[ascunde]

Bine a?i venit la Wikisource! Daca dori?i sa contribui?i va invitam sa va

�nregistra?i, iar daca ave?i nelamuriri adresa?i-va Scriptoriului.
Am dori sa ?tim parerea dvs. privind pagina noastra. Va pute?i exprima opinia �n
cadrul Car?ii de oaspe?i!
Luceafarul (Eminescu)
Sari la navigareSari la cautare
Luceafarul
de Mihai Eminescu
Descarca aceasta pagina ca EPUB Descarca �n format ePub
Societatea Academica Literara "Rom�nia Juna" din Viena, 1883

A fost odata ca-n pove?ti,

A fost ca niciodata,
Din rude mari �mparate?ti,
O prea frumoasa fata.

?i era una la parin?i

?i m�ndra-n toate cele,
Cum e Fecioara �ntre sfin?i
?i luna �ntre stele.

Din umbra falnicelor bol?i

Ea pasul ?i-l �ndreapta
L�nga fereastra, unde-n col?
Luceafarul a?teapta.

Privea �n zare cum pe mari

Rasare ?i straluce,
Pe mi?catoarele carari
Corabii negre duce.

�l vede azi, �l vede m�ni,

Astfel dorin?a-i gata;
El iar, privind de saptam�ni,
�i cade draga fata.

Cum ea pe coate-?i razima

Vis�nd ale ei t�mple
De dorul lui ?i inima
?i sufletu-i se �mple.

?i c�t de viu s-aprinde el

�n ori?icare sara,
Spre umbra negrului castel
C�nd ea o sa-i apara.

?i pas cu pas pe urma ei

Aluneca-n odaie,
?es�nd cu recile-i sc�ntei
O mreaja de vapaie.

?i c�nd �n pat se-ntinde drept

Copila sa se culce,
I-atinge m�inile pe piept,
I-nchide geana dulce;

?i din oglinda lumini?

Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, bat�nd �nchi?i
Pe fa?a ei �ntoarsa.

Ea �l privea cu un sur�s,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma ad�nc �n vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el �n somn,

Oft�nd din greu suspina
� �O, dulce-al nop?ii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori �n jos, luceafar bl�nd (Octavian Smigelschi, 1904)

Cobori �n jos, luceafar bl�nd,

Alunec�nd pe-o raza,
Patrunde-n casa ?i �n g�nd
?i via?a-mi lumineaza!"

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
?i s-arunca fulgerator,
Se cufunda �n mare;

?i din ad�nc necunoscut. Un m�ndru t�nar cre?te (Mi?u Tei?anu, 1923)

?i apa unde-au fost cazut

�n cercuri se rote?te,
?i din ad�nc necunoscut
Un m�ndru t�nar cre?te.

U?or el trece ca pe prag

Pe marginea ferestei
?i ?ine-n m�na un toiag
�ncununat cu trestii.

Parea un t�nar voevod

Cu par de aur moale,
Un v�nat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fe?ei stravezii

E alba ca de ceara -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce sc�nteie-n afara.

� �Din sfera mea venii cu greu

Ca sa-?i urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
?i muma-mea e marea.

Ca �n camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am cobor�t cu-al meu senin
?i m-am nascut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus,

?i lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe,
?i toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte."

� �O, e?ti frumos, cum numa-n vis

Un �nger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;

Strain la vorba ?i la port,

Luce?ti fara de via?a,
Caci eu sunt vie, tu e?ti mort,
?i ochiul tau ma-nghea?a."

Trecu o zi, trecura trei

?i iara?i, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el �n somn
Aminte sa-?i aduca
?i dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca

� �Cobori �n jos, luceafar bl�nd,

Alunec�nd pe-o raza,
Patrunde-n casa ?i �n g�nd
?i via?a-mi lumineaza!"

Cum el din cer o auzi,

Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
�n locul unde piere;

�n aer rumene vapai

Se-ntind pe lumea-ntreaga,
?i din a chaosului vai
Un m�ndru chip se-ncheaga;

Pe negre vi?ele-i de par

Coroana-i arde pare,
Venea plutind �n adevar
Scaldat �n foc de soare.

Din negru giulgi se desfa?or

Marmoreele bra?e,
El vine trist ?i g�nditor
?i palid e la fa?a;

Dar ochii mari ?i minuna?i

Lucesc ad�nc himeric,
Ca doua patimi fara sa?
?i pline de-ntuneric.

� �Din sfera mea venii cu greu

Ca sa te-ascult ?-acuma,
?i soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus,

?i lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

O, vin', �n parul tau balai

S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai m�ndra dec�t ele."

� �O, e?ti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!

Ma dor de crudul tau amor

A pieptului meu coarde,
?i ochii mari ?i grei ma dor,
Privirea ta ma arde."

� �Dar cum ai vrea sa ma cobor?

Au nu-n?elegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
?i tu e?ti muritoare?"

� �Nu caut vorbe pe ales,

Nici ?tiu cum a? �ncepe -
De?i vorbe?ti pe �n?eles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezam�nt

Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pam�nt,
Fii muritor ca mine."

� �Tu-mi ceri chiar nemurirea mea

�n schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa ?tii asemenea
C�t te iubesc de tare;

Da, ma voi na?te din pacat,

Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege."

?i se tot duce... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

�n vremea asta Catalin,

Viclean copil de casa,
Ce �mple cupele cu vin
Mesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pas

A-mparatesii rochii,
Baiat din flori ?i de pripas,
Dar �ndrazne? cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujori

De rumeni, bata-i vina,
Se furi?eaza p�nditor
Privind la Catalina.

Dar ce frumoasa se facu

?i m�ndra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca sa-?i �ncerci norocul.

?i-n treacat o cuprinse lin

�ntr-un ungher degraba.
� �Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-?i vezi de treaba."

� �Ce voi? A? vrea sa nu mai stai

Pe g�nduri totdeuna,
Sa r�zi mai bine ?i sa-mi dai
O gura, numai una."

� �Dar nici nu ?tiu macar ce-mi ceri,

Da-mi pace, fugi departe -
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte."

� �Daca nu ?tii, ?i-a? arata

Din bob �n bob amorul,
Ci numai nu te m�nia,
Ci stai cu bini?orul.

Cum v�natoru-ntinde-n cr�ng

La pasarele la?ul,
C�nd ?i-oi �ntinde bra?ul st�ng
Sa ma cuprinzi cu bra?ul;

?i ochii tai nemi?catori

Sub ochii mei ram�ie...
De te �nal? de sub?iori
Te-nal?a din calc�ie;

C�nd fa?a mea se pleaca-n jos,

�n sus ram�i cu fa?a,
Sa ne privim nesa?ios
?i dulce toata via?a;
?i ca sa-?i fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
C�nd sarut�ndu-te ma-nclin,
Tu iara?i ma saruta."

Ea-l asculta pe copila?

Uimita ?i distrasa,
?i ru?inos ?i dragala?,
Mai nu vrea, mai se lasa.

?i-i zise-ncet: - "�nca de mic

Te cuno?team pe tine,
?i guraliv ?i de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafar, rasarit

Din lini?tea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singurata?ii marii;

?i tainic genele le plec,

Caci mi le �mple pl�nsul
C�nd ale apei valuri trec
Calatorind spre d�nsul;

Luce?te c-un amor nespus

Durerea sa-mi alunge,
Dar se �nal?a tot mai sus,
Ca sa nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci

Din lumea ce-l desparte...
�n veci �l voi iubi ?i-n veci
Va ram�nea departe...

De-aceea zilele �mi sunt

Pustii ca ni?te stepe,
Dar nop?ile-s de-un farmec sf�nt
Ce nu-l mai pot pricepe."

� �Tu e?ti copila, asta e...

Hai ?-om fugi �n lume,
Doar ni s-or pierde urmele
?i nu ne-or ?ti de nume,

Caci am�ndoi vom fi cumin?i,

Vom fi voio?i ?i teferi,
Vei pierde dorul de parin?i
?i visul de luceferi."

Porni luceafarul. Cre?teau

�n cer a lui aripe,
?i cai de mii de ani treceau
�n tot at�tea clipe.

Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele -
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.

?i din a chaosului vai,

Jur �mprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea de-nt�i,
Cum izvorau lumine;

Cum izvor�nd �l �nconjor

Ca ni?te mari, de-a-notul...
El zboara, g�nd purtat de dor,
P�n' piere totul, totul;

Caci unde-ajunge nu-i hotar,

Nici ochi spre a cunoa?te,
?i vremea-ncearca �n zadar
Din goluri a se na?te.

Nu e nimic ?i totu?i e
O sete care-l soarbe,
E un ad�nc asemene
Uitarii celei oarbe.

� �De greul negrei vecinicii,

Parinte, ma dezleaga
?i laudat pe veci sa fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pre?,

Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor e?ti de vie?i
?i datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb

?i focul din privire,
?i pentru toate da-mi �n schimb
O ora de iubire...

Din chaos, Doamne,-am aparut

?i m-a? �ntoarce-n chaos...
?i din repaos m-am nascut.
Mi-e sete de repaos."

� �Hyperion, ce din genuni

Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne ?i minuni
Care n-au chip ?i nume;

Tu vrei un om sa te soco?i,
Cu ei sa te asameni?
Dar piara oamenii cu to?i,
S-ar na?te iara?i oameni.

Ei numai doar dureaza-n v�nt

De?erte idealuri -
C�nd valuri afla un morm�nt,
Rasar �n urma valuri;
Ei doar au stele cu noroc
?i prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
?i nu cunoa?tem moarte.

Din s�nul vecinicului ieri

Traie?te azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iara?i soare;

Par�nd pe veci a rasari,

Din urma moartea-l pa?te,
Caci to?i se nasc spre a muri
?i mor spre a se na?te.

Iar tu, Hyperion, ram�i

Oriunde ai apune...
Cere-mi cuv�ntul meu de-nt�i -
Sa-?i dau �n?elepciune?

Vrei sa dau glas acelei guri,

Ca dup-a ei c�ntare
Sa se ia mun?ii cu paduri
?i insulele-n mare?

Luceafarul (Lascar Vorel, 1904)

Vrei poate-n fapta sa ara?i

Dreptate ?i tarie?
?i-a? da pam�ntul �n buca?i
Sa-l faci �mpara?ie.

�?i dau catarg l�nga catarg,

O?tiri spre a strabate
Pam�ntu-n lung ?i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

?i pentru cine vrei sa mori?

�ntoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pam�nt ratacitor
?i vezi ce te a?teapta."

�n locul lui menit din cer

Hyperion se-ntoarse
?i, ca ?i-n ziua cea de ieri,
Lumina ?i-o revarsa.

Caci este sara-n asfin?it

?i noaptea o sa-nceapa;
Rasare luna lini?tit
?i tremur�nd din apa.

?i �mple cu-ale ei sc�ntei

Cararile din cr�nguri.
Sub ?irul lung de m�ndri tei
?edeau doi tineri singuri
� �O, lasa-mi capul meu pe s�n,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
?i negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci

G�ndirile strabate-mi,
Revarsa lini?te de veci
Pe noaptea mea de patimi.

?i de asupra mea ram�i

Durerea mea de-o curma,
Caci e?ti iubirea mea de-nt�i
?i visul meu din urma."

Hyperion vedea de sus

Uimirea-n a lor fa?a;
Abia un bra? pe g�t i-a pus
?i ea l-a prins �n bra?e...

Miroase florile-argintii
?i cad, o dulce ploaie,
Pe cre?tetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.

Ea, �mbatata de amor,

Ridica ochii. Vede
Luceafarul. ?i-nceti?or
Dorin?ele-i �ncrede

Patrunde-n codru ?i �n g�nd, norocu-mi lumineaza! (Ion Schmidt-Faur, 1929)

� �Cobori �n jos, luceafar bl�nd,

Alunec�nd pe-o raza,
Patrunde-n codru ?i �n g�nd,
Norocu-mi lumineaza!"

El tremura ca alte da?i

�n codri ?i pe dealuri,
Calauzind singurata?i
De mi?catoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut

�n mari din tot �naltul
� �Ce-?i pasa ?ie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Traind �n cercul vostru str�mt

Norocul va petrece,
Ci eu �n lumea mea ma simt
Nemuritor ?i rece."

? �nceputul paginii.

PD-icon.svg Aceasta lucrare se afla �n domeniul public �n �ntreaga lume, deoarece

autorul a decedat acum cel pu?in 100 de ani.
Poesii (1884), de Mihai Eminescu
Singuratate - Lasa-?i lumea ta uitata - ?i daca... - Pajul Cupidon... - Ce te
legeni... - Melancolie - Rugaciunea unui dac - Pe aceea?i ulicioara... - De c�te
ori, iubito... - O, ram�i... - Despar?ire - Craiasa din pove?ti - Oda - La mijloc
de codru des - Venere ?i Madona - Iubind �n taina... - Afara-i toamna - Sunt ani la
mijloc - C�nd iara?i glasul - Trecut-au anii - S-a stins via?a falnicei Vene?ii -
Dorin?a - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - �nger
?i demon - Floare albastra - Se bate miezul nop?ii... - �nger de paza - At�t de
frageda... - O, mama... - Fat-Frumos din tei - Cu m�ne zilele-?i adaogi... - Din
valurile vremii... - Povestea codrului - �mparat ?i proletar - Pe l�nga plopii fara
so?... - Glossa - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamat de codru -
De-or trece anii... - Te duci... - Peste v�rfuri - Somnoroase pasarele... -
Revedere - C�nd amintirile... - Doina - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu
voi morm�nt bogat - Iar c�nd voi fi pam�nt - Epigonii - Calin - Strigoii - Satira I
- Satira II - Satii clauze suplimentare. Vede?i detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confiden?ialitateDespre WikisourceTermeniVersiune
mobilaDezvoltatoriStatisticiDeclara?ie cookieWikimedia FoundationPowered by
MediaWiki