Istoria imnului “Când am pacea Domnului”

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea

sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau
sabia? […] sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici
stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea,
nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de
dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani
8:35,38-39).

Modul în care a fost scris bine cunoscutul imn creştin „Când am pacea Domnului”
ilustrează foarte bine spusele apostolului Pavel. Horatio Gates Spafford (1828-
1888) şi soţia sa, Anna Tuben Larssen (1842-1923), au avut o viaţă foarte
zbuciumată şi plină de durere. După ce, în anul 1870 le-a decedat singurul fiu în
urma unei febre puternice, în anul următor un incendiu a distrus oraşul Chicago,
provocând moartea a 300 de persoane şi lăsând alte 100.000 fără locuinţă, printre
care se aflau şi ei. Horatio, un avocat de succes şi prieten apropiat al marelui
evanghelist D.L. Moody, nu s-a gândit prea mult la pierderile sale, ci şi-a pus tot
timpul şi energia la dispoziţia supravieţuitorilor care rămăseseră fără case. Doi ani
mai târziu, după eforturi intensive, el şi familia lui au hotărât să plece într-o
binemeritată vacanţă în Anglia, ştiind că în perioada aceea Moody trebuia să
predice acolo şi voiau neapărat să-l vadă. Fiind reţinut cu probleme foarte
importante, şi-a trimis soţia şi cele patru fiice (Tanetta, Maggie Annie şi Bessie)
înainte, urmând să se întâlnească în Anglia.

Pe data de 21 Noiembrie 1873, în timp ce traversa Atlanticul, vasul Ville du Havre,

pe care erau îmbarcate soţia şi fiicele lui Spafford, s-a ciocnit de un altul şi, în mai
puţin de 12 minute, 226 de persoane dintre cele 307 aflate la bord, au murit,
printre care şi toate cele patru fiice ale sale. Cumva soţia sa a supravieţuit,
agăţându-se de nişte resturi ale vaporului. Când a ajuns în Anglia, a trimis o
telegramă soţului ei în care scria: „Singura salvată”. Imediat, Spafford s-a îmbarcat
pe un vas spre Anglia şi, în timp ce trecea prin locul unde se scufundase vasul pe
care se aflaseră cele patru fiice ale sale, a fost cuprins de o durere adâncă, dar,
paradoxal, în acelaşi timp, avea o pace sufletească greu de explicat. Potrivit
descrierii fiicei sale, Bertha, născută câţiva ani de zile mai târziu în urma tragediei,
Horatio Spafford a compus imnul „Când am pacea Domnului” chiar acolo în
mijlocul Atlanticului, în locul unde muriseră fiicele sale.
Îl cunoşti tu pe Acest Dumnezeu minunat, care îţi poate dărui pace în mijlocul
furtunilor? El este singurul care are răspuns la toate problemele vieţii tale. El este
sursa bucuriei de care ai nevoie când treci prin încercări. Tot ce ai de făcut este să
te încrezi în El.

https://projesus.ro/muzica/furtunoasa-experienta-din-spatele-imnului-it-is-well-
with-my-soul-este-pace-in-sufletul-meu.html