Capitolul 6

Ouăle sfârâiau în tigaie , iar de afară venea un aer u șor cald prin geamul larg deschis .
Televizorul țipa îngrozitor , acoperind zgomotos toat ă lini ștea . Luni . Început de s ăpt ămân ă .
Toată lumea ieșea liniștită din curte , citea ziarul , copiii se preg ăteau de școal ă , în timp ce
Xavier se străduia din răsputeri să – și pregătească dou ă ou ă și cafea . Ochii îi erau aproape
închiși , așa ca nu observă imediat când cafeaua dădu în foc . Dup ă o lunga serie de cuvinte
obscene , telefonul din salon începu să sune , iar Xavier se duse gr ăbit s ă r ăspund ă :
-Alo? Observă că vocea îi era răgușită așa că și – o drese și repet ă pe un ton mai calm . De la
capătul celălalt răsună o voce masculină .
-Detectivul Eric la telefon , a-ți încercat s ă m ă contacta ți ieri.
-Desigur . Aș vrea să știu dacă am putea discuta pe o problem ă .
-Am puțin timp liber acum .
-Treceți pe la mine, adresa este ….
-Știu unde locuiți .
Vocea sobră a detectivului îl luă prin surprindere .
-Perfect atunci . Vă voi aștepta , domnule Nicola . Acum am s ă închid , la revedere.
Ca de obicei , nu mai așteptă un răspuns din partea interlocutorului și închise telefonul de
îndată . Își scoase o țigară din tabachera sa și se îndrept ă sus pe sc ări .

Xavier își aranjă cravata , în timp ce observă o ma șin ă străin ă venind în fa ța por ții lui . Din ea
ieși un tânăr (îi dădea în jur de 30 de ani , poate mai mult,dar nu mai pu țin ) cu p ărul
brunet , pielea mai închisă la culoare . Purta un costum negru , asortat cu o cravat ă albastr ă .
Xavier nu putu să nu observe nota în plus de elegan ță , ceea ce îl f ăcea s ă arate într-adevar ca
un profesionist .
Așteptă pe hol până auzi bătaie în ușă , dar nu deschise din prima . Dup ă înc ă dou ă b ăt ăi se
îndreptă spre usă și dădu ochi în ochi cu detectivul . Se salutaser ă politicos , iar Xavier îl
invită în salon .
-Vă rog domnule Nicola , luați un loc . A-ți dori o cafea?
-Nu mulțumesc , bănuiesc că vreți să discutăm despre evenimentele recente .
-Bineînțeles , se așeză lent pe canapea în fa ța lui . De unde a- ți vrea s ă încep ?
-Cazul nu a fost preluat încă de nimeni , și nu cred c ă m ă voi ocupa eu .
-Am înțeles . Probabil știți că nu este prima dată când pățesc așa ceva .