Vocabularul limbii romne Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care exista in limba, el se mai numeste si lexic.

El este alcatuit din: >Vocabularul fundamental Masa vocabularului. Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai importante, folosite si care sunt cunoscute de toti vorbitorii unei limbi. in cuprinsul lui se gasesc aproximativ 1500 de cuvinte cuvintele au cea mai mare frecventa in procesul comunicarii; majoritatea sunt vechi si raman timp indelungat in limba Masa vocabularuluicuprinde cuvinte care nu intra in vocabularul fundamental cuvintele din masa vocabularului reprezint` 90% din cuvintele limbii romane. in masa vocabularului intra termenii stiintifici si tehnici, ai limbajelor de specialitate, in general arhaismele si regionalismele. Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii romne denumesc: - pri ale corpului omenesc: cap, ochi, gur, picior,bra etc; - alimente: ap, lapte, pine, brnz, carne etc; - obiecte de strict necesitate i aciuni frecvente:cas, mas, a mnca, a merge, a face, a respira, a sta, a locui etc. - psri i animale (n special domestice): pui, gin,cine, pisic, porc, vac, oaie, cal etc; - arbori i fructe: castan, plop, stejar, mr, pr -pere,nuc - nuc, cais - cais etc; - grade de rudenie: mam, tat, fiu, fiic, bunic etc; - zilele sptmnii: luni, joi, duminic etc; - momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaa,iarna, iunie etc; - culori folosite des: alb, negru, rou, verde etc; - conjuncii, prepoziii, numerale: dar, i, peste, trei,mie etc. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale i construcii sintactice care au disprut din limba comun i sunt de mai multe feluri: arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieite din uz fie din cauz c obiectul sau profesia nu mai exist, fie c au fost nlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logoft, bejanie, opai, colib etc. arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunare, ieite din uzul actual: pre, a mbla, mezul etc; arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi i structuri sintactice nvechite: * morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.; * sintactice: Gazeta de Transilvania; 2. Regionalismele sunt cuvintele i formele de limb specifice vorbirii dintr-o anumit regiune: barabul (cartof), curechi (varz), dad (sor mai mare), smdu (porcar), sabu (croitor), cucuruz (porumb); regionalisme fonetice - forme cu circulaie restrns a unor cuvinte de uz general: brbat (brbat), dete (degete), gios (jos), frace (frate) etc; 3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, ntrebuinate de anumite persoane cu intenia de a impresiona i a-i evidenia o pretins superioritate cultural: bonjour, madam', O.K., week-end, look.

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrnse, cu scopul de a nu fi nelei: bitari (bani), curcan (poliist), a ciordi (a fura), prnaie, mititica (nchisoare), mito (frumos sau batjocur), napa (urat) etc. 5. Neologismele sunt cuvinte mprumutate recent din alte limbi: limba latin savant: colocviu, biblic, liter, fabul, pictur etc; din limba francez: monument, poezie, recamier etc; din limba italian: capodoper, spaghete, pizza etc; din limba german: sortiment, tachet, tact etc; din limba englez: star, derbi, penalii etc mprumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur - seism; amnunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bnui - (a) suspecta; moarte - deces; prpastie - abis etc 6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte i expresii specifice unui domeniu al tehnicii: biel, bar de direcie, cheie francez; 7. Limbajul tiinific cuprinde cuvinte i expresii folosite n diferite domenii ale tiinei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosintez, electron, polinom etc. Cuvantul Unitatea de baz a vocabularului este cuvntul care are: - o form - totalitatea sunetelor sau literelor din care este alctuit; - unul sau mai multe sensuri. Sensul unui cuvnt este dat de context, deoarece, considerat izolat, cuvntul poate avea mai multe sensuri, dar ntr-un context anumit acesta are o singur semnificaie. CLASIFICAREA CUVINTELOR I. Dup numrul de sensuri, cuvintele sunt: monosemantice - cuvinte care au un singur neles: natriu, antibiotic, infarct, neuron; polisemantice - cuvinte cu dou sau mai multe sensuri: a iei: a rsri: A ieit un ghiocel. a se imprima: Am scris apsat i mi-a ieit i pe partea cealalt. a se desfura: Spectacolul a ieit bine. a realiza: Irinei i-a ieit o compunere frumoas. a scpa: Mi-a ieit un pantof din picior. a prsi: El a ieit din cas. apleca: Mria a ieit n ora. mas obiect de mobil: Mi-am cumprat o mas oval. mncare: Am luat masa n ora. osp, petrecere: De ziua lui a dat o mas mare. cap: parte a corpului: i-a pus o cciul pe cap.

extremitate: Cerete la capul podului. minte, inteligen: Cine n-are cap, vai de picioare. conductor: Tudor Vladimirescu a fost capul revoluiei din 1821. baie camera de baie: Ea a fcut curenie n baie. cada: Apa din baie e fierbinte. mbiere, splare: Copiii fac baie n lac. II. Dup legtura dintre sensul lor i noiunile pe care le denumesc, cuvintele pot avea: *sens: 1. propriu: a) de baz; b) secundar 2. figurat 1. Sensul propriu: a) Sensul propriu de baz este nelesul obinuit al unui cuvnt: El i-a rupt un picior, (parte a corpului omenesc) Irina a bgat o bomboan n gur. (cavitate bucal) b) Sensul propriu secundar rezult dintr-o asemnare i depinde strict de context: Maina s-a lovit de piciorul podului. El a czut ntr-o gur de canal. 2. Sensul figurat este sensul neobinuit al unui cuvnt, folosit pentru a forma o imagine artistic: "Pe-un picior de plai, Pe-o guSensul cuvintelor n context. Sensul denotativ i sensul conotativ I. Sens denotativ definiie: Sens fundamental al cuvintelor, relativ stabil, pentru toi vorbitorii. Sensul denotativ reunete elementele semantice non-subiective, identificabile n afar de context. Denotaia reprezint clasa tuturor referenilor posibili (masa: obiect cu patru picioare, cu o suprafa plan, cu o anumit destinaie"). II. Sens conotativ Reprezint sensurile secundare i figurate ale semnificatului unui cuvnt. Toate tipurile de conotaii au n comun faptul c se delimiteaz de denotaie i depind de context. Cteva tipuri de conotaii: 1) sensuri reprezentnd diferite atribute, crora li se acord o important mai mare. Fa de denotaia cuvntului leu animal de un anumit tip, cu anumite caracteristici", se detaeaz atributul caracteristici excepionale" (curaj, noblee, putere"): Ion se lupt ca un leu" 2) sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaiei: doliu" pentru culoarea neagr; tineree, putere" pentru culoarea verde. 3) sensuri secundare fixate n contexte lingvistice: ora mesei" sau am luat masa n ora", (pentru c pe mas se mnnc, se ajunge la sensul mncare"). 4) valori afective, condiionate social: bou prost"; nevztor orb"; 5) valori evaluative asociate unor cuvinte, indicate de dicionar: livresc -> pentru a sucomba; peiorativ -> pentru a crpa; 6) unele dintre cele mai frecvente conotaii sunt sensurile figurate, la care se ajunge prin metafor (murmur apa) sau prin metonimie (bea un pahar). r de rai" 1. Cuvantul de baza Se pot forma cuvinte noi pe baza celor existente in limba. Cuvantul de baza serveste ca element fundamental pentru formarea altor cuvinte.

2. Cuvintele derivate Cuvintele derivate sunt cuvintele formate cu ajutorul sufixelor si al prefixelor. Observatie:-unui cuvant derivate i se pot adauga alte sufixe sau prefixe pentru a forma Ex.: lapte laptar laptic laptisor laptareasa cuvinte noi.

3. Familia lexicala Familia lexicala sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obtinute prin derivare sau prin alte procedee de la un cuvant de baza. Aceste cuvinte sunt inrudite ca sens. Ex.: frunza frunzos infrunzit nedesfrunzit desfrunzit

Mijloace de imbogatire al vocabularului Mijloacele de imbogatire a vocabularului sunt Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului sunt INTERNE EXTERNE. Derivarea Compunerea Schimbarea valorii gramaticale. Derivarea mijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi cu ajutorul afixelor. Afixele suntprefixe sufixe. Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou. Ele modifica sensul cuvantului de baza. Sufixele sunt sunetele sau grupul de sunete adaugate dupa radacina cuvantului. Ele sunt lexicale=>cand formeaza cuvinte noi Gramaticale=>cand formeaza forme gramaticale Lexico-gramaticale=>cand exprima, simultan, un sens nou si o categorie gramatical`. . Derivatele parasintetice sunt cele formate prin ad`ugare de prefix ]i sufix [n acela]i timp. Compunereamijlocu intern de [mbog`\ire al vocabularului prin care se formeaz` cuvinte noi, unind termeni diferi\i. Procedee de compunere sunt alaturarea, juxtapunerea sau parataxa; Subordonareagura-leului Abrevierea sau prescurtareaC.e.c Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea mijlocul intern de ambogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Prin conversiune se pot obtine: SUBSTANTIVE din adjective=>Am intrat in adancul intunecat al padurii.

Verbe le participiu=>Ratacitii in padure se sperie. Verbe la supin=>Mersul prin padure imi place. Verbe la gerunziu=>Suferindul privea trist sprefrunze Adverbe=>Intelegea suferinta aproapelui sau. Pronume=>Nu-mi pierd vremea cu niste nimicuri Interjectii=>N-a ascultat oful meu.

ADJECTIVE din

Verbe la participiu=>Privem lumina filtrata prin ramuri Verbe la gerunziu=>Imi placeau pletele fluturande ale ei. Pronume=>Acesti brazi sunt mici. Adverbe=>Mi-am luat haina gata. Adjective=>Vorbeste frumos despre natur`. Verbe la participiu=>Canta inganat. Substantive(care denumesc elemente legate de timp) Adverbe=>Deasupra crengii s-a asezat o pasare. Substantive=>Picta frumos gratie talentului. Verbe la participiu=>A terminat de recoltat mut\umita lui

ADVERBE din

PREPOZI|II din Campul lexical

1. Campul lexical cuprinde toate cuvintele care apartin aceluiasi domeniu is care au trasaturi de sens commune. Ex.: tata mama sora frate bunic

2. Largirea campului lexical In campul lexical intra, pe langa cuvintele care apartin aceluiasi domeniu si au trasaturi de sens comune, si : - sinonimele lor; - derivatele lor; - expresiile care le cuprind. 3. Partile de vorbire din care este alcatuit un camp lexical Campul lexical este alcatuit din aceleasi parti de vorbire (substantive, adjective, verbe).

Mijloacele externe de imbogatire a limbii romane sunt

Imprumuturile Neologismele.

In limba romana, unele cuvinte sunt mostenite din limba latina, altele sunt imprumutate din diverse limbi iar altele sunt formate in interiorul limbii. imprumuturile pot fi facute pe cale directa cale indirecta. imprumuturile pot fi vechi(din:slava,turca,greaca,maghiara) noi(din:franceza,engleza,italiana,germana,latina)

Neologismele sunt cuvinte noi [mprumutate din alte limbi sau create [n interiorul limbii prin derivare sau compunere avand obligatoriu un component neologic. . Sinomime Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au acelai sens. Ele sunt folosite pentru a nuana i a preciza ideea expus n cadrul unei comunicri. Sinonimele au diferite grade de echivalen ntre ele. n general nu exist echivalen perfect a cuvintelor existente ntr-o limb. Sinonimele pot fi clasificate n trei categorii: sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic n toat sfera lor de nelesuri. sinonime pariale (relative sau imperfecte), adic cele ale cror sensuri nu se suprapun n mod absolut. Ele se ntlnesc n special la cuvintele vechi i polisemantice: sinonime aproximative. Acestea sunt comune n stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidene de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale mrind sfera semantic a cuvintelor prin conotaii imprevizibile cu o mare expresivitate. Sinonimia poate fi descoperit ntre: dou cuvinte; un cuvnt i o expresie; dou expresii. Antonime Un antonim este un cuvnt care, considerat n raport cu altul, are un sens contrar Antonimele pot fi: cu radical diferit: cald-rece, curajos-la; cu acelai radical, prefixat: corespunztor-necorespunztor, vizibil-invizibil, pur-impur, tipic-atipic. Exemple: Verbe: a intra-a iei Substantive: noapte-zi Adjective: mic-mare Adverbe: nainte-napoi Paromine Paronimele sunt cuvinte asemntoare ca form dar cu neles diferit Drept paronime sunt considerate urmtoarele trei tipuri de cupluri:[3] cuvinte alctuite din acelai numr de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult dou dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj; cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar; cuvinte cu un fonem n plus la unul dintre membrii cuplului: abac-abac, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic.

Exemple anual (o dat pe an) - anuar (publicaie care apare odat pe an) trocar (instrument chirurgical) - troacar (pardesiu) atlas (colecie de hri) - atlaz (estur) opis (list de acte, registru) - opus (invers / termen care denumete, mpreun cu un numr de clasificare, o oper a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrrilor sale)

Omonime Omonimia i polisemia reprezint dou categorii de sensuri ale cuvintelor, care, mbinate n comunicri diferite, conduc spre descoperirea adevratului neles al acestora. Omonimul este un cuvnt care are aceeai form i aceeai pronunie cu alt cuvnt sau cu alte cuvinte, de care difer ca sens i ca origine.[1] Omonimele se pot clasifica astfel:[2] Omonime lexicale - aceeai clas morfologic, sens diferit:

broasc - substantiv, cu sensul de batracian; broasc - substantiv, cu sensul de mecanism. Omonime gramaticale - acelai sens, aceeai parte de vorbire, dar persoane diferite: vin - verb, timpul prezent, persoana I, numrul singular; vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, numrul plural. Omonime lexico-gramaticale - clas morfologic diferit, sens diferit: sare - substantiv, cu sensul de aliment; sare - verb, cu sensul de a sri. UNITI FRAZEOLOGICE LOCUIUNI I EXPRESII

Pleonasmul n lingvistic un pleonasm (din grecescul pleonasmos, exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte dect este necesar, astfel nct sensurile cuvintelor folosite se suprapun parial sau total. n funcie de context i de intenie pleonasmul poate reprezenta fie o greeal de exprimare pentru c aduce redundan n transmiterea informaiei , fie o figur de stil, ndeplinind acelai rol ca repetiia retoric. Greeal de exprimare Cele mai numeroase construcii pleonastice constituie greeli de exprimare, ntruct un cuvnt repet n mod suprtor ideea transmis de altul. Exemple: M-am ntors napoi. V rugm s avansai nainte. Coboar jos! Mo btrn! Aceste pleonasme snt greeli, deoarece cuvintele napoi, nainte, jos nu aduc niciun plus de informaie i nici nu ajut n transmiterea ideii exprimate de celelalte cuvinte. n mod similar, sintagme precum cele de mai jos trebuie evitate att n vorbire, ct mai ales n scris: a dinui permanent contraband ilegal acelai numitor comun atac agresiv dect numai dar ns Asemenea construcii dovedesc fie necunoatere a sensului cuvintelor, fie neglijen n exprimare. Notiuni de fonetica FONETICA este o ramur a lingvisticii care studiaz producerea, transmiterea, audiia i evoluia sunetelor limbajului articulat. LINGVISTICA este tiina care studiaz limba i legile ei de dezvoltare SilabaSilaba este sunetul (vocala) sau grupul de sunete ce cuprinde n mod obligatoriu o vocal i numai una, care se pronun cu un singur efort expirator (printr-o singur deschidere a gurii). Dup numrul de silabe, cuvintele sunt: * monosilabice - formate dintr-o singur silab: om, beau, car, ac, fac *plurisilabice - formate din dou sau mai multe silabe: du-el; ar-bi-tru; zo-o-lo-gi-e O silab poate fi alctuit din:

- un sunet (o vocal): o!; a-er; a-le-e; po-e-zi-e; - dou sau mai multe sunete alturate ale aceluiai cuvnt: ca-iet; ca-len-dar - un cuvnt: bar; sar; dar; iar; - dou cuvinte: c-ar; s-mi; nu-i; - un cuvnt i nceputul altui cuvnt: mi-a-run-c; - sfritul unui cuvnt i un alt cuvnt: zi-cn-du-i - sfritul unui cuvnt i nceputul unui alt cuvnt: frun-tea-n-gn-du-ra-t Not: *Se observ c n anumite situaii, n cadrul silabei respective, se folosete cratima (liniua de unire) care este semn ortografic i marcheaz rostirea ntr-o silab a prilor componente ale acestora. - uneori, cratima indic i elidarea (omiterea) unei vocale: s-i------s i - alteori, cratima indic doar rostirea ntr-o silab a dou cuvinte diferite (dou pri de vorbire diferite): c-ar (vrea); s-ar (zice) * Cteodat, desprirea n silabe coincide cu cratima fzi-cn-du-ne). care, n aceast situaie, nu marcheaz rostirea ntr-o silab, ci doar pronunarea mpreun a dou pri de vorbire diferite. CONINE OBLIGATORIU O VOCAL O VOCAL CU SAU FR ALTE SUNETE DINTR-UN CUVNT : inimioar = i -ni - mioa - r ; DOU CUVINTE SCURTE ROSTITE MPREUN : nu-mi d, mi-l d, i-o duc, s-i duc, d-mi, f-i ; UN CUVNT SCURT + UN FRAGMENT INIIAL : mi-arat, ne-aduce, m-alint, i-apuc, i-apoi ; UN FRAGMENT FINAL + UN CUVNT SCURT : a dus-o, duc-mi, ntr-o, dintr-o, printr-un, dintr-un ; UN FRAGMENT FINAL + UN FRAGMENT INIIAL : ntr-adevr, floare-albastr, spune-acum Omofonia este un fenomen fonetic care const n rostirea identic a dou structuri grafice diferite. Acest fenomen favorizeaz comiterea celor mai frecvente greeli de ortografie, care pot fi prevenite numai prin nsuirea temeinic a cunotinelor de gramatic. altdat (adverb = odinioar) // alt dat (adjectiv + substantiv) ; altfel (adverb = altminteri) // alt fel (adjectiv + substantiv) ; a-i = (prepoziie + pronume personal) ai = (articol, substantiv, interjecie, verb auxiliar) ; a-l = (prepoziie + pronume personal) // al = (articol posesiv) ; a-i = (prepoziie + pronume reflexiv) // ai = (substantiv) ; a-i = (prepoziia infinitivului + pronume) // ai = (verb auxiliar) ; nai (substantiv) // n-ai (adverb + verb) ; demers (substantiv) // de mers (verb la supin) otire, otav (substantiv) // o tire, o tav (articol + substantiv) ; oarecare // oare care ? ; oarecnd // oare cnd ? ; oarecum // oare cum ? ; alegei (voi) // alege-i (tu) ; ai da // a-i da ; ai pregti // a-i pregti ; ca ters // c-a ters etc. vocale si semivocale Vocalele (emise prin vibraia clar a coardelor vocale): a, , , (), e, i, o, u, dintre care ultimele patru pot deveni semivocale dac sunt rostite mpreun cu o alt vocal. Cea mai instabil" dintre acestea este i care i pierde calitatea de vocal, devenind semivocal, cnd este combinat cu oricare dintre celelalte vocale, indiferent de poziia fa de ele: ai, ia, i, i, ei, ie, oi, io, iu, ui, ca n cuvintele: rai, iar, mi, mine, mei, ied, doi, iod, iute, cui, i chiar n combinaie cu ea nsi, ca n cuvntul vii, situaie care creeaz dificulti n

ortografiere deoarece al doilea i, fiind semivocal i rostindu-se asemntor cu primul, este mai greu de sesizat i de aceea este omis n scris. Urmeaz u care, n calitate de semivocal, poate aprea n destul de multe combinaii: ua, au, u, u, eu, iu, u, ou, ca n cuvintele: ziua, dau, rou, zu, seu, tiu, molu, nou. Vocala e devine semivocal numai n combinaie cu a i o i numai antepus acestora: ea, eo, ca n cuvintele: rea i vreo, iar vocala o i pierde aceast calitate numai cnd este antepus vocalei a: oa, ca n cuvntul: doar. Pentru sesizarea deosebirii dintre vocale i semivocale, cel mai simplu este s se compare rostirea fiecreia dintre vocalele: e, i, o, u mai nti singure, apoi mpreun cu vocala a. Despartirea cuvintelor in silabe V = vocal ; S = semivocal ; C = consoan { V CV }: toa - t ; sea - ra ; { V V } : po - e - zi - e ; a - u - ri - e ; { S CV } : doi - na ; mi - ne ; { V S } : plo - u ; jo - ia ; { VC CV } : ap - te ; for - me ; { V C(r,l)V } : ne - gre ; a - fl ; 1) NOT { VC CCV } : pen - tru ; cin - ste ; { VCC CV } : jert - f ; sculp - tor ; 2) NOT 1) A doua consoan ,, r sau ,, l atrage numai consoanele : b, c, d, f, g, h, p, t, v, : abrutiza = a - bru - ti - za ; acru = a - cru ; codru = co - dru ; Afrodita = A - fro - di - ta ; agrar = a - grar ; cupru = cu - pru ; patru = pa - tru ; cadavru = ca - da - vru ; cablu = ca - blu ; bucl = bu - cl ; aflu = a - flu ; oglind = o - glin - d ; pehlivan = pe - hli - van ; cataplasm = ca - ta - plas - m ; atlet = a - tlet ; dovleac = do - vleac, iar celelalte consoane nu sunt atrase : grl = gr - l ; vsl = vs - l ; omlet = om - le - t ; izlaz = iz - laz ; izraelit = iz - ra - e - lit ; islamism = is - la - mism ; ilic = i - lic 2) Desprirea se face numai dup a doua consoan n grupurile : ltp, mpt, mp, nct, nc, ncs, ncv, ndv, rct, rtf, stm : ,,n funcie de punctaj, sculptorii astmatici i delincveni vneaz lincii cei somptuoi din inutul arctic i aduc jertf pentru redempiune ( izbvire ) un sendvici. 3) Litera ,, x nainte de litere care noteaz consoane se desparte ca i cum ar reprezenta un singur sunet, mpotriva silabisirii normale, adic mascnd modul real de silabisire : a-x [ak-s] ; e-xa-men [eg-za-men] ; tex-til [tek-stil] ; ex-tra-fin [ek-stra-fin]. DESPRIREA CUVINTELOR COMPUSE N SILABE despre = de - spre ; portaltoi = port - al - toi; altundeva = alt - un - de - va; dreptunghic = drept - un - ghic untdelemn = unt - de - lemn astfel = ast - fel ; voltamper = volt - am - per ; dinapoi = din - a - poi paisprezece = pai - spre - ze ce { derivate cu prefixe } : inegal = in - e - gal ; analfabet = an - al - fa - bet ; sublinia = sub - li - ni - a ; dezarmat = dez - ar - mat inadecvat = in - a - dec - vat { derivate cu sufixele }: - lc, - nic, - or : savantlc = sa - vant - lc ; vrstnic = vrst - nic ; trgor = trg - or ; ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR { _|_ } : (ULTIMA) adevr, antic, autor, aviator, basma, barbar, bolnav, castan, caracter, dicionar, duman, fenomen, macara, macaragiu, msea, matur, sever ; { _|_ } : (PENULTIMA) albastru, bine, codru, diferen, eroare, ficiune, garanie, haos, ilustru, nclinare, justificare, lacun, maleabil, neastmpr, obraznic;

{ _|_ } : (ANTEPENULTIMA) atitudine, batjocur, civilizaie, deschidere, elastic, fabul, gratitudine, inaptitudine, ndrtnic, juxtapunere, lingur ; { _|_ } : (ANTEANTEPENULTIMA) atitudinile, doctori, lapovi, literele, psrele, valurile, vnturile ; (a patra de la sfrit) _|_ } : dousprezece, nousprezece, (al) nousprezecelea ; (a 5-a) Accentul unui cuvnt plurisilabic pune n eviden o silab printr-o pronunare mai intens. Silaba accentuat este n con trast cu silabele neaccentuate MORFOSINTAXA Prile de vorbire flexibile Prile de vorbire flexibile existente n limba romn sunt: adjectivul articolul numeralul pronumele substantivul verbul SUBSTANTIVUL Partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, actiuni, stari etc. 1. Felul substantivelor -compuse (masa, scolar, prieten) -proprii (Maria, Venus, Arad) B. Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om) -compuse (prin contopire: untdelemn) (prin alaturare: zi-lumina) Atentie! 1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.)sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu, ndoiala etc.) 2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar 3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv n N si unul n G (floarea-soarelui) din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca) 4.Se scriu ntr-un cuvnt substantivele compuse n care componentele nu-si mai pastreaza individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, nu bunei vointe) 5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care l ocupa n propozitie sau fraza.

A. Dupa nteles (natura denumirii):

2.Genul substantivelor n limba romna substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru a) Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta sunt socotite masculine(om, cal, pom) b) Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica, floare, carte) c) Genul neutru, n general, nume de lucruri (cer, stilou, nume)

Substantive epicene- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si feminin (gndac, tntar, fluture, elefant etc.) Substantive mobile- nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru feminin (copila, profesoara) Motiunea- procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca, -ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an)

3. Numarul substantivelor Substantivele din limba romna prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli) Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural /pom i/pomi a/clasa e/clase /parc -uri/parcuri u, u/codru, leu i, i codri,lei a/banca i/banci /orase e/orase e/munte i/munti e/parte i/parti u, u/lucru, tablou -uri/lucruri, tablouri a/tata i/tati /mantale/mantale u, u/cadru, curcubeu e/cadre, curcubeie a/marfa -uri/marfuri u/studiu i/studii e/vreme -uri/vremuri - desinenta zero Alternante vocalice la radicalul substantivului n trecerea de la singular la plural: a/a (rana/rani) a/e (masa/mese) a/e (bat/bete) /i (cuvnt/cuvinte) o/oa ( covor/covoare) oa/o (comoara/comori) Alternante consonantice: d/z (lada/lazi) t/t (baiat,baieti) s/s (urs/ursi) g/ (dunga/dungi) c/c (fiica/fiice) l/ (cal/cai) str/str ( astru/astri) Substantive defective de numar: -cu forme numai la singular (nume de materii,nsusiri,stari sau ape,munti,persoane,locuri) comune (gru,var) si proprii (Siret Traian) -cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume) -cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, clti) proprii (Iasi, Balcani) Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pntece/pntec) sau de plural cu acelasi nteles (boli/boale; coli/coale) cu nteles diferit (coarne/corni/cornuri) Substantive colective (a caror forma de singular are nteles de plural): -substantive simple(primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc. -substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc. Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, n mod normal, de acest numar, are sensul; unui plural colectiv, indicnd soiuri, sortimente sau bucati din materia respectiva Declinarea substantivului Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotart Cazul Masculin Feminin Neutru Singular Plural Singular Plural Singular Plural N (un) om (niste) oameni (o) casa (niste) case (un) scaun (niste) scaune G (al unui) om (al unor) oameni (al unei) case (al unor) case (al unui) scaun (al unor) scaune D (unui) om (unor) oameni (unei) case (unor) case (unui) scaun (unor) scaune Ac (pe)(un) om (pe)(niste) oameni (pe)(o) casa (pe)(niste) case (pe)(un) scaun (pe)(niste) scaune

Cazul N G D Ac V Singular leul leului leului leul leule!

Masculin

Declinarea substantivelor articulate hotart Feminin Neutru Plural Singular Plural Singular Plural leii masa mesele teatrul teatrele leilor mesei meselor teatrului teatrele leilor mesei meselor teatrului teatrele leii masa mesele teatrul teatrele leilor Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)

Feminin Ileana Lili (al,a,ai,ale)Ileanei lui Lili Ileanei luiLili pe Ileana pe Lili Ileana! V Dane! Ileano! Lili! Ileana! Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse a)doua substantive n acelasi caz: N-Ac Trgu-Jiu; G-D Trgu-Jiului b)doua substantive, al doilea n genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei c)doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges d)un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga;G-D Vaii Lungi

Cazul N G D Ac

Masculin Dan (al.a,ai,ale) lui Dan lui Dan pe Dan

4.Cazurile substantivului Nominativ (cine? ce?) -subiect:Lui i se cuvine aceasta cinste. -nume predicativ (ntotdeauna n relatie cu un verb copulativ):Radu este un copil bun. -apozitie(atribut apozitional):Rul Mures a iesit din matca. Obs.Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai. Mihai [adica] nepotul meu a mplinit un an. Acuzativ -atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) Apa de la munte este rece (care apa?) Obs.Nu face greseala sa pui ntrebarea: de unde? -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ,iar substantivul e nsotit de prepozitie)Florile sunt pentru mama -complement direct (pe cine? ce?) l ntreb pe Mihai.. -complement indirect (prepozitii+ cine? ce?)Vorbim despre cazuri. -complement de agent (de cine? de catre cine?)ntrebarea a fost pusa de Alina. Obs.Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu -complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii,ncotro?)Vine de la padure. -complement circumstantial de timp(cnd? cu sau fara prepozitii,ct timp?)A lipsit de acasa o saptamna. -complement circumstantial de mod(cum? ct?)Copii vin n grupuri.Alearga ca vntul.(complement circumstantial comparativ) -complement circumstantial de cauza:Codrul clocoti de zgomot -complement circumstantial de scop:A plecat n oras pentru cumparaturi. Genitiv -atribut substantival genitival(al,a,ai,ale cui?)Interventia colegei a fost salutara. -nume predicativ(urmeaza dupa un verb copulativ si este nsotit de articol genitival:al,a,ai,ale)Pamntul este al taranilor. Obs.Substantivele n genitiv pot ndeplini si alte functii sintactice saca sunt precedate de prepozitii sau locuri prepozitionale, forma articulata: asupra,contra,mpotriva,napoia,deasupra, dedesubtul,n susul, n josul,n fundul,din cauza etc. -complement indirect:Toti s-au ridicat contra propunerii lui. -complement circumstantial de loc:Vizitatorii se uitau n fundul pesterii -complement circumstantial de timp:A ajuns la gara naintea sosirii trenului -complement circumstantial de cauza:A ntrziat din cauza vremii. -atribut substantial prepozitional:Gradina din fata casei era inundata de verdeata Dativ -complement indirect (cui?)Padurii i lipseste cntecul pasarilor. Obs.Substantivele n dativ pot ndeplini si alte functii sintactice,daca sunt precedate de prepozitiile:gratie,datorita,multumita,potrivit, conform,contrar,aidoma,asemenea -complement circumstantial de loc(dativ locativ):Stai locului copile! -complement circumstantial de mod:A raspuns conform asteptarilor noastre -nume predicativ:El este aidoma fratelui tau. -atribut substantival prepozitional(care?)Interventia conform planului a condus la reusita

-atribut substantival (cui?)Preot desteptarii noastre/ Oferirea de premii olimpicilor a fost televizata (de obicei dupa infinitivul lung) -complement indirect cu prepozitie:Am reusit datorita Ioanei -complement circumstantial de cauza:A ntrziat datorita ploii Vocativ -nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe care-l ocupa n propozitie: Ioana,vino afara! VERBUL Partea de vorbire flexibila n raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese n derulare 1.Clasificarile verbului a)dupa rolul sintactic si morfologic: -predicative: ndeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a merge, a vedea etc) -copulative: leaga numele predicativ de subiect si ndeplinesc la un mod personal, mpreuna cu numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face) -auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi, a vrea, a avea) b)dupa posibilitatea de a avea complement direct: -tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc) -intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.) c)dupa referirea la persoana: -personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.) -impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a se zice etc.) -unipersonale: de folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este unipersonal ca forma si impersonal prin continut. 2.Locutiunile verbale Grupuri de cuvinte, care contin n mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si sintactice specifice verbului Structura locutiunilor verbale: -verb+prepozitie+substantiv:a avea de gnd -verb+interjectie:a face tusti -verb+substantiv:paziti-va gura(pronume ntre verb si substantiv) -verb+......etc.:a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte cele mai frecvente verbe ntlnite n locutiunile verbale:a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a baga Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca: -se poate substitui printr-un singur cuvnt (a o lua la fuga=a fugi) -ntelesul unitar este altul dect sensul fiecareia dintre componente; -exista un cuvnt care, luat izolat, nu are nteles clar (a-si aduce aminte;aminte=?) 3.Diateza verbului Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele activa, pasiva si reflexiva Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia; se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor respective; Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau subnteles) ; se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive; Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv n dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica. 4.Modurile verbului Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera vorbitorul actiunea

Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei; -nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savrseste; -predicativ: daca verbul poate ndeplini functia de predicat; -nepredicativ: daca verbul nu poate ndeplini functia de predicat; Moduri personale, predicative: -indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); -conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila n prezent,ireala n trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit); -conditional-optativ: exprima o actiune realizabila n functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi); -imperativ: exprima un ordin, un ndemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!); Modurile nepersonale, nepredicative: -infinitiv: exprima actiunea n mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.); -gerunziu: exprima o actiune n desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrnd etc.); -participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect(citit, vazut, citit etc.); -supin: forma verbala omonima cu participiul, avnd n plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mncat, pentru citit, la cules etc.); 5.Timpurile verbale Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savrsirii actiunii Timpurile indicativului -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug); -imperfect: actiune trecuta, nedeterminata n momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, ncheiata n trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii); -perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul ncheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, ncheiata naintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); -viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi); -viitorul anterior: actiune care se va petrece n viitor si se va ncheia naintea unei alte actiuni viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit); Timpurile conjunctivului -prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; -perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit; Timpurile conditional -optativului -prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi; -perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit; Nu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme dect pentru prezent. Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si perfect, celelalte moduri neavnd forme pentru mai multe timpuri. 6.Conjugarea verbului Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, timp, persoana si numar se numeste conjugare Nu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica n patru conjugari: Conjugarea I: verbe terminate n -a (a lucra, a cnta, a visa etc.) Conjugarea II: verbe terminate n -ea (a placea, a vedea etc.) Conjugarea III: verbe terminate n -e (a bate, a merge, a spune etc.) Conjugarea IV: verbe terminate n -i sau - (a fugi, a dori, a cobor, a hotar etc.)

Nu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugndu-se n fata verbului pronumele reflexiv n dativ si acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cnd pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este defectiva de participiu si supin.
Conjugarea verbelor auxiliare:a fi,a avea a vrea

Atentie! 1. Verbele a fi si a vrea au la prezentul indicativ serii paralele de forme, prima, cu valoare predicativ,a doua, specializat ca auxiliar(Noi vrem o carte;noi am venit). 2.Forme ca vrei,vroiesc etc.,rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi sunt neliterare. 3.La perfecul simplu,toate cele trei verbe au cte dou serii de forme,ambele corecte. 4.La imperativ(pozitiv si negativ), a avea are dou forme,ambele corecte.Forma aibi/n-aibi este nvechit.
Modul Timpul

Prezent

Imperfect Indicativ Perfect simplu

Mai mult ca perfect

Conjunctiv

Prezent

-Pozitiv Imperativ -Negativ Infinitiv Prezent Gerunziu Participiu Supin

sunt,s,-s,sesti este,e,i,-i,isuntem sunteti sunt,s,-s,seram erai era eram erati erau fusei (fui) fusesi (fusi) fuse (fu) fuserm (furm) fuserti (furti) fuser (fur) fusem fusesesi fusese fuserm fuseserti fuseser s fiu s fii s fie s fim s fiti s fie fii! fiti! nu fi! nu fiti!

a fi

1.Forme simple Verbul a avea (ca auxiliar)

am am ai ai are a avem am aveti ati au au aveam aveai avea aveam aveati aveau avui (avusei) avusi (avusesi) avu (avuse) avurm (avuserm) avurti (avuserti) avur (avuser) avusesem avusesesi avusese avuseserm avuseserti avuseser s am s ai s aib s avem s aveti s aib ai! aveti! nu avea! n-avea! n-ai! nu aveti! n-aveti! a avea avend avut(),avuti,avute de avut

vreau voi vrei vei vrea va vrem vom vreti veti vor vor vream vreai vrea vream vreati vreau vrui (vrusei) vrusi (vrusesi) vru (vruse) vrurm (vruserm) vrurti (vruserti) vrur (vruser) vrusesem vrusesesi vrusese vruseserm vruseserti vruseser s vreau s vrei s vrea s vrem s vreti s vrea a vrea vrend vrut(),vruti,vrute de vrut

a vrea (ca auxiliar)

a fi fiind fost(),fosti,foste de fost

2.Forme compuse(se formeaz dup aceleasi reguli ca si verbele regulate)

Modul Indicativ
Conditionaloptativ Conjunctiv Infinitiv

Timpul
Perfect compus

Viitorul
Viitorul anterior

Prezent Perfect Perfect Perfect

am fost voi fi voi fi fost as fi as fi fost s fi fost a fi fost

a fi

am avut voi avea voi fi avut as avea as fi vrut s fi vrut a fi vrut

Verbul a avea

am vrut voi vrea voi fi vrut as vrea as fi vrut s fi vrut a fi vrut

a vrea

PRONUMELE parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv Feluri: personal, de politete, reflexiv, de ntarire, posesiv, demonstrativ, nehotart, interogativ, relativ si negativ Observatii: 1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective 2.Pronumele de ntarire, posesiv, demonstrativ, nehotart, interogativ, relativ si negativ pot fi adjective 3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de ntarire si posesivau forme dupa persoana 1.PRONUMELE PERSONAL Observatii: 1.Forme neaccentuate se ntlnesc doar n cazurile Ac. si D. 2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi! 3.Genitiv-numai persoana aIII-a: lui, ei, lor. 4.Persoanele I si aII-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi 5.Pronumele dnsa, dnsul, dnsii, dnsele sunt pronume personale, nu de politete Functii sintactice -subiect: N: Tu ajungi primul. -nume predicativ n: N: Fratele meu este el. Ac: ntrebarea este pentru tine. G: Cartea este a lui. -atribut pronominal n: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca n casa. G: Sfatul lui doveseste ntelepciune. Cartea din fata lui este a mea. D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv) -complement direct n: Ac: Te ntreb si pe tine despre acest lucru. -complement indirect n: Ac: A vorbit cu mine. D: Lui i-am dat o carte. G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei. -complement circumstantial de loc n:Ac: Merge la voi. G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat n fata lui.(ei, lor) D: (nsotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata):n fata-mi se asezase o persoana importanta. -complement circumstantial de mod n:Ac: A raspuns ca tine. -complement circumstantial de cauza: G: N-a venit din pricina lui. Situatii n care pronumele personal nu are functii sintactice: -n V (tu! voi!) -dativul etic: Vor sa mi-l omoare -cnd are valoare neutra: A luat-o la fuga Da-i nainte fara grija! 2.PRONUMELE DE POLITETE -are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra G-D: dumitale N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor

pers. aIII-a: Observatii: -alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),naltimea ta (sa, lui, voastra) Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar n vorbirea contemporana -forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal( exceptii atr. pron. n D. si compl. circum. de loc n D)

3.PRONUMELE REFLEXIV Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac D: sie, siesi/si, si Ac: (pe) sine/ se -pentru persoana I si aII-a mprumuta formele de la pronumele personale: D: mi, ti-, ne, va (mi amintesc) Ac: ma, te-, ne-, va (ma gndesc) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gndesti ma framnt pers II II pers I I Functii sintactice: -complement direct: Ac: Te privesti n oglinda. -complement indirect: D: ti cumperi o carte. Ac: Rar vorbea despre sine -atribut pronominal: Ac: Lauda de sine D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si) Mi-am aranjat cartile (cartile) Observatii: Cnd nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza mpreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive Forma accentuata de Ac., nsotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit n sinea lui) 4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE NTARIRE Forme: (eu) nsumi fiu (m.sg)-vocala u- nsumi (m.sg.) (tu) nsuti (el) nsusi -feminin, singular: (eu) nsami fiica (f.sg.)-vocala a-nsami (f.sg.) (tu) nsati (ea) nsasi -masculin, plural: (noi) nsine fii (m.pl)-vocala i-nsisi (m.pl.) (voi) nsiva (ei) nsisi -feminin, plural: (noi) nsene fiice (f.pl)-vocala e-nsene (f.pl.) (voi) nseva (ele) nsesi, nsele Observatii: 1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate n fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le 2.Pronumele de ntarire se foloseste rar n limba actuala. De cele mai multe ori, ele nsotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de ntarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival. 3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei nsisi (masculinul are prioritate) Eu, tu si el noi nsine(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei aIII-a) 4.nsusi poate fi nlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu,personal,n persoana) 5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV Forme: N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac:nici unul,nici una, nici unii, nici unele G-D: nimanui G-D:nici unuia, nici uneia, nici unora nimic, nimica -Ca adjective se ntlnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor. -Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume Observatii: 1. Aceste pronume trebuie folosite n propozitii negative. -masculin, singular:

2.n exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvntul subliniat este conjunctie, deci nu intra n alcatuirea unui pronume negativ. 6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV -Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive Functii sintactice: -subiect: N: Ai mei au ajuns acasa. -nume predicativ:N: Caietul acesta este al meu. Ac: Florile sunt pentru ai mei. -atribut pronominal Ac: Rar am vazut o privire ca a ta. G: Sfatul alor mei mi-a fost de folos. -complement direct: Ac: I-am vazut pe ai vostri. -complement indirect:Ac: Se gndea la ai sai. D: Le povestesc alor mei. G: Toti s-au ridicat mpotriva alor tai. -complement de agent:Ac: A fost chemat de ai sai. -compl. circum. de loc:Ac: Vin de la ai mei. -atribut adjectival: N: Cartea ta este aici. Ac: Locuieste pe strada mea. D: Caietului tau i lipseste o foaie. G: Dorinta mamei mele e sfnta V: o, copilul meu, fii mereu ntelept! Observatie:Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun ntrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat. 7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV Forme: -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc. -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc. -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc. -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi Functii sintactice: acelesi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival Observatii: 1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai n prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti) 2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt. 3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si n componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea) 8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTART Forme: a)simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele att, atta, attia, attea tot, toata, toti,toate mult, putin, cutare b)compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.)cineva, careva, ceva, ctva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc. Observatii:

1.Pronumele nehotarte n componenta carora intra cuvntul cine nu devin niciodata adjective. 2.Urmatoarele pronume nehotarte si modifica forma atunci cnd devin adjective: unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun vreuna-vreo 3.Functii sintactice ale pronumelor nehotarte:subiect,nume predicativ,atribut,complement, iar a adjectivelor nehotarte: atribut adjectival. 9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV tine locul unui cuvnt asteptat ca raspuns la ntrebare Forme: N:cine? Ac:(pe) cine? D:cui? G: (al,a,ai,ale) cui? N-Ac: care? G-D:caruia? careia? carora? N-Ac: ce? G-D:nu are forme N-Ac:ct?cta?cti? cte? G-D: ctor?

Functii sintactice: -subiect: N:Cine vine? (Andrei vine.) -nume predicativ N:Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.) Ac:Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.) G:Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.) -atribut pronominal: G:Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.) -complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.) -complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.) D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.) -compl.de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.) -compl. circum. de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini) Observatii: 1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv. 2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival. N:Care carte -ti lipseste? Ac:Despre ce ntmplare povestesti? D:Carui copil i te adresezi? G:Raspunsul carui coleg ti-a placut? 3.Pronumele interogativ CE este invariabil 4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care l nlocuieste 10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV Forme: a)simple: cti? cte? N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:ct?cta? Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: ctor? D:cui careia? G: (al,a,ai,ale) cui carora? b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl. N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce D-G: celui ce celei ce celor ce Functii sintactice:aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuiesc introduse n fraze, n asa fel, nct pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie Ex: -subiect: Stiu / cine vine. -nume predicativ:Am aflat/ care este sora mea. -atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau. Obs. 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarte (S-a dus care pe unde a apucat) 2.Pronumele relative pot intra n componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cnd, din ce n ce, cte si mai cte)

Articolul Partea de vorbire flexibila care nsoteste un substantiv, aratnd n ce masura acesta e cunoscut vorbitorului 1.Clasificarea articolului a)dupa nteles:-articol hotart (propriu-zis)-arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului sau considerat ca atare -articol nehotart -prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului -articol posesiv (genitival) -leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat -articol demonstrativ(adjectival) -leaga un substantiv de substantivul regent b)dupa pozitie:-articol enclitic-se lipeste la sfrsitul cuvntului (omul ,cartea) -articol proclitic-se afla n fata substantivului determinat (un caiet, niste carti) Atentie! 1.Articolul luat separat (fara cuvntul care l nsoteste)nu are sens. 2.Articolul poate nsoti -un substantiv (poezia, un om, lui Mihai) -un adjectiv(silitorul elev,floarea cea frumoasa) -un numeral (al doilea, a treia) 3.Articolul se analizeaza mpreuna cu partea de vorbire pe care o nsoteste (singur nu are functie

sintactica) 4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta comparnd opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-numeral)) 2.Articolul hotart Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratnd ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului Cazu l N-Ac G-D V Cazu l N-Ac G-D V Singular elevul elevului elvule! Forme flexionare: Masculin Singular -l, -le, -a lui,-lui,-e(i) -le Masculin Plural elevii elevilor elevilor! Singular eleva elevei elevo! Plural -i -lor -lor Singular -a -i Feminin Plural elevele elevelor elevelor! Singular scaunul scaunului scaunule! Feminin Plural -le -lor -lor Singular -l, -le -lui -le Neutru Plural scaunele scaunelor scaunelor! Neutru Plural -le -lor -lor

Atentie! 1.Articolul hotart apare ca element constructiv n structura unor pronume-dnsul, dnsa, n aceste cazuri nefiind analizabil 2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma n prepozitii si locutiuni prepozitionale (naintea, napoia, n fata) 3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate n vocalal A se articuleaza hotart enclitic(cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotart proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen) 4.Substantivele articulate hotart care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp si schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara) 5.Cnd sunt precedate de prepozitii substantivele n Ac. nu se articuleaza (merge la scoala), dar se articuleaza cnd sunt nsotite de un atribut (merge la scoala de muzica)

3.Articolul nehotart nsoteste un substantiv, precedndu-l ntotdeauna, aratnd obiectul definit de acesta nu este cunoscut vorbitorului Cazu l N-Ac G-D Forme flexionare: Masculin Singular un elev unui elev Plural niste elevi unor elevi Singular o eleva unei eleve Feminin Plural niste eleve unor eleve Singular un scaun unui scaun Neutru Plural niste scaune unor scaune

Observatii: 1. Formele UN si O ale articolului hotart sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si al adjectivului pronominal nehotart. Se pot deosebi n context: UN si O sunt: a)articole, cnd le corespunde NISTE (o carte/niste carti) b)numerale, cnd la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi) c)adjective pronominale nehotarte, cnd la plural intra n corelatie cu unii, unele (o carte/unele carti) 2.Cnd nsoteste alte parti de vorbire,articolul nehotart le transforma n substantive(du-te-vino/un du-te-vino) 3.Articolul nehotart poate transforma numele proprii n nume comune (Hercule/ un hercule) 4.Forma de plural a articolului nehotart NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat 5.Cuvntul niste cu ntelesul ctiva, un pic de nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotart 4.Articolul posesiv (genitival) Se asaza nintea unui substantiv sau pronume n G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv, deoarece indica posesia (apartenanta) si genitival deoarece intra n componenta ntrebarii genitivului Forme flexionare: Singular Plural Masculin Feminin Masculin Feminin al elevului/ meu/ doilea a elevei/ mea/ doua ai elevilor/mei ale elevelor/mele alor mei Observatii: 1.Forma de G-D alor apare numai n structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija alor mei) 2.La numeralul ordinal, al,a este element constitutiv, indicnd, mpreuna cu articolul hotart,genul acestuia (al treilea/ a treia) Atentie:Formele articolului posesiv al,a,ai,ale se scriu ntotdeauna ntr-un singur cuvnt Nu le confundati cu secventele omonime ca: -prepozitia la infinitiv a+pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-i vedea) -prepozitia a +le (pronume personal n D.sau Ac, plural, feminin) 5.Articolul demonstrativ (adjectival) Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun) Cazul N-Ac G-D Masculin Cel Celui Forme flexionare Observatii: Singular Feminin Cea Celei Masculin Cei Celor Plural Feminin Cele

Cazul N-Ac G-D

1. Articolul demonstrativ se analizeaza mpreuna cu partea de vorbire pe care o nsoteste 2.Cel apare frecvent ca termen regent, nsotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo) 3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna n singur cuvnt si trebuie deosebite de secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat n D,Ac (ce-l ntrebi?/ce-i spui?) -pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui)

4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a Adjectivul Partea de vorbire flexibila care exprima nsusirea unui obiect si se acorda n gen, numar si caz cu substantivul determinat Observatii: Adjectivul poate exprima: -proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos) -materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos) -elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc) -referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca) 1.Clasificarea adjectivelor -variabile-cu 2 terminatii- la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru feminin (bun/buna) -cu o terminatie-la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa/baiat mare) -invariabile-provenite din adverbe (gata, asa, astfel) -provenite din mprumuturi vechi (ditai, sadea) -provenite din mprumuturi desemnnd culori (crem, bleu, maro) b)dupa origine: -propriu-zise(verde, bun, nalt) -pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau) -demonstrative (fata aceasta/aceea) -interogative ( care fata?) -nehotarte(unii baieti/ unele fete) -relative( ce fata ) -negative(nici un om) -de ntarire (fata nsesi) Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei n vocala E a)dupa forma: c)din punct de vedere semantic: -calificative-primare (simple)- bun,frumos, albastru -derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc) -determinative (provenite din alte parti de vorbire) - pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa) -demonstrative (cartea aceasta/aceea) -interogative ( care mama?) -nehotarte(unii baieti/ unele fete) -relative( ce carte ) -negative(nici o fapta) -de ntarire (el nsusi) -numerale (trei elevi) -participale (pagina scrisa) -gerunziale (masca rznda) -adverbiale (barbat bine) d)dupa numarul formelor flexionare realizate n declinare: -cu 4 forme flexionare (n functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu) -participiale (iubit) -gerunziale (suferind) -cu 3 forme flexionare -cele terminate n consoanele C si G (lung, adnc) -derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu) -cu 2 forme flexionare -terminate n E (dulce) -terminate n consoana palatala (vechi, dibaci) -terminate n diftong (balai, rotofei) -invariabile (maro, eficace, motrice) Observatii: 1.De regula se asaza dupa substantive (sunt postpuse) 2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii: -atribut(adjectival)- baiat bun, floare frumoasa -nume predicativ (cnd determina un verb copulativ) Ana este cuminte

-diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) Din verde s-a facut galben 3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete 4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-iu,-aret,-nic,-os 5.n categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de geniu) 6.Adjectivul poate sta si naintea substantivului, de topica depinznd si articularea sa 2. Flexiunea adjectivului n functie de flexiune, adjectivele sut variabile si invariabile;cele variabile se modifica dupa gen,numar si caz, prin desinente, nsotite sau nu de alternante fonetice Desinente de gen(la singular): Masculin/Neutru -u -u Observatii: Feminin -a -e -a -e

simplu-a/albastru-a auriu-e/cenusie-e bun-a/frumos-frumoasa amarui-e/vechi-e

1.Adjectivele terminate n E (mare, dulce) nu prezinta diferente de gen la singular (om mare-casa mare) 2.Adjectivele terminate la masculin n -U vocalic sau semivocalic(greu, rosu, rau) au femininul n -EA (grea, rea) si n -IE (rosie) 3.Alternantele vocalice frecvente la opozitia de gen -E/EA (ntreg/ntreaga) -O/OA (prost/proasta) -IE /IA (biet/biata) -E/A (desert/desarta) Desinente de numar: Observatii: 1.Unele adjective au forma unica pentru ambele numere: -fie numai la feminin- cele terminate in -TOR (fata/fete silitoare) -fie numai la masculin (pantof/pantofi vechi) -fie la ambele genuri (copil/copii balai fata/fete balaie) 2. Alternante vocalice: ea/e(oltean/olteni) oa/o (moale/moi) ea/e (geman/gemeni) /i (tnar/tineri), a/e (teapan/tepeni) 3. Alternante consonantice: s/s (sfios/sfiosi) t/t (lat/lati) d/z (crud/cruzi) c/c(sarac/saraci) st/st (trist/tristi) g/g (lung/lungi) Modificari dupa cazuri: Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul 1.Cnd adjectivul sta dupa substantiv el nu se articuleaza 2.Cnd adjectivul sta naintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care i mareste expresivitatea 3.Unele adjective au o topica fixa n raport cu substantivul. De exemplu adjectivele pronominale stau numai n fata substantivului (oricare om) precum adj. biet.Pe de alta parte adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv (pomul laudat) 4.Unele adjective si schimba sensul n functie de topica (are o parte buna-opusa lui rea/O buna parte nu au-o parte dintr-un ntreg) 5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile,numerele si cazurile. Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem),adjectivele terminate n -CE (eficace) adjectivele cuvinte vechi n limba (sadea, gata,ditamai) 3.Gradele de comparatie Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata n ce masura un obiect poseda o nsusire in raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale;nu se exprima prin desinente, ci prin constructii sintactice speciale Gradul pozitiv(exprima o nsusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment)-cer senin, nor negru Gradul comparativ(exprima nsusirea unui obiect n raport cu nsusirile unui alt obiect, stabilind raporturi de egalitate sau inegalitate)

-de superioritate (mai scump) -de egalitate (la fel de scump) -de inferioritate (mai putin scump) Gradul superlativ -relativ(exprima nsusirile la cel mai nalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu alt obiect) -de superioritate (cel mai scump) -de inferioritate (cel mai putin scump) -absolut (arata gradul cel mai nalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul) foarte scump Nu uita! 1.Comparativul se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului prin adaugarea unor adverbe si prepozitii -comparativ de superioritate: mai bun dect -comparativ de inferoritate: tot asa de/ tot att de/la fel de bun ca si -comparativ de egalitate: mai putin bun dect 2.Al doilea termen al comparatiei de superioritate sau inferioritate poate fi introdus si prin locutiuni prepozitionale (fata de/n comparatie/n raport cu) 3.Uneori al doilea termen al comparativului de superioritate sau inferioritate ca si al superlativului relativ pot lipsi (Am o carte mai interesanta) 4.Comparativul de egalitate poate aparea fara morfemele caracteristice, nsa sensul comunicarii ramne acelasi (apa rece ca gheata) 5.Superlativul se formeaza de la comparativul de superioritate sau de inferioritate prin adaugarea lui CEL, marca a superlativului, al doilea termen al comparatiei superlative fiind introdus prin prepozitiile dintre, din, de (cel mai bun dintre ei/ din clasa/ de acolo) 6.Superlativul absolut se formeaza de la gradul pozitiv al adjectivului, precedat de adverbul foarte (foarte bun) 7.Adjectivul poate sa-si schimbe valoarea gramatica: Omul lenes learga mult -adjectiv Lenesul mai mult alearga -substantiv

Mijloace afective de formare a superlativului absolut -adverbe si loc.adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar,extrem,grozav,nemaipomenit,nespus,din cale-afara, cu totul si cu totul) -adverbe,adjective substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificnd negativ sau pozitiv nsusirea (destept nevoie mare,sarac lipit, putred de bogat, att amar de vreme) -repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adnca,adnca) -constructii exclamative (Ct de mare e!) -procedee lexicale,prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ (arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim) -procedee fonetice prin lungirea vocalei (o apa adnca!) Adjective fara grade de comparatie -adjectivele care la origine sunt vechi comparative sau superlative (inferior, superior, major, minor, oportun, posterior,ulterior,extrem, maxim, minim,suprem) -adjectivele are exprima nsusiri ale caror sens nu poate fi modificat prin comparatie (asemenea, complet, desavrsit, deplin,ntreg,mort,unic,ultim,oral) -adjective din domeniul stiintei (adipoasa,hidrofila,acvatic,energetica) Functii sintactice: -atribut adjectival (se ntlneste n toate cele 5 cazuri): Mama draga, iarta-ma! -nume predicativ: Florile sunt uscate. -complement indirect: Din rosie s-a facut galbena

-complement circumstantial de timp: l cunoasc de mic. -complement circumstantial de cauza: De lenes ce era ,nici mncarea n-o gusta. NUMERALUL Partea de vorbire flexibila care exprima un numar, o determinare numerica a obiectelor, ordinea sau distributia lor prin numarare. Clasificarea numeralului: a)cardinal: -propriu-zise- exprima un numar abstract sau un numar de obiecte. Pot fi simple (unu, doi)sau compuse (unsprezece) -colective: exprima nsotirea,ideea de grup (amndoi, tustrei) -multiplicative: atata de cte ori creste o cantitate sau se mareste o actiune (ndoit,ntreit) -distributive:exprima repartizarea si gruparea numerica a obiectelor (cte unul) -adverbiale (de repetitie):indica de cte ori se ndeplineste o actiune (o data, de doua ori) -fractionare:o zecime, miime b)ordinal:exprima ordinea prin numarare a obiectelor sau actiunilor ntr-o nsiruire (ntiul, primul, secundul) 1.Numeralul cardinal propriu-zis Poate fi -simplu (numerele de la unu la zece+suta, mie, milion, miliard, trilion, bilion) -compus: mod de formare-de la unsprezece la nouasprezece, unitatea se leaga de zece cu ajutorul prep. SPRE -de la douazeci la nouazeci, unitatea se leaga direct de pluralul zeci (patruzeci) iar zecile se leaga de unitati cu ajutorul conjunctiei SI (patruzeci si doi) -de la o suta n sus numeralul care exprima numarul sutelor, al miilor se asaza naintea unitatilor imediat inferioare Atentie! 1.Se scriu ntr-un cuvnt numeralele compuse de la unsprezece la nouasprezece si cele care exprima numarul zecilor (treizeci) toate celelalte sciindu-se separat (trei sute patruzeci si trei) 2.Pronuntari gresite:paispe, cinspe, cinzeci 3.Numeralul cardinal (ca si celelalte tipuri de numerale)poate aparea singur n comunicare, caz n care are valoare substantivala(si functii sintactice corespunzatoare acestuia), poate, nsoti substantivul, cnd are valoare adjectivala, sau poate nsoti verbul, cnd are valoare adverbiala si functia de complement circumstantial 4.Numeralele unu si doi variaza n functie de gen 5.De la doi, raporturile de la G-D se exprima astfel: la G cu prep A sau cu ajutorul articolului demonstrativ CEL; la D se foloseste prepozitia LA sau articolul demonstrativ CEL (caitele a doi elevi/celor doua fete;s-au mpartit carti la treizeci de copii/celor treizeci de copii) 6.Numeralele zece, suta, mie, milion, miliard au flexiune asemanatoare cu a substantivelor, dupa numar si caz si pot fi articulate.Omonimia dintre numeral si pronume nehotarte sau adjective pronominale nehotarte sau articole se rezolva n context. Numeralele se identifica cu ntrebarile CTI? , CTE? 7.Prin articulare, numeralul devine substantiv (a luat un zece la matematica) 8.Numeralele unu si doi intra n componenta unor locutiuni si expresii cu valoare adjectivala sau adverbiala (tot unul si unul, de unul singur, nici una, nici douua, cu una, cu doua) 2.Numeralul colectiv Mod de formare-de la trei la opt, numeralele colective se formeaza cu -TUS (provenit din toti) sau cu CTE(SI) (ctesipatru, ctesitrei) ultimele forme fiind folosite n limbajul popular sau familiar Observatii: 1.Forma amndoi, care exprima o colectivitate alcatuita din doua unitati, are flexiune de gen si caz (amndoi/amndoua/amndurora) 2.Cnd sta naintea unui substantiv,amndurora si pierde A-ul final de la G-D(caietele amnduror copii) 3.Amndoi are ca sinonim forma ambii,cu forme distincte pentru gen si G-D (ambele/ambilor/ambelor) 4.Toti, toate + numeral cardinal au sens de numeral colectiv (Toti sase au plecat) 5.Tot sens de numeral colectiv are si substantivele pereche si duzina 6.Folosit singur, numeralul colectiv are valoare substantivala, iar cnd nsoteste un substantiv are valoare adjectivala si functie de atribut 3.Numeralul multiplicativ

Mod de formare: se formeaza de la numeralul cardinal prin derivarea cu prefixul N- si sufixul -IT (ntreit,nzecit) Observatii: 1. Cand nsoteste un substantiv (cu care se acorda n gen, numar si caz)are valoare adjectivala si functie de atribut;lnga un verb, are valoare adverbiala si functie de complement circumstantial, iar prin articulare se substantivizeaza 2.ndoit si ntreit au sinonime neologice pe dublu si triplu. 4.Numeralul distributiv Mod de formare:din adverbul CTE + numeralul cardinal (cte doi, cte trei) Nu uita! 1.Numeralele formate cu unu si doi au forme distincte de gen(cte unul/cte una)si la G-D(cte unuia/cte uneia) 2.Si numeralul distributiv poate avea valoare substantivala, adjectivala sau adverbiala, cu functii sintactice corespunzatoare 5.Numeralul adverbial Mod de formare: din prepozitia DE+numeral cardinal+ORI, cu exceptia primului termen al seriei, o data, format din numeralul cardinal cu valoare adjectivala O si substantivul DATA Observatii: 1.Ideea de repetare a actiunii se poate reda si printr-o constructie numerala sinonima formata din numeralul ordinal + substantivul OARA (a venit a doua oara) 2.Numeralele de doua ori si de trei ori au ca sinonime neologice bis si tert. 6.Numeralul ordinal Mod de formare: de la doi n sus numeralul ordinal se formeaza din numeralul cardinal nsotit de secventele allea, la masculin si aa la feminin Observatii: 1.Seria numeralului ordinal ncepe cu nti(ul), care are flexiune de gen, numar si caz si poate fi articulat cnd apare singur sau in fata substantivului pe care l determina. Sinonimul prim are un comportament morfologic si sintactic identic (primul/prima;primului/primei) 2.Toata seria numeralului ordinal are forme deosebite de gen 3.Formele de G-D se exprima prin cel de+numeral ordinal, marca de caz fiind preluata de cel (Celui de-al doilea) 4.Numeralel al doilea si al treilea au sinonime neologice pe secund si tert 5.Dinti este o forma a numeralului ordinal n care prepozitia de s-a contopit cu numeralul NTI 6.n limba contemporana vorbitorii au tendinta de a nlocui numeralul ordinal prin cel cardinal (trimestrul doi/ al doilea). Se recomanda folosirea doar in cazul numerelor mari 7.Adjectivele primar si ultim, ca si locutiunea adjectivala cel (cea) din urma, au valoare de numeral ordinal Functii sintactice: -subiect: A raspuns al treilea din catalog. -nume predicativ: Voi sunteti doi. -atribut adjectival: Mine vor veni trei invitati. -atribut exprimat prin numeral cu valoare substantivala: Interventia a doi dintre ei a fost salutara. -complement direct: L-a chemat pe al doilea. -complement indirect: Vorbeam despre doi dintre ei. -complement de agent: A fost ajutat de trei dintre colegi. -complement circumstantial de mod: A fost rasplatit nsutit.

Adverbul Partea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unui actiuni, a unei nsusiri sau a unei stari, indicnd mprejurarea n care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un adjectiv, o interjectie cu valoare verbala 1.Clasificarea adverbului a)dupa nteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe) -adverbe de timp (astazi, atunci, curnd) -adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba) -adverbe de afirmatie (da, binenteles, fireste) -adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva) b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape) -adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum)

c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine) -adverbe provenite din alte parti de vorbire: -prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, trs, frateste) -din adjective-participii (tare, clar) -din substantive (ziua, noaptea, vara) -din pronume relativ-interogative (cnd,unde,cum) -din alte promune-nehotart, demonstrativ, negativ (cndva, undeva, nicicnd) Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare ntr-o regenta prezentei n subordonata a unui adverb relativ 2.Gradele de comparatie Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar n schimb are grade de comparatie, se spune despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective: -Gradul pozitiv: bine -Gradul comparativ -de superioritate: mai bine -de egalitate: la fel de bine -de inferioritate: mai putin bine -Gradul superlativ -relativ -de superioritate: cel mai bine -de inferioritate: cel mai putin bine -absolut : foarte bine Nu uita! 1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul comparativ (ncolo,nainte) 2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pa cnd la adjectiv se acorda cu regentul sau 3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie 3.Locutiuni adverbiale Grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb -Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp -n structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de prepozitii (n fata, peste tot, din loc n loc, din vreme ce, pe nsrate, cu de-a sila, de asta seara) -Pot fi formate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an n an, asa si asa)

4.Functii sintactice -Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si locutiunii adverbiale este cea de complement circumstantial de loc/ de mod/ de timp -Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate ndeplini functia de atribut adverbial(Am deschis fereastra de jos) -Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinznd propozitii subordonate subiective, n cazul n care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de (bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara ndoiala, de buna seama, poate, cu siguranta) Observatii: 1.Adverbele chiar, doar, mai, nici, nu, numai, macar nu au functie sintactica, intrnd n componenta partilor de propozitie pe care le nsotesc 2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi si numite predicative, cnd intra in componenta unui predicat nominal (Asa sunt toti parintii) 5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale a)Se scriu ntr-un cuvnt (adverbele compuse cu fuziune desavrsita) -prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin) -adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori) -adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, cndva, cumva) -adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri) -adverb + adverb (nicicnd, nicicum, niciodata) -adverb+ conjunctie (asadar) b)Se scriu cu cratima: -adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte) -prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa) -prepozitia ntru/dintru + adverb (dintr-adins, ntr-adncime) -prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a valma) -locutiunile adverbiale formate din : -doua substantive (calea-valea) -un substantiv+ un adverb (cine-cineste) -doua verbe (treaca-mearga) -doua adverbe (ncet-ncet) c) Se scriu n cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza ntelesul si pot exista independent n vorbire (de obicei, de jur mprejur, la maximum, la o parte, n afara, ntre timp, n van, pe negndite) Prepozitia Partea de vorbire neflexibila care leaga atributele si complementele de cuvintele pe care le determina 1.Clasificarea prepozitiilor a)dupa forma -simple (a, contra, cu, spre, sub, din, de) -compuse (despre, de la, de pe la, nspre, de sub, de pe lnga) b)dupa origine -prepozitii propriu-zise (de, din, la, pe, lnga) -provenite din -substantive (gratie, multumita) -participii (datorita) -adverbe (impotriva, deasupra) c)dupa regimul cazual: -prepozitii care cer cazul acuzativ: cu, din, de, despre, dinspre, nspre, pentru, prin, sub etc. -prepozitii care cer cazul genitiv:asupra, contra, mpotriva etc. (aici intra categoria prepozitiilor provenite din adverbe cu aspect articulat) -prepozitii care cer cazul dativ:gratie, multumita, datorita, conform, potrivit, contrar,aidoma si asemenea (aici intra prepozitiile provenite din substantive, verbe la participiu sau adverbe)

Nu uita! Prepozitia si locutiunea prepozitionala nu au functie sintactica. Ele se analizeaza mpreuna cu atributele sau complementele pe care le leaga de cuvntul determinat 2.Locutiunile prepozitionale Grupuri de cuvinte cu nteles unitar si cu rol de prepozitie Ele sunt alcatuite din una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire a)un substantiv (n fata, in spatele, din cauza, n loc de) b)un adverb cu sau fara aspect articulat (n josul, n afara de) c)adjectivul tot (cu tot cu) Nu uita! Locutiunile prepozitionale cer genitivul sau acuzativul acuzativul, cnd ultimul termen este o prepozitie (alaturi de, afara de, conform cu, relativ la) genitivul, cnd ultimul termen este un substantiv articulat sau un adverb cu aspect articulat (n fata, in urma, de-a latul) Interjectia Partea de vorbire neflexibila care exprima, fara sa le denumeasca, stari sufletesti sau volitionale, ori reproduce (aproximativ) sunete si zgomote din natura Interjectiile pot fi alcatuite din:-un sunet (o! a!) -mai multe sunete (ooo! ah!) -doua sau mai multe silabe (aoleu!) -un cuvnt repetat (mac-mac!) -din mai multe cuvinte (trosc-pleosc!) Interjectiile pot reda: -stari sufletesti:-durere (au! vai!),teama (aoleu!),nemultumire (oh!),dispret (halal!),deznadejde (vai!),ciuda (uf!),ndoiala (hm!),mirare (aaa!),admiratie (a! o!),entuziastm (ura!) -zgomote din natura sau din lumea nconjuratoare (trap! poc! fs! scrt!) -sunete care nsotesc acte fiziologice umane (hapciu! hc!) -sunete emise de animale, pasari, insecte (ham! cucu! bzzz!) Functii sintactice: -pot fi folosite cu valoare de predicat (interjectii predicative): Hai n casa! -subiect: De afara se auzea mereu: trosc! -complement direct: Ei auzeau: poc! -nume predicativ: E vai de ei. -atribut: ndemnul mars! i era cunoscut. Conjunctia Partea de vorbire neflexibila care leaga, n fraza doua propozitii sau n propozitie, doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica 1.Clasificarea conjunctiilor a)dupa forma -simple (si, iar, dar, ca, sa, daca) -compuse (caci, asadar, fiindca, ca sa)

b)dupa functie:-coordonatoare-copulative (si, nici) -adversative (dar, iar, ci, ba, nsa) -disjunctive (sau, ori,fie) -conclusive (deci, asadar, va sa zica) -subordonatoare-cauzale (caci, deoarece, fiindca) -de scop (sa, ca sa) -conditionale (daca, de) -concesive (desi) -de loc (unde)

-consecutive (nct, ca, de) -de mod (precum, ca) Nu uita! Si alte parti de vorbire pot avea valoare de conjunctie: -pronumele relativ (care, cine, ce) -adverbele relative (cnd, cum, unde, ct, precum, ncotro) -alte adverbe (asadar, doar) Atentie! Pentru a determina natura unui raport de coordonare sau de subordonare se foloseste procedeul corelativelor. n coordonare, procedeul consta n repetarea conjunctiei oriori/sausau n subordonare, conjunctiei din propozitia subordonata i corespunde n propozitia regenta un adverb sau un cuvnt cu valoare adverbiala (desi, totusi) 2.Locutiuni conjunctionale: Grupuri de cuvinte cu nteles unitar si rol de conjunctie. n alcatuirea lor intra totdeauna o conjunctie sau o alta parte de vorbire cu valoare de conjunctie Locutiuni conjunctionale: -coordonatoare-copulative (ct si, precum si, ci si, nu numai) -adversative (numai ca, n schimb) -conclusive (prin urmare, de aceea) -subordonatoare-cauzale (din cauza ca, din pricina ca) -de scop (pentru ca sa, cu scopul sa) -conditionale (cu conditia sa, n caz ca) -concesive (macar ca, cu toate ca, chiar daca, chiar de) -de loc (de unde, pna unde) -consecutive (asa ca) -de mod (asa cum, ca si cum, ca si cnd, fara ca sa) -de timp (pna ce, pna sa, n timp ce, ori de cte ori) Observatii: 1.O conunctie sau locutiune conjunctionala poate introduce mai multe tipiuri de subordonate, n functie de context (cu exceptia celor prezentate) 2.Exista locutiuni conjunctionale care pot introduce numai anumite subordonate: de loc, de timp, de mod, concesive

Notiuni de sintaxa ELEMENTE DE RELAIE N FRAZ I.Conjuncii i locuiuni coordonatoare: 1. copulative: i, nici, precum i; 2. disjunctive: sau, ori, fie; 3. adversative: dar, iar, ns,ci; 4. conclusive: deci, prin urmare, n concluzie. II. Conjuncii i locuiuni conjuncionale subordonatoare: 1..conjuncii subordonatoare: c, s, ca s, dac, de(cnd se poate nlocui cu dac, s, nct), cci, deoarece, fiindc, dei, nct; 2. locuiuni conjuncionale subordonatoare: a) terminate n c: mcar c, chit c, n afar c, din cauz c, din pricin c, n caz c, cu toate c, pentru c, mai ales c, pe motiv c, dup ce c etc.; b) terminate n s: mcar s, pn s, fr(ca) s, n loc s, inainte ca s etc.;

c) terminate n dac: chiar dac, n caz dac(rar); d) terminata n de: chiar de; e) n relativul ce: de vreme ce, n vreme ce, din moment ce, n timp ce, pe msura ce, o dat ce, ndat ce, de ndat ce, imediat ce, numai ce, dup ce, pn ce ; Obs. Adesea locuiunea conjuncional pn ce este redus la pn : Stai aici pn m ntorc. Deoarece este vorba doar de neexprimarea lui ce, nu ne vom gndi c pn este conjuncie subordonatoare! La fel se ntmpla cu pna cnd. f) terminate n adverbe relative: ca i cum, ca i cnd. Obs. Locuiuni conjuncionale subordonatoare aparte sunt dup ce c i cum c , n a cror structur intr dou elemente subordonatoare(un relativ ce,cum i o conjuncie c. In situaia dat, cele dou elemente relaionale constituie un singur mijloc de subordonare. III. Pronume i adjective pronominale relative: care, cine, ce, ct. IV. Pronume i adjective pronominale nehotrte : oricare, oricine, orice, orict. V. Adverbe relative: unde, cnd, cum, ct. VI. Adverbe i pronume nehotrte: oriunde, oricnd, oricum, orict.

Propoziie Unitate a sintaxei constnd ntr-o comunicare cu un singur predicat CLASIFICARE: I. Dup scopul comunicrii'. .... 1. propoziii enuniative: a) propriu-zise; b) optative; c) imperative. 2. propoziii interogative: a) interogative propriu-zise; II. Dup form: 1. propoziii afirmative; II. Dup neles: 1. propoziii principale;

b) interogative optative.

2. propoziii negative.

2. propoziii secundare.

IV. Dup ncadrare: 1. propoziii independente;

2. propoziii dependente.

V. Dup relaia dintre ele: 1. propoziii regente;

2. propoziii subordonate.

1 prile de propoziie principale sau secundare coninute: a) propoziii simple; b) propoziii compuse. Caracteristici ale diferitelor tipuri de propoziii: Propoziia afirmativ (clasificare dup forma verbului cu funcia de predicat). Este o propoziie al crei predicat nu este exprimat prin verb la forma negativ; este o propoziie care afirm, nu neag: El a citit anunul."

Propoziia analizabil (clasificare dup structur). Este o propoziie cu o organizare intern clar, n care se pot identifica funciile sintactice ale cuvintelor ce o alctuiesc: Radu este bunul tu prieten." - Propoziia dependent (clasificare dup ncadrare). Este propoziia ncadrat ntr-o fraz: I-am vzut i le-am vorbit.", Nu tiu ce a lucrat ieri." - Propoziia enuniativ imperativ (clasificare dup scopul comunicrii). Este propoziia care exprim o porunc, un sfat, un ndemn, o rugminte. Se construiete cu verbe: 1. la imperativ: Spune-mi adevrul!" 2. la conjunctiv cu valoare de imperativ: S plecai imediat!" - Propoziia enuniativ optativ (clasificare dup scopul comunicrii). Este propoziia care exprim dorina realizrii unei aciuni sau a unei stri. Se construiete cu verbe: 1. la modul condiional-optativ: A merge la ar." 2. la modul conjunctiv: S fi putut, o cumpram." - Propoziia enuniativ propriu-zis (clasificare dup scopul comunicrii). Este propoziia care exprim o aciune sau o stare considerat ca real. Poate fi principal sau secundar: Vreau s plece." - Propoziia independent (clasificare dup ncadrare). Este propoziia care constituie singur o comunicare (nu se mbin cu altele, nu se ncadreaz unei fraze). Atenie! Propoziia Bine-ai venit!" din Ct suntem nc pe pace eu i zic: Bine-ai venit", este principal independent i nu o completiv direct, ntruct nu este legat de unitatea anterioar prin subordonare. - Propoziia interogativ optativ (clasificare dup scopul comunicrii). Este propoziia care constituie o ntrebare ce se refer la o dorin. Se construiete cu verbul la modul condiional-optativ: Ai citi cartea?" - Propoziia interogativ propriu-zis (clasificare dup scopul comunicrii). Este propoziia prin care se realizeaz o comunicare sub form de ntrebare. Se construiete cu verbe: 1. la modul indicativ: Ai citit cartea?" 2. la modul conjunctiv: S vin i el?" - Propoziia neanalizabil (clasificare dup structur). Este propoziia ale crei cuvinte nu au o funcie sintactic clar. Propoziiile neanalizabile sunt alctuite din: 1. adverbe de afirmaie sau de negaie: a) Vii? Da! b) Mergi acolo? Nu!

2. interjecii:

Zu! L-am speriat!

- Propoziia negativ (clasificare dup forma verbului cu funcia de predicat). Este propoziia al crei predicat este exprimat prin verb la forma negativ: Nimeni nu 1-a mai vzut." Atenie! Vorbim de o propoziie negativ numai atunci cnd este negat predicatul. O propoziie de tipul Nu el a scris scenariul" nu este negativ, ci afirmativ. 1) Propozitie principala.

Propozitia al carui inteles nu depinde de intelesul altei propozitii din fraza se numeste propozitie principala.(Propozitia principala se intalneste numai in fraza). Dorete s plece la munte." 2) Propozitia subordonata (secundara). Propozitia al carui inteles depinde de intelesul altei propozitii din fraza se numeste propozitie subordonata(secundara). Dorete s citeasc." 3) Propozitie independenta. Propozitia care face parte dintr-un text, fragment fara a face parte din fraza se numeste propozitie independenta(poate avea la sfarsit punct, semnul exclamarii, semnul intrebarii). 4) Propozitie incidenta. Propozitia care nu are legatura cu fraza si comunica o constatare, o indicatie, o atitudine sau o precizare a autorului sau a unui personaj se numeste propozitie incidenta. In fraza putem avea propozitie incidenta, fraza incidenta, cuvinte incidente(de umplutura) sau sintacme incidente. 5) Propozitie regenta. ). Este propoziia principal sau secundar de care depinde o subordonat. n fraza: Am citit cartea (pe care) mi-ai recomandat-o 2/ (cnd) ne-am ntlnit."3/, sunt regente propoziiile nr. 1 i 2. Raportul propozitiilor in fraza: 1) Raport de coordonare (patru propozitii coordonatoare). 2) Raport de subordonare. Partile de propozitie isi au corespondente la nivelul frazei. Acum subiectele si predicatele care sunt parti principale ale propozitiei, devin propozitii subordonate. Subordonarea Se realizeaza in fraza cu ajutorul elementelor de relatie (cuvinte de legatura, de subordonare peste care nu se poate trece cand despartim fraza in unitati logice): 1) Conjunctii; exemple:ca; sa; ca sa; casa; daca; de (daca; sa; incat); fiindca; caci; incat; desi; deoarece; intrucat. 2) Locutiuni conjunctionale; exemple:din cauza ca; din pricina ca; cu scopul sa; pentru ca sa; pana ce; dupa ce; din moment ce; cu toate ca; macar ca; macar sa. Parti de vorbire cu valoare de relatie in fraza. Acestea au functie sintactica in propozitie pe care o introduce si din care fac parte: 1) Pronume si adjective pronominale relative; exemple:cine; care; ce; cat; cata; cati; cate; cel ce; ceea ce; cei ce; cele ce. 2) Pronume si adjective pronominale nehotarate; exemple:oricine; orisicine; oricare; orisicare; orice; orisice; oricat; oricati; oricata; oricate. 3) Adverbe relative (uneori insotite de prepozitii); exemple:unde; cand; cum; incotro. 4) Adverbe nehotarate; exemple:oricum; orisicum; oricand; orisicand; oriunde; orisiunde. ATENTIE!!! Peste elementele de relatie de subordonare cand despartim fraza nu se poate trece!!