TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral este o componentă a encefalului, așezat în continuarea măduvei spinării. Acesta
este alcătuit din bulb, punte și mezencefal. În trunchiul cerebral își au originea 10 din cele 12
perechi de nervi cranieni. Bulbul, puntea și mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice (de
deglutiție, vomă, tuse, strănut, masticator, inhbitor, etc) și vegetative (respiratorii, cardiovasculare).
Bulbul rahidian se mai numește măduva prelungită și se ocupă cu reflexe somatice (de deglutiție) și
vegetative (salivar, cardiovascular, respirator). Puntea lui Varolio este în continuarea bulbului și se
ocupă cu reflexe somatice (de masticație) și vegetative (salivar, cardiovascular, lacrimal).
Mezencefalul se află situat între diencefal și protuberanță (punte) și are ca funcții reflexe somatice
(oculocefalogire și acusticocefalogire) și reflexe vegetative (micșorarea diametrului pupilar).
Trunchiul cerebral este format din substanță albă la exterior și substanță cenușie la interior,
fragmentată în nuclei.

CEREBELUL
Cerebelul ocupă fosa posterioară a craniului și este situat înapoia bulbului și a punții cu care
delimitează cavitatea ventriculului IV. Acesta are forma unui fluture și este brăzdat de șanțuri
paralele foarte adânci care delimitează lobii cerebelului: anterior (paleocerebel)=reglează tonusul
muscular, posterior (neocerebel)=coordoneaza mișcările fine și floculonodular
(arhicerebel)=menține echilibrul static și dinamic. Cerebelul este format din substanță cenușie la
exterior care formează SCOARȚA CEREBELOASĂ și substanță albă la interior. Extirparea
cerebelului produce astenie (oboseală musculară rapidă), astazie(tulburări ale ortostatismului) și
atonie(scăderea tonusului muscular). După câteva luni tulburările se atenuează prin compensare
corticală.

DIENCEFALUL
Diencefalul este situat sub emisferele cerebrale, în prelungirea trunchiului cerebral şi deasupra
mezencefalului pe care îl acoperă. Acesta este alcătuit din talamus, metatalamus, epitalamus și
hipotalamus. Talamusul este format din două mase nervoase dispuse inferior și medial de corpii
striați și este stație de releu pentru căile ascendente ale sensibiltăților specifice. Metatalamusul este
format din doua perechi de corpi geniculați laterali și mediali și este stație de releu pentru
sensibiltățile vizuală și auditivă. Epitalamusul este format din epifiza (glanda pineală) și nuclei
habenulari (la nivelul cărora se închid undele reflexe olfactivo-somatice). Acesta are conexiuni cu
epifiza și formează împreuna cu ea un sistem neurosecretor. Hipotalamusul este format din 3 grupe
de nuclei (anterior, mijlocii și posteriori). El este un centru superior de integrare, reglare și
coordonare ale principalelor funcții ale organismului.Leziunile hipotalamusului pot provoca:
obezitate, pierderea capacităţii de menţinere a temperaturii corpului, pierderea apetitului, diabetul
insipid.

EMISFERELE CEREBRALE
Emisferele cerebrale reprezintă cea mai voluminoasă parte a SNC-ului. Emisfera cerebrală stângă se
ocupă de rezolvarea de probleme și la lucrul cu cifrele, iar emisfera dreaptă se ocupă de activitățile
artistice. Acestea sunt separate de fisura interemisferică și fiecare emisferă cerebrală are trei fețe
(laterală, medială și bazală). Pe fața laterală se observă cei 4 lobi separați de 2 șanțuri adânci
(frontal, parietal, temporal, occipital). Substanța cenușie la exterior formează SCOARȚA
CEREBRALA(cortex) iar în profunzime formează nuclei bazali. Substanța albă se află la interior și
este formata din fibre. Scoarța cerebrală este alcatuită din paleocortex (alocortex) și neocortex.
Paleocortextul este sediul actelor de comportament instinctiv și al proceselor psihice afectiv
emoționale. Neocortexul reprezintă sediul proceselor psihice superioare, adica activitate nervoasă
superioară (memorie, gândire, învățare). Funcția scoarței cerebrale este funcția reflexă. I. P. Pavlov
susţine că la baza activităţii corticale stau reflexele condiţionate. Reflexele sunt de două
tipuri:necondiţionate (înnăscute) şi condiţionate (dobândite prin învăţare).