Sistemul nervos

vegetativ si
nervii cranieni
De Ghitun Alexandru,
Margarit Alexandru, Popa
Daniel, Tatu Horia si Toma
Alexandru
Sistemul nervos vegetativ
 Sistemul Nervos Vegetativ (SNV) sau sistemul
nervos autonom reglează activitatea organelor
interne, (viscerelor) la vertebrate. Denumirea de
sistem nervos autonom provine de la psihologul
britanic John Newport Langley și se datorează
faptului că nu poate fi controlat în mod conștient
(voluntar) de un individ neantrenat.
Împreună cu sistemul nervos somatic, care
cuprinde toate structurile nervoase dedicate
interacțiunii cu mediul exterior, asigură echilibrul
organismului cu condițiile variabile de mediu și
mobilitatea mușchilor, alcătuiește sistemul
nervos.
 Sistemul nervos vegetativ poate fi împărțit
în:

 Sistem nervos simpatic, antagonist

sistemului parasimapatic, având centrul în
maduva spinarii şi hipotalamus;
 Sistem nervos parasimpatic, sistem
nervos ce favorizează regenerarea
organismului după stres;
 Sistem nervos digestiv, cu nervul vag ce
leagă maduva spinarii şi tractusul digestiv.
 Acest sistem functionează relativ
independent de sistemul nervos central
(creier).
 Sistemul nervos vegetativ controlează funcțiile
importante vieții organismului (funcțiile vitale),
că de exemplu: activitatea cardiaca, presiunea
sanguină, procesul de digestie și procesul de
schimburi între organism și mediu. De
asemenea, acest sistem nervos mai poate
coordona alte organe că organele sexuale sau
mușchii globului ocular. Sistemul nervos
vegetativ mai poate influența sistemul nervos
central și sistemul nervos periferic.

 Deși prezintă o anumită individualitate,

sistemul nervos vegetativ are relații strânse cu
sistemul nervos al vieții de relație, atât la nivel
central, cât și la nivel periferic. Sistemul nervos
vegetativ este format dintr-o parte centrală
(centrii nervoși vegetativi) și o parte periferică
(fibre nervoase și ganglioni vegetativi). După
funcția pe care o îndeplinește, sistemul nervos
vegetativ se împarte în sistem nervos simpatic
și sistem nervos parasimpatic, care acționează
antagonic.
 Sistemul Nervos Vegetativ (Sistemul Nervos Autonom). Acesta este reprezentat
de inervațiile aferente și eferente a organelor viscerale: de culoare albastră -
neuronii colinergici (mesager chimic acetilcolină); de culoare roșie - neuronii
adrenergici (mesager chimic epinefrină); cu verde - neuroni aferenți; cu linii
solide sunt reprezentate fibre preganglionice eferente; cu linii punctate sunt fibre
postganglionare eferente. (1) corpul ciliar și irisul; (2) ganglionul ciliar; (3)
glandă lacrimala; (4) ganglionul lui Meckel; (5) glandă sublinguala; (6) glandă
submaxilara; (7) ganglionul otic; (8) glandă parotidă; (9) inimă; (10) trahee,
bronhii, plămâni și vase pulmonare; (11) ficat, căile biliare și pancreas; (12)
splina; (13) ganglionul celiac (semilunar); (14) marele nerv splahnic; (15) micul
nerv splahnic; (16) medulosuprarenala; (17) rinichi și uretere; (18) stomac; (19)
colonul distal; (20) rect; (21) ganglion mezenteric superior; (22) vezica urinară;
(23) organe genitale externe; (24) ganglion mezenteric inferior; (25) ramuri ale
vaselor sanguine și ai foliculilor pilări ai membrului inferior și eferente vezicii
urinare; (26) nuclei bulbari; (27) măduva spinării la nivelul coloanei
cervicale; (28) măduva spinării la nivelul toracelui; (29) măduva spinării la
nivelul coloanei lombare; (30) măduva spinării la nivelul coloanei sacrale; (31)
ganglionul geniculat; (32) urechea medie; (33) ganglionul inferior pe care-l
formează nervul glosofaringian (ganglion senzitiv sau parasimpatic); (34) uvulă;
(35) amigdala palatină; (36) limbă; (37) ganglion nodular; (38) trahee; (39)
plămân; (40) nervul frenic; (41) stomac; (42) intestin; (43) diafragma; (44)
uter; (45) colon' (46) sfincterele vezicii urinare; (47) ovare; (48) fibre aferente
ale vezicii urinare și fibre segmentare postganglionare adrenergice și colinergice
ce provin de la ganglionii paravertebrali și îndreptate către vasele de sânge ale
glandelor sudoripare și ale foliculilor firelor de păr prin intermediul ramurilor gri și
nervii spinali. Nucleele corespunzătoare: (I) nervilor encefalici; (ÎI) nervul
oculomotor; (VII) nervul facial; (IX) nervul glosofaringian; (X) nervul vag.
Sistemul nervos simpatic
 Sistemul nervos simpatic este format dintr-
o porțiune centrală și una periferică.
Porțiunea centrală este alcătuită din
neuronii vegetativi ai coarnelor anterioare
medulare toracolombare: C8-L3.
 Acești neuroni formează centrii simpatici
spinali, iar axonii lor constituie fibre
preganglionare. Centrii simpatici medulari
au o dispoziție metamerică destul de
precisă: centrul cilio-spinal (C8-T2); centrul
cardioaccelerator în regiunile cervico-
dorsală și parțial lombara; centrul
adrenalino-secretor (T5-L3); centrii genito-
urinar și anorectal în regiunea lombara. O
localizare destul de exactă o au și centrii
vasomotori, sudorali și pilomotori.
 Ganglionii paravertebrali sunt situați de o parte
și de altă a coloanei vertebrale, formând cele
două lațuri simpatice laterovertebrale alcătuite
din 22-24 ganglioni legați între ei prin fascicule
interganglionare. De asemenea, fiecare ganglion
este unit de nervul rahidian mixt prin două
ramuri: ramură comunicanta albă (cu fibre
preganglionare mielinizate) și ramură
comunicanta cenușie (cu fibre postganglionare
amielinice).

 După segementele medulare cu care sunt în

raport, ganglionii laterovertebrali se împart pe
regiuni astfel: 3 perechi de ganglioni cervicali,
10-12 perechi de ganglioni toracali, 4-5 perechi
de ganglioni lombari, 4-5 perechi de ganglioni
sacrali și 1 ganglion coccigian nepereche, unde
se întâlnesc cele două lanțuri ganglionare.
 portiunea cervicală este formată din 3
perechi de ganglioni cervicali: superiori, medii și
inferiori (stelați, fiind constituiți din unirea
ultimei perechi de neuroni cervicali cu prima
pereche toracala). Fibrele postganglionare, ce
pleacă de la acești ganglioni, dau plexuri ce
transmit impulsuri motoare la glandele
sudoripare, vase și mușchii firelor de păr din
regiunea capului, a feței și a membrelor
superioare. Mai formează plexuri pentru inimă,
glandele salivare, glandele lacrimale, glandele
tiroidă și paratiroidă.
 portiunea toracală formată din 10-12 perechi
de ganglioni, de la care pleacă fibre toracale și
abdominale. Fibrele preganglionare din T1-T5,
părăsesc nervii intercostali respectivi prin
ramurile comunicante albe și ajung la ganglionii
simpatici laterovertebrali corespunzători, unde
sinapseaza. Fibrele postganglionare toracale
participă apoi la formarea plexurilor pulmonar,
esofagian și cardiac (vezi figura).
 portiunea lombară este alcătuită din 4-5
perechi de ganglioni de la care pleacă fibre
postganglionare ce formează următoare plexuri:
lombar, vascular, intermezenteric.
 portiunea sacrală cuprinde 4-5 perechi de
ganglioni simpatici laterovertebrali, așezați de o
parte și de alta a rectului. Fibrele preganglionare
din măduva lombară nu vin la acești ganglioni
prin ramuri comunicante albe, ci prin ramurile
interganglionare. O parte din fibrele
postganglionare trec prin ramurile comunicante
cenușii în nervii rahidieni sacrali, iar altele
formează plexul hipogastric superior prin care
sunt trimise impulsuri la colonul sigmoid, rect și
vezică urinară. Plexul hipogastric superior da
naștere la două plexuri hipogastrice inferioare
(de o parte și de altă a rectului), de la care se
formează apoi plexurile secundare: hemoroidal,
vezical, uterin, vaginal sau prostatic, care
inervează viscerele pelvine.
 Ganglionii previscerali sunt situați în apropierea viscerelor. Cei
mai importanți sunt: ganglionii celiaci (semilunari), ganglionii
mezenterici superiori și ganglionii mezenterici inferiori. Mai sunt
și: ganglionii plexurilor carotidiene și cardiace, ganglionii plexului
renal, splenic, vezical, hemoroidal, uterin.

 Ganglionii intramurali sunt situați în pereții viscerelor. Astfel, în

pereții tubului digestiv (de la esofag și până la rect) se găsesc 3
plexuri simpatice intramurale ce se anastomozează între ele:
plexul subseros (plexul Vorobiov), plexul muscular (plexul
Auerbach), plexul submucos (plexul Meissner). Aceste plexuri
conțin un mare număr de ganglioni mici sau de celule nervoase
izolate. Deoarece un neuron simaptic din coarnele laterale da
naștere la 30 de ramificații preganglionare scurte, în evantai, va
inerva mai multe organe; de aici și răspunsul extins, generalizat,
care se capătă în cazul generalizării simpatice.

 Prin descărcări adrenergice, sistemul nervos simpatic contribuie

permanent la menținerea tonusului vascular. Se consideră că
rolul cel mai important constă în intervenția să în situații
speciale, de pericol, când au loc descărcări masive, pregătind
organismul pentru "luptă sau fugă".
 Reacția de fugă sau luptă mai este cunoscută și
sub numele de "răspunsul simpato-adrenal". În
cazul activării se secretă acetilcolină care activează
secreția de adrenalină (epinefrină) și noradrenalină
(norepinefrina). Acestea sunt eliberate în sânge.
Sistemul nervos simpatic acționează autonom, fără
control conștient, și pregătește corpul pentru
acțiuni în situații periculoase:

 cresterea ritmului cardiac;

 constricţia vaselor sanguine;
 dilatarea pupilelor;
 piloerecţia (pielea gainii);
 dilatarea bronhiilor;
 scaderea motilităţii intestinului gros;
 creşterea transpiraţiei;
 creşterea presiunii sanguine.
 Sistemul nervos vegetativ simpatic acționează
prin mobilizarea mijloacelor de apărare a
organismului contra factorilor de mediu, având un
puternic caracter energotrop (eliberator de
energie), punând organismul într-o mai bună stare
de luptă și de rezistentă. Astfel, determină:

 midriaza (marirea diametrului pupilar);

 hiposecreţie salivară;
 hipersecreţie tiroidiană;
 tahipnee şi bronhodilataţie;
 tahicardie;
 reducerea secreţiilor digestive;
 hiperglicemie;
 horipilatie;
 vasoconstricţie periferică;
 sudoraţie;
 accelerarea catabolismului.
Sistemul nervos parasimpatic
 Sistemul nervos parasimpatic face parte din
sistemul nervos vegetativ împreună cu sistemul
nervos simpatic. Se mai numește și sistemul
nervos pentru odihnă și digestie. Se poate
spune, într-un mod foarte simplificat, că
sistemul nervos parasimpatic funcționează
invers față de sistemul simpatic. Totuși, în unele
țesuturi funcționează mai degrabă împreună.
Acţiuni:

 conservarea energiei
 încetinirea ritmului cardiac
 creşterea activităţii intestinale
 creşterea activităţii glandelor
 relaxarea muşchilor din tractul intestinal
 Porţiunea centrală cuprinde neuronii grupați
în centrii vegetativi de la nivelul trunchiului
cerebral (arasimpaticul cranian) și de la nivelul
măduvei sacrale (parasimpaticul sacral).

 Parasimpaticul cranian este reprezentat printr-o

serie de nuclei vegetativi parasimpatici de la
care pleacă fibre ce se atașează unor nervi
cranieni (III, VII, IX, X), care sunt alcătuiți atât
din fibre somatice, cât și vegetative. Dintre
acești nuclei poziția cea mai rostrală o are
nucleul accesor al oculomotorului (Edinger-
Westphal) din calota pedunculară mezencefalica.
De la neuronii acestui nucleu pleacă fibre
preganglionare ce vor sinapsă cu celulele
nervoase din ganglionul ciliar, iar de aici,
impulsul este transmis prin fibrele
postganglionare, la mușchii intrinseci ai globului
ocular.
 În punte se găsesc nucleii lacrimal și salivator
superior. De la nucleul lacrimal pleacă fibre
parasimpatice secretoare și vasodilatatoare, ce merg
pe calea nervului VII la glandele mucoasei nazale,
bucale și faringiene. De la nucleul salivator superior,
fibrele parasimpatice preganglionare merg pe cale
nervului intermediar Wrisberg (VII bis) și ajung la
ganglionul submandibular, de unde vor plecă fibre
postganglionare la glandele salivare submandibulare și
sublinguale.
În bulb se află nucleul salivator inferior de unde își au
originea fibrele parasimpatice ale glosofaringianului
(IX). Sub planșeul ventriculului IV se află nucleul
dorsal al vagului (cardio-pneumo-enteric), de la care
pleacă fibre preganglionare direct la: inimă, bronhii,
plămâni, esofag, stomatc, ficat, pancreas, intestinul
subțire, colonul ascendent și transvers, splină, rinichi,
glandele suprarenale. Nervul vag (pneumogastric),
după ce formează nervul laringian inferior (recurent),
rămâne numai cu fibre vegetative.
 Parasimpaticul sacrat cuprinde centrii
preganglionari situați în coarnele laterale ale
măduvei (S2-S4) sau în neuronii
periependimari. Aceste fibre parasimpatice
părăsesc măduva împreună cu nervii sacrali II,
III, IV. După ieșirea nervilor din canalul rahidian,
fibrele parasimpatice preganglionare se
grupează și dau naștere nervilor pelvieni (drept
și stâng), care intră în constituția nervului
hipogastric (pelvi-perineal), plex format dintr-o
rețea de fibre simpatice și parasimpatice în
ochiurile căruia se află neuronii multipolari. Deși
toate fibrele preganglionare parasimpatice
pătrund în acest plex, numai o mică parte
sinapseza cu neuronii de aici, restul fibrelor
străbat plexul hipogastric și vor sinapsă în
ganglionii intramurali, din pereții ureterelor,
vezicii urinare, uretrei, prostatei, veziculei
seminale, uterului, vaginului, rectului etc.
 Porţiunea periferică cuprinde fibre
senzitive, neuroni vegetativi grupați,
sau nu, în ganglioni viscerali
parasimpatici, fibre nervoase motorii
(preganglionare și postganglionare).
Ganglionii parasimpatici, spre deosebire
de cei simpatici, au o poziție mult mai
periferică, fiind situați în vecinătatea
sau chiar în peretele organelor pe care
le inervează. În regiunea craniană
găsim următorii ganglioni parasimpatici:
ganglionul ciliar, ganglionul otic,
ganglionul submaxilar.
 Substanța reticulată a trunchiului cerebral, pe lângă funcțiile
sale de reglare a sistemelor somatomotorii, mai îndeplinește și
importante funcții vegetative; aici sunt situați o serie de centri:
respirator, al deglutiției, al masticației, al vomei, al motricității
vaselor sanguine etc. Toți acești centri integrează reacții foarte
complexe somatice și vegetative. În declanșarea acestor efecte
somatice și vegetative, în urmă activării formației reticulate, un
rol deosebit îl are secreția de adrenalină al cărei efect este
stimulativ asupra substanței reticulate.

 Spre deosebire de simpatic, parasimpaticul are acțiuni de

refacere și conservare a potențialului energetic al organismului,
determinând:

 mioza (micşorareă diametrului pupilar);

 hipersalivaţie;
 hiposecreţie tiroidiana;
 bronhoconstrictie;
 bradicardie;
 intensifică secreţiile şi motricitatea tubului digestiv;
 hipoglicemie;
 vasodilataţie şi scaderea presiunii arteriale;
 inhibiţia horipilatiei şi sudoraţiei;
 intensifică anabolismul.
Patologie
 Meningita este inflamatia meningelor de
la nivel spinal sa u cerebral. Poate avea
multiple etiologii, bacteriene sau virale.
 Encefalita,boala inflamatorie acuta a
creierului, determinata de prezenta unor
virusuri la nivelul sistemului nervos central,
sau printr-o reactie de hipersensibilitate
initiata de un virus sau de o proteina
straina organismului. Se caracterizeaza
prin disfunctii cerebrale extinse si grave.
 Hemoragiile cerebrale sunt un grup de
afectiuni cerebrale determinate de
sangerarea la nivelul tesutului cerebral, in
spatiile epidural, subdural sau
subarahnoidian. Rezulta, de obicei, prin
ruperea unui vas ateromatos, la o persoana
ce sufera de hipertensiune arteriala. Mult mai
rar se poate datora ruperii unui anevrism
congenital sau unei malformatii
congenitale.Ele mai pot sa se consitiuie si ca
urmarere a unor traumatisme.
 Afectiuni cu mortalitate ridicata, reprezinta
urgente medico-chirurgicale; chiar daca
hemoragia este oprita si sangele drenat,
pacientii pot ramane cu sechele neurologice
mari.
 Coma reprezinta acea stare clinica a unui pacient in
care acesta nu poate fi trezit si nu raspunde la nici o
categorie de stimuli. Aplicarea repetata a unor
stimuli provoaca cel mult reflexe primitive de
aparare. Daca starea de coma este profunda, pot
lipsi si reflexele cu sediul in trunchiul cerebral, ca si
cele miotatice.
 Are multiple cauze care implica disfunctii la nivelul
emisferelor cerebrale, diencefalului si puntii. Dintre
cauze, cele mai frecvente sunt: traumatismele
cerebrale, hemoragiile cerebrale sau afectiuniu
cerebrale sau afectiuni cerebrale difuze sau
metabolice.
 Convulsiile sunt de doua tipuri: izolate, nerecurente si
se manifesta doar in anumite situatii(ex. boli febrile,
trumatisme craniene), sau epilepsia, boala cronica,
recurenta, caracterizata prin atacuri cu debut brusc,
cu pierderea constientei, cu activitate motorie
necontrolata si caracteristica, precum si cu
fenomene senzoriale, este determinata de
stimularea excesiva a celulei nervoase.
Nervii cranieni
 Nervii cranieni sunt nervi pereche si simetrici care ies
din cavitatea craniana sise distribuie la
piele,musculatura si celelalte structuri ale extremitatii
cefalice. Ei suntanalogi ai nervilor spinali,alcatuind
impr euna cu acestia sistemul nervos periferic.

 Exista douasprezece perechi de nervi cranieni,

fiecare avand o anumita functie. Astfel:
- Nervul I (n olfactiv) se ocupa de miros
- Nervul II (n optic) transmite informatia vizuala
- Nervul III (n oculomotor) asigura ridicarea pleoapei,
participa la miscarea globului ocular, are un rol
important in reflexul fotomotor
- Nervul IV (n trohlear) deplaseaza globul ocular in jos
si in afara
- Nervul V (n trigemen) asigura sensibilitatea
cutanata si sensibilitatea mucoaselor de la nivelul
extremitatii cefalice, asigura motilitatea mandibulei
- Nervul VI (n abducens) asigura miscarea in afara a
globului ocular
 - Nervul VII (n facial) asigura motilitatea musculaturii
faciale si sensibilitatea gustativa a doua treimi
anterioare ale limbii, asigura inervatia glandelor
salivare
- Nervul VIII (n acustico-vestibuar) are doua
componente – o parte cohleara care se ocupa de
auz si una vestibulara importanta in echilibru
- Nervul IX (n glosofaringian) se ocupa de
sensibilitatea gustativa a treimii posterioare a limbii,
asigura sensibilitatea regiunii faringo-amigdaliene,
motilitatea faringelui
- Nervul X (n vag) asigura motilitatea muschilor
faringelui si laringelui. Este principalul nerv al
sistemului nervos vegetativ trimitand fibre
parasimpatice pentru organe toracale si
abdominale
- Nervul XI (accesor spinal) controleaza activitatea
muschilor strenocleidomastoidian si trapez,
participand la rotarea si inclinarea capului, la
ridicarea umarului
- Nervul XII (n hipoglos) controleaza musculatura
limbii
Nervii cranieni senzitivi
In aceasta categorie intra nervii: olfactiv, optic si
vestibulocohlear. Ei sunt formati exclusiv din fibre
senzitive (aferente) si au rolul de a conduce
excitatiile exteroceptive de la telereceptori
(ochi,mucoasa olfactiva, ureche) la centrii nervosi
din encefal.

 Nervul olfactiv (I) este alcatuit din axonii celulelor

olfactive din mucoasa olfactiva. Acestia se
grupeaza formand filetele olfactive (filia
olfactoria) care dupa ce strabat lama ciuruita a
osului etmoid fac sinapsa cu celulele mitrale din
lobul olfactiv. Nervii olfactivi formeaza o parte din
calea sensibilitlilii olfactive.
 Nervul optic (II) este alcatuit din axonii celulelor
multipolare din retina, care se grupeaza si
formeaza nervul optic. Acesta paraseste polul
posterior al globului ocular si patrunde in
cavitatea craniana prin orificiuI optic. Aici, axonii
care provin din jumatatea mediala a fiecarei
retine se incruciseaza cu cei de partea opusa si
formeaza chiasma optica. Axonii care provin din
portiunea laterala a fiecarei retine raman de
aceeasi parte. De la chiasma optica, axonii ce
alcatuiesc nervul optic formeaza tracturile optice.
Majoritatea axonilor din aceste tracturi ajung la
corpul geniculat lateral,unde fac sinapsa cu
neuronii locali. O alta parte din axonii tractului
optic ajung la coliculii cvadrigemeni superiori ai
mezencefalului, unde fac sinapsa eu neuronii
acestor coliculi. Asadar, fibrele nervilor optici
pleaca din celulele multipolare sau ale retinei si se
termina in corpii geniculati si incoliculii superiori.
Nervii optici constituie o parte din calea optica .
 Nervul acusticovestibular (VIII), numit si nervul statoacustic
sau vestibulocohlear, este alcatuit din doua parti distincte:
nervul cohlear sau acustic si nervul vestibular.

 Nervul cohlear este nervul auzului. El ia nastere din

ganglionul spiralat Corti, situat in melcul osos (urechea
intema), unde se afla corpii neuronilor. Prelungirile
periferice ale neuronilor din ganglionul spiralat Corti,
respectiv dendritele, se distribuie la organul Corti. Fibrele
centrale ale acestor neuroni, respectiv axonii, patrund in
craniu prin orificiul anditiv intern si se termina la nuc1eii
cohleari dorsali si ventrali din trunchiul cerebral. Nervul
cohlear formeaza o parte din calea auditiva.

 Nervul vestibular ia nastere din ganglionul Scarpa (urechea

interna), unde se afla corpii neuronilor. Prelungirile
periferice, respectiv dendritele neuronilor ganglionului
vestibular (Scarpa), se distribuie la maculele utriculei si
saculei si la crestele ampulare ale canalelor semicirculare.
Fibrele centrale, respectiv axonii acestor neuroni, patrund
in craniu prin orificiul auditiv intern impreuna cu axonii care
alcatuiesc nervul cohloar si se termina in nuc1eii vestibulari
din trunchiul cerebral.
Nervii cranieni motori
 In aceasta categorie intra nervii: oculomotor(III),
trohlear(IV), abducens (VI), accesor (XI) si hipoglos
(Xll), formati exclusiv din fibre motorii (eferente).
Acesti nervi sunt alcatuiti din axonii neuronilor motori
situati in nucleii motori din trunchiul cerebral. Ei
conduc influxul nervos motor voluntar si involuntar la
muschii extremitatii cefalice, asa cum fibrele motorii
ale nervilor spinali conduc influxul nervos motor
voluntar si involuntar la muschii somatici din restul
organismului. Reamintim ca nucleii motori ai nervi lor
cranieni situati in trunchiul cerebral sunt echivalenti
cu nucleii motori din coarnele anterioare ale
maduvei spiniirii.
 Nervul oculomotor (llI) este alcatuit din axonii
neuronilor motori din nucleul oculomotor situat in
pedunculii cerebrali (originea reala). El iese din
trunchiul cerebral la nivelul fosei interpedunculare
(originea aparentii), paraseste craniul prin fisura
orbitala superioara si se distribuie la musculatura
pleoapei si a globului ocular. In afara de fibrele
somatomotorii, nervul oculomotor mai contine si
fibre visceromotorii. Acestea sunt reprezentate de
axonii neuronilor vegetativi parasimpatici din
nudeul accesor al oculumotorului (Edinger-
Westphal), situat in pedunculii cerebrali. Fibrele
parasimpatice sunt fibre preganglionare care se
termina in ganglionul ciliar din orbita, unde fac
sinapsa cu neuronii din acest ganglion. Fibrele
postganglionare se distribuie la muschii netezi sau
intrinseci ai corpului ciliar, precum si la muschiul
sfincter al pupilei ( reflexul fotomotor).
 Nervul trohlear sau patetic (IV) este
format din axonii neuronilor din nucleul
motor al nervului trohlear situat in
pedunculii cerebrali (originea reala).
Acesti axoni ies din trunchiul cerebral pe
fata posterioara a acestuia, imediat sub
coliculii cvadrigemeni inferiori (originea
aparenta). Nervul trohlear paraseste
craniul prin fisura orbitala superioara si se
distribuie la muschiul drept superior al
globului ocular.
 Nervul abducens(VI ) este alcatuit din
axonii neuronilor nucleului motor al
nervului abducens din punte (originea
reala.). El iese din trunchiul cerebral la
nivelul santului bulbopontin (originea
aparenta), paraseste craniul prin fisura
orbitala superioara si se distribuie la
muschiul drept lateral al globului ocular.
 Nervul accesor sau spinal (XI) este format din
doua radacini, una bulbara si alta spinala sau
medulara. Radacina bulbara este alcatuita din
axonii neuronilor motori din nucleul ambiguu
(originea reala), care ies din trunchiul cerebral prin
santul retroolivar, (originea aparenta) sub nervul
vag. Radacina spinala ia nastere din substanta
cenusie a coarnelor anterioare ale maduvei
spinarii, situate in regiunea cervicala (origine
reala). Ea iese din maduva cervicala prin santul
lateral anterior (originea aparenta), se indreapta
in sus, patrunde in craniu prin orificiul occipital,
unde se uneste cu radacina bulbara, formand
nervul accesor sau spinal. 0 data constituit, acest
nerv paraseste craniul prin gaura jugulara si se
divide apoi in ramuri care se termina in muschii
trapez si sternocleidomastoidian (fibrele de origine
medulara), precum si in muschii
faringelui,laringelui si palatului moale (fibrele
radacinii bulbare).
 Nervul hipoglos (Xll) este alcatuit din
axonii neuronilor motori din nucleul
hipoglosului din bulb (originea reala). El
iese din trunchiul cerebral prin santul
preolivar si paraseste craniul prin orificiul
condilian anterior (canalul hipoglosului),
terminandu-se la muschii limbii (hipoglosul
este nervul motor al limbii).
Nervii micsti
 In aceasta categorie intra nervii: trigemen (V),
facial (Vll), glosofaringian (IX) si vag (X). Ei sunt
formati atilt din fibre senzitive (somato- si
viscerosenzitive) cat si motorii (visceromotorii si
somatomotorii).
 Fibrele senzitive sau aferente conduc influxul
nervos senzitiv exteroceptiv, proprioceptiv si
interoceptiv de la extremitatea cefalica la
nucleii senzitivi din trunchiul cerebral. De aici,
influxul nervos este transmis prin alte fibre la
talamus si la scoarta cerebrala.
 Nervul trigemen (V) este format din fibre senzitive
eu originea reala in ganglionul semilunar al
trigemenului (ganglionul Gasser), situat pe fata
anterioara a stancii temporalului, si din fibre
motorii, cu originea reala in nucleul masticator din
punte. Aceste doua categorii de fibre alaturate
alcatuiesc nervul trigemen, care intra si, respectiv,
iese din nevrax la nivelul puntii (originea
aparenta).

 In dreptul ganglionului Gasser, nervul trigemen se

imparte in trei ramuri: oftalmica (nervul oftalmicic),
maxilara (nervul maxilar) si mandibulara (nervul
mandibular).
 Ramura oftalmica, dupa ce paraseste cavitatea craniana,
se subdivide in alte ramuri (n.nasociliar, n.frontal,
n.lacrimal),care se distribuie la globul ocular,mucoasa
nazala, olfactiva si la pielea fruntii. Ea este formata
exclusive din fibre senzitve.
 Ramura maxilara, formata tot numai din fibre senzitive,
paraseste cavitatea craniana prin gaura rotunda,
impartindu-se in mai multe ramuri (n. infraorbital, n.
zigomatic) care se distribuie la maxilar (dintii superiori),
palatul moale, mucoasele nazala si respiratorie, precum si
la pielea regiunii temporale, malare, a buzelor si a pleoapei
inferioare.
 Ramura mandibulara este aleatuita atat din fibre senzitive
cat si motorii. Dupa ce paraseste cavitatea craniana prin
gaura ovala, ea se imparte in doua trunchiuri, anterior si
posterior, care la randul lor se subimpart in mai multe ramuri
(n. alveolar inferior, n. lingual, n. auriculotemporal etc.).
Fibrele senzitive ale aeestui nerv se distribuie la mandibula,
glandele salivare submandibulare si sublinguale, partea
anterioara a limbii, la pielea tamplelor, a pavilionului
urechii, a fruntii, obrajilor si buzei inferioare. Fibrele motorii
ale nervului mandibular se distribuie la muschii masticatori,
la o parte din muschii suprahioidieni, la muschiul tensor al
timpanului si la muschiul tensor al valului palatin. in afara
fibre lor senzitive si motorii, nervul trigemen mai contine si
fibre vegetative parasimpatice.
 Nervul facial (VII) este format din fibre senzitive cu
originea reala in ganglionul geniculat, situat in
stanca temporalului, si din fibre motorii cu originea
reala in nucleul motor al facialului din punte.
Fibrele motorii predomina, reprezentand nervul
facial propriu-zis, care iese din nevrax prin santul
bulbopontin deasupra olivei (originea aparenta).
Fibre1e senzitive sunt reprezentate de nervul
intermediar Wriesberg (VII bis), care intra in nevrax
- tot prin santul bulbopontin - deasupra olivei, dar
lateral fata de facialul propriu-zis. Cele doua
categoriide fibre se unesc la nivelul ganglionului
geniculat de pe traiectul intermediarului
Wriesberg, formeaza nervul intermediofacial, care
trece in orificiul auditiv intern si paraseste cutia
craniana prin gaura stilomastoidiana. din osul
temporal. Dupa ce iese din craniu, acest nerv
trece prin loja glandei parotide, la nivelul careia se
imparte in mai multe ramuri.
 Nervul glosofaringian (IX) este alcatuit din fibre
senzitive care isi au originea reala in ganglionii
superiori si inferiori din apropierea gaurii jugulare,
precum si din fibre motorii cu originea reala in
nucleul ambiguu din bulb. Originea aparenta a
nervului glosofaringian se afla in santul retroolivar. El
paraseste cutia craniana prin orificiul jugular, iar
cand ajunge la baza limbii se imparte in mai multe
ramuri. Fibrele senzitive ale acestui nerv se distribuie
la mucoasa linguala (treimea posterioara), mucoasa
regiunii amigdaliene, urechii medii si tubei auditive,
iar fibrele motorii, la muschii regiunii superioare a
faringelui.

 In afara fibrelor senzitive si motorii, nervul

glosofaringian mai contine si fibre vegetative
parasimpatice cu originea reala in nucleul salivator
inferior din bulb. Ele inerveaza glanda parotida.
 Nervul vag (X) este format din putine fibre
somatosenzitive si somatomotorii si multe fibre
visceromotorii si viscerosenzitive.
 Fibrele senzitive ii au originea reala in ganglionul
nodos si in ganglionul jugular al vagului, iar fibrele
motorii in nucleul ambiguu din bulb. Fibrele
vegetative patasimpatice isi au originea in nucleul
dorsal al vagului din bulb. Toate aceste fibre se
unesc, formeaza nervul vag, care iese din trunchiul
cerebral prin santul retroolivar (originea aparenta) si
paraseste cutia craniana prin orificiul jugular (gaura
jugulara). In continuare, nervul vag strabate
regiunea cervicala, fiind cuprins in manunchiul
vasculonervos al gatului, trece inapoia arterei
subclavii, patrunde in torace si apoi - prin hiatusul
esofagian al diafragmei - in abdomen. El da nastere
la ramuri cervicale, toracale si abdominale, care
a1catuiesc plexul gastric.