Caracterizarea personajului Chirița din comedia ,,Chirița în provinție’’ de

Vasile Alecsandri

Chirița Bârzoi este personajul principal şi eponim al comediei „Chiriţa în

provinţie”,de Vasile Alexandri. Este soţia lui Grigore Bârzoi şi mama lui Guliță.
Întreaga piesă se concentrează în jurul protagonistei, o femeie de la ţară care doreşte
să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene şi vorbitoare de limbă franceză.
Personajul devine comic prin contrasul dintre esenţă şi aparenţă, între ce este de fapt
Chiriţa şi impresia pe care vrea să o lase celorlalţi.
Trăsăturile de caracter ale eroinei reies, în mod indirect, din atitudinile şi vorbele
ei, din realţia cu celelalte personaje şi în mod direct din didascalii sau din opiniile
altor personaje.
Coana Chiriţa se înfăţişează în mai multe ipostaze. Mai întâi, Chiriţa este o femeie
cu o mitocănie desăvârşită, dornică să-şi exprime bunele maniere pariziene, de aceea
ea „trage tiuiun”, e „armazoană”, obligă servitorul să-i aducă răvaşul pe tava cu
şerveţel, angajează profesor de franceză pentru Guliţă, ea vorbeşte o franceză
moldovenească („nous disons comme ça en moldave”, „aşa zicem noi în
moldovenească”). Masa nu trebuie servită înainte de ora 5 pentru că „Aşa-i moda la
Ieş”. Aceste atitudini evidenţiază, indirect, snobismul şi parvenitismul Chiriţei,
trăsături definitorii.
Din atitudinea şi mentalitatea Chiriței reiese, indirect, o altă ipostază a Chiriţei,
aceea de boieroaică de nivel mediu, pasionată a rangurilor sociale, de aceea îşi doreşte
foarte mult să ajungă isprăvniceasă: „Ah ! cumnăţâcă, să mă fac isprăvniceasă !... alta
nu doresc pe lume !... Isprăvniceasă cu jăndari la poartă şi-n coadă !” Aceasta își trece
în pașaport un titlu fals ( „baroană”), fapt care-i miră pe musafiri, cărora le răspunde:
„De ce nu?... dacă-i moda?”.
Chiriţa este, totodată, o mamă lipsită de responsabilitate, care nu ştie să-şi educe
copii, degradându-le personalitatea printr-un răsfăţ ridicol şi cu totul deplasat.
Superficialitatea privind educaţia lui Guliţă reiese, indirect, din didascalii şi din vorbe.
La începutul piesei, atunci când ţăranii vin să-l reclame pe Guliţă, Chiriţa reacţionează
cu violenţă şi-i ameninţă „ (ameninţând ţăranii cu cravaşa)”: „Tacă-vă gura, mojicilor
!”; „Cu biciul pe spate / V-oi da ! / V-oi da eu dreptate / Aşa !”
Limbajul Chiriţei este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru lipsa de
cultură şi snobism. Cucoana Chiriţa amestecă limba moldovenească („şasă,
cumnăţâcă, o găsî, bucăţâcă tăietă, roşâie” ) cu franţuzisme („musiu, desir). Chiriţa
vorbeşte o limbă franceză incorecta, traducând din româneşte cuvânt cu cuvânt
expresii care în limba franceză au alt sens ori nu există deloc. Astfel, pentru „flori de
cuc”, „fleurs de coucou” etc.
Cu toate acestea, Chiriţa este un personaj simpatic prin firea carismatica, prin
agitaţia ei ridicolă de a părea o pariziancă și prin snobismul ei evident.
Din punct de vedere al portretului fizic, Chiriţa este caracterizata sumar. Despre
„greutatea” Chiriţei autorul face referire prin intermediul lui Grigore Bârzoi care îi
spune că nu este nici pe departe „uscată”.
Comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui “monsiu Sarla” ca a invatat singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii. Personajele abuzeaza de decalcuri lingvistice (“dire
de
flori de cuc”) iar registrele lingvistice sun amestecate : regionalism (“nineaca”,
“babacu”)

1
, elemente de jargon (“Ils sont de minune”), expresii populare (“ma munceste
gandul”).
Comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui “monsiu Sarla” ca a invatat singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii. Personajele abuzeaza de decalcuri lingvistice (“dire
de
flori de cuc”) iar registrele lingvistice sun amestecate : regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont de minune”), expresii populare (“ma munceste
gandul”).
Comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui “monsiu Sarla” ca a invatat singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii. Personajele abuzeaza de decalcuri lingvistice (“dire
de
flori de cuc”) iar registrele lingvistice sun amestecate : regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont de minune”), expresii populare (“ma munceste
gandul”).
omicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice
pret. Chirita ii marturiseste lui “monsiu Sarla” ca a invatat singura franceza, limba de
conversatie in saloanele vremii. Personajele abuzeaza de decalcuri lingvistice (“dire
de
flori de cuc”) iar registrele lingvistice sun amestecate : regionalism (“nineaca”,
“babacu”)
, elemente de jargon (“Ils sont de minune”), expresii populare (“ma munceste
gandul”)
Comicul de limbaj redă incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice
preț. Consider ca moravurile satirizate in această comedie se găsesc si astăzi în
societate, Chirița fiind, într-o oarecare măsură,un personaj reprezentativ pentru
obiceiurile oamenilor.

Bibliografie:
https://www.scribd.com/doc/241959008/Caracterizarea-Personajelor-Chirita-in-
Provintie