începe cu un capitol

special, Expresii algebrice, în care elevii învaţă să exprime operaţii cu numere

nedeterminate, notate prin litere, să rezolve probleme simple în care unele dintre date

sau toate sunt reprezentate prin litere, dând rezultatul sub formă de formulă, deci să

alcătuiască expresii algebrice simple, şi să afle valoarea numerică a unei asemenea

expresii când se dau literelor valori determinate. Apoi se introduc numerele negative şi pe

urmă se trece la calculul algebric.

Înainte de reforma învăţământului din 1948 era la noi în vigoare prima ordine. În

prezent se manifestă tendinţa de a introduce ordinea a doua. Care dintre aceste două

ordini este preferabilă? Nu este indicat ca noţiunea de expresie algebrică să fie introdusă

în mod subit, printr-o definiţie, mai mult sau mai puţin corectă însoţită de exemple luate

la întâmplare. Dacă se procedează astfel, noţiunea de expresie algebrică nu se leagă de

cunoştinţele anterioare ale elevilor şi elevii nu o înţeleg destul de bine. Însuşi cuvântul

expresie este pentru ei gol. Elevul nu vede că o expresie algebrică exprimă ceva, şi anume:

un ansamblu de operaţii care se fac cu numerele respective. Pentru ca elevii să înţeleagă

bine calculul algebric, este foarte important ca ei să-şi formeze de la început, nu pe

parcurs, o idee justă despre rostul expresiilor algebrice. Ei trebuie să ştie că expresiile

algebrice îşi au originea în practică. Primele expresii algebrice pe care le văd elevii trebuie

să fie expresii compuse de ei, pentru a exprima soluţiile unor probleme, proprietăţi ale

operaţiilor sau reguli de calcul.

Pentru a asigura înţelegerea completă a folosirii literelor în algebră, este util ca în

acelaşi timp cu introducerea expresiilor algebrice să se trateze şi valoarea numerică a

unei expresii algebrice. Nici această chestiune nu trebuie tratată formal, numai prin

lucrări ca: Să se afle valoarea expresiei.... pentru x = .... Elevii trebuie să-şi dea seama de

la început de rostul acestei lucru, şi anume: dacă o expresie algebrică reprezintă - sub

forma sa primitivă - soluţia unei probleme cu date exprimate prin litere, a afla valoarea

numerică a acestei expresii algebrice înseamnă a găsi soluţia acelei probleme pentru cazul

în care literele iau valorile corespunzătoare. Aflarea valorii numerice a expresiei algebrice

revine deci la particularizarea problemei respective - operaţie inversă a generalizării,

care constă în trecerea de la problema cu date numerice la aceeaşi problemă, dar cu date

literale. Dacă rezolvarea problemelor cu date în litere reprezintă o trecere de la concret

la abstract, aflarea valorii numerice a expresiei obţinute reprezintă întoarcerea la

concret. Tratând valoarea numerică a unei expresii algebrice în acelaşi timp cu

introducerea expresiilor algebrice şi în strânsă legătură cu problemele cu date în litere,

asigurăm legătura dus şi întors de la aritmetică la algebră, construim o temelie solidă

pentru tot cursul de algebră. Pentru a atinge acest scop atât de important, nu avem nevoie

de numerele negative, căci nu există probleme de aritmetică în care datele să fie

exprimate prin numere negative. Dacă începem cursul de algebră cu numerele relative,

acţionăm împotriva trecerii fireşti de la aritmetică la algebră.