Huși 

(idiș:  ‫ חוש‬Khush, maghiară: Huszváros, germană: Hussburg) este un municipiu în județul

Vaslui, Moldova, România. Se află aproape de frontiera de est a țării. Este format dintr-o singură
localitate de rang III, cu o populație de 26.266 de locuitori (2011).

Cuprins

 1Geografie
 2Demografie
o 2.1Comunități etnice istorice
 3Istorie
 4Economie
 5Politică și administrație
 6Orașe înfrățite
 7Turism
 8Cultură
 9Obiective turistice
o 9.1Biserici
o 9.2Clădiri istorice
o 9.3Monumente
 10Personalități locale
 11Sport
 12Imagini
 13Note
 14Lectură suplimentară
 15Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Municipiul Huși se situează în depresiunea omonimă, la o altitudine de 70–120 m, la 45 km est-nord-
est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate
cu podgorii.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a municipiului Huși

      Români (90,95%)

      Necunoscută (8,5%)
      Evrei (0,54%)

Componența confesională a municipiului Huși

      Ortodocși (73,91%)

      Romano-catolici (17,19%)
      Necunoscută (8,53%)
      Evrei (0,35%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Huși se ridică la 26.266;locuitori,

în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 29.510;locuitori.
[1]
 Majoritatea locuitorilor sunt români (90,95%). Pentru 8,51% din populație, apartenența etnică era
de evrei și alții.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,91%),
cu o minoritate de romano-catolici (17,2%). Pentru 8,54% din populație, evrei și alții.[5]
Huși - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Comunități etnice istorice[modificare | modificare sursă]
Până la Al Doilea Război Mondial, evreii alcătuiau aproximativ 30% din populația orașului Huși.
În secolele XV-XVII a existat o comunitate maghiară de ceangăi, la 1648 fiind în număr de 682 de
oameni, la acel moment puțin mai numeroși decât românii.[6]
Conform unor istorici, catolicii din regiunea Moldova sunt descendenți ai maghiarilor din
Transilvania, însă pe parcursul secolelor aceștia au trecut printr-un proces de românizare,
păstrându-și credința catolică și modificându-și numele de familie (Gașpar, Ferenț, Pal, Farcaș,
Feher etc.). Potrivit lui Vilmos Tánczos „ca urmare a proceselor de asimilare, majoritatea catolicilor
moldoveni acum nu cunosc deloc limba maternă a strămoșilor lor și se consideră români.”

Istorie[modificare | modificare sursă]
Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un
document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497
amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente ce amintesc de Huși,
însă au mai existat și altele. În 1495, Ștefan cel Mare a construit aici o biserică cu hramul „Sfinții
Apostoli Petru și Pavel”. Un secol mai târziu, în 1598, domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia
Hușilor, iar Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a devenit catedrală episcopală.
În jurul anilor 1590 – 1600 au ajuns la Huși negustori evrei sefarzi veniți din Imperiul Otoman, care îi
primise după ce fuseseră evacuați din Spania, prin 1452 – 1457. De la ei au rămas un cimitir și o
sinagogă. Alt val de evrei, de data asta așkenazi, veniți din Galiția și din Podolia, s-a stabilit la Huși
în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a incercat să identifice
originea orașului a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a realizat o cronică a Episcopiei
Hușilor mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și
alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gheorghe Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă
deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar
veni de la un boier Husul, care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului. O altă ipoteză privind
originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți
ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Regatul Ungariei după ce mentorul lor a fost condamnat și
executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz. Conform istoricului Gheorghe I.
Năstase, o populație maghiară (ceangăi) s-a stabilit în Huși în jurul anului 1460, la acel moment
aparținând religiei husite.[7] După misionarul Marco Bandini, la 1648 existau în târg atât români cât și
maghiari, însă cei din urmă puțin mai numeroși, în număr de 682 de oameni. Importanța la acea
vreme a elementului maghiar era mare, astfel, un jude într-un an era român, în următorul an era
maghiar. Tot Bandini a consemnat tradiția întemeierii localității de către maghiarii husiți alungați de
lângă hotarele Regatului Ungariei la 1460. Aceștia încă păstraseră, după Bandini, tradiția husită a
oficierii serviciului religios în limba maghiară.[6]
Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii;
în „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel
de Cotnari.
După ocuparea sovietică a Basarabiei din iunie 1940, cea mai mare parte a materialelor de rezervă,
personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase de la Chișinău la Huși.[8]
Orașul Huși a obținut statutul de municipiu în 1995.