Florea albastra

De Mihai Eminescu

Poezia „Floare albastră”, de Mihai Eminescu a fost publicată în anul

 1973

 1872

 1873
Textul se încadrează în romantism prin:

 Tema iubirii și a naturii, condiția omului de geniu, amestecul de specii

literare, cultivarea antitezei

 Motivul florii albastre, relația cu mediul, tema timpului

 Tema iubirii și a naturii, interesul pentru avere, motivul florii albastre

Motivele literare care contribuie la realizarea temei naturii sunt:

 codrul, luceafărul, teiul, trestia, noaptea, valea, visul

 izvorul, visul, stelele, luceafărul, crengile, balta

 codrul, izvorul, trestia, valea, balta, crengile, noaptea

Portretul geniului este conturat de următoarele motive și simboluri:

 trestia, noaptea, întunecata mare, balta cea senină, cerul

 râuri în soare, izvorul, balta cea senină, crengile, luna

 cerul, stelele, piramidele învechite, câmpiile Asire, întunecata mare

Titlul anticipează:
  tema iubirii și a trecutului istoric

 tema naturii în ipostaza cadrului terestru

 confruntarea a două viziuni asupra existenței, ilustrate de opoziția ființa

terestră și omul de geniu

Poezia este alcătuită din:

 trei secvențe poetice

 cinci secvențe poetice

 patru secvențe poetice

Vocea feminină este prezentă în:

 toate secvențele poetice

 prima și a doua secvență poetică

 prima și a treia secvență poetică