CAPITOLUL I

INVESTIŢIILE ŞI ROLUL LA ECONOMIC ŞI SOCIAL

1.1. Conceptul de investiţii

Investiţia poate fi definită ca o cheltuială efectuată de către persoane fizice

sau juridice cu scopul de a obţine bunuri sau servicii.
Prin investiţie se înţelege factorul economic concretizat în resurse
materiale, financiare şi de forţă de muncă, în vederea înlocuirii mijloacelor de
producţie uzate, perfecţionării mijloacelor de producţie deja existente sau creării
unor noi mijloace de producţie, cu scopul obţinerii unor efecte economice
eşalonate în timp şi care în sumă totală să fie superioare cheltuielilor iniţiale.
Tot investiţie este şi utilizarea de venituri pentru cumpărarea de titluri de
valoare (acţiuni, obligaţiuni) de pe piaţa de capital cu scopul de a obţine un
câştig în viitor.
În economia comunistă, investiţia reprezenta numai ceea ce se aloca
pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producţie şi a celei pentru
sectorul social-cultural.
Trecerea la economia de piaţă a impus o schimbare a opticii privind
noţiunea de investiţie, determinată de concurenţă, de circulaţia capitalului pe
piaţă, de câştigul aşteptat. În această situaţie investiţia este privită de la sursa de
acoperire a cheltuielilor determinate de operaţiunea de investiţie. Astfel,
investiţiile sunt înţelese ca reprezentând acea parte de profit destinată formării
capitalului.
Investiţiile comportă două etape distincte.
Prima etapă este aceea a procesului de investire, care constă în realizarea
obiectivelor investiţionale pe baza unor resurse, etapă în care investiţiile nu
produc, ele fiind însuşi rezultatul unui proces de producţie.
A doua etapă se caracterizează prin participarea investiţiilor, materializate
la procesul de producţie şi obţinerea de rezultate financiare.

1.2. Rolul economic şi social al investiţiilor

Investiţiile ocupă un loc central atât în sfera producţiei de bunuri şi

servicii cât şi în sfera consumului, fiind factorul care influenţează simultan
cererea şi oferta.
Realizarea de investiţii în sfera producţiei de bunuri şi servicii, are ca
efect creşterea şi diversificarea ofertei şi implicit creşterea veniturilor agenţilor
economici. Concomitent va fi influenţat şi gradul de ocupare a forţei de muncă.
Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă precum şi creşterea câştigurilor
lor salariale va duce la sporirea cererii de bunuri de consum şi de servicii. Pe de

1
altă parte va avea loc o creştere a economiilor populaţiei şi de asemenea va
creşte volumul disponibilităţilor financiare ale agenţilor economici dând
posibilitatea acestora să realizeze noi investiţii.
Deci putem afirma că în plan economic investiţiile joacă un rol dublu:
- agenţii economici care realizează lucrări de investiţii îşi sporesc
oferta de bunuri sau servicii prin realizarea de noi obiective investiţionale,prin
extinderea capacităţii lor productive sau prin retehnologizare, realizând în
acelaşi timp şi venituri suplimentare;
- orice investiţie va genera cereri suplimentare în sectoarele conexe
din amonte (sectoare furnizoare de materii prime, materiale sau servicii etc.) sau
din aval (sectoare distribuitoare sau consumatoare a bunurilor sau serviciilor
oferite).
Implicit va avea loc o creştere a veniturilor la toţi agenţii economici
implicaţi.
În plan social, investiţiile joacă un rol important în ocuparea forţei de
muncă prin crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Punerea în practică a unor proiecte sau programe de investiţii, antrenează
modificări pe piaţa forţei de muncă, creând o cerere suplimentară de forţă de
muncă în sectoarele care pregătesc şi realizează acţiuni investiţionale (cercetare-
proiectare, construcţii, producţia de maşini şi instalaţii), dar mai ales la
beneficiarii de investiţii care utilizează noile capacităţi de producţie.
Investiţiile joacă un rol important în etapa actuală şi la rezolvarea marilor
probleme ale lumii contemporane şi anume la protecţia mediului înconjurător, la
refacerea echilibrului ecologic, acolo unde de cele mai multe ori din ignoranţă
acesta a fost rupt.
Investiţiile mai pot fi privite şi ca un liant între generaţii prin crearea de
noi locuri de muncă pentru generaţia tânără dar şi prin moştenirea de capital fix
pe care aceasta le primeşte de la generaţiile anterioare.
Sintetizând investiţiile trebuie să releve faptul că;
- reprezintă o plasare de bani într-o acţiune, într-un proiect, operaţiune
pentru a crea un spor de producţie şi servicii respectiv de venit, atât la nivelul
individului cât şi la nivelul agentului economic;
- scopul urmărit nu este numai de a obţine o creştere a cantităţii de
bunuri sau servicii ci şi a unui câştig (profit);
- există un decalaj de timp între momentul investirii şi momentul
obţinerii rezultatelor;
- sunt o cheltuială certă, efectuată cu scopul obţinerii în viitor a unor
rezultate adesea incerte din acest punct de vedere investiţiile comportă un
anumit risc.

2
 1.3. Clasificarea investiţiilor

Investiţiile se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii.

a) După destinaţia obiectivelor de investiţii avem: investiţii productive şi
investiţii neproductive.
Investiţiile productive sunt cele care participă în mod nemijlocit la
obţinerea producţiei, serviciilor (plantaţiile pomiviticole, lucernierele, păşunile
cultivate,adăposturile pentru creşterea animalelor, capacităţile de prelucrare a
produselor de origine vegetală şi animală, tractoarele, maşinile agricole,
instalaţii, utilaje, echipamente, pensiunea agroturistică, hotelul,restaurantul).
Investiţiile neproductive sunt cele care nu participă la obţinerea
producţiei,serviciilor, dar ele contribuie la buna desfăşurare a procesului de
producţie, cum ar fi: clădirile în care se găsesc birourile, cantina, garajele,
spaţiile de depozitare a producţiei, debaralele,spaţiile pentru petrecerea timpului
liber, fosa septică.
b) După modul de executare a lucrărilor de investiţii avem: investiţii
executate în antrepriză, investiţii executate în regie şi investiţii executate în
sistem mixt.
Investiţiile executate în antrepriză au lucrările efectuate de către unităţi
specializate în construcţii;
Investiţiile executate în regie au lucrările de construcţii efectuate de către
investitor cu forţe proprii;
Investiţiile executate în sistem mixt au o parte din lucrări efectuate de
către unităţi specializate şi o parte de către investitori cu forţe proprii.
c) După rolul pe care îl joacă în cadrul proiectului avem: investiţii directe,
investiţii colaterale şi investiţii conexe.
Investiţiile directe se referă la cheltuielile efectuate pentru construirea
unor clădiri noi şi pentru achiziţionarea utilajelor, instalaţiilor, echipamentelor
necesare noului obiectiv.
Investiţiile colaterale sunt acele cheltuieli de resurse pentru asigurarea de
utilităţi necesare noului obiectiv investiţional (apă, energie electrică, gaze, căi de
acces, canalizare).
Investiţiile conexe sunt cheltuielile de investiţii în obiective pentru
asigurarea materiilor prime, energiei, combustibililor, diverselor prestări de
servicii, precum şi cele aferente unor lucrări pregătitoare pentru noul obiectiv
(consolidări de terenuri, lucrări de îndiguiri pentru apărarea împotriva
inundaţiilor).
d) După caracterul lucrărilor, investiţiile se împart în: investiţii pentru
construirea de obiective noi, investiţii pentru reconstruirea (refacerea) unor
obiective, investiţii pentru dezvoltarea, amenajarea şi înnoirea unor obiective
deja existente.
Investiţiile pentru construcţia de obiective noi sunt cheltuielile care se
fac pentru obiective investiţionale care nu au existat anterior.

3
 Investiţiile pentru reconstrucţie se efectuează la obiectivele investiţionale
existente şi care au suferit în urma unor calamităţi(incendii, inundaţii,
cutremure).
Lucrările de reconstrucţie implică fie modificarea construcţiei,a
arhitecturii construcţiei, fie modificări ale procesului tehnologic, fie numai
readucerea ei la starea iniţială din punct de vedere constructiv şi arhitectural.
Investiţiile pentru dezvoltare constă în cheltuieli efectuate pentru mărirea
capacităţii de producţie, de depozitare, capacităţilor de cazare. Mărirea
capacităţii se poate realiza pe orizontală sau pe verticală (construirea unei noi
secţii de producţie, mansardarea pensiunii agroturistice).
Investiţiile de amenajare şi transformare se fac la obiective existente, în
scopul creării de condiţii mai bune desfăşurării activităţii (reîmpărţirea spaţiilor,
consolidarea unor părţi sau elemente de construcţie, transformarea unor spaţii
pentru a li se da altă destinaţie, introducerea de noi elemente necesare procesului
tehnologic, amenajări interioare şi exterioare).
Investiţiile de înnoire sau reutilare ( investiţiile privind retehnologizarea)
constă în introducerea de utilaje, instalaţii, echipamente noi mai performante
care înlocuiesc pe cele uzate fizic şi moral.
e) După stadiul de realizare a lucrărilor, investiţiile pot fi: neterminate,
restante şi încheiate.
Investiţiile neterminate înglobează valoarea lucrărilor realizate la
obiectivele în curs de execuţie.
Investiţiile restante se referă la obiectivele ale căror termene de execuţie
au fost depăşite.
Investiţiile încheiate sunt cele la care lucrările s-au realizat la termenele
stabilite prin proiect.
f) După structura tehnologică a cheltuielilor sunt: investiţii în mijloace
fixe, cheltuieli pentru studii şi cercetări geologice, alte cheltuieli de investiţii.
Investiţiile în mijloace fixe cuprind lucrările de construcţii-montaj
(clădiri; construcţii speciale; montarea unor utilaje, instalaţii, echipamente).
Investiţiile privind studiile şi cercetările geologice sunt cheltuielile
efectuate în vederea stabilirii rezistenţei terenurilor mai ales în cazul unor
construcţii de dimensiuni mari.
Alte cheltuieli de investiţii se referă la cheltuielile privind proiectarea,
formarea personalului de exploatare, înfiinţarea plantaţiilor pomiviticole până la
intrarea lor pe rod, cumpărarea şi creşterea animalelor de reproducţie şi de
muncă până acestea încep să dea producţie etc, înfiinţarea de păşuni şi
lucerniere.
g) După sursa de finanţare, investiţiile se împart în investiţii finanţate din
surse proprii şi din surse atrase.
Sursele proprii se constituie din capitalul propriu agentului economic, o
parte din profit, fondul de amortizare, emisiuni de titluri de valoare( acţiuni,
obligaţiuni), încasările obţinute din vânzarea unor utilaje.

4
 Sursele atrase sunt reprezentate de creditele bancare interne şi externe,
alocaţii de la buget, sponsorizări, fonduri europene.
h) După modul de constituire, investiţiile se împart în investiţii nete şi
investiţii brute.
Investiţiile nete se realizează cu ajutorul sumelor de bani ce provin din
produsul net şi au ca scop sporirea capitalului fix şi a stocurilor de materii prime
şi materiale.
Investiţiile brute contribuie la creşterea absolută a capitalului fix şi se
obţin din investiţiile nete la care se adaugă fondul de amortizare care are ca
principal scop înlocuirea capitalului fix uzat fizic şi moral.
i) După modul cum investiţiile influenţează economia, dezvoltarea,
rentabilitatea şi eficienţa activităţii agenţilor economici acestea se clasifică în:
investiţii cu efecte directe, investiţii cu efecte indirecte.
Investiţiile cu efecte directe sunt cele pentru construirea de noi capacităţi
de producţie, extinderea capacităţilor de producţie, pentru introducerea
progresului tehnic.
În categoria investiţiilor cu efecte indirecte intră: investiţiile în obiective
destinate protecţiei mediului(fosă septică, staţii pentru epurarea apelor uzate,
platforme pentru colectarea şi depozitarea dejecţiilor), investiţii pentru realizarea
de obiective cu caracter social-cultural şi investiţii strategice, cu efecte utile în
perspectivă.