Istoria imnului “Doamne precum vrei”

„Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea…” (Ieremia
18:6).

Adelaide A. Pollard şi-a dorit mereu să devină misionară şi să meargă în Africa

pentru a împărtăşi Vestea Bună a Evangheliei celor care nu-L cunoşteau pe Isus
Cristos ca Mântuitor. Descurajată, însă, că nu reuşea să adune fondurile necesare
călătoriei şi şederii acolo, a început să se roage cu mai multă pasiune decât înainte
ca Dumnezeu să-i ofere ajutor. Într-o seară, la o întâlnire de rugăciune, a fost
foarte impresionată de rugăciunea unei bătrâne, care nu se ruga deloc pentru a
primi binecuvântări şi lucruri materiale, ci se ruga într-una ca Dumnezeu să o
ajute să înţeleagă voia Sa în orice situaţie. În cuvintele ei, Adelaide putea auzi:
„Doamne, nu contează ceea ce aduci în viaţa noastră sau ceea ce iei din viaţa
noastră, contează doar să-Ţi împlineşti voia în noi.” După ce s-a întors acasă,
Adelaide a deschis Biblia şi a citit pasajul din Ieremia 18, care Îl prezintă pe
Dumnezeu ca unul care Îşi modelează oamenii de care vrea să Se folosească,
asemenea unui olar iscusit care nu se dă bătut până nu face din bucata de lut pe
care o lucrează, vasul pe care Şi-l doreşte.

După meditarea la cuvintele Scripturii şi după ce s-a rugat lui Dumnezeu ca să o

modeleze aşa cum ştie El mai bine, Adelaide s-a aşezat la masa de scris şi
cuvintele imnului „Doamne, precum vrei” au început să curgă. Câteva minute mai
târziu avea toate cele trei strofe ale acestui imn, care a ajutat mulţi creştini de
atunci încoace să se lase în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu pentru a face
din ei ceea ce vrea El.

În cele din urmă, Adelaide a ajuns în Africa, însă numai pentru o scurtă perioadă
de timp, deoarece grozăviile Primului Război Mondial îşi făcuseră apariţia şi acolo.
A fost nevoită să plece în Scoţia şi de acolo înapoi în America. Şi-a petrecut restul
vieţii scriind poezii, vorbind la întâlniri ale credincioşilor din diferite părţi ale
Americii şi slujind acolo unde era nevoie de ea.
Pe la jumătatea lunii decembrie a anului 1934, Adelaide, care avea 72 de ani, şi-a
cumpărat un bilet de tren din gara Penn din New York pentru a merge în
Pennsylvania ca să vorbească unui grup de oameni. Aşteptând trenul însă, a răcit
foarte tare şi la scurt timp după aceea a murit.
Melodia imnului „Doamne, precum vrei” a fost compusă de George Coles
Stebbins, unul dintre cei mai mari cântăreţi de muzică gospel ai secolului XX. El a
apărut prima dată în colecţia de imnuri a lui Stebbins din 1907 şi apoi în alte două
cărţi de imnuri ale lui Ira Sankey. În 1876, George Stebbins a fost invitat de D.L.
Moody să i se alăture în campaniile sale de evanghelizare şi pentru următorii
douăzeci şi cinci de ani, împreună cu Ira Sankey, a condus închinarea prin muzică
în timpul evanghelizărilor lui Moody.

1. Doamne, precum vrei sa faci mereu

Tu esti Olarul, lutul sunt eu.
Sa-Ti plac doar Tie, o, Doamne sfânt,
Când stau smerit la al Tau Cuvânt.

2. Doamne, precum vrei sa faci mereu,

Tu cerceteaza sufletul meu.
Mai alb ca neaua spala-ma-acum,
Când Inaintea Ta ma supun.

3. Doamne, precum vrei sa faci mereu,

Tu ma ajuta pe drumul greu.
Toata puterea e-n mâna Ta,
Prin Tine pace eu voi avea.