Problema fumatului în rândul adolescenților

Adolescenţa este cea mai dinamică perioadă a dezvoltării umane în care au

loc transformări pe toate nivelurile conceptului de Sine, atât la nivel fizic, psihic,
afectiv şi social. Adolescentul este supus unei multitudini de schimbări şi
transformări cărora trebuie să le facă faţă, adolescenţa fiind considerată una dintre
cele mai complexe şi mai importante etape din viaţa umană. În adolescenţă se
dezvoltă funcţia de adaptare la mediu, de integrare în viaţa socială prin învaţarea
unor deprinderi adecvate şi funcţia de depăşire, care îl centrează pe adolescent
asupra lui însuşi. La acestea, se adauga funcţia de definire a personalităţii, de
conturare şi structurare a acesteia cu ajutorul căreia adolescentul se va putea adapta
la mediu. Studiile ştiinţifice efectuate în sec. XX asupra problematicii
comportamentului adolescenţilor au avut ca scop identificarea cauzelor
comportamentale, stabilirea comportamentelor normale şi a celor ieşite din normal,
explicarea comportamentelor etichetate ca fiind “deviante”, şi găsirea unor soluţii
la aceasta problematică în vederea ameliorării unor astfel de comportamente.
În această perioadă a adolescenței, un rol important, o influență chiar, îl au
persoanele de aceași vârstă sau mai mari, aceștia având un rol mai important decât
familia în influența adoescenților. Acest lucru se întâmplă, deoarece adolescenții
pun un accent foarte mare pe pe atenția prietenilor de aceiași vârstă, făcându-i să se
simtă acceptați și plăcuți în cercurile lor sociale. În această perioadă mediul social
joacă un rol foarte important în formarea adolescentului și influențarea
comportamentului acestuia, inclusive dezvoltarea unor comportamente de risc
precum fumatul, consumul excesiv de alcool, consumul de droguri,
comportamentul agresiv etc.
O parte din problemele care se manifestă la vârsta adolescenței în
comportamentul acestora sunt specifice vârstei și odată cu înaintarea în vârstă și
maturizarea comportamentele negative dispar. Spre exemplu consumul de alcool,
fumatul, comportamentul delicvent pot sunt probleme specifice adolescenților,
acestea apărând din lipsa de adaptare la și integrare la mediul social, adolescenții
încercând să impresioneze și să se adapteze grupului. Adoptarea unor obiceiuri
specifice grupului din care facem parte este o strategie de integrare generală, nu
neaparat specifică adolescenților, dar aceștia sunt mult mai predispuși la a ceda
presiunii grupului. Absenţa influenţei pozitive a unui mediu educaţional, familial
şi social în perioada adolescenţei creşte rata comportamentelor deviante în rândul
adolescenţilor.
Studiile arată că rata fumatului la adolescenți este din ce în ce mai mare și la
vârste tot mai fragede. Un studiu condus de Institutul pentru Managementul Stării
de Sănătate şi The County Departments for Healty Promotion and Health
Education, arată că 32% dintre elevii fumători incluși în studiu au fumat prima
țigară înainte de vârsta de 14 ani. Întradevăr un procent destul de mare (75%)
dintre aceștia consideră că fumatul a peste 1 pachet pe zi este dăunător, dar doar
13% consideră fumatul ocazional o problemă. România se situează pe locul patru
ca număr de fumători într-un clasament al ţărilor membre UE.
De departe cel mai important factor în decizia adolescentului de a începe să
fumeze îl reprezintă anturajul. Aceștia fumează pentru a se integra mai ușor,
putând fi prezente și presiuni din partea grupului cum ar fi “Haide, încearcă doar
una, nu se întâmplă nimic”. Cu cât procentul de persoane fumătoare din grup este
mai mare, cu atât șansele adolescentului să se apuce de fumat cresc. La această
vârstă încă, discernământul acestora este în formare și este mult mai greu de a
rezista tentației. De asemenea în cadrul grupului intervine și socializarea. Aceștia
se strâng nu doar în afara școlii la întrevederi, ci și în timpul pauzelor. Cu atat mai
mult această situație din urmă este facilitată și de dorința acestora de a “ fi tare”, de
a se simți în control ceea ce conduce la un comportament rebel. Astfel aceștia
ajung să se strângă prin băi sau diferite locuri unde se pot ascunde să fumeze o
țigară.
Un alt factor important îl reprezintă comportamentul părinților. Dacă și
aceștia fumează șansele ca și copilul să devină fumător sunt mai mari întrucât
aceștia reprezintă cel mai important exemplu pentru copil în primii ani de viață și
exemplele date de aceștia contează extrem de mult în formarea ulterioară a
comportamentului copilului.
În timp acest viciu se poate transforma într-o adevărată dependență. Este
tipic adolescenților să se considere invincibili la această vârstă, ei simțind că nimic
nu îi poate opri sau controla. Făra să își dea seama aceștia fumează considerând că
țigările nu îi controlează și se pot opri în orice moment, devenind astfel viitori
fumători adevărați fără a conștientiza acest lucru.
Consider că acest viciu este o problemă din ce în ce mai răspândită în rândul
adolescenților și aceasta ar trebui combătută, iar persoanlele adulte ar trebui să le
dea acestora tot sprijinul pe care îl pot oferi, întrucât la această vârstă
discerământul tinerilor nu este complet format, iar influența mediului extern asupra
acestora și curiozitatea vârstei poate fi mare și îi poate împinge spre formarea unor
obiceiuri nesănătoase, sau chiar periculoase.
În acest sens consider că prima și cea mai importantă soluție o reprezintă
prevenția. Vitorii adolescenți ar trebui să cunoască riscurile la care se supun în
momentul în care încep să fumeze, încă dinainte de a aprinde prima țigară. Atât
părinții cât și profesorii ar putea să le prezinte acestora motive pentru care aceștia
să nu se apuce de fumat cum ar fi distrugerea sănătății (afectarea pulmonară,
prevenirea aterosclerozei, afectarea gustului, a mirosului, îngălbenirea dinților și
sensibilizarea gingiilor), cheltuirea unor sume considerabile de bani pe acest viciu
(bani care cu o educație financiară adecvată ar putea ajuta adolescentul să se
dezvolte pe diferite planuri). Un alt factor care ar putea ajuta în combaterea
fumatului este puterea exemplului. Dacă părinții sunt fumători și nu pot renunța ei
personal, cel puțin să nu fumeze de față cu copiii, să nu lase țigările la vedere, la
îndemâna acestora. Înlocuirea fumatului cu diferite activități plăcute poate fi o
soluție. Spre exemplu începerea unui sport, care cu atât mai mult ar promova un
stil de viață sănătos și renunțarea la fumat.
În colcuzie consider că fumatul este un obicei nociv, dar care este totuși
destul de atractiv la vârsta adolesceței mai ales pentru un tânăr al cărui obiceuri,
comportament și discernământ nu sunt complet formate și aceștia au nevoie de
sprijinul persoanelor adulte pentru a combate orice problemă care ar putea apărea
în cursul acestei perioade a vieții, inclusiv problema fumatului.