Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) Emiţător: funcţie emotivă (emiţătorul este cel care transmite mesajul unui receptor; funcţia
emotivă se concretizează în selecţia informaţiei pe care emiţătorul o operează în realitatea
înconjurătoare);
b) Receptor: funcţie conativă (receptorul este cel căruia i se adresează mesajul emiţătorului, adică el
este cel care primeşte o informaţie, astfel se concretizează funcţia conativă sau de cunoaştere.
Efectul mesajului se măsoară într-un răspuns verbal/ scris sau comportamental);
c) Mesaj: funcţie poetică (ceea ce emiţătorul transmite receptorului printr-un proces de codificare a
unor elemente verbale/ nonverbale).
Răspunsul presupune să stabileşti şi să arăţi în mod precis şi succint aspectul impus de cerinţă
Exemplu:
Art. 23 (1): Copilul are dreptul la liberă exprimare. Art. 25 (1): Copilul are dreptul la libertate de
gândire, de conştiinţă şi de religie. Art. 28 (1): Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi
individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau
degradante. (Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului]
Cerinţă: Precizează, elementele situaţiei de comunicare din textul dat {emiţător, receptor mesaj].
1. să ţii cont de sensul şi funcţia termenilor pe care trebuie să-i numeşti: Emitator, Receptor, Mesaj -
definitiile
2. să le identifici pe text:
Emiţătorul este specializat: instituţia care dă legile. Ideea specializării este susţinută de titlu, Legea
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi de structuri formale tipice: Art. 23, Art. 25, Ari.
28, paragrafe notate cu (1), (1), (1).
Receptorul este specializat, respectiv cel care aplică legea, dar şi nespecializat, adică cetăţeanul
beneficiar care citeşte legea.
Conținut
- caracteristici ale stilului: corectitudine şi simplitate; claritate şi precizie (nu pot exista două
interpretări ale mesajului);
Conținut
- prezenţa unor clişee/ formule verbale obligatorii pentru un anume tip de redactare oficială (se
completează cu majusculă etc);
Conținut
- termeni economici, științifici, juridici, politici;
- receptivitate la termeni noi/ inovație lingvistică/ creații lexicale proprii/ titluri eliptice/ construcții
retorice;
Conținut
STILUL COLOCVIAL
-întrebuințarea clișeelor lingvistice, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales elipsa, ca urmare a vorbirii
dialogate;
Tipuri de texte
Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, descriind un anumit aspect al
realității într-un limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii.
-unele texte nonliterare pot avea caracter narativ, în special, cele din domeniul publicistic.
-este obiectiv;
-conține detalii.
-semnătura;
-subiectivitate.
Textul argumentativ este un text personalizat, deoarece exprimă punctul de vedere al emițătorului.
Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o concluzie. Limbajul este
elevat și ideile sunt legate prin conectori.
Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular, fiind rezultatul
imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele
lexicului, folosește valori denotative și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului.
Textul științific are caracter general, pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă
neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens propriu,
iar elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri, cifre, numere.
Biletul nr. 1
b) Carui stil functional ii apartine textul de mai sus? Ilustreaza doua caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de continut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici in textul dat?
2. Care este opinia ta despre rolul artei? Sustine cu argumente opinia pe care o enunti.
1.a. Textul se adreseaza unui receptor avizat, un cititor care este interesat de fenomenele artistice
din arta picturala, cum este expresionismul. Un cititor obisnuit poate fi, de asemenea, interesat de
acest text, de informatiile stiintifice pe care le contine.
b. Textul de mai sus este de tip argumentativ, un indiciu fiind termenul premise din titlu care conduce
la ideea ca autoarea studiului expune, in mod argumentat, o teorie asupra expresionismului in
pictura.
c. In textul de mai sus identific opinii si argumente, de exemplu: in expresionism se schimba statutul
culorii, „de la simbolismul suplu la exactitatea rece a culorii”, arta este vazuta, de artistul
expresionist, drept o valoare a vietii, „valoarea organica si constitutiva” etc.
2. Conceptul de arta se refera la totalitatea creatiilor artistice individuale sau colective, anonime sau
faimoase ale oamenilor, realizate pe parcursul evolutiei istorice a umanitatii. Expresie a constiintei si
a sensibilitatii artistului, arta prezinta viziunea particulara a acestuia asupra realitatii percepute. Arta,
mai ales in expresia ei vizuala, a picturii, este un martor tacut sau revoltat al istoriei umanitatii. Arta
serveste mai multor scopuri.
In primul rand, arta, si, mai ales, pictura, este un pandant al istoriei. Creatiile artistice prezinta
perspectiva artistului asupra evenimentelor istorice carora le este contemporan sau pe care alege sa
le fixeze pe canava, pentru conservarea memoriei. Nu putine sunt portretele care prezinta imaginea
unei personalitati monarhice, istorice etc. Realizate, de regula, la comanda autoritatii statale, aceste
picturi prezinta, dincolo de amanuntele portretului, elemente de vestimentatie, de mediu de viata,
toate acestea oferindu-ne o imagine asupra momentului istoric surprins.
In al doilea rand, creatiile artistice servesc unui scop mai nobil, ele fiind forme de revelare si de
educare a spiritului artistic al consumatorilor de arta. Arta are, asemenea literaturii, o finalitate
estetica si un sens cathartic, ea fiind cea care vindeca, conduce la expurgarea gandurilor negative si la
apropierea de idealul de frumusete si de adevar pe care-l cauta oamenii.
Biletul nr. 2
Mult zgomot pentru nimic a fost scrisa intre 1598 si 1599 si este una dintre celebrele tragicomedii ale
lui William Shakespeare. Piesa originala urmareste procesul de curtare a lui Hero, o tanara nobila, de
catre Claudio, un lord florentin. Claudio starnise gelozia fratelui bastard al printului Don Pedro, prin
actele sale de eroism dintr-o recenta campanie militara. Astfel, Don John, fratele bastard al lui Don
Pedro, le intinde o capcana lui Don Pedro si Claudio pentru a ii face sa creada ca Hero i-a fost infidela
lui Claudio in noaptea de dinaintea casatoriei. Claudio o „demasca“ pe Hero in ziua nuntii, iar ea
lesina de rusine. Tatal si verisoara ei decid sa propage minciuna ca Hero a murit, pentru a-i face pe
Don Pedro si Claudio sa regrete umilirea lui Hero. Intre timp, doi dintre complicii lui Don John sunt
auziti vorbind de catre niste jandarmi, iar calomnia lansata la adresa lui Hero este demascata.
Leonato, tatal lui Hero, nu ii spune lui Claudio despre inocenta fiicei lui, facandu-l sa creada ca o va
lua de sotie pe verisoara lui Hero (Beatrice), si ca Hero este in continuare moarta. La nunta, Beatrice
si Hero intra in scena mascate, iar toate cele intamplate sunt scoase la iveala.
Piesa se termina cu nunta dubla dintre Hero si Claudio si dintre Beatrice si Benedick. Povestea de
dragoste dintre orgoliosul Benedick si apriga Beatrice este un subplot care oglindeste in revers relatia
dintre Hero si Claudio, deoarece, pe masura ce aceasta se deterioreaza din cauza planurilor lui Don
John, relatia dintre Benedick si Beatrice infloreste. Adaptarea lui Andrei Serban a acestei comedii
shakespeariene are ca rezultat un text revigorant si actual. Schimbarile sunt minime, dar cruciale,
pastrand esenta originalului shakespearean, dar adaptandu-l la vremurile noastre.
Una dintre inovarile majore tine de folosirea elementelor multimedia. Andrei Serban adauga scenelor
shakespeariene ascultari pe ascuns, aparté-uri si monologuri, folosind sapte camere video plasate pe
scena. Au fost adaugate, in spectacol, cateva dansuri si momente muzicale ce animeaza atmosfera,
care, de altfel, impleteste sobrul cu comedia.
(Mara Ciuntu, Andrei Serban inoveaza in amor, Observator cultural nr. 940/2018)
1. Formuleaza raspunsuri la intrebarile de mai jos, referitoare la situatia de comunicare din textul
citat:
b) Carui stil functional ii apartine textul de mai sus? Ilustreaza doua caracteristici ale stilului
identificat cu exemple din textul dat.
c) Ce elemente importante de continut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici in textul dat?
2. Care este opinia ta despre rolul teatrului in educarea tinerilor? Motiveaza-ti raspunsul.
1.a. Receptorul textului dat este un cititor obisnuit, care este interesat de actualitatea culturala si de
fenomenul teatral. Textul citat are un scop informativ pentru ca prezinta informatii despre
spectacolul teatral Mult zgomot pentru nimic, realizat de Andrei Serban.
b. Textul citat apartine stilului jurnalistic (publicistic), dat fiind ca prezinta informatii din realitatea
contemporana, detalii privind locul, data, amanuntele de continut ale spectacolului teatral, iar
limbajul este accesibil. Referentul este real. Fiind un text cu valoare de cronica teatrala, el contine
impresiile de spectatoare a autoarei textului. Autoarea este de parere ca spectacolul la care a asistat
este unul de valoare.
c. In textul citat se etaleaza opinia autoarei textului, jurnalista Mara Ciuntu, fata de piesa de teatru
vazuta. Se prezinta si fapte: jocul actorilor, interventiile media etc. Jurnalista considera ca regizorul
roman Andrei Serban a respectat textul piesei, dar a adus si inovatii, care au fost inspirat alese,
respectiv elementele media, muzicale, coregrafice. Acestea au dat spectacolului specific de
modernitate.
2. Consider ca teatrul are un rol major in educarea tinerilor, din mai multe motive.
In primul rand, teatrul are o functie educativa, prin etalarea spectacolului slabiciunilor si defectelor
umane. Principiul antic potrivit caruia „Ridendo castigat mores” (Prin ras se indreapta moravurile) se
regaseste si astazi, in teatrul modern, care propune o versiune subiectiva si edulcorata a realitatii
moderne. Spectacolul sentimentelor umane, etalat pe scena de teatru, este un prilej fascinant de
educare si de infrumusetare a sufletului uman, care, eliberat de emotiile negative, se purifica si se
innobileaza. in al doilea rand, teatrul, asemenea filmului, reprezinta o modalitate agreabila de
petrecere a timpului liber. Spre deosebire de film, care, zgomotos si excesiv vizual, nu lasa loc pentru
reflexie, teatrul reprezinta ocazia de a medita asupra slabiciunilor umane, asupra avatarurilor
dragostei, asupra dramatismului existentei umane etc.
Dincolo de contextul informativ, cred ca teatrul are si potential formativ, functionand asemenea unei
oglinzi care prezinta defectele umane. Teatrul conduce la un proces de autocunoastere, prin
relevarea defectelor si a viciilor, care sunt comun umane. Teatrul se poate dovedi o sursa de
inspiratie pentru alegerea unei viitoare profesii sau cariere, cu atat mai mult cu cat spectacolul
modern presupune, adesea, participarea activa a spectatorului, care devine ad-hoc, actor, participant
direct la actul artistic.