increngatura Cryptophyta in increngétura Cryptophyta’ sau Cryptophlagelatae™ sunt cuprinse un numar mic de a (cca, 100) biflagelate, intalnite atat in mediul dulcicol, cat si marin, Sunt caracterizate © celule asimetrice, aplatizate dorso-ventral; © flageli inserafi subapical sau lateral, intr-o mic& depresiune numiti cripta (vestibullum); » pigmentii asimilatori sunt clorofilele a sic, carotenoizi $i ficobiline; © produsul de asimilatie este amidonul, localizat extraplastidial; Morfologia talului Criptoftele posed tal monadal sau cocal, mai rar palmeloid (capsal). La exterior celula este invelité de un periplast de natura proteic’. Culoarea talului, dati de mixtura asimilatori si de conditiile de mediu poate fi brun’, brun-roseati, rosie, mash albastra-verzuie, aurie, etc Celulele tipice ale criptofitelor sunt mobile, ovoidale sau oblonge, in general biflagelate, cu flageli inegali (heteroconti), cripta din care emerg fiind dispusd in partea anterioari a celulei. Uneori aceasta cripta poate fi dublata de un samy longitudinal. ic, verde, Alcituirea celulet Anvelisul celular (periplastul). Celulele criptofitelor nu posed’ perete celular (tal monadal), pe fata externa a plasmalemei (1) se dispune un material difuz, granular sau reticular, Pe fafa internd a plasmalemei, inspre citoplasma (8), se gsesc numeroase plici de natura proteicd (2), de forma dreptunghiulard (Chroomonas) sau hexagonala (Cryptomonas). Sirurile adiacente de plici sunt decalate intre ele, astfel incat de-a lungul celulei vor da 0 dispozitie de ansamblu spiralati. Sirurile de pléci sunt delimitate de santuri, in acestea proemina la exterior ejectozomi (trichociste -7), mai numerosi pe partea dorsala a celulei, care se presupune cf sunt produsi de aparatul Golgi si sunt implicati tn protectia celulei fata de alte onganisme. Plicile confers celulei o anumiti rigiditate, cu rol tn menfinerea formei specifice a celulei, dar permite si un anumit grad de flexibilitate. Exist specii la care sirurile interne de plici sunt dublate de siruri externe, cu acceasi dispozitic, forma si marime ca si cele interne. Oricum, dispozitia si forma plicilor este particulara fiecdrei speci. Cripta (vestibullum, sant flagelar - 6) este lipsité de plici, dar aici sunt prezenti @jectozomi mai mari, cu structurdi mai complexa si cu important’ texonomica. Aparatul flagelar. in interiorul criptei, sub periplast, se gisesc corpusculii bazali (5) ai celor doi flageli. Flagelul lung posed’ mastigoneme’”” (peri flagelari, ramificatii) dispuse bipectinat (plumos) ~ se numeste pleuroematic’’”* (3) iar la cel mai scurt mastigonemele sunt dispuse pectinat ~ se numeste stihonematic"'** (la Cryptomonas - 4). Aceasti structure & flagelilor este unici in cadrul algelor. Cei doi flageli se pot migca in acecasi directie - homodinamici — sau in directii diferite ~ heterodinamici. Flagelii pot avea si important taxonomicd, prin dispunerea si morfologia mastigonemelor. Trichocistele’””"* sunt formatiuni tubulare, situate la periferia citoplasmei. La exterior sunt fnvelite de 0 membrana lipoproteicd simpla, iar in interior prezint& formatiuni + gr: keypias ~ascans, phyton - plantd St at flageltum — fag, bic masts, mastigos =e. pleura = laturi, coast; "= gr stlehos— sir, ind ~ tr, trichos~ pis, ky -cavitate sma firmembranare, Tnfésurate intro spiralé strnsé, La atingere aceste trichociste expulzeazA prin derulare formatiunile membranare, Cloroplastul (14) este unic, mai rar celula poseda doi cloroplasti (Cyanomonas). in situatia existentei unui singur cloroplast, acesta este de regulA bilobat, cu cei doi lobi dispusi parietal (sub periplast) si u i printr-un istm median ce contine un pirenoid (16). Delimitarea cloroplastului se face printr-un sistem membranar complex, alcatuit din patra membrane, din care doua reprezinti membranele proprii, iar celelalte doua, dispuse Ia exteriorul primelor, apartin reticulului endoplasmic, prin acestea se face legdtura intre cloroplast si nucleu. In spatiul delimitat de aceste membrane se gisesc Jamele fotosintetice (tilacoide - 15) dispuse in perechi (structuri aparte fati de celelalte alge). La nivelul tilacoidelor se dispun pigmentii asimilatori: clorofila a si c, xantofilele (predomind diatoxanthina), pigmengii carotenoizi (é si B caroten), ficobilinele (ficocianina sau ficoeritrina). Acestea din urma sunt diferite fata de cele intélnite la cianobacterii sau la algele rosii, intotdeauna la. un anume criptofit este intdlnit un singur pigment ficobilinic. Produsul de asimilayie este amidonul Figura 1 — Aledtuirea celulei la extraplastidial, el este stocat in spatiul dintre Cryptomonas sp (din Patrut, 2004). membranele proprii cloroplastului si cele ale reticulului Explicait in text endoplasmic. Pirenoidul, situat la nivelul istmului, nu este strabatut de tilacoide. Nucleul (9) este haploid, sferie sau ovoidal, dispus central sau dorsal in celula, Membrana nucleara, format din membranele reticulului endoplasmic rugos (13), este strabatutd de numerosi pori. Spatiul perinuclear este in legitura cu spatiul periplastidial. In carioplasma se gaiseste un nucleo! (10) cu aspect spongios sau reticulat, Condriomul - reprezentat de o singurd mitocondrie (11) vermicular’, neramificata sau ramificata, cu structura complexa. Cristele sunt digitiforme, aplatizate, insusire care, alituri de corpii Maupas (in numar de doi, dispusi in jumatatea anterioara a celulei, cu rol in provescle de autofagie) singularizeaza criptofitele in cadrul algelor. Aparatu! Golgi (12) este alcituit din numerosi corpusculi Golgi asezati linia, unul lang celalalt. Vacuola contractilé (18) — este prezenta doar la speciile dulcicole, fiind dispusi in apropierea criptei si consta dintr-o vacuola centrala (colectoare) inconjurati de mici vezicule ce fuzioneazit periodic cu aceasta. La speciile marine s-a descris 0 zona vacuolars, format prin interconectarea a numerosi saculi, fri o vacuola centrala, Stigma (17) apare doar la cAteva criptofite, este dispusa in cloroplast si este alcatuité dintr-un singur strat de corpusculi (picdtur) lipidici (), dispusi sub membrana cloroplastului sau in extensia acesteia, de regula cu pozitie mediana. Inmultirea Se realizeaza predominant vegetativ, dar si asexuat si sexuat, Vegetativ, criptofitele se Inmulfese prin diviziunea celulei dup& un plan longitudinal care trece prin cript& si prin sanpul longitudinal, La speciile cu tal cocoid, are loc si inmulfirea asexuata, prin zoospori biflagelat, similari ca organizare cu celula vegetativa, Zoosporii se formeaza prin diviziune mitotick, rezultand in final céte patru zoospori intr-o celuli, devenita zoosporange. Reproducerea este cunoscuta doar la unele specii ale genului Cryptomonas. Procesul sexual este de tip izogamie, dupa contopirea gam 2quadriflagelat, ce apoi meioza, genereaza celulele vegetative haploide’ u . Ciclul biologic este monogenetic haplofazic (doar zigotul este diploid). Clasificare, ncrengatura Cryptophyta cuprinde o singura clas, Cryptophyceae, cu dout ordine: Ordinul Cryptomonadales — include specii biflagelate, cu cript subapicala, monadoide, ce populeazi ape dulci sau sate, Aici sunt incluse genurile: Cryptomonas sp., Chroomonas sp., Cyanomonas sp., Rhodomonas sp. g Ordinul Tetragoniales — cuprinde specii cu tal palmeloid sau coccoid, lipsit de flageli (imobil): Tetragonium sp. Mediul de viati Criptofitele sunt mai frecvente in mediul dulcicol decit marin, ca specii obligat fototrofe, iar altele pot fi facultativ sau chiar obligat heterotrofe. Primele vegeteaz’ in populatii cu densitate scizut8, majoritar planctonice. Cele dulcicole prefer ape relativ curate, cu pH cuprins in intervalul 6-8; exista si specii ce se dezvolta in ape sarate, lao salinitate de 5-30 %, tot timpul anului. Speciile heterotrofe sunt prezente in apele bogate in substanfe organice. Filogenie Criptofitele sunt alge protiste neidentificate in stare fosil8, considerate, prin caracterele Jor de asemanare sau deosebire cu celelalte grupe de alge, un grup primitiv, desprins din trunchiul comun al cromofitelor, dupa care au urmat o linie evolutiva distincta, inchisa. Prezinté caractere de asemtinare cu crizofitele, bacillariofitele gi feofitele, prin existenta acelorasi clorofile (a gic). Prin morfologia nucleului se apropie de Chrysophyta (cromatina este condensaté in interfaza, nucleul si membrana nuclearé persisté in timpul diviziunii nucleare). Prezenja amidonului ca produs de rezervai le apropie de dinofite. La prima vedere, ficobilinele continute le-ar apropie si de cianobacterii si rodofite, dar exist& diferente esentiale (celulele flagelate, care lipsesc la cele dowd grupuri) ce nu sustin aceasth apropiere. Fig. 1. - A - Cryptomonas sp., B- Chroomonas sp., C - Cyanomonas sp.,D - Rhodomonas sp., E.- Tetragonium sp. gr. haptos ~ simplu, jum&tate; eids- forms