III.3. A2.

ACTIVITATE PRACTICĂ

Studiu de caz ”Modalități de depășire a barierelor din mediul școlar” – 60 min

Împărțiți în grupe cursanții vor avea de realizat un studiu de caz pornind de la tipurile de
bariere identificate oferind modalități de depășire a acestora în mediul școlar.

Tipuri de bariere:

 bariere de limbaj
 bariere de mediu,
 bariere de concepţie.

Dificultăţile care apar în comunicarea profesor- profesor şi elev- elev pot fi :

a) Blocaje datorate stilului didactic autoritar al profesorului

b) Blocaje datorate caracteristicilor mediului psiho-social, de ordin emotional
c) Blocaje sociale si culturale
d) Blocaje metodologice
e) Blocaje creative
f) blocaje de ordin perceptiv

Pentru înlaturarea blocajelor în comunicare se pot folosii diverse modalităţi, unele din acestea le
voi enumera în continuare:

 Folosind unele strategii activ-participative de predare şi învăţare, profesorul trebuie

să îi determine pe elevi să aibă iniţiative, stimulează comunicările dintre ei, acordă
sprijin, încurajează şi le apreciază condiţiile aduse precum şi progresul pe care l-au
înregistrat. Profesorul trebuie să devină, în raport cu elevul un partener de dialog.
 In relaţiile profesor- elev trebuie eliminat caracterul autocratic, specific şcolii
tradiţionale care nu favorizează comunicarea autentică, întreţine anonimatul şi înhibă
elevul care va fi redus la pasivitate şi inerţie.
 Profesorii trebuie să folosească strategii didactice apte să stimuleze participarea
elevilor la activităţi, să le sporească independenţa şi posibilităţile de învăţare, să le
dezvolte simţul responsabilităţii.
 Instituirea unui dialog autentic cu elevii face ca profesorul să manifeste flexibilitatea şi
deschiderea spre pluralitatea modurilor de gândire, confruntarea punctelor de vedere sau
ajustarea răspunsurilor. Trebuie urmărite reacţiile de interes sau de plictiseală.
 Trebuie să se treacă de la predominarea rolului profesorului la o participare sporită a
elevilor la activitate, ca subiecţi activi ai propriei lor formări.
 Pe parcursul activităţii, elevilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a pune întrebări, ei
manifestându-şi astfel curiozitatea, nedumerirea, interesul, urmând să fie conduşi, în
măsura posibilităţilor să descopere singuri răspunsurile. – invatarea prin descoperire
 Profesorul trebuie să înţeleagă ce semnificaţie are pentru fiecare elev învăţarea
conţinuturilor vehiculate ,ce dificultăţi trebuie învinse pentru ca un concept să fie bine
însuşit, ce sarcini de activitate liberă, fără ameninţarea notei, sunt necesare pentru a
completa pregătirea. Deschis interacţiunii cu elevii, el trebuie să îi asculte şi să le
accepte judecăţile, criticile sau contraargumentele. În acest fel, va ajunge să stabilească
cu ei, şi între ei, o reţea de comunicare multilaterală.
 Relaţiile dintre profesori şi elevi trebuie să fie un amestec de libertate şi impunere.
Uneori ele se stabilesc printr-un joc spontan şi liber al interacţiunilor, care au drept
finalitate îndeplinirea sarcinilor şcolare, alteori este necesară intervenţia profesorului
pentru a pune în mişcare îndatoriri şi motivaţii, pentru a îndruma şi supraveghea
învăţarea.
 Surprinderea şi relevare particularităţilor structurale ale fenomenelor psiho-sociale ce
au loc în grupul, clasa de elevi ajută la eliminarea blocajelor în comunicare.
 Trebuie să existe o preocupare permanentă a profesorului de a dinamiza şi multiplica
relaţiile interpersonale pozitive, de a concepe şi a organiza activităţi care să intensifice
participarea elevilor la declanşarea unor astfel de relaţii cu colegii.
Cunoaşterea modalităţilor de eliminare a blocajelor în comunicare ajută profesorul să
realizeze coeziunea grupurilor de elevi, evoluţia corectă a relaţiilor dintre ei, comunicarea şi
disciplina clasei, cu consecinţe pozitive la nivelul performanţelor şcolare.