Iarna

de Vasile Alecsandri
                        Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
                        Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
                        Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
                        Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
 
                        Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
                        Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
                        Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
                        Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
 
                        Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
                        Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
                        Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
                        Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
 
                        Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
                        Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare.
                        Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
                        În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
Rapsodii de toamnă  
de George Topârceanu                         Dar broscoii din răstoacă
                        I                         Îl insultă-n pauze
                          Şi din papură-l provoacă
                        A trecut întâi o boare                         Cu prelungi aplauze.
                        Pe deasupra viilor,  
                        Şi-a furat de prin ponoare                         Lişiţele-ncep să strige
                        Puful păpădiilor.                         Ca de mama focului.
                          Cocostârci, pe catalige,
                        Cu acorduri lungi de liră                         Vin la faţa locului.
                        I-au răspuns fâneţele.  
                        Toate florile şoptiră,                         Un ţânţar, nervos şi foarte
                        Întorcându-şi feţele.                         Slab de constituţie,
                          În zadar vrea să ia parte
                        Un salcâm privi spre munte                         Şi el la discuţie.
                        Mândru ca o flamură.  
                        Solzii frunzelor mărunte                         Când deodată un erete,
                        S-au zburlit pe-o ramură.                         Poliţai din naştere,
                          Peste baltă şi boschete
                        Mai târziu, o coţofană                         Vine-n recunoaştere
                        Fără ocupaţie  
                        A adus o veste-n goană                         Cu poruncă de la centru
                        Şi-a făcut senzaţie:                         Contra vinovatului,
                          Ca să-l aresteze pentru
                        Cică-n munte, la povarnă,                         Siguranţa statului…
                        Plopii şi răsurile  
                        Spun că vine-un vânt de iarnă                         De emoţie, în surdină,
                        Răscolind pădurile.                         Sub un snop de bozie,
                          O păstaie de sulcină
                        Şi-auzind din depărtare                         A făcut explozie.
                        Vocea lui tiranică,  
                        Toţi ciulinii pe cărare                         III
                        Fug cuprinşi de panică…  
                          Florile-n grădini s-agită.
                        Zvonul prin livezi coboară.                         Peste straturi, dalia,
                        Colo jos, pe mlaştină.                         Ca o doamnă din elită
                        S-a-ntâlnit un pui de cioară                         Îşi îndreaptă talia.
                        C-un bâtlan de baştină  
                          Trei petunii subţirele,
                        Şi din treacăt îi aruncă                         Farmec dând regretelor,
                        Altă veste stranie,                         Stau de vorbă între ele:
                        C-au pornit-o peste luncă                         „Ce ne facem, fetelor?…”
                        Frunzele-n bejanie!  
                          Floarea-soarelui, bătrână,
                        II                         De pe-acum se sperie
                          C-au să-i cadă în ţărână
                        Într-o clipă, alarmate,                         Dinţii, de mizerie.
                        Ies din şanţuri vrăbiile.  
                        Papura pe lac se zbate                         Şi cu galbena ei zdreanţă
                        Legănându-şi săbiile.                         Stă-n lumina matură,
                          Ca un talger de balanţă
                        Un lăstun, în frac, apare                         Aplecat pe-o latură…
                        Sus pe-un vârf de trestie  
                        Ca să ţie-o cuvântare                         Între gâze, fără frică
                        În această chestie.                         Se re-ncep idilele.
                        Doar o gărgăriţă mică,                         Trupu-i fin se clatină,
                        Blestemându-şi zilele,                         Giuvaer de smalţ şi aur
                          Cu sclipiri de platină.
                        Necăjită cere sfatul  
                        Unei molii tinere,                         V
                        Că i-a dispărut bărbatul  
                        În costum de ginere.                         Dar deodată, pe coline
                          Scade animaţia…
                        Împrejur îi cântă-n şagă                         De mirare parcă-şi ţine
                        Greierii din flaute.                         Vântul respiraţia.
                        „Uf, ce lume, soro dragă!”  
                        Unde să-l mai caute?                         Zboară veşti contradictorii,
                          Se-ntretaie ştirile…
                        L-a găsit sub trei grăunţe                         Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
                        Mort de inaniţie.                         Toţi întorc privirile.
                        Şi-acum pleacă să anunţe  
                        Cazul la poliţie.                         Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
                          Aşternând pământului
                        IV                         Haina ei cu trenă lungă
                          De culoarea vântului,
                        Buruienile-ngrozite  
                        De-aşa vremi protivnice                         S-a ivit pe culme Toamna,
                        Se vorbiră pe şoptite                         Zâna melopeelor,
                        Să se facă schivnice.                         Spaima florilor şi Doamna
                          Cucurbitaceelor…
                        Şi cum ştie-o rugăciune  
                        Doamna măsălariţă,                         Lung îşi flutură spre vale,
                        Tot soborul îi propune                         Ca-ntr-un nimb de glorie,
                        S-o aleagă stariţă.                         Peste şolduri triumfale
                          Haina iluzorie.
                        Numai colo sus, prin vie,  
                        Rumenele lobode                         Apoi pleacă mai departe
                        Vor de-acuma-n văduvie                         Pustiind cărările,
                        Să trăiască slobode.                         Cu alai de frunze moarte
                          Să colinde zările.
                        Vezi! de-aceea mătrăguna  
                        A-nvăţat un brusture  
                        Să le spuie-n faţă una                         Gâze, flori întârziate!
                        Care să le usture!…                         Muza mea satirică
                          V-a-nchinat de drag la toate
                        Jos, pe-un vârf de campanulă                         Câte-o strofă lirică.
                        Pururea-n vibraţie,  
                        Şi-a oprit o libelulă                         Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
                        Zborul plin de graţie.                         Iarna mizerabilă,
                          Mă cuprinde o tristeţe
                        Mic, cu solzi ca de balaur,                         Iremediabilă…