CJ HOPKINS: „NOUA NORMALITATE” MAI POATE FI ÎNCĂ

OPRITĂ

Daniel Miller: Serviciile de informații germane au inventat

recent o nouă categorie de „extremiști” pentru a monitoriza
orice persoană care pune sub semnul întrebării povestea
oficială a așa-numitei pandemii. Dvs. continuați să publicați
editoriale foarte incisive care fac tocmai asta. Credeți că vă
monitorizează agenții de informații?
C J Hopkins: Cine știe? Probabil că nu, deoarece presupun că
Bundesverfassungsschutz (Biroul federal pentru protecția
constituției) are ținte mai importante de supravegheat. Nu sunt
nici activist german nici organizator de proteste. Sunt doar un
autor expatriat care scrie pe blog. Însă dacă avem în vedere
gradul de paranoia și fanatism din Germania ultimelor luni, nu
m-aș mira să mă aflu undeva pe la periferia radarului.
DM: A analiza ce s-a întâmplat în ultimele 15 luni reprezintă o
problemă complexă, dacă avem în vedere cele două sfere
intersectate, cea a psihologiei colective și cea a proiectului
organizat, deliberat. Isteria generală a populației și
conformismul funcționarilor de nivel mediu nu poate fi atribuit
în mod plauzibil unui lanț direct de comandă, ci are legătură
cu felul în care anumite grupuri de indivizi sunt recompensate
în mod structural pentru a se supune autorității politice, nu să
pună întrebări. În același timp, există un proiect psihologic
sistematic și deliberat de a provoca isterie și de a genera
obediență în vederea atingerii unor scopuri politice și
economice bine definite. Până acum acest proiect a fost foarte
eficient.
CJH:  Este o descriere a stadiilor preliminare din oricare sistem
totalitar. Există întotdeauna o mică minoritate de agenți
conștienți care mișcă lucrurile, dar succesul depinde în ultimă
instanță de convertirea maselor la noua ideologie, sau pur și
simplu de obținerea acceptului lor prin teroare cu propagandă
și forță burtă. Am descris ultimele 12-14 luni ca faza 1 a „noii
normalități”, faza de „șoc și uluială” într-un text recent. Dar
scopul era de a-i face atenți pe cititori la ceea ce se întâmplă,
nu să fac o analiză a componentelor implicate. Schimbări
ideologice la scara unei societăți întregi, așa cum este cea pe
care o trăim acum, sunt întotdeauna chestiuni foarte
complicate, o combinație de elemente deliberate și altele
organice. Elementele organice (i.e. manipularea maselor) par
limpezi și familiare. Nu-mi dau seama cât de deliberate sunt
elementele deliberate. Sincer să fiu, m-am concentrat mai mult
pe opoziția față de ele decât pe analiza lor. Cred că ne aflăm
într-un stadiu în care „Noua Normalitate” poate fi, dacă nu în
întregime oprită, cel puțin serios mutilată, sau forțată să-și
ajusteze traiectoria, astfel încât să rămână posibilități de
rezistență. În ceea ce privește analiza și articularea structurii și
dinamicii de putere în lumea noastră supranațională a
capitalismului global, acesta este scopul meu mai amplu, pe
care l-am încercat în articolele scrise până acum.
DM: Alunecarea spre totalitarism a luat avânt de ceva vreme.
În ultimele zeci de ani și în special în ultimii câțiva ani am
asistat la o eroziune de proporții a expertizei profesionale și a
independenței în toate sectoarele politice cheie, iar în ultimii
zece ani o corupție a limbajului care se aseamănă cu coruperea
limbajului din Al Treilea Reich, analizată de Victor Klemperer.
Epoca de dinainte de revoluția bolșevică din Rusia a fost
caracterizată de o supraproducție a intelighenției, iar lucrul
acesta s-a petrecut și în Occident. Astăzi, o dată cu milenialii,
avem cea mai educată și cea mai săracă generație din Apus din
ultimii 100 de ani.
CJH: Programul „Noii Normalități” este un pas gigantic în
această direcție…
DM: Poate că așa-zisa „Mare Resetare” ar putea fi descrisă mai
bine ca „Marea Accelerare”, dat fiind faptul că își propune să
intensifice aceste megatendințe. Deja, digitalizarea, atomizarea
și proletarizarea s-au intensificat în ultimele 14 luni. După
cum ne spun: „nu vei avea nimic și vei fi fericit”. Ne îndreptăm
deja spre „nu vei avea nimic”. De ce „vei fi fericit”, nu este
imediat clar, dar poate ni se vor administra obligatoriu
medicamente psihotropice, așa cum se întâmplă acum cu
vaccinurile și pașapoartele. O întrebare care mă frământă este
legată de motivațiile elitei în urmărirea acestor scopuri. Cred
elitele în ceea ce spun sau este ceva pur și simplu instrumental
pentru ele?
CJH: Oamenii sunt creaturi ciudate. Majoritatea dintre noi
sunt în stare să „creadă” în lucruri în care nu cred de fapt, iar
apoi să își schimbe opinia și să nu mai creadă în ele, imediat ce
a face asta le convine. Pe mine mă interesează mai mult
sistemele decât indivizii. Nu cred că există o încăpere de
capitaliști la Davos sau la Bilderberg sau mai știu eu unde,
care pun de o conspirație pentru a introduce următoarea fază a
dominației mondiale. Cred că mai degrabă seamănă cu ceea ce
Chomsky și Herman descriu în „Manufacturing Consent”
referitor la media corporatistă și cenzură. Celor care se  află
într-o poziție de putere în sistem nu trebuie să li se spună ce să
gândească sau ce să facă. Ei știu ceea ce se presupune că ar
trebui să gândească și ceea ce se presupune că ar trebui să
facă, altfel nu ar fi în acele poziții. Au fost antrenați ani zile
pentru a sluji sistemului, iar pentru a-și justifica și raționaliza
slujirea fac tot ceea ce este nevoie să facă, iar asta include a
„crede” în povestea oficială, oricare ar fi ea. Lucrul acesta
rămâne valabil chiar și la cele mai înalte nivele ale sistemului,
unde structura și nevoile sistemului generează „credințele” și
„viziunea” celor aflați în pozițiile cele mai puternice.
Cât privește „Marea Resetare”, ea mi se pare a fi un alt pas
major în procesul de consolidare și restructurare a
capitalismului global care s-a desfășurat începând cu anii 90,
când a devenit primul sistem ideologic global hegemonic din
istorie. Când un sistem devine hegemonic global – și nu cred că
ne dăm seama suficient ce înseamnă acest lucru – nu mai are
adversari externi, deoarece nu mai există un „exterior”.
Controlează întreg teritoriul. O dată ce s-a realizat acest lucru,
sistemul trebuie (a) să se restructureze pe sine pentru a se
adapta la supremația sa hegemonică, ceea ce reprezintă ceva
cu totul diferit de lupta pentru supremație care a precedat-o, și
(b) să identifice și să neutralizeze opoziția internă – din nou,
pentru că nu mai există nicio opoziție externă. Nu contează în
realitate cât de conștiente de acest proces sunt „elitele”.
Evoluția sistemului o cere.
Dacă veți privi la istoria ultimilor 30 de ani prin aceste lentile,
veți vedea cum capitalismul global se restructurează pe sine ca
un sistem hegemonic fără adversari externi, și care-și
neutralizează toate formele de opoziție internă. „Războiul contra
Terorii”, „Războiul contra Populismului” iar acum această nouă
și mult mai manifest totalitară formă de „societate” global-
capitalistă nu sunt deloc surprinzătoare. Dimpotrivă, este
tocmai la ceea ce te aștepți  din partea unui sistem global
hegemonic nou instaurat.

CJ HOPKINS: A SCHIMBA RADICAL SOCIETATEA DIN

CAUZA UNUI VIRUS ESTE O DEMENȚĂ

DM: Identificați capitalismul global (sau „GloboCap”) drept

personaj principal în această poveste. Există o altă școală de
gândire, care se revendică de la James Burnham, care susține
că nu mai trăim acum într-un sistem capitalist propriu-zis, ci
într-o formă de managerialism, asemănătoare fascismului,
deoarece reprezintă o fuziune între stat și corporații. Oricum ar
sta lucrurile, ne putem întreba dacă acest sistem este acefalic
și mecanic așa cum pare să sugerați dvs. La urma urmelor,
elitele chiar se adună la Davos și pare greu de imaginat că nu
plănuiesc să facă un profit împreună sau că nu au abilitatea
de a face asta. Vorbiți de capitalismul global care „se
restructurează pe sine”, dar, în fapt, nu este sistemul global
restructurat de agenți individuali?
Marea Resetare este un plan manifest foarte îndrăzneț urmărit
de o mână de oameni. Dincolo de acest nivel de comandă, un
grup mult mai mare de cadre le implementează politicile. Acest
grup pare în realitate ca și cum ar fi spălat pe creier. În ce
măsură se hipnotizează unul pe altul și în ce măsură vorbim
de indivizi complet conștienți care plutesc deasupra vârtejului?
După cum spune Burroughs, „doar o mână de Senders știu ce
fac, însă acești Senders de la vârf sunt cei mai răi și mai
periculoși oameni din lume”.
În fine, deși capitalismul global este poate hegemonic, rămâne
în continuare compus din diferite centre de putere care nu
împărtășesc exact aceleași interese, mai presus de toate Rusia,
China și Apusul. Fiecare dintre aceste zone, care cunosc la
rândul lor subdiviziuni, au abordat „Noua Normalitate” în
moduri diferite, Rusia fiind cea mai sceptică, China cea mai
cinică, iar Occidentul cel mai alienat mintal. Uneori mă întreb
dacă nu asistăm mai degrabă la horcăitul final al unui
Occident plin de iluzii și muribund, decât la impunerea unei
noi paradigme de guvern mondial.
CJH: Bineînțeles că există agenți individuali care pun în
aplicare restructurarea capitalismului global. Sistemele sunt
compuse și menținute în funcțiune de indivizi. Ceea ce
încercam să sugerez este că acești indivizi sunt în esență
interșanjabili pentru sistemul a cărui structură fundamentală
și evoluție le forțează deciziile și acțiunile. Orice sistem ideologic
este ca un teren de tenis sau tablă de șah. Stabilește un
teritoriu și regulile conform cărora indivizii gândesc și
acționează. Într-un turneu de tenis, jucătorii se schimbă, dar
toți joacă tenis. Același lucru se petrece și cu mediul artistic.
Nu poți cânta muzică folosind vopsea și nici nu poți picta cu un
pian. Limbajul ne oferă o altă analogie fertilă. Oricine vorbește
mai mult de o limbă își dă seama că structura limbii determină
felul în care gândești, cum percepi și ceea ce ești în stare să
exprimi.
Ar fi ușor dacă ar exista o mână de conjurați la vârful piramidei
care pun la cale totul după un plan general. Atunci am putea
lua cu asalt Bastilia, am decapita pe câțiva și am schimba din
temelii lucrurile. E tentant să privim lucrurile astfel, deoarece
la vârf sunt figuri ușor de identificat. Dar capitalismul global
este o hidră. A decapita câțiva indivizi nu înseamnă altceva
decât a înlocui unele capete cu altele. Iar Hidra rămâne Hidra.
În ceea ce privește trăsătura capitalismului global de a fi total,
susțin acest punct de vedere. Vorbesc despre capitalismul
global ca fiind în primul și primul rând o ideologie globală, și ca
un sistem global economic și financiar în care fiecare națiune
„dezvoltată” reprezintă o parte interdependentă, inclusiv China
și Rusia, dar și țări „paria” precum Cuba sau Iran.
Suntem atât de obișnuiți în a gândi în termeni de state națiune
care se întrec cu alte state națiune încât nu ne-am prins încă
asupra faptului că ele nu mai reprezintă actorii principali.
Bineînțeles că această competiție continuă, dar arată mai mult
ca o competiție între corporații… o luptă pentru dominație în
interiorul sistemului capitalist global, spre deosebire de lupta
pentru puterea de a decide natura sistemului însuși. Această
luptă s-a terminat acum, sau mai degrabă continuă diferit, sub
forma unor insurgențe în interiorul sistemului, deoarece, așa
cum aminteam mai înainte, nu mai există „exterior”.
DM: Această analiză, conturată pe baze marxiste, continuă să-
și demonstreze utilitatea. Însă mă întreb dacă nu are și limite.
În măsura în care afirmă un sistem total inexpugnabil, pare că
rezistența este inutilă. Cu toate acestea, ați afirmat mai înainte
despre posibilitatea de a obstrucționa Noua Normalitate înainte
ca ea să se instaleze deplin. Cum ar putea să se petreacă acest
lucru?
CJH: Am citit foarte mult Marx în tinerețe, dar și mulți alți
filosofi, dar nu îmi dau seama ce este specific marxist în
perspectiva mea. Nici nu cred că de aici se desprinde ideea
unui sistem inexpugnabil. Niciun sistem nu este inexpugnabil.
În cele din urmă, totul se prăbușește. Rămâne doar problema
lui când și cum.
Cât despre obstrucționarea „Noii Normalități”, acest lucru se
întâmplă deja și s-a petrecut de la bun început. Orice formă de
totalitarism depinde de soldații de jos pentru a-și impune
dictatele. Deși majoritatea populației occidentale a colaborat cu
acest plan de la început, a existat o minoritate relevantă care s-
a opus din start „Noii Normalități”. Ne aflăm într-un moment
critic. Pe de o parte, opoziția ia amploare și chiar o mână de
figuri publice proeminente care au tăcut în ultimul an simt că
au libertatea de a critica sau cel puțin de a pune sub semnul
îndoielii povestea Covid. Pe de altă parte, autoritățile par
hotărâte să ducă mai departe schimbarea ideologică, în
principal prin impunerea unui sistem de segregare patologizat.
În acest moment problema este câți oameni vor continua să
urmeze ordinele, odată ce faza de „șoc și uluială” s-a terminat.
Pică în sarcina noastră, a celor care ne-am opus de la bun
început „Noii Normalități” să-i facem și pe alții, care au tăcut
până acum, sa vadă demența planului, să ia atitudine și să nu
se mai supună. Pentru asta, trebuie să încetăm a ne mai
supune regulilor impuse de povestea oficială și să producem
cât mai multe divergențe sociale prin asta. Practic, trebuie să
demonstrăm prin acțiunile noastre că „Noua Normalitate” este
o mișcare paranoică, totalitară și ideologică, fără niciun fel de
bază în realitate, așa încât cei care i se supun să fie tulburați
de acest fapt.
Așa cum am spus de nenumărate ori, indiferent ce este cu
acest virus, nu avem nevoie din pricina lui de o „Nouă
Normalitate”. Ideea că trebuie să restructurăm radical
societatea umană din cauza unui virus, indiferent ce virus,
este la modul literal o demență. Trebuie să-i determinăm pe cei
obedienți față de „Noua Normalitate” să dea ochii cu nebunia
acțiunilor și ideilor lor. S-ar putea să nu funcționeze, dar este
singura noastră șansă.