CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

     După DSM – IV (1994), tulburările de conduită se încadrează în patru grupe

principale:

 Conduită agresivă, care cauzează sau ameninţă cu vătămarea fizică alţi oameni
sau animale:
- adesea tiranizează, ameninţă sau intimidează pe alţii,
- iniţiază adesea bătăi,
- a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora (ex:
băţ, cărămidă, cuţit, armă de foc),
- a fost crud fizic cu alţi oameni,
- a fost crud fizic cu animalele,
- a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poşete),
- a forţat pe cineva la activitate sexuală.
 Conduită nonagresivă, care cauzează pierderea sau prejudicierea proprietăţii:
- s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu serios,
- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).
 Fraudă sau furt:
- a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva,
- minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite
obligaţii (adică “escrochează” pe alţii),
- a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt din
magazine, dar fără efracţie).
 Violări serioase ale regulilor:
- adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor, începând
înainte de vârsta de 13 ani,
- a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timp ce locuieşte în casa
părintească sau a substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă o lungă
perioadă de timp),
- chiuleşte adesea de la şcoală, începând înainte de a împlini 13 ani.

Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de vârsta de debut:

 Cu debut în copilărie: debutul a cel puţin un criteriu caracteristic tulburării de

conduită înainte de vârsta de 10 ani;
 Cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu caracteristic tulburărilor de
conduită înainte de vârsta de 10 ani.
Clasificarea tulburărilor de conduită privind severitatea acestora:

 Uşoară: fără probleme de conduită în exces, iar cele existente cauzează numai
un prejudiciu minor altora;
 Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul asupra altora,
intermediar între “uşoară” şi “severă”;
 Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme de conduită care
cauzează un prejudiciu considerabil altora.

Există patru ipostaze care duc la tulburări de comportament – de aici patru

categorii de tulburări de comportament (Ghiran, 1991):

 Tulburări de comportament de tip criză bio-psiho-socială. Această categorie

de  tulburări comportamentale sunt numai expresia trecerii prin starea de criză.
Ele sunt raportate la anumite etape critice de vârstă.
 Tulburări de comportament de tip carenţial care sunt determinate de carenţe
afective sau materiale. Carenţele, indiferent de natura lor, duc la insuficienţe
care nu le satisfac copiilor în cauză nici măcar trebuinţele elementare. Aceste
insuficienţe determină tulburări de comportament.
 Tulburări de comportament de tip sociopatic. În acest caz comportamentul
deviant îşi are originea într-un eveniment extrafamilial cu influenţe asupra
individului.
 Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor
tulburări psihice mult mai complexe.

Dacă ne referim la fenomenologia clinică de  manifestare, tulburările de

comportament se împart în două categorii:

 Tulburări de comportament neepisodice. Acestea se  înlănţuiesc, trec una din

alta şi aproape că nu le poţi sesiza începutul. Ele nu au caracter de boală, ci pur
şi simplu un rău duce la alt rău.
 Tulburări de comportament episodice. Acestea se caracterizează printr-o
evoluţie sinusoidală. Astfel, după o perioadă de echilibru, apar perioade de
dezechilibru, comportamentul modificându-se.

   Clasificarea tulburărilor de comportament în funcţie de fenomenologia clinică de

manifestare (Ghiran, 1991)

Tulburări de comportament
 Neepisodice
 neascultarea
 agresiunea
 minciuna
 furtul
 fuga
 vagabondajul
 Episodice
 inhibiţie 
 mutismul
 narcolepsia
 catalepsia
 cataplexia 
 dezinhibiţie 
 disconfort  - primar   - epileptic
                                     - instinctiv

                                                            - secundar - impulsiv

                                                                                 - acting-out    

 reacţii episodice