Nou Anatomia Trunchiului Si Membrelor - Text Unit

Sorin Bolintineanu
Monica Vaida
ANATOMIA Elena Pop
TRUNCHIULUI Agneta Maria Pusztai
ŞI A MEMBRELOR
Corina Matu
Anca Maghiari
1
2
Sorin Bolintineanu
ANATOMIA
Monica Vaida
Elena Pop
TRUNCHIULUI Agneta Maria Pusztai
ŞI A MEMBRELOR Corina Matu
Anca Maghiari
Timişoara, 2018
3
Colecţia:
Derzelas
Coordonator de colecţie:
Prof. univ. dr. Sorin Bolintineanu
Coperta:
Andrada Suciu
© 2018, Sorin Bolintineanu, Monica Vaida, Elena Pop,

Agneta Maria Pusztai, Corina Matu, Anca Maghiari
Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

www.bibnat.ro
Editura Eurostampa
Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989 nr. 26
Tel./fax: 0256-204816
edituraeurostampa@gmail.com
www.eurostampa.ro
Tipărit la Eurostampa
4
Dr. Med. Bolintineanu Sorin-Lucian
Profesor universitar
Departamentul I - Anatomie U.M.F. Timişoara
Dr. Med. Vaida Monica-Adriana

Şef de lucrări
Dr. Med. Pop Elena

Şef de lucrări
Dr. Med. Pusztai Agneta Maria

Asistent universitar
Dr. Med. Matu Corina

Dr. Med. Maghiari Anca

5
6
MEMBRUL
SUPERIOR
7
8
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior este alcătuit din patru segmente: umărul, braţul,

antebraţul şi mâna.
Scheletul membrului superior este format din centura scapulară sau
centura membrului superior şi scheletul membrului superior liber.
CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR

Centura membrului superior formează scheletul umărului, şi este
constituită din două oase: clavicula situată anterior şi scapula (omoplatul)
situată posterior.
CLAVICULA
Clavicula este un os lung, pereche situată în partea antero-superioară a
toracelui, la limita dintre torace şi gât, între manubriul sternului şi acromion.
Clavicula este orientată transversal şi prezintă două curburi care îi dau
forma unui S italic.
Clavicula prezintă un corp şi două extremităţi.
Orientare
- lateral: extremitatea turtită;
- anterior: marginea concavă a acestei extremităţi;
- inferior: faţa corpului prevăzută cu un şanţ.
CORPUL CLAVICULEI
Corpul claviculei este aplatizat în partea laterală şi de formă aproape
cilindrică în partea medială. I se descriu două feţe şi două margini:
- faţa superioară este netedă în partea mijlocie unde se poate palpa sub
piele;
- faţa inferioară prezintă şanţul muşchiului subclavicular;
- marginea anterioară poate prezenta un tubercul deltoidian în partea
laterala ;
- marginea posterioară este concav - convexă, dar în sens invers decât
marginea anterioară.
9
Fig. 1. Clavicula dreaptă - vedere superioară
1. Faţa superioară; 2. Extremitatea acromială; 3. Marginea anterioară; 4. Extremitatea
sternală; 5. Faţa articulară stemală; 6. Marginea posterioară; 7. Corpul claviculei.
Fig. 2. Clavicula dreaptă - vedere inferioară

1. Fata inferioară; 2. Fata articulară acromială; 3. Gaura nutritivă; 4. Fata articulară;
5. Impresiunea ligamentului costoclavicular; 6. Extremitatea sternală; 7. Tuberculul conoidian;
8. Linia trapezoidală; 9. Extremitatea acromială; 10. Şanţul subclavicular; 11. Marginea anterioară;
12. Marginea posterioară.
EXTREMITATEA STERNALĂ SAU MEDIALĂ

Extremitatea sternală are formă prismatic triunghiulară şi prezintă:
- impresiunea ligamentului costoclavicular;
- faţa articulară sternală, orientată medial, este destinată articulării cu
manubriul sternului şi cu primul cartilaj costal.
10
EXTREMITATEA ACROMIALĂ SAU LATERALĂ
Este turtită de sus în jos şi prezintă:
- faţa articulară acromială este situata lateral şi este destinată articulării
cu marginea medială a acromionului;
- faţa inferioară, la nivelul căreia se găseşte tuberozitatea ligamentului
coracoclavicular alcătuită din tuberculul conoidian - posterior si linia trapezoidală
- anterior.
- faţa superioară pe care se inseră muşchiul deltoid (anterior) şi
muşchiul trapez (posterior);
- marginea anterioară concavă;
- marginea posterioară convexă.
SCAPULA
Scapula sau omoplatul, este un os lat, pereche, de formă triunghiulară,
aplicat pe partea postero-superioară şi laterală a toracelui.
Orientare
- posterior: faţa prevăzută cu o puternică spină;
- superior: marginea cea mai mică şi subţire;
- lateral: unghiul cel mai voluminos.
I se descriu două feţe, trei margini şi trei unghiuri.
FAŢA COSTALĂ SAU ANTERIOARĂ
Faţa costală a scapulei orientată antero - medial, este excavată, purtând
numele de fosa subscapulară.
FATA POSTERIOARĂ
Faţa posterioară a scapulei divizată de spina scapulei într-o arie
superioară - fosa supraspinoasă - şi una inferioară – fosa infraspinoasă - prezintă:
- spina scapulei, lamă osoasă triunghiulară care prezintă două feţe şi trei
margini. Spina se continuă lateral cu acromionul;
- acromionul este o proeminenţă turtită de sus în jos care prezintă două
feţe, două margini şi un vârf.
MARGINILE SCAPULEI
In numar de trei sunt: medială, laterală şi superioară
UNGHIUL INFERIOR
Unghiul inferior al scapulei se află la unirea marginilor medială şi
laterală, se poate palpa prin piele şi prin muşchii care îl acoperă.
11
Fig. 3. Scapula dreaptă - vedere anterioară
1. Acromionul; 2. Faţa articulară a acromionului; 3. Procesul coracoidian; 4. Incizura scapulei;
5. Marginea superioară; 6. Unghiul superior; 7. Fosa subscapulară; 8. Creste osoase; 9. Faţa
costală; 10. Marginea medială; 11. Unghiul inferior; 12. Marginea laterală; 13. Tuberculul
infraglenoidal; 14. Unghiul lateral; 15. Cavitatea glenoidală; 16. Colul scapulei.
12
Fig. 4. Scapula dreaptă - vedere posterioară
1. Acromionul; 2. Vârful acromionului; 3. Faţa superioară a acromionului; 4. Marginea laterală
a acromionului; 5. Unghiul lateral; 6. Fosa infraspinoasă; 7. Marginea laterală; 8. Unghiul
inferior; 9. Marginea medială; 10. Spina scapulei; 11. Fosa supraspinoasă; 12. Unghiul superior;
13. Marginea superioară; 14. Incizura scapulei; 15. Procesul coracoidian.
UNGHIUL LATERAL
Prezintă cavitatea glenoidală care este o cavitate articulară, ce se
articulează cu capul humerusului formând articulaţia glenohumerală şi prezintă:
- o mică proeminenţă în centrul cavităţii glenoidale, denumită tuberculul
glenoidian;
- cadrul glenoidian este o margine osoasă care înconjură cavitatea;
- tuberculul supraglenoidian este o proeminenţă situată deasupra
cavităţii glenoidale;
13
- tuberculul infraglenoidian este o proeminenţă situată inferior de
cavitatea glenoidală.
Colul scapulei este porţiunea osoasă îngustă care leagă cavitatea
glenoidală de restul scapulei.
Procesul coracoidian este o prelungire recurbată, alcătuită dintr-o bază
şi o porţiune liberă şi care prezintă două feţe(superioara si inferioara), două
margini (mediala si laterala) şi un vârf.
UNGHIUL SUPERIOR
Unghiul superior al scapulei se află la joncţiunea marginilor superioară şi
medială.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

SCHELETUL BRAŢULUI
HUMERUSUL
Humerusul este un os lung şi pereche, care formează scheletul braţului. Se
articulează superior cu scapula, participând la formarea articulaţiei scapulo-
humerale şi inferior cu radiusul şi cu ulna, participând la formarea cotului.
Humerusul prezintă corpul sau diafiza şi două extremităţi (epifize),
superioară sau proximală şi inferioară sau distală.
Orientare
- superior: extremitatea prevăzută cu un cap sferic;
- medial: suprafaţa articulară a acestui cap sferic;
- anterior: şanţul profund al acestei extremităţi.
EXTREMITATEA SUPERIOARĂ
Extremitatea superioară a humerusului (epifiza superioară) prezintă
următoarele elemente anatomice: capul, colul anatomic, colul chirurgical,
tuberculul mare, tuberculul mic şi şanţul intertubercular.
Capul humerusului, este o suprafaţă articulară care se articulează cu
cavitatea glenoidală a scapulei.
Colul anatomic al humerusului este reprezentat de un şanţ circular care
separă capul de restul epifizei.
Colul chirurgical al humerusului este reprezentat de segmentul osos
circular care leagă extremitatea superioară a humerusului de corp.
14
Fig. 5. Humerusul drept - vedere
Fig. 6. Humerusul drept - vedere
anterioară
posterioară
1. Capul humerusului; 2. Colul anatomic;
1. Tuberculul mare; 2. Şanţul nervului radial;
3. Tuberculul mic; 4. Colul chirurgical;
3. Faţa posterioară; 4. Marginea laterală;
5. Creasta tuberculului mic; 6. Şanţul
5. Fosa olecraniană; 6. Epicondilul lateral;
intertubercular; 7. Corpul humerusului;
7. Trohleea antero-medială; 8. Şanţul
8. Faţa antero-medială; 9. Gaura nutritivă;
nervului ulnar; 9. Epicondilul medial;
10. Marginea medială; 11. Fosa
10. Marginea medială; 11. Colul chirurgical;
coronoidă; 12. Epicondilul medial; 13.
12. Colul anatomic; 13. Capul humerusului.
Trohleea medială; 14. Capitulul
humerusului; 15. Epicondilul lateral;
16. Fosa radială; 17. Marginea laterală;
18. Faţa antero-laterală; 19. Tuberozitatea
deltoidiană; 20. Creasta tuberculului
mare; 21. Tuberculul mare; 22.
Creasta supracondilară medială; 23.
Creasta supracondilară laterală.
15
Tuberculul mare este situat pe partea laterală a corpului humeral şi
prezintă 3 feţişoare destinate inserţiilor musculare:
- feţişoara superioară;
- feţişoara mijlocie;
- feţişoara inferioară.
Tuberculul mic este situat la nivelul feţei anterioare a extremităţii
superioare, este separat de tuberculul mare prin şanţul intertubercular.
Şanţul intertubercular sau culisa bicipitală pleacă de la nivelul feţei
anterioare a extremităţii superioare unde este situat între cei doi tuberculi, se
termină la nivelul feţei antero - mediale a corpului humerusului şi prezintă:
-creasta tuberculului mare care limitează lateral şanţul intertubercular;
- creasta tuberculului mic, limitează medial şanţul intertubercular.
CORPUL HUMERUSULUI
Corpul humerusului sau diafiza prezinta trei feţe şi trei margini.
Faţa antero-medială prezintă:
- în partea superioară şanţul intertubercular;
- gaura nutritivă a osului;
- o impresiune rugoasă situată în partea mijlocie;
- procesul supracondilar .
Faţa antero-laterală prezintă:
- tuberozitatea deltoidiană este o creastă rugoasă situată imediat
deasupra părţii mijlocii a feţei antero - laterale;
- o arie osoasă netedă situată inferior de tuberozitatea deltoidiană.
Faţa posterioară este cea mai întinsă şi prezintă:
- şanţul nervului radial care străbate oblic treimea mijlocie a feţei
posterioare.
Marginea medială se termină la nivelul epicondilului medial.
Marginea laterală se termină la nivelul epicondilului lateral.
Marginea anterioară coboară de la tuberculul mare până în apropierea
extremităţii inferioare.
EXTREMITATEA INFERIOARĂ
Extremitatea inferioară este alcătuită dintr-o porţiune mijlocie articulară -
condilul humerusului - şi din două eminenţe nearticulare situate de o parte şi de
alta a condilului, numite epicondili, unul medial şi celălalt lateral.
Condilul humerusului prezintă:
- capitulul humerusului situat în partea laterală a condilului este o
eminenţă rotunjită care se articulează cu feţişoara articulară (foseta) a capului
radial,;
- trohleea humerusului situată în partea medială a condilului se
articulează cu incizura trohleară a ulnei;
16
- şanţul condilo - trohleean separă trohleea de capitul şi se articulează
cu partea medială a marginii capului radial;
- fosa olecraniană este o depresiune profundă situată deasupra trohleei,
pe faţa posterioară a condilului humeral; în ea pătrunde olecranul în mişcările
de extensie ale antebraţului;
- fosa coronoidiană, este o depresiune ovalară situată deasupra trohleei,
pe faţa anterioară a condilului humeral; în ea pătrunde procesul coronoidian al
ulnei în mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ;
- fosa radială este o depresiune superficială situată deasupra
capitulului, pe faţa anterioară a condilului humeral; în ea pătrunde marginea
anterioară a capului radial în mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ.
Epicondilul medial al humerusului este o proeminenţă triunghiulară
situată superior şi medial de trohlee. Fata sa posterioara prezinta santul
nervului ulnar.
Epicondilul lateral este situat superior şi lateral faţă de condilul
humeral, în continuarea marginii laterale a corpului humerusului.
SCHELETUL ANTEBRAŢULUI
Scheletul antebraţului este format din două oase, radiusul şi ulna. Cele
două oase se articulează prin extremităţile lor formând articulaţiile radio -
ulnare proximală şi distală.
RADIUSUL
Radiusul este un os lung şi pereche, situat în partea laterală a
antebraţului. I se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize).
Orientare
- inferior: extremitatea cea mai voluminoasă;
- posterior: faţa acestei extremităţi prevăzută cu creste şi şanţuri;
- lateral: procesul descendent al acestei extremităti.
17
Fig. 8. Radiusul drept - vedere posterioară
Fig. 7. Radiusul drept
1. Capul radiusului; 2. Faţa laterală; 3. Marginea
-vedere anterioară
posterioară; 4. Tuberozitatea pronatorie;
1. Capul radiusului;
5. Procesul stiloidian; 6. Creasta suprastiliană;
2. Tuberozitatea radiusului;
7. Şanţul tendoanelor muşchilor lung abductor
3. Corpul radiusului;
al policelui şi scurt extensor al policelui;
4. Marginea interosoasă;
8. Tuberculul dorsal; 9. Şanţul tendonului
5. Fata anterioară;
muşchiului lung extensor al policelui; 10. Şanţul
6. Procesul stiloidian;
tendoanelor muşchilor extensor al degetelor şi
7. Marginea;
extensor al indicelui; 11. Faţa posterioară;
8. Gaura nutritivă;
12. Tuberozitatea radiusului; 13. Colul
9. Colul radiusului;
radiusului; 14. Circumferinţa capului radial;
10. Circumferinţa capului
15. Şanţul tendonului muşchiului scurt extensor
radial.
radial al carpului; 16. Şanţul tendonului
muşchiului lung extensor radial al carpului.
18
EXTREMITATEA SUPERIOARĂ prezintă:
Capul radiusului care are aspectul unui segment de cilindru. Faţa sa
superioară prezintă o depresiune, numită foseta articulară a capului radial
destinată articulării cu capitulul humerusului.
Colul radiusului reprezintă segmentul osos cilindric care leagă capul
radiusului de corp.
Tuberozitatea radiusului este o proeminenţă ovoidală situată inferior şi
medial faţă de colul radial.
CORPUL RADIUSULUI
Corpul radiusului este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe –
anterioară, posterioară si laterală şi trei margini interosoasa, anterioară şi
posterioară.
Extremitatea inferioară (epifiza distală) a radiusului are forma unei
piramide trunchiate, căreia i se descriu patru feţe şi o bază.
Faţa laterală se prelungeşte inferior printr-o proeminenţă piramidală
numită procesul stiloidian al radiusului. De la nivelul procesului stiloidian urcă o
creastă osoasă, creasta suprastiliană care împarte faţa laterală în două şanţuri:
unul anterior şi unul posterior.
Faţa posterioară prezintă mai multe creste verticale care delimitează
şanţuri. Una din aceste creste mai proeminentă poartă numele de tuberculul
dorsal care separă faţa posterioară de cea laterală.
Faţa anterioară dă inserţie muşchiului pătrat pronator.
Faţa medială prezintă o suprafaţă articulară netedă numită incizura
ulnară destinată articulării cu capul ulnei.
Baza sau faţa articulară carpiană are forma unui triunghi care se
articulează cu osul scafoid si cu osul semilunar.
ULNA
Ulna este un os lung şi pereche situat în partea medială a antebraţului. I
se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize).
Orientare
- superior: extremitatea mai voluminoasă;
- anterior: scobitura acestei extremităţi;
- lateral: marginea cea mai ascutită a corpului osului.
Extremitatea superioară a ulnei prezintă două proeminenţe, olecranul şi
procesul coronoidian care circumscriu o cavitate, numită incizura trohleară.
19
Fig. 9. Ulna dreaptă - vedere laterală Fig. 10. Ulna dreaptă - vedere
1. Olecranul; 2. Incizura trohleară; anterioară
3. Procesul coronoidian; 4. Tube- 1. Olecranul; 2. Tuberozitatea ulnei;
rozitatea ulnei; 5. Incizura radială; 3. Marginea anterioară; 4. Gaura
6. Marginea interosoasă; 7. Circumfe- nutritivă; 5. Faţa anterioară; 6. Pro-
rinţa articulară; 8. Procesul stiloidian; cesul stiloidian; 7. Capul ulnei;
9. Faţa posterioară; 10. Marginea 8. Marginea interosoasă; 9. Incizura
posterioară; 11. Creasta muşchiului radială; 10. Procesul coronoidian.
supinator.
20
Olecranul este o proeminenţă osoasă verticală care prelungeşte în sus
corpul ulnei şi se palpează cu uşurinţă pe faţa posterioară a articulaţiei cotului.
Procesul coronoidian este o proeminenţă osoasă orizontală situată
antero-inferior faţă de olecran.
Incizura trohleară este o cavitate articulară formată de faţa anterioară a
olecranului şi faţa superioară a procesului coronoidian, destinată articulării cu
trohleea humerală.
CORPUL ULNEI
Corpul ulnei (diafiza) prezinta trei feţe şi trei margini.
Faţa anterioară este excavată în partea superioară, iar în partea
inferioară prezintă o creastă osoasă oblică infero - medial.
Faţa posterioară prezintă în partea sa superioară o linie oblică orientată
infero – medial care o imparte intr-o arie osoasă triunghiulară situată deasupra
liniei oblice si o arie osoasă situată inferior de linia oblică si divizată de o creastă
osoasă verticală într-o fâşie medială şi o fâşie laterală.
Faţa medială este largă şi convexă transversal în partea sa superioară şi
îngustă în partea inferioară.
Marginea interosoasă sau laterală dă inserţie membranei interosoase.
Marginea anterioară, este cuprinsă între marginea medială a
tuberozităţii ulnare şi procesul stiloidian.
Marginea posterioară este palpabilă pe toată lungimea ei.
Extremitatea inferioară a ulnei prezintă două formaţiuni - capul ulnei şi
procesul stiloidian.
Capul ulnei reprezintă un segment de cilindru plin, a cărui faţă laterală
articulară răspunde incizurii ulnare a radiusului. Faţa sa inferioară este separată
de oasele carpiene prin intermediul unui disc articular.
Procesul stiloidian este o prelungire conoidă situată în partea postero-
medială a capului.
21
SCHELETUL MÂINII
OASELE MÂINII
Scheletul mâinii este constituit din 27 oase dispuse în trei grupe: carpul,
metacarpul şi oasele degetelor.
OASELE CARPIENE
Carpul este format din 8 oase aşezate pe două rânduri, proximal şi
distal. Rândul proximal este constituit dinspre lateral spre medial din
următoarele patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul. Rândul
distal este constituit tot dinspre lateral spre medial din următoarele patru
oase:trapezul trapezoidul, osul capitat şi osul cu cârlig.
OASELE METACARPIENE
Metacarpul este format din cinci oase metacarpiene, numerotate latero -
medial de la I la V. Oasele metacarpiene formează scheletul palmei şi al dosului
mâinii.
CARACTERE PROPRII ALE OASELOR METACARPIENE

Metacarpianul I. Este cel mai scurt şi cel mai gros şi este rotat medial
sub un unghi de 90°, dispoziţie care îi conferă caracterul său opozant.
Metacarpianul II. Este cel mai lung. Baza sa voluminoasă are aspect de
furcă.
Metacarpianul III. Baza sa prezintă o prelungire numită procesul
stiloidian.
Metacarpianul IV. Baza sa se articulează cu osul capitat, cu osul cu cârlig
şi cu baza metacarpienelor III şi V.
Metacarpianul V. Baza sa prezintă medial un tubercul.
OASELE DEGETELOR
Degetele sunt în număr de cinci, pentru fiecare mână, numerotate
latero - medial de la I la V şi denumite: degetul mare sau policele, indicele,
degetul mediu, degetul inelar şi degetul mic.
Scheletul degetelor fiecărei mâini este alcătuit din 14 falange, câte trei
pentru fiecare deget - falanga proximală, falanga mijlocie şi falanga distală - cu
excepţia policelui care are doar două falange - falanga proximală şi falanga
distală.
22
Fig. 11. Oasele mâinii drepte-vedere posterioară
1. Falanga distală; 2. Falanga mijlocie; 3. Falanga proximală; 4. Metacarpianul V; 5. Osul cu
cârlig; 6. Osul capitat; 7. Osul pisiform; 8. Osul piramidal; 9. Osul semilunar; 10. Osul scafoid;
11. Osul trapezoid; 12. Osul trapez; 13. Metacarpianul I; 14, 15, 16: Baza, corpul, capul
metacarpianului; 17, 18, 19: Baza, corpul, capul falangei proximale; 20, 21, 22: Baza, corpul,
capul falangei mijlocii; 23, 24, 25: Baza, corpul şi tuberozitatea falangei distale; 26. Procesul
stiloidian al metacarpianului III; 27. Spaţiile intermetacarpiene.
23
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR
În funcţie de regiunile topografice ale membrului superior, sunt grupaţi în:

- muşchii umărului;
- muşchii braţului;
- muşchii antebraţului;
- muşchii mâinii.
MUŞCHII UMĂRULUI
Sunt în număr de şase şi constituie relieful umărului, fiind dispuşi în jurul
articulaţiei scapulohumerale.
1. MUŞCHIUL DELTOID
Fiind situat cel mai superficial, are formă triunghiulară, convexă şi este constituit
din trei porţiuni.
Inserţia de origine:
- prin fasciculele claviculare (anterioare), pe marginea anterioară
a claviculei (1/3 laterală);
- prin fasciculele acromiale (mijlocii), pe acromionul scapulei;
- prin fasciculele scapulare (posterioare), pe spina scapulei
(marginea posterioară).
Inserţia terminală:
- printr-un tendon comun, pe tuberozitatea deltoidiană a
humerusului.
Inervaţie:
- nervul axilar.
Acţiune:
- abducţia braţului;
- rotaţia internă şi rotaţia externă a braţului;
- proiecţia anterioară şi proiecţia posterioară a braţului.
24
2. MUŞCHIUL SUPRASPINOS
Este situat pe faţa posterioară a scapulei, ocupând fosa supraspinoasă.
- pe fosa supraspinoasă.
- pe tuberculul mare al humerusului.
Inervaţie:
- nervul suprascapular.
Acţiune:
- abducţia braţului.
3. MUŞCHIUL INFRASPINOS
Ocupă cea mai mare parte a fosei infraspinoase.
- pe fosa infraspinoasă.
Inervaţie:
- nervul suprascapular.
Acţiune:
- rotaţia externă a braţului.
4. MUŞCHIUL ROTUND MIC

Este un muşchi alungit, situat posterior de articulaţia scapulohumerală, lateral
de muşchiul infraspinos.
- pe marginea laterală a scapulei.
Inervaţie:
- nervul axilar.
Acţiune:
- rotaţia externă a braţului.
5. MUŞCHIUL ROTUND MARE

Este un muşchi alungit şi voluminos, situat inferior de muşchiul rotund mic.
25
- pe unghiul inferior al scapulei;
- pe marginea laterală a scapulei.
- pe creasta tuberculului mic al humerusului.
Inervaţie:
- nervul toracodorsal, din plexul brahial.
Acţiune:
- rotaţia internă;
- adducţia braţului.
6. MUŞCHIUL SUBSCAPULAR
Ocupă fosa subscapulară.
- pe fosa subscapulară.
- pe tuberculul mic al humerusului.
Inervaţie:
- nervul subscapular.
Acţiune:
- rotator intern;
- adductor al braţului.
MUŞCHII BRAŢULUI
Sunt dispuşi în cele două regiuni brahiale: anterioară şi posterioară.
Muşchii regiunii brahiale anterioare, muşchi flexori, sunt situaţi în două
planuri:
- planul superficial: muşchiul biceps brahial;
- planul profund: muşchiul coracobrahial şi muşchiul brahial.
Muşchii regiunii posterioare, extensori, sunt reprezentaţi de muşchiul
triceps brahial.
1. MUŞCHIUL BICEPS BRAHIAL

Este un muşchi lung, fuziform, fiind muşchiul satelit al arterei brahiale, deoarece la
nivelul şanţului brahial medial se găseşte pachetul vasculonervos brahial.
26
Inserţia de origine. Pe scapulă, prin două capete:
- capul lung, pe tuberculul supraglenoidal;
- capul scurt, pe procesul coracoid.
- pe tuberozitatea radiusului.
Inervaţie:
- nervul musculocutanat.
Acţiune:
- flexor al antebraţului pe braţ;
- supinator al antebraţului.
2. MUŞCHIUL CORACOBRAHIAL
Se situează în porţiunea supero-medială a planului muscular profund al regiunii
brahiale anterioare.
- pe procesul coracoid al scapulei.
- pe humerus – faţa antero-medială a diafizei.
Inervaţie:
Acţiune:
3. MUŞCHIUL BRAHIAL
Este un muşchi lat, situat în planul profund, în porţiunea antero-inferioară a
regiunii brahiale anterioare.
- pe tuberozitatea deltoidiană;
- pe diafiza humerusului – feţele antero-laterală şi antero-medială.
- pe tuberozitatea ulnei.
Inervaţie:
Acţiune:
- cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ.
27
4. MUŞCHIUL TRICEPS BRAHIAL
Este un muşchi voluminos, fiind unicul muşchi al regiunii posterioare a braţului.
Inserţia de origine. Se realizează prin trei capete:
- capul lung, pe tuberculul infraglenoidal al scapulei;
- capul lateral şi capul medial, pe faţa posterioară a diafizei
humerusului.
- pe olecran.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al antebraţului;
- extensor al braţului;
MUŞCHII ANTEBRAŢULUI
Sunt grupaţi în:
- muşchii regiunii anterioare a antebraţului;
- muşchii regiunii posterioare a antebraţului;
- muşchii regiunii laterale a antebraţului.
MUŞCHII REGIUNII ANTEBRAHIALE ANTERIOARE sunt dispuşi în două planuri:

- planul superficial, reprezentat de 5 muşchi, cu originea pe epicondilul
medial al humerusului;
- planul profund, reprezentat de 3 muşchi, cu originea pe scheletul
osteofibros al antebraţului.
1. MUŞCHIUL ROTUND PRONATOR

Este muşchiul cel mai lateral al planului superficial.
Inserţia de origine, prin două capete:
- capul humeral, pe epicondilul medial al humerusului;
- capul ulnar, pe procesul coronoid al ulnei.
- pe faţa laterală a radiusului.
Inervaţie:
- nervul median.
28
Acţiune:
- pronator al antebraţului;
- flexor al antebraţului pe braţ.
2. MUŞCHIUL FLEXOR RADIAL AL CARPULUI

Este situat medial de muşchiul rotund pronator şi lateral de muşchiul palmar
lung. Tendonul lui participă la delimitarea şanţului pulsului, nivel la care se ia
pulsul arterei radiale.
- pe epicondilul medial al humerusului.
- pe baza metacarpianului II.
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- flexor al mâinii pe antebraţ.
3. MUŞCHIUL PALMAR LUNG

Este un muşchi inconstant, fiind absent în 20% din cazuri şi este localizat medial
de muşchiul flexor radial al carpului.
- pe epicondilul medial al humerusului.
- pe aponevroza palmară.
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- slab flexor al mâinii şi antebraţului.
4. MUŞCHIUL FLEXOR ULNAR AL CARPULUI

Este situat în partea medială a antebraţului, având un traiect paralel cu ulna.
Inserţia de origine. Se realizează prin două capete, conectate printr-o
arcadă fibroasă:
- capul humeral, pe epicondilul medial al humerusului;
- capul ulnar, pe olecran şi marginea posterioară a ulnei.
- pe osul pisiform.
Inervaţie:
29
- nervul ulnar.
Acţiune:
- flexor al mâinii;
- adductor al mâinii.
5. MUŞCHIUL FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR

Este situat posterior de ceilalţi muşchi ai planului superficial.
Inserţia de origine. Prin două capete conectate printr-o arcadă tendinoasă:
- capul humeroulnar, pe epicondilul medial al humerusului şi
procesul coronoid al ulnei;
- capul radial, pe marginea anterioară a radiusului.
- pe falanga medie a degetelor II-V, prin 2 bandelete terminale ale
celor 4 tendoane.
Se delimitează astfel un orificiu la nivelul falangei proximale ce
va fi traversat de tendoanele muşchiului flexor profund al
degetelor (chiasma tendinum).
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- flexia falangei medii pe cea proximală;
- flexia degetelor pe mână;
- flexia mâinii pe antebraţ.
6. MUŞCHIUL FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR

Alcătuieşte porţiunea medială a planului profund al antebraţului fiind acoperit
de flexorii superficiali.
- pe ulnă, pe feţele medială şi anterioară ale diafizei;
- pe membrana interosoasă.
- pe baza falangelor distale ale degetelor II-V, prin cele 4
tendoane ce perforează tendoanele muşchiului flexor superficial
al degetelor (chiasma tendinum)
Inervaţie:
- nervul ulnar;
- nervul median.
Acţiune:
- flexor al falangelor medii şi distale;
- flexor al mâinii pe antebraţ;
30
31
7. MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL POLICELUI
Este situat lateral de muşchiul flexor profund al degetelor.
- pe faţa anterioară a radiusului.
- pe baza falangei distale a policelui.
Inervaţie:
- nervul median
Acţiune:
- flexia policelui pe metacarpianul I;
- flexia mâinii pe antebraţ.
8. MUŞCHIUL PĂTRAT PRONATOR

De formă dreptunghiulară, se întinde între porţiunile distale ale ulnei şi
radiusului.
- pe ulnă, în porţiunea inferioară a feţei anterioare.
- pe radius, în porţiunea inferioară a feţei anterioare.
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- pronator al mâinii şi antebraţului.
32
Fig. 12. MUȘCHII MEMBRULUI SUPERIOR. NORMĂ ANTERIOARĂ
(după Netter, 2007 modificat).
1. Mușchiul biceps brahial, capul lung; 2. Mușchiul biceps brahial, capul scurt; 3. Mușchiul
rotund pronator; 4. Mușchiul flexor radial al carpului; 5. Mușchiul palmar lung; 6. Mușchiul
brahioradial; 7. Mușchiul flexor ulnar al carpului; 8. Mușchiul flexor superficial al degetelor;
9. Mușchiul brahial; 10. Mușchiul coracobrahial.
33
MUŞCHII REGIUNII ANTEBRAHIALE POSTERIOARE sunt dispuşi în 2 planuri:
superficial şi profund.
Planul superficial este reprezentat de 4 muşchi:
1. MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETELOR

Este situat medial de muşchiul brahioradial şi lateral de muşchiul extensor al
degetului mic.
- pe epicondilul lateral al humerusului.
- pe faţa dorsală a degetelor II-V prin 4 tendoane distincte.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al falangelor;
- extensor al degetelor pe mână;
- extensor al mâinii pe antebraţ.
2. MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETULUI MIC

Este situat medial de muşchiul extensor al degetelor, cu care fuzionează
frecvent.
- pe falangele medie şi distală ale degetului V.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al degetului mic.
3. MUŞCHIUL EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI

Este localizat în porţiunea medială a planului superficial al regiunii posterioare a
antebraţului.
Inserţia de origine. Prin două capete de origine:
- capul humeral, pe epicondilul humeral al humerusului;
- capul ulnar, pe marginea posterioară a ulnei.
34
- pe baza metacarpianului V.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al mâinii;
4. MUŞCHIUL ANCONEU
Este un muşchi de formă triunghiulară, situat pe partea posterioară a cotului.
- pe faţa posterioare a ulnei, în porţiunea superioară
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al antebraţului.
Planul profund este constituit din 4 muşchi:
1. MUŞCHIUL ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI

Este cel mai puternic muşchi al planului profund, fiind situat cel mai lateral.
- pe faţa posterioară a radiusului;
- pe faţa posterioară a ulnei.
- pe baza metacarpianului I.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- abductor al policelui şi al mâinii.
2. MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL POLICELUI

Este situat medial de muşchiul abductor lung al policelui şi lateral de
muşchiul extensor lung al policelui.
35
- pe faţa posterioară a ulnei;
- pe faţa posterioară a radiusului.
- pe falanga proximală a policelui.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al policelui
- abductor al policelui.
3. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL POLICELUI

Este situat inferior şi medial de muşchiul scurt extensor al policelui.
- pe falanga distală a policelui.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al falangei distale a policelui.
4. MUŞCHIUL EXTENSOR AL INDEXULUI

Este cel mai scurt şi mai medial muşchi din planul profund al regiunii posterioare a
antebraţului.
- pe faţa dorsală a indexului.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- extensor al indexului;
- extensor al mâinii.
MUŞCHII REGIUNII ANTEBRAHIALE LATERALE sunt dispuşi pe 2 planuri:

- planul superficial, constituit din: muşchiul brahioradial, muşchiul lung
extensor radial al carpului şi muşchiul scurt extensor radial al carpului;
- planul profund, reprezentat de muşchiul supinator.
36
Fig. 13. MUȘCHII MEMBRULUI SUPERIOR. NORMĂ POSTERIOARĂ
(după Netter, 2007; Cummings, 2007 modificat).
1. Mușchiul triceps brahial; 2. Mușchiul brahioradial; 3. Mușchiul lung extensor radial al carpului;
4. Mușchiul extensor ulnar al carpului; 5. Mușchiul extensor al degetului V; 6. Mușchiul extensor al
degetelor; 7. Mușchiul extensor al indexului; 8. Mușchiul scurt extensor al policelui; 9. Mușchiul lung
extensor al policelui; 10. Mușchiul lung abductor al policelui; 11. Mușchiul supinator; 12. Mușchiul
scurt extensor radial al carpului; 13. Mușchiul anconeu.
37
1. MUŞCHIUL BRAHIORADIAL
Este muşchiul cel mai puternic al regiunii laterale a antebraţului, fiind situat cel
mai superficial.
- pe marginea laterală a humerusului.
- pe procesul stiloid al radiusului.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ.
2. MUŞCHIUL LUNG EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI

Este parţial acoperit de muşchiul brahioradial.
- pe marginea laterală a humerusului.
- pe baza metacarpianului II.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- abductor al mâinii.
3. MUŞCHIUL SCURT EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI

Este acoperit parţial de muşchiul lung extensor radial al carpului.
- pe baza metacarpianului III.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- abductor al mâinii.
38
4. MUŞCHIUL SUPINATOR
Este un muşchi scurt, situat profund în regiunea laterală a antebraţului.
- pe ulnă, sub incizura radială;
- pe epicondilul lateral humeral.
- pe faţa laterală a radiusului.
Inervaţie:
- nervul radial.
Acţiune:
- cel mai puternic supinator al antebraţului şi al mâinii.
MUŞCHII MÂINII
Sunt grupaţi în trei regiuni:
- muşchii eminenţei tenare, destinaţi policelui;
- muşchii eminenţei hipotenare, anexaţi degetului mic;
- muşchii regiunii palmare mijlocii.
MUŞCHII EMINENŢEI TENARE sunt dispuşi pe 3 planuri:

- Planul I, reprezentat de muşchiul scurt abductor al policelui;
- Planul II, constituit din: muşchiul scurt flexor al policelui şi muşchiul
opozant al policelui;
- Planul III, reprezentat de muşchiul adductor al policelui.
1. MUŞCHIUL SCURT ABDUCTOR AL POLICELUI

Este situat cel mai superficial.
- pe retinaculul flexorilor;
- pe scafoid.
- pe baza falangei proximale a policelui.
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- abductor al policelui.
39
2. MUŞCHIUL SCURT FLEXOR AL POLICELUI
Aparţine planului mijlociu al eminenţei tenare, fiind situat medial.
- pe oasele carpiene – rândul distal.
Inervaţie:
- nervul median;
- nervul ulnar.
Acţiune:
- flexor al policelui.
3. MUŞCHIUL OPOZANT AL POLICELUI

Este situat lateral de muşchiul scurt flexor al policelui.
- pe oasele carpiene – rândul distal.
- pe metacarpianul I.
Inervaţie:
- nervul median.
Acţiune:
- opozant al policelui.
4. MUŞCHIUL ADDUCTOR AL POLICELUI

Este cel mai profund muşchi al eminenţei tenare.
Inserţia de origine. Prin 2 capete:
- capul oblic, pe oasele carpiene (rândul distal);
- capul transvers, pe metacarpianul III.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- adductor al policelui.
40
MUŞCHII EMINENŢEI HIPOTENARE sunt dispuşi pe 3 planuri:
- Planul I, reprezentat de muşchiul palmar scurt;
- Planul II, constituit din: muşchiul flexor scurt al degetului mic şi muşchiul
abductor al degetului mic;
- Planul III, reprezentat de muşchiul opozant al degetului mic.
1. MUŞCHIUL PALMAR SCURT

Este un muşchi cutanat.
- pe aponevroza palmară.
- pe faţa profundă a pielii regiunii hipotenare.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- cutează pielea regiunii;
- protejează artera ulnară subjacentă.
2. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC

Este situat lateral la nivelul planului II al eminenţei hipotenare.
- pe osul pisiform;
- pe osul cu cârlig.
- pe baza falangei proximale a degetului V.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- flexor al falangei proximale.
3. MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC

Este situat medial la nivelul planului II al eminenţei hipotenare.
- pe osul pisiform;
41
- pe baza falangei proximale a degetului V.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- abductor în raport cu axul mâinii;
- flexor al falangei proximale.
4. MUŞCHIUL OPOZANT AL DEGETULUI MIC

- pe osul pisiform;
- pe metacarpianul V.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- slab opozant al degetului V.
MUŞCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII sunt reprezentaţi de:
1. MUŞCHII LOMBRICALI
Sunt patru muşchi fuziformi anexaţi tendoanelor muşchiului flexor profund al
degetelor.
- pe tendoanele muşchiului flexor profund al degetelor.
- pe tendonul corespunzător al muşchiului extensor al degetelor.
Inervaţie:
- nervul median pentru lombricalii I şi II (laterali);
- nervul ulnar pentru lombricalii III şi IV (mediali).
Acţiune:
- flexori ai falangei proximale;
- extensori ai falangelor medii şi distale.
2. MUŞCHII INTEROSOŞI
Ocupă spaţiile intermetacarpiene şi în funcţie de localizare sunt palmari şi dorsali.
42
MUŞCHII INTEROSOŞI PALMARI sunt în număr de trei şi ocupă parţial
ultimele trei spaţii intermetacarpiene.
- pe faţa metacarpianului care priveşte axul mâinii.
- pe falanga proximală.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- adductori ai degetelor;
MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI sunt în număr de patru şi ocupă în

totalitate partea dorsală a spaţiilor intermetacarpiene, fiind muşchi bipenaţi.
- pe ambele metacarpiene care delimitează spaţiul interosos.
- pe falanga proximală;
- pe tendonul corespunzător al muşchiului extensor al degetelor.
Inervaţie:
- nervul ulnar.
Acţiune:
- abductori ai degetelor;
43
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA
MEMBRULUI SUPERIOR
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR

Vascularizaţia membrului superior este asigurată aproape în totalitate
de artera axilară şi de ramurile ei, cu excepţia câtorva ramuri scapulare, care
provin din artera subclavie.
ARTERA AXILARĂ
Origine, traiect
Artera axilară continuă artera subclavie la nivelul mijlocului marginii
posterioare a claviculei, traversează axila şi se termină la nivelul marginii
inferioare a muşchiului pectoral mare, unde se continuă cu artera brahială.
Raporturi
În traiectul arterei axilare se descriu trei porţiuni:
- porţiunea suprapectorală se întinde de la mijlocul claviculei la
marginea superioară a muşchiului pectoral mic;
- porţiunea retropectorală este situată posterior de muşchiul
pectoral mic şi este cuprinsă între rădăcinile medială şi laterală ale
nervului median;
- porţiunea subpectorală se întinde între marginea inferioară a
muşchiului pectoral mic şi marginea inferioară a muşchiului
pectoral mare.
Ramuri colaterale
Artera axilară, în traiectul ei dă naştere la 7 ramuri colaterale destinate
pereţilor axilei, glandei mamare şi regiunii deltoidiene:
- ramuri subscapulare;
- artera toracică superioară;
- artera toracoacromială;
- artera toracică laterală;
- artera subscapulară;
- artera circumflexă humerală anterioară;
- artera circumflexă humerală posterioară.
44
ARTERA BRAHIALĂ
Origine, traiect
Artera brahială, continuă traiectul arterei axilare de la nivelul marginii
inferioare a muşchiului pectoral mare şi se termină la nivelul plicii cotului unde
se divide în cele două ramuri terminale, artera radială şi artera ulnară.
Raporturi
- la nivelul brațului artera brahială coboară vertical, cuprinsă în „canalul
brahial”;
- în porţiunea inferioară a braţului artera pătrunde în şanţul delimitat de
muşchiul biceps brahial şi brahial.
Ramuri colaterale
- artera brahială profundă;
- artera colaterală ulnară superioară:
- artera colaterală ulnară inferioară.
Ramuri terminale
- artera radială:
- artera ulnară.
45
Fig. 14. Arterele braţului – prezentare schematică. 1. Artera toracică superioară; 2. Artera
toracoacromială; 3. Artera toracică laterală; 4. Artera circumflexă a scapulei; 5. Artera
colaterală ulnară superioară; 6. Artera colaterală ulnară inferioară; 7. Artera brahială
profundă; 8. Artera brahială; 9. Artera subscapulară; 10. Artera circumflexă humerală
anterioară; 11. Artera circumflexă humerală posterioară; 12. Artera axilară.
46
ARTERA RADIALĂ
Origine, traiect
Artera radială este ramura de bifurcaţie laterală a arterei brahiale,
coboară de-a lungul porţiunii laterale a antebraţului, până la epifiza distală a
radiusului, trece pe faţa poterioară a carpului, spre primul spaţiu
intermetacarpian, pe care îl perforează pentru a ajunge în regiunea palmară unde
se anastomozează cu ramura profundă a arterei ulnare şi formează arcul palmar
profund. În traiectul său este însoţită de cele două vene radiale.
Raporturi
- în cele 2/3 superioare ale antebraţului artera radială vine în raport:
medial, cu muşchiul rotund pronator;
- în 1/3 inferioară a antebraţului artera radială devine superficială şi se
situează în „şanţul pulsului” delimitat de tendoanele muşchilor
brahioradial (lateral) şi flexor radial al carpului (medial);
- în regiunea carpiană posterioară artera este situată în spaţiul delimitat
de tendoanele muşchilor lung abductor al policelui şi scurt extensor al
policelui (lateral) şi lung extensor al policelui (medial), denumit
„tabachera anatomică”.
Ramuri colaterale
- artera recurentă radială;
- artera nutritivă a radiusului;
- ramura carpiană palmară;
- ramura palmară superficială se anastomozează cu artera ulnară
pentru a forma arcul palmar superficial;
- ramura carpiană dorsală;
- artera principală a policelui;
- artera radială a indexului.
Porţiunea terminală a arterei radiale formează prin anastomoza cu
ramura palmară profundă a arterei ulnare arcul palmar profund.
47
Fig. 15. Arterele antebraţului şi ale mâinii – prezentare schematică. 1. Artera brahială;
2. Artera recurentă ulnară; 3. Artera interosoasă comună; 4. Artera ulnară; 5. Ramura
palmară profundă a arterei ulnare; 6. Arcul palmar superficial; 7. Arcul palmar profund;
8. Artera interosoasă anterioară; 9. Artera radială; 10. Artera interosoasă posterioară;
11. Artera interosoasă recurentă; 12. Artera recurentă radială.
48
ARCUL PALMAR PROFUND
Origine, traiect, raporturi
Arcul palmar profund se formează în urma anastomozei dintre artera
radială şi ramura palmară profundă a arterei ulnare.
Ramuri
- ramuri ascendente;
- ramuri descendente reprezentate de arterele metacarpiene
palmare;
- ramurile perforante.
ARTERA ULNARĂ
Origine, traiect
Artera ulnară este ramura de bifurcaţie medială a arterei brahiale.
Începe la nivelul plicii cotului şi descinde pe partea medială a antebraţului până
la nivelul retinaculului flexorilor, trece anterior de retinacul, iar la nivelul palmei
se anastomozează cu ramura palmară superficială a arterei radiale pentru a
forma arcul palmar superficial.
Raporturi
- în treimea superioară a antebraţului artera ulnară descinde între
muşchiul flexor superficial al degetelor şi muşchiul flexor profund
ai degetelor însoţită de nervul median;
- în cele două treimi inferioare ale antebraţului artera ulnară se
alătură traiectului muşchiului flexor ulnar al carpului, care este
muşchiul ei satelit;
- în regiunea carpiană anterioară artera ulnară trece lateral de osul
pisiform prin „canalul lui Guyon”.
Ramuri colaterale
- artera recurentă ulnară;
- artera nutritivă a ulnei;
- artera interosoasă comună;
- ramura carpiană dorsală;
- ramura carpiană palmară;
- ramura palmară profundă care participă la formarea arcului
palmar profund.
Porţiunea terminală a arterei ulnare formează la nivelul regiunii palmare
arcul palmar superficial prin anastomoza cu ramura palmară superficială a
arterei radiale.
49
ARCUL PALMAR SUPERFICIAL
Origine, traiect, raporturi
Arcul palmar superficial se formează prin anastomoza dintre artera ulnară
şi ramura palmară superficială a arterei radiale.
Ramuri
Din convexitatea arcului palmar superficial se desprind patru artere
digitale palmare comune destinate ultimelor patru degete. Ele coboară în
spaţiile interosoase până la nivelul comisurilor interdigitale, unde se bifurcă în
arterele digitale palmare proprii destinate degetelor II–V.
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior prezintă două reţele venoase, profundă, situată
subfascial şi superficială, situată în ţesutul celular subcutanat. Între cele două
reţele există o bogată reţea anastomotică.
VENA SUBCLAVIE
Continuă vena axilară şi este situată între muşchiul scalen anterior şi
muşchiul sternocleidomastoidian.
VENA AXILARĂ
Vena axilară se formează prin unirea celor două vene brahiale şi a venei
bazilice. Ea colectează venele omonime ramurilor arterei axilare şi venele
superficiale ale porţiunii superioare a peretelui toracic.
Afluenţii venei axilare
- vena subscapulară;
- vena circumflexă a scapulei;
- vena cefalică.
VENELE SUPERFICIALE ALE MEMBRULUI

SUPERIOR
La nivelul feţei dorsale a degetelor şi mâinii există numeroase vene
superficiale, bine dezvoltate, în timp ce pe faţa palmară reţeaua venoasă
superficială este mai slab reprezentată.
Venele de pe faţa dorsală a degetelor se unesc şi formează venele
intercapitulare; venele intercapitulare se continuă cu venele metacarpiene
dorsale, care se varsă în reţeaua venoasă dorsală a mâinii.
50
La nivelul feţei palmare, venele digitale palmare se unesc şi formează
arcul venos palmar superficial, care se varsă în vena mediană a antebraţului.
Din reţeaua venoasă dorsală a mâinii, pornesc spre antebraţ trei vene:
- vena cefalică a antebraţului continuă vena cefalică a policelui şi
urcă pe marginea laterală a antebraţului pănă în regiunea plicii
cotului unde se uneşte cu vena medio - cefalică şi îşi continuă
traiectul ascendent pe porţiuniea laterală a feţei anterioare
braţului, ca venă cefalică. Ajunsă în sapţiul deltopectoral,
perforează fascial clavipectorală şi se varsă în vena axilară.
Înainte de vărsare confluează cu vena toracoacromială;
- vena bazilică a antebraţului continuă vana salvatella a degetului
mic şi urcă pe marginea medială a feţei anterioare a
antebraţului până la nivelul plicii cotului, unde se uneşte cu vena
medio - bazilică. Urcă în continuare pe marginea medială a
braţului ca venă bazilică şi se varsă într-una din venele brahiale
sau direct în vena axilară;
- vena mediană a antebraţului ia naştere din porţiunea laterală a
reţelei venoase dorsale a mâinii. Urcă pe faţa anterioară a
antebraţului și la nivelul plicii cotului, se împarte în două ramuri,
vena medio - bazilică şi vena medio - cefalică, tributare venelor
bazilică şi respectiv cefalică. Acest aspect morfologic este
cunoscut ca „M”-ul venos al plicii cotului şi este supus unei mari
variabiltăţi morfologice.
51
Fig. 16. Venele superficiale ale antebraţului şi braţului. 1. Vena bazilică; 2. Vena medio –
bazilică; 3. Vena bazilică a antebraţului; 4. Vena mediană a antebraţului; 5. Vena cefalică a
antebraţului; 6. Vena medio – cefalică; 7. Vena cefalică.
VENELE PROFUNDE ALE MEMBRULUI SUPERIOR

Venele profunde însoţesc arterele omonime, fiecărei artere corespunzându-i
câte două vene, cu excepţia arterei axilare şi sunt prevăzute cu valvule.
Sistemul venos profund al membrului superior este format din:
- arcul venos palmar profund însoţeşte arcul arterial omonim şi
colectează venele metacarpiene palmare şi se varsă în venele
radiale şi ulnare;
52
- venele interosoase anterioare;
- venele interosoase posterioare;
- venele ulnare;
- venele radiale;
- venele brahiale iau naştere la nivelul plicii cotului prin unirea
venelor radiale şi ulnare. Însoțesc artera brahială până la nivelul
marginii inferioare a muşchiului subscapular, unde fuzionează şi
formează vena axilară. În venele brahiale se deschid şi vena
bazilică şi venele brahiale profunde.
LIMFATICELE MEMBRULUI
SUPERIOR
Membrul superior dispune de două reţele limfatice: superficială şi
profundă, în constituţia cărora intră atât vase limfatice, cât şi noduri limfatice.
Cele două reţele sunt colectate de nodurile limfatice axilare. De la nivelul
acestora porneşte trunchiul subclavicular, care se varsă în stânga în ductul
toracic, iar în dreapta în ductul limfatic sau toracic drept.
Reţeaua limfatică superficială
Reţeaua limfatică superficială sau suprafascială, colectează limfa de la
structurile superficiale ale membrului superior. Ea se formează din plexurile
limfatice ale degetelor şi ale feţei dorsale a mâinii. Limfa de la nivelul palmei
mâinii este drenată tot spre faţa dorsală a mâinii. De la nivelul feţei dorsale a
mâinii iau naştere trei căi colectoare, care însoţesc traiectul venelor superficiale
pe faţa anterioară a antebraţului şi braţului:
- vase limfatice mediale, ataşate traiectului venei bazilice;
- vase limfatice laterale, care însoţesc vena cefalică;
- vase limfatice mediane, corespunzătoare venei mediane a
antebraţului.
Nodulii limfatici superficiali
Pe traiectul veselor limfatice superficiale se situează următoarele grupe
de noduli limfatici superficiali:
- nodulii cubitali în număr de 2-3, formează un grup dispus în ţesutul
celular subcutanat, superior de epicondilul medial al humerusului.
Acest grup drenează limfa jumătăţii mediale a mâinii şi antebraţului.
Eferenţele lor, situate pe traiectul venei bazilice, se varsă în nodurile
limfatice axilare;
- nodulii supratrohleari dispuşi superior de trohleea humerusului;
- nodulii deltopectorali sau infraclaviculari situaţi pe traiectul venei
cefalice, în şanţul omonim. Colectează limfa jumătăţii laterale a
53
mâinii, antebraţului şi braţului. Eferenţele lor se îndreaptă spre
nodurile limfatice axilare.
Reţeaua limfatică profundă
Reţeaua limfatică profundă colectează limfa de la structurile subfasciale
(muşchi, articulaţii, periost şi oase). Vasele limfatice profunde sunt situate de-a
lungul venelor profunde. Reţeaua limfatică profundă începe la nivelul arcurilor
palmare, urcă la antebraţ de-a lungul venelor radiale, ulnare şi interosoase. Îşi
continuă traiectul la braţ însoţind venele btahiale şi se termină în nodurile
limfatice axilare.
Pe traiectul vaselor limfatice profunde se găsesc nodulii brahiali.
Nodurile limfatice axilare sunt un grup de 20-30 de noduri limfatice,
dispuse în jurul vaselor axilare. Ele colectează limfa membrului superior drenată
atât de reţeaua superficialâ cât şi de cea profundă.
Nodurile limfatice axilare se repartizează în 5 grupe:
-nodurile apicale în număr de 5-12, sunt situate la vârful axilei;
colectează limfa din celelalte grupuri axilare şi din nodurile
deltopectorale. Eferenţele nodurilor apicale formează trunchiul
subclavicular, care drenează în stânga în ductul toracic, iar în
dreapta în ductul limfatic drept. În nodurile apicale mai
drenează şi nodulii interpectorali dispuşi între muşchii pectorali
mare şi mic. Ei colectează limfa de la nivelul sânului;
-nodurile humerale sau laterale sunt 4-5 noduri situate postero-
lateral de artera axilară. Drenează limfa membrului superior;
-nodurile subscapulare sau nodurile posterioare în număr de 6-7,
sunt dispuse de-a lungul vaselor subscapulare. Ele drenează
limfa cefei şi spatelui;
-nodurile pectorale sau nodurile anterioare denumite şi noduri
mamare externe sau pectorale laterale, formează un grup de 4-8
noduri situate de-a lungul vaselor toracice laterale, în
apropierea marginii inferioare a muşchilor pectorali. Drenează
limfa din porţiunea supraombilicală a trunchiului, inclusiv cea a
zonei laterale şi centrale a sânului;
-nodurile centrale, grup de 3-5 noduri limfatice sunt situate în
porţiunea mijlocie a bazei axilei. Ele colectează limfa de la
grupurile lateral, subscapular şi pectoral.
54
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR
Inervaţia membrului superior este asigurată de ramurile plexului brahial.
PLEXUL BRAHIAL
Constituţie
Plexul brahial se formează prin anastomoza ramurilor anterioare ale
nervilor spinali cervicali C5, C6, C7 şi C8 şi a nervului spinal toracic T1. Ramura
anterioară a nervului spinal C5 primeşte o anastomoză de la ramura anterioară a
nervului spinal C4, iar ramura anterioară a nervului spinal T1 primeşte o
anastomoză de la ramura anterioară a nervului T 2. Din aceste ramuri iau naştere
rădăcinile plexului brahial.
Plexul brahial prezintă două porţiuni:
- porţiunea supraclaviculară este formată din trei trunchiuri:
trunchiul superior format din unirea ramurilor anterioare ale
nervilor spinali cervicali C5-C6; trunchiul mijlociu format numai din
ramura anterioară a nervului spinal cervical C 7; trunchiul inferior
format din ramurile anterioare ale nervilor spinali cervical C 8 şi
toracic T1. Fiecare din cele trei trunchiuri, se bifurcă într-o ramură
anterioară şi o ramură posterioară. Acestea se anastomozează
între ele şi formează fascicule.
- porţiunea infraclaviculară cuprinde trei fascicule: fasciculul lateral este
format din ramurile anterioare ale trunchiurilor superior şi mijlociu;
fasciculul medial format din ramura anterioară a trunchiului inferior;
fasciculul posterior este format din ramurile posterioare ale celor trei
trunchiuri (superior, mijlociu şi inferior).
Raporturi
Plexul brahial prezintă raporturi importante la nivelul gâtului şi în axilă.
La gât, trece pe faţa anterioară a proceselor transverse, între muşchii
intertransversari, apoi pătrunde între muşchiul scalen anterior şi muşchiul
scalen mijlociu.
55
Fig. 17. Plexul brahial – prezentare schematică. 1. Nervul spinal cervical C5 – ramura
anterioară; 2. Nervul spinal cervical C6 – ramura anterioară; 3. Nervul spinal cervical C7 –
ramura anterioară; 4. Nervul toracic lung; 5. Nervul spinal cervical C8 – ramura anterioară;
6. Nervul spinal toracic T1 – ramura anterioară; 7. Primul nerv intercostal; 8. Nervul
pectoral medial; 9. Nervul subscapular superior; 10. Fasciculul medial; 11. Nervul
toracodorsal; 12. Nervul subscapular inferior; 13. Nervul cutanat brahial medial; 14. Nervul
cutanat antebrahial medial; 15. Nervul ulnar; 16. Nervul median; 17. Nervul radial;
18. Nervul axilar; 19. Nervul musculocutan; 20. Fasciculul posterior; 21. Fasciculul lateral;
22. Nervul pectoral lateral; 23. Nervul subclavicular; 24. Nervul suprascapular; 25. Nervul
dorsal al scapulei.
La vârful axilei, plexul brahial este elementul situat cel mai lateral.
Medial de el, se găseşte artera şi vena subclavie. În axilă, este situat sub muşchii
pectoral mare şi pectoral mic, având raporturi intime cu artera axilară.
Ramurile colaterale
- nervul dorsal al scapulei care inervează muşchiul ridicător al
scapulei şi muşchii romboid mare şi mic;
- nervul toracic lung se distribuie muşchiului dinţat anterior;
56
- nervul subclavicular inervează muşchiul subclavicular;
- nervul suprascapular care inervează muşchiul supraspinos şi
muşchiul infraspinos;
- nervii subscapulari, unul superior şi altul inferior care inervează
muşchiul subscapular şi muşchiul rotund mare;
- nervul toracodorsal care inervează muşchiul dorsal mare şi
inconstant dă ramuri pentru muşchiul rotund mare şi pentru
articulaţia umărului;
- nervul pectoral medial care inervează muşchiul pectoral mic şi
muşchiul pectoral mare;
- nervul pectoral lateral se anastomozează cu nervul pectoral medial
printr-o ansă cunoscută ca "ansa pectoralilor" şi inervează muşchiul
pectoral mare şi muşchiul pectoral mic;
- ramuri musculare care inervează muşchii scaleni şi muşchiul lung al
gâtului.
Ramurile terminale
Ramurile terminale ale plexului brahial sunt reprezentate de: nervul
musculocutan, nervul cutanat brahial medial, nervul cutanat antebrahial medial,
nervul median, nervul ulnar, nervul radial şi nervul axilar.
NERVUL MUSCULOCUTAN
Nervul musculocutan este un nerv mixt cu originea în fasciculul lateral al
plexului brahial. Are un traiect oblic, inferior şi lateral, perforează muşchiul
coracobrahial şi trece la braţ între muşchii biceps brahial şi brahial. Ajunge la
plica cotului, unde se continuă cu ramura sa terminală.
Ramurile colaterale
- ramurile musculare destinate muşchiului coracobrahial, muşchiului
biceps brahial şi muşchiului brahial;
- ramuri senzitive: ososase, articulare şi vasculare.
Ramuri terminale
- nervul cutanat antebrahial lateral este o ramură senzitivă, care se
ataşează traiectului venei cefalice.
Teritoriu
Motor: inervează muşchiul coracobrahial, muşchiul biceps brahial şi
muşchiul brahial. Nervul musculocutan este nervul flexiei antebraţului pe braţ.
Senzitiv: inervează pielea din jumătatea laterală a feţei anterioare a
antebraţului, din treimea laterală a feţei posterioare a antebraţului şi de la
nivelul feţei laterale a eminenţei tenare.
57
NERVUL CUTANAT BRAHIAL MEDIAL
Nervul cutanat brahial medial este un nerv senzitiv cu originea în
fasciculul medial al plexului brahial. Străbate axila și coboară pe faţa medială a
braţului până în apropierea epicondilului medial al humerusului.
Teritoriu:
Senzitiv: nervul cutanat brahial medial inervează pielea feţei mediale a
braţului şi de la baza axilei.
NERVUL CUTANAT ANTEBRAHIAL MEDIAL

Nervul cutanat antebrahial medial este un nerv senzitiv ce provine
din fasciculul medial al plexului brahial. În axilă este situat profund, medial
de nervul cutanat brahial medial şi vena axilară şi lateral de nervul
musculocutan, nervul ulnar şi artera axilară. La nivelul braţului trece prin
"canalul brahial", iar în porţiunea inferioară a braţului, perforează fascia
brahială şi devine superficial. Coboară până în apropierea epicondilului
medial al humerusului, unde se termină prin două ramuri.
Ramuri:
- ramura anterioară;
- ramura posterioară.
Teritoriu:
Senzitiv: nervul cutanat antebrahial medial inervează tegumentul feţei
anterioare a braţului, a feţei antero-mediale a antebraţului, şi a treimii mediale
a feţei posterioare a antebraţului.
NERVUL MEDIAN
Nervul median este un nerv mixt ce ia naştere din plexul brahial prin
două rădăcini: rădăcina medială a nervului median din fasciculul medial al
plexului brahial şi rădăcina laterală din fasciculul lateral al plexului brahial. Cele
două rădăcini se unesc, anterior de artera axilară.
Nervul median are un traiect lung, traversează axila, braţul prin "canalul
brahial", trece la antebraț printre cele două capete de inserţie ale muşchiului
rotund pronator, străbate antebraţul între muşchiul flexor superficial al degetelor
şi muşchiul flexor profund al degetelor şi prin "canalul carpian" ajunge la palma
mâinii, unde se continuă cu ramurile sale terminale.
Ramurile colaterale
- nervul interosos antebrahial anterior;
- ramuri musculare;
- ramura palmară;
- ramura comunicantă cu nervul ulnar.
58
Ramuri terminale
- nervii digitali palmari comuni în număr de trei situaţi sub
aponevroza palmară, împreună cu arterele omonime. Asigură
inervaţia senzitivă a degetelor, prin nervii digitali palmari proprii
în număr de trei.
Teritoriu:
Motor: nervul median inervează:
- muşchii pronatori, muşchii flexori ai mâinii şi degetelor (cu excepţia
muşchiul flexor ulnar al carpului şi fasciculelor mediale ale
muşchiului flexor lung al degetelor);
- muşchii eminenţei tenare (cu excepţia muşchiului adductor al
policelui şi a fasciculului profund al muşchiului flexor scurt al
policelui);
- muşchii lombricali laterali.
Senzitiv: inervează tegumentul din cele două treimi laterale ale palmei
mâinii, de pe faţa dorsală a ultimelor două falange ale indexului şi mediusului şi
din jumătatea laterală a feţei dorsale a ultimelor două falange ale inelarului.
NERVUL ULNAR
Nervul ulnar este un nerv mixt care ia naştere din fasciculul medial al
plexului brahial. Străbate axila, brațul prin "canalul brahial", iar de la braţ la
antebraţ, trece prin şanţul nervului ulnar de la nivelul epicondilului medial al
humerusului şi ajunge între cele două capete de inserţie ale muşchiului flexor
ulnar al carpului, pe marginea medială a antebraţului. La antebraţ este situat
medial de artera ulnară. În regiunea carpiană anterioară, traversează retinaculul
flexorilor, lateral de osul pisiform, împreună cu artera ulnară, şi se împarte în
ramurile sale terminale.
Ramurile colaterale
- ramuri musculare;
- ramura dorsală care dă naştere celor trei nervi digitali dorsali;
- ramura palmară.
Ramuri terminale
- ramura superficială care dă naştere nervilor digitali palmari comuni
din care se desprind nervii digitali palmari proprii;
- ramura profundă.
Teritoriu:
Motor: nervul ulnar inervează: muşchiul flexor ulnar al carpului şi
muşchiul flexor profund al degetelor (fasciculele mediale); muşchii eminenţei
hipotenare; muşchiul adductor al policelui şi muşchiul flexor scurt al policelui
(fasciculele profunde), muşchii lombricali mediali; muşchii interosoşi palmari şi
dorsali.
59
Senzitiv: inervează pielea din treimea medială a palmei mâinii şi din
jumătatea medială a feţei dorsale a mîinii.
NERVUL RADIAL
Nervul radial este un nerv mixt, care ia naştere din fasciculul posterior al
plexului brahial, împreună cu nervul axilar. Străbate axila, trece la braţ, prin
spaţiul humero – rondo - tricipital, împreună cu artera brahială profundă şi
coboară pe faţa posterioară a humerusului, în şanţul nervului radial, între capul
lateral şi capul medial al muşchiului triceps brahial. La plica cotului, străbate
şanţul brahial lateral, între muşchiul biceps brahial şi muşchiul brahioradial şi se
termină superior de capul radiusului.
Ramurile colaterale
- nervul cutanat brahial posterior;
- nervul cutanat brahial lateral inferior;
- nervul cutanat antebrahial posterior;
- ramuri musculare.
Ramuri terminale
- Ramura profundă care se continuă cu nervul interosos antebrahial
posterior;
- ramura superficială care dă naştere ramurii comunicante ulnare şi
nervilor digitali dorsali.
Teritoriu:
Motor: inervează muşchii din loja posterioară a braţului, muşchii din
partea posterioară a antebraţului şi muşchii din loja laterală a antebraţului.
Senzitiv: inervează tegumentul porţiunii portero-laterale a braţului, a
porţiunii postero-laterale a antebraţului şi tegumentul din jumătatea laterală a
feţei dorsale a mâinii.
NERVUL AXILAR
Nervul axilar este un nerv mixt, ce ia naştere din fasciculul posterior al
plexului brahial. De la origine, situat posterior de artera axilară, nervul axilar
trece prin patrulaterul humero – birondo – tricipital, împreună cu vasele
circumflexe humerale posterioare, înconjură colul chirurgical al humerusului şi
se termină sub muşchiul deltoid.
Ramurile colaterale
- nervul cutanat brahial lateral posterior;
- ramuri articulare pentru articulaţia umărului.
Ramuri terminale
- ramuri musculare.
Teritoriu:
60
Motor: nervul axilar inervează muşchiul deltoid, muşchiul rotund mic şi
muşchiul subscapular. El este nervul abducţiei braţului.
Senzitiv: inervează tegumentul umărului şi al porţiunii supero-laterale a
braţului.
61
MEMBRUL
INFERIOR
62
63
OASELE MEMBRULUI INFERIOR
Oasele membrului inferior sunt grupate în centura pelviană, sau centura

membrului inferior şi scheletul membrului inferior liber.
CENTURA MEMBRULUI INFERIOR

Centura membrului inferior, sau centura pelviană este alcătuită din cele
două oase coxale şi leagă membrul inferior de coloana vertebrală, la nivelul
articulaţiei sacroiliace. Cele două oase coxale împreună cu sacrul şi coccigele
formează pelvisul osos sau bazinul.
OSUL COXAL
Coxalul este un os lat, pereche, voluminos şi neregulat, torsionat ca o
elice. El este format la început din trei piese osoase distincte, ilionul, ischionul şi
pubele, care se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi.
Orientare
- posterior: marginea care prezintă o mare scobitură;
- lateral: faţa prevăzută cu o cavitate emisferică;
- inferior: scobitura acestei cavităţi.
Ilionul formează porţiunea superioară a osului coxal. Ilionul prezintă un
corp care participă la formarea acetabulului şi o porţiune superioară - aripa
osului iliac.
Ischionul formează porţiunea postero - inferioară a osului coxal.
Ischionul prezintă un corp care formează porţiunea postero-inferioară a
acetabulului şi o ramură care se îndreaptă înainte. La limita dintre corp şi
ramură se găseşte tuberozitatea ischiadică.
Pubele formează porţiunea antero - inferioară a osului coxal. Prezintă
un corp şi două ramuri. Corpul se uneşte cu ilionul, iar la locul de unire se
găseşte eminenţa iliopubiană.
Coxalul, prezintă două feţe, patru margini şi patru unghiuri.
Faţa laterală prezintă în partea sa mijlocie, o cavitate numită acetabul.
Deasupra acetabulului se găseşte faţa gluteală a aripii osului iliac, iar dedesubtul
acetabulului se găseşte un orificiu numit gaura obturată.
64
- acetabulul, este o cavitate destinată articulării cu capul femurului.
Cavitatea este înconjurată de o margine ascuţită. Marginea acetabulului este
întreruptă de trei incizuri, cea mai profundă dintre ele, incizura acetabulului
fiind situată în partea inferioară. Suprafaţa internă a acetabulului prezintă în
partea sa centrală fosa acetabulului;
- faţa gluteală a aripii osului iliac este uşor excavată în partea sa mijlocie
si este stăbătută de trei linii gluteale. Linia gluteală anterioară pleacă de la
nivelul marii incizuri ischiadice şi se termină pe marginea superioară a osului,
înaintea tuberculului iliac. Linia gluteală posterioară pleacă de la nivelul marii
incizuri ischiadice şi se termină pe marginea superioară a osului coxal. Linia
gluteală inferioară pleacă de la nivelul marii incizuri ischiadice şi se termină pe
marginea anterioară a osului coxal, deasupra spinei iliace anteroinferioare. Cele
trei linii gluteale delimitează patru câmpuri;
- gaura obturată este limitată în cea mai mare parte de o margine
ascuţită, numită creasta obturatorie, exceptând porţiunea superioară unde
creasta este înlocuită de un şanţ, numit şanţul obturator.
Faţa medială este străbătută de o linie oblică de sus în jos şi dinspre
posterior spre anterior, numită linia arcuată , care împarte faţa medială în două
porţiuni:
- superior de linia arcuată se află fosa iliacă.
- inferior de linia arcuată faţa medială prezintă suprafaţa sacropelvină
Marginea superioară sau creasta iliacă , este marginea cea mai groasă a
osului coxal, are forma literei "S" italic, se întinde de la spina iliacă
anterosuperioară la spina iliacă posterosuperioară şi prezintă:
- o buză externă care prezintă tuberculul iliac;
- o zonă intermediară, rugoasă;
- o buză internă.
Marginea anterioară, este formată din două porţiuni, una verticală care
aparţine ilionului şi cealaltă orizontală care aparţine pubelui. Cele două porţiuni
formează între ele un unghi obtuz. Marginea anterioară prezintă:
- spina iliacă anterosuperioară;
- o mică scobitură prin care trece nervul cutanat femural lateral;
- spina iliacă anteroinferioară;
- o altă scobitură prin care trece muşchiul iliopsoas;
- eminenţa iliopubiană o proeminenţă rotunjită;
- suprafaţa pectineală mărginită anterior de creasta obturatoare, iar
posterior de linia pectineală;
- tuberculul pubian;
- creasta pubelui, linie groasă situată medial de tubercul.
65
Fig. 18. Osul coxal drept - vedere laterală
1. Spina iliacă anterosuperioară; 2. Spina iliacă anteroinferioară; 3. Corpul ilionului; 4. Fosa
acetabulului; 5. Ramura superioara a pubelui; 6. Tuberculul pubian; 7. Tuberculul obturator
anterior, 8. Tuberculul obturator posterior, 9. Ramura inferioară a pubelui; 10. Ramura
ischionului; 11. Tuberozitatea ischiadică; 12. Corpul ischionului; 13. Mica incizura ischiadică;
14. Spina ischiadică; 15. Suprafaţa semilunară; 16. Linia gluteală inferioară; 17. Marea incizura
ischiadică; 18. Spina iliacă posteroinferioară; 19. Spina iliacă posterosuperioară; 20. Linia
gluteală posterioară; 21. Aripa osului iliac; 22. Linia gluteală anterioară; 23. Buza externă a
crestei iliace; 24. Interstiţiul crestei iliace; 25. Buza internă a crestei iliace; 26. Faţa gluteală a
aripii osului iliac; 27. Gaura obturată; 28. Incizura acetabulului.
66
Fig. 19. Osul coxal drept - vedere medială
1. Spina iliacă posterosuperioară; 2. Faţa auriculară; 3. Spina iliacă posteroinferioară; 4. Marea
incizura ischiadică; 5. Corpul ischionului; 6. Spina ischiadică; 7. Mica incizura ischiadică;
8. Tuberculul obturator posterior; 9. Ramura ischionului; 10. Gaura obturată; 11. Ramura
inferioară a pubelui; 12. Faţa simfizară; 13. Ramura superioară a pubelui; 14. Creasta
pectineală; 15. Creasta obturatorie; 16. Corpul pubelui; 17. Eminenţa iliopubiană; 18. Corpul
ilionului; 19. Linia arcuată; 20. Spina iliacă anteroinferioară; 21. Spina iliacă anterosuperioară;
22. Creasta iliacă; 23. Aripa osului iliac; 24. Fosa iliacă; 25. Tuberozitatea iliacă; 26 Şanţul
obturator.
67
Marginea posterioară, formată din ilion şi ischion, este cuprinsă între
spina iliacă posterosuperioară şi tuberozitatea ischiadică, are o direcţie aproape
verticală şi prezintă:
- spina iliacă posterosuperioară, situată la unirea marginii posterioare cu
marginea superioară;
- o mică scobitură;
- spina iliacă posteroinferioară;
- marea incizură (scobitură) ischiadică, străbătută de muşchiul piriform
care o împarte în două compartimente, superior şi inferior. Prin compartimentul
superior vasele gluteale superioare şi nervul gluteal superior părăsesc pelvisul.
Compartimentul inferior este străbătut de vasele gluteale inferioare, nervul
gluteal inferior, vasele pudendale interne, nervul pudendal, nervul ischiadic,
nervul cutanat femural posterior şi nervii obturatorului intern şi al pătratului
femural;
- spina ischiadică care este o proeminenţă osoasă
- mica incizură (scobitură) ischiadică, prin care trec: nervul muşchiului
obturator intern, vasele pudendale interne şi nervul pudendal;
- tuberozitatea ischiadică este situată la limita dintre corpul şi ramura
ischionului. Pe ea repauzează omul în poziţie şezândă şi se poate palpa uşor mai
ales când se pune coapsa în flexie.
Marginea inferioară, se întinde între unghiul pubelui şi tuberozitatea
ischiadică. Imediat sub unghiul pubelui, marginea prezintă o suprafaţă ovalară,
faţa simfizară sau pubiană, care serveşte la articularea cu osul coxal de partea
opusă, cu care formează simfiza pubiană. Unghiurile coxalului:
- anterosuperior, este reprezentat de spina iliacă antero-superioară;
- posterosuperior, este reprezentat de spina iliacă postero-superioară;
- anteroinferior, este reprezentat de unghiul pubelui;
- posteroinferior, este reprezentat de tuberozitatea ischiadică.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER.

SCHELETUL COAPSEI
Scheletul coapsei este format din două oase: femurul şi patela.
FEMURUL
Femurul este un os lung şi pereche care se articulează superior cu osul
coxal şi inferior cu rotula (patela) şi cu tibia.
Orientare
- superior: extremitatea cotită;
68
- medial: suprafaţa articulară, sferică a acestei extremităţi;
- posterior: marginea cea mai aspră a osului.
Femurului i se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize),
superioară şi inferioară.
Extremitatea superioară a femurului este legată de corp prin colul
chirurgical şi prezintă capul, colul şi două tuberozităţi, numite trohanterul mare
şi trohanterul mic.
Capul femurului, este orientat anterior, superior şi medial. Suprafaţa
capului femural este destinată articulării cu acetabulul coxalului. Postero-
inferior de centrul său capul prezintă o mică fosetă rugoasă, numită foseta
capului femural.
Colul femurului uneşte capul cu restul osului şi este orientat oblic de sus
în jos şi medio-lateral.
Colul femurului prezintă două feţe, două margini şi două extremităţi:
- faţa anterioară a colului este aplatizată şi este limitată lateral de o linie
rugoasă, numită linia intertrohanterică;
- faţa posterioară a colului este limitată lateral de o creastă osoasă
rotunjită, numită creasta intertrohanterică. Creasta intertrohanterică uneşte
trohanterul mare cu trohanterul mic şi prezintă puţin superior de porţiunea sa
mijlocie, un mic tubercul, numit tuberculul pătrat;
- marginea superioară, uşor concavă, uneşte capul femurului cu
trohanterul mare;
- marginea inferioară, mai lungă şi mai oblică decât precedenta, este
orientată infero-lateral şi posterior şi se termină la nivelul corpului femurului în
apropierea trohanterului mic;
- extremitatea medială răspunde conturului capului femural;
- extremitatea laterală se continuă cu corpul femural şi cu trohanterele
mare şi mic, la nivelul liniei intertrohanterice şi a crestei intertrohanterice.
Trohanterul mare este o proeminenţă osoasă patrulateră care continuă
în sus corpul femurului şi prezintă două feţe (laterală şi medială) şi patru margini
(superioară,inferioară, anterioară şi posterioară)
Trohanterul mic este o proeminenţă osoasă conică situată în partea
postero-inferioară a colului femural.
CORPUL
Corpul femurului (diafiza) este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe
şi trei margini.
Faţa anterioară este uşor convexa.
Faţa laterală (postero-laterală) prezinta mici rugozitati.
Faţa medială (postero-medială) convexă este lipsită de inserţii musculare.
Marginea laterală este rotunjită şi puţin pronunţată.
69
Marginea medială este puţin pronunţată.
Marginea posterioară, proeminentă, poartă numele de linia aspră . Linia
aspră prezintă două buze, laterală şi medială şi un interstiţiu. În partea
superioară a corpului femural linia aspră se trifurcă şi dă naştere la:
- o ramură laterală care poartă numele de tuberozitatea gluteală; uneori
ramura laterală se termină printr-un adevărat tubercul, numit trohanterul al
treilea;
- o ramură mijlocie, care mai poartă numele de linia sau creasta
pectineală;
- o ramură medială.
În partea inferioară a corpului femural linia aspră se bifurcă şi dă naştere
la două ramuri, medială şi laterală, între care se delimitează o suprafaţă
triunghiulară numită faţa poplitee:
- ramura medială, numită linia supracondilară medială se termină în
apropierea tuberculului adductorului.
- ramura laterală, numită linia supracondilară laterală, continuă buza
laterală a liniei aspre, este mai evidentă în partea sa superioară iar în partea sa
inferioară prezintă o mică arie rugoasă;
- faţa poplitee este o suprafaţă triunghiulară, care formează planul osos al
fosei poplitee şi vine în raport cu artera poplitee şi cu ramurile sale geniculare
superioare medială şi laterală.
Extremitatea inferioară a femurului este voluminoasă şi este formată din
doi condili care anterior converg spre o suprafaţă articulară numită faţa patelară,
iar posterior sunt separaţi de o fosă adâncă numită fosa intercondilară.
Condilul lateral prezintă trei feţe:
- faţa articulară serveşte articulării cu faţa articulară superioară de la
nivelul extremităţii superioare a tibiei;
- faţa cutanată, palpabilă sub piele, prezintă în porţiunea sa mijlocie o
proeminenţă osoasă numită epicondilul lateral.
Postero- superior de epicondilul lateral se află o. Postero-inferior de
epicondil se află şanţul popliteu;
- faţa intercondilară, formează peretele lateral al fosei intercondilare.
Condilul medial este mai îngust decât cel lateral şi descinde mai jos
decât acesta. Condilul medial prezintă trei feţe:
- faţa articulară prezintă aceleaşi particularităţi cu faţa articulară a
condilului lateral;
- faţa cutanată, palpabilă sub piele, prezintă în partea sa superioară o
mică proeminenţă osoasă numită tuberculul adductorului . Antero - inferior de
tubercul faţa cutanată prezintă o altă proeminenţă osoasă, epicondilul medial;
- faţa intercondilară formează peretele medial al fosei intercondilare.
70
Fig. 20 Femurul drept - vedere anterioară
1. Foseta capului femural; 2. Linia intertrohanterică; 3. Trohanterul mic; 4. Epicondilul medial;
5. Faţa patelară; 6. Epicondilul lateral; 7. Corpul femurului; 8. Faţa anterioară; 9. Trohanterul
mare; 10. Colul femurului; 11. Capul femurului.
71
Fig. 21. Femurul drept - vedere posterioară
1. Colul femurului; 2. Fosa trohanterică; 3. Trohanterul mare; 4. Tuberozitatea gluteală; 5. Buza
laterală a liniei aspre; 6. Linia supracondilară laterală; 7. Faţa poplitee; 8. Fosa intercondilară;
9. Condilul lateral; 10. Condilul medial; 11. Linia intercondilară; 12. Linia supracondilară
medială; 13. Buza medială a liniei aspre; 14. Linia pectineală; 15. Trohanterul mic; 16. Creasta
intertrohanterică; 17. Capul femurului.
72
Faţa patelară serveşte la articularea cu rotula şi are forma unei trohlei
cu un şanţ antero-posterior.
Fosa intercondilară separă posterior şi inferior cei doi condili femurali.
Este limitată anterior de marginea inferioară a feţei patelare iar posterior de
linia intercondilară care o separă de faţa poplitee.
PATELA
Patela sau rotula este un os scurt, turtit şi pereche, situat anterior de
articulaţia genunchiului. Patela are formă triunghiulară şi prezintă o bază, un
vârf, două feţe şi două margini.
Orientare
- superior: baza;
- posterior: faţa articulară;
- lateral: povârnişul cel mai larg al acestei feţe.
Fig. 22. Patela dreaptă - vedere Fig. 23. Patela dreaptă - vedere posterioară
anterioară 1. Baza patelei; 2. Faţeta articulară laterală medială;
1. Baza patelei; 2. Vârful patelei; 3. Marginea laterală; 4. Vârful patelei; 5. Faţeta articulară
3. Faţa anterioară. medială; 6. Marginea medială.
Faţa anterioară, dă inserţie în partea superioară muşchiului cvadriceps

femural.
Faţa articulară sau faţa posterioară are două porţiuni, superioară şi
inferioară. Porţiunea superioară, articulară este destinată articulaţiei cu faţa
patelară a femurului. Porţiunea inferioară, nearticulară este rugoasă şi presărată
cu numeroase orificii vasculare.
73
Baza patelei priveşte în sus şi are formă triunghiulară, cu vârful orientat
posterior. Ea este înclinată în jos şi anterior şi dă inserţie prin partea sa
anterioară muşchiului cvadriceps femural, iar prin partea sa posterioară capsulei
articulaţiei genunchiului.
Vârful patelei priveşte în jos şi dă inserţie ligamentului patelei.
Marginile patelei sunt în număr de două, medială şi laterală.
SCHELETUL GAMBEI
Este format din două oase, tibia aşezată medial şi fibula sau peroneul
aşezată lateral. Cele două oase sunt unite prin extremităţile lor superioară şi
inferioară şi separate în rest prin spaţiul interosos. Dintre cele două oase, tibia
este mai voluminoasă şi mai puternică, ea suportând greutatea corpului şi fiind
singura care se articulează cu femurul.
TIBIA
Tibia este un os lung şi pereche situat în partea medială a scheletului
gambei. Ea se articulează superior cu femurul, inferior cu talusul şi lateral cu
fibula.
I se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize).
Orientare
- inferior: extremitatea mai mică;
- medial: prelungirea acestei extremităţi;
- anterior: marginea cea mai ascuţită a osului.
Extremitatea superioară a tibiei (epifiza superioară), voluminoasă este
formată din doi condili, condilul medial şi condilul lateral .
Condilii prezintă o faţă articulară superioară şi o circumferinţă. Feţele
articulare ale celor doi condili sunt separate printr-o suprafaţă intercondilară,
împreună constituind platoul tibial.
- faţa articulară superioară este alcătuită din două suprafeţe articulare
care răspund condililor femurali;
- suprafaţa intercondilară prezintă o zonă mijlocie numită eminenţa
intercondilară sau spina tibiei, anterior şi posterior de care se află câte o
suprafaţă rugoasă numită aria intercondilară anterioară, respectiv posterioară:
- eminenţa intercondilară (este formată din două proeminenţe osoase,
numite tuberculul intercondilar medial şi respectiv tuberculul intercondilar
lateral separaţi printr-o mică incizură;
74
- aria intercondilară anterioară este situată înaintea eminenţei
intercondilare;
- aria intercondilară posterioară este situată înapoia eminenţei
intercondilare.
- o arie triunghiulară situată în partea anterioară a circumferinţei,
limitată de bifurcarea marginii anterioare a corpului tibiei. Proeminenţa osoasă,
situată la vârful acestei arii triunghiulare este denumită tuberozitatea tibiei şi dă
inserţie ligamentului patelei. Superior şi lateral de tuberozitatea tibiei, pe linia
de bifurcaţie laterală a marginii anterioare a corpului se găseşte tuberculul lui
Gerdy sau tuberculul tibialului anterior.
Fig. 24. Tibia dreaptă, extremitatea superioară - vedere superioară

1. Tuberculul intercondilar medial; 2. Faţa articulară superioară; 3. Condilul medial;
4. Tuberozitatea tibiei; 5. Aria intercondilară anterioară; 6. Tuberculul intercondilar lateral;
7. Condilul lateral; 8. Eminenţa intercondilară; 9. Aria intercondilară posterioară.
CORPUL TIBIEI
Corpul tibiei sau diafiza este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe şi
trei margini.
Faţa medială este largă, superior şi medial dă inserţie ligamentului
colateral tibial al articulaţiei genunchiului, iar anterior de acesta se inseră o
formaţiune fibroasă numită pes anserinus (laba gâştii) care este constituită în
sens antero-posterior din tendoanele muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos.
Faţa posterioară este largă în partea superioară a osului nivel la care
prezintă o linie rugoasă, oblică în jos şi medial, numită linia solearului. Superior
75
de linia solearului faţa posterioară prezintă o arie osoasă triunghiulară. Inferior
de linia solearului faţa posterioară prezintă o creastă verticală care o împarte în
două câmpuri: un câmp medial şi un câmp lateral.
Faţa laterală , în partea sa superioară dă inserţie muşchiului tibial anterior, iar
în partea inferioară este lipsită de inserţii musculare.
Marginea anterioară sau creasta tibiei este subcutanată şi palpabilă sub
piele pe toată lungimea ei. Superior marginea anterioară se bifurcă şi cuprinde
tuberozitatea tibiei, iar inferior se termină la nivelul marginii anterioare a
maleolei mediale.
Marginea medială pronunţată în porţiunea sa mijlocie, uneşte
extremitatea anterioară a şanţului de la nivelul condilului medial cu marginea
posterioară a maleolei mediale.
Marginea interosoasă sau laterală începe la nivelul extremităţii superioare
şi se termină la nivelul extremităţii inferioare unde se bifurcă şi delimitează incizura
fibulară.
Extremitatea inferioară a tibiei (epifiza inferioară) este mai puţin
voluminoasă decât extremitatea superioară, are forma neregulat cuboidală şi i
se descriu şase feţe:
- faţa superioară se continuă cu corpul tibiei;
- faţa anterioară, netedă, continuă faţa laterală a corpului tibiei;
- faţa medială, netedă, continuă faţa medială a corpului tibiei şi se
prelungeşte inferior cu un proces scurt şi voluminos, maleola medială vizibilă şi
palpabilă sub piele;
- faţa laterală, prezintă o scobitură numită incizura fibulară destinată
articulării cu fibula;
- faţa posterioară, continuă faţa posterioară a corpului tibiei;
- faţa inferioară, articulară prezintă o creastă antero-posterioară care o
împarte în două feţişoare. Atât creasta cât şi cele două feţişoare se articulează
cu trohleea talusului.
76
Fig. 25 Tibia dreaptă - vedere posterioară
1. Feţişoara articulară fibulară; 2. Gaura nutritivă; 3. Faţa posterioară; 4. Marginea interosoasă;
5. Corpul tibiei; 6. Extremitatea inferioară a tibiei; 7. Maleola medială; 8. Şanţul maleolar;
9. Marginea medială; 10. Creasta verticală; 11. Linia solearului; 12. Condilul medial;
13. Eminenţa intercondilară; 14. Condilul lateral.
77
Fig. 26. Tibia dreaptă - vedere laterală
1. Eminenţa intercondilară; 2. Tuberozitatea tibiei; 3. Faţa laterală; 4. Marginea anterioară;
5. Maleola medială; 6. Feţişoara articulară a maleolei mediale; 7. Fata articulară inferioară;
8. Incizura fibulară; 9. Marginea interosoasă; 10. Faţa posterioară; 11. Gaura nutritivă; 12. Corpul
tibiei; 13. Extremitatea superioară; 14. Feţişoara articulară fibulară.
78
FIBULA
Fibula este un os lung şi pereche, situat în partea laterală a scheletului
gambei. Fibula se articulează în sus cu tibia, iar în jos cu tibia şi talusul.
I se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize).
Orientare
- inferior: extremitatea turtită a osului;
- medial: feţişoara articulară pe care această extremitate o prezintă;
- posterior: marginea acestei extremităţi prevăzută cu o fosă.
Extremitatea superioară a fibulei (epifiza superioară) prezintă un cap şi
un col.
Capul fibulei prezintă:
- superior şi medial, o feţişoară articulară destinată articulării cu tibia;
- o proeminenţă, sau un proces stiloidian, numit vârf.
Colul fibulei leagă extremitatea superioară de corpul fibulei.
CORPUL FIBULEI
Corpul fibulei sau diafiza este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe
şi trei margini.
Faţa laterală priveşte lateral în cele trei pătrimi superioare, pentru ca în
pătrimea inferioară să se răsucească pentru a privi posterior.
Faţa medială orientată antero-medial este largă în partea inferioară.
Faţa posterioară , cea mai largă, priveşte posterior în cele două treimi
superioare şi medial în treimea inferioară. Ea este divizată în cele două treimi
superioare de o creastă medială longitudinală .
Marginea anterioară subţire, începe superior la nivelul feţei anterioare
a capului fibulei, iar inferior se divide în două creste, anterioară şi posterioară.
Marginea interosoasă pronunţată doar în porţiunea mijlocie a corpului
fibulei, este orientată medial.
Marginea posterioară pronunţată mai ales în partea inferioară a
corpului fibulei.
79
Fig. 27. Tibia şi fibula dreaptă - vedere anterioară
1. Condilul medial; 2. Tuberozitatea tibiei; 3. Marginea interosoasă; 4. Faţa medială; 5. Corpul
tibiei; 6. Marginea anterioară; 7. Faţa laterală; 8. Maleola medială; 9. Maleola laterală;
10. Marginea interosoasă; 11. Corpul fibulei; 12. Marginea anterioară; 13. Faţa laterală;
14. Creasta medială; 15. Colul fibulei; 16. Capul fibulei; 17. Vârful capului fibulei; 18. Condilul
lateral.
80
Extremitatea inferioară a fibulei (epifiza inferioară) este reprezentată de
o proeminenţă turtită transversal, numită maleola laterală care este vizibilă sub
piele şi se poate palpa cu uşurinţă. Faţa medială a maleolei laterale prezintă o
feţişoară articulară triunghiulară destinată articulării cu faţa talară laterală,
posterior de care se află o excavaţie profundă numită fosa maleolei laterale.
Fig. 28. Fibula dreaptă - vedere medială

1. Vârful capului fibulei; 2. Capul fibulei; 3. Colul
fibulei; 4. Faţa medială; 5. Marginea posterioară;
6. Maleola laterală; 7. Fosa maleolei laterale;
8. Feţişoara articulară a maleolei laterale;
9. Marginea anterioară; 10. Marginea interosoasă;
11. Feţişoara articulară a capului fibulei.
81
SCHELETUL PICIORULUI
Scheletul piciorului este constituit din 26 de oase dispuse în trei grupe:
tarsul, metatarsul şi oasele degetelor.
TARSUL
Tarsul este format din 7 oase dispuse pe două rânduri, posterior şi
anterior. Rândul posterior sau proximal este constituit din două oase suprapuse:
talusul şi calcaneul. Rândul anterior sau distal este constituit din cinci oase:
navicularul, cuboidul şi cele trei cuneiforme, medial, intermediar şi lateral.
Cele şapte oase tarsiene sunt asamblate în aşa fel încât contribuie la
formarea unei bolţi, bolta plantară, cu concavitatea orientată în jos. Bolta
plantară reprezintă o adaptare morfo-funcţională pentru susţinerea greutăţii
corpului în ortostatism şi în mers.
TALUSUL
Talusul sau astragalul este un os scurt, aşezat în vârful masivului osos
tarsian, care se articulează superior cu oasele gambei, inferior cu calcaneul şi
anterior cu navicularul. Deşi i se descriu trei segmente distincte, un segment
posterior voluminos reprezentat de corp, un segment anterior rotunjit
reprezentat de cap şi un segment intermediar reprezentat de col, privit în
totalitate talusul are formă cuboidală cu şase feţe.
Orientare
- anterior: capul;
- superior: trohleea;
- lateral: faţa articulară triunghiulară.
CAPUL
Capul talusului prezintă:
- faţa anterioară, sau faţa articulară naviculară, se ariculează cu
navicularul;
- aria pentru ligamentul calcaneonavicular plantar;
- feţişoara calcaneană anterioară situată tot la nivelul feţei inferioare a
capului, se articulează cu feţişoara talară anterioară a calcaneului.
COLUL
Colul talusului este porţiunea mai îngustă a talusului, care face legătura
dintre cap şi corp. Este înclinat medial şi prezintă o faţă inferioară prevăzută cu
feţişoara calcaneană mijlocie care se articulează cu feţişoara talară mijlocie a
calcaneului, o faţă superioară sau dorsală, o faţă laterală şi o faţă medială.
82
Fig. 29. Scheletul piciorului drept - vedere superioară
1. Calcaneul; 2. Talusul; 3. Colul talusului; 4. Osul cuboid; 5. Osul navicular; 6. Cuneiformul
lateral; 7. Cuneiformul intermediar; 8. Cuneiformul medial; 9. Baza metatarsianului; 10. Corpul
metatarsianului; 11. Metatarsianul I; 12. Metatarsianul II; 13. Capul metatarsianului; 14. Baza
falangei; 15. Falanga proximală; 16. Corpul falangei; 17. Capul falangei; 18. Falanga distală;
19. Tuberozitatea falangei distale; 20. Falanga mijlocie; 21. Falanga proximală; 22. Meta-
tarsianul III; 23. Metatarsianul IV; 24. Metatarsianul V; 25. Tuberozitatea metatarsianului V;
26. Procesul lateral al talusului; 27. Trohleea talusului.
83
Fig. 30. Talusul drept - vedere superioară
1. Corpul talusului; 2. Capul talusului; 3. Faţa articulară naviculară; 4. Colul talusului; 5. Procesul
lateral al talusului; 6. Trohleea talusului; 7. Procesul posterior al talusului - tuberculul lateral;
8. Şanţul pentru tendonul muşchiului flexor lung al halucelui; 9. Procesul posterior al talusului -
tuberculul medial.
CORPUL
Corpul talusului prezintă:
- faţa superioară prevăzută cu o suprafaţă articulară, în formă de
scripete, numită trohleea talusului. Prin faţa ei superioară se articulează cu tibia;
- faţa laterală, prezintă o suprafaţă articulară de formă triunghiulară,
numită feţişoara maleolară laterală destinată articulării cu maleola laterală;
- faţa medială, prezintă în partea sa superioară o suprafaţă articulară în
formă de virgulă, numită feţişoara maleolară medială destinată articulării cu
maleola medială;
- faţa posterioară este reprezentată de o proeminenţă osoasă numită
procesul posterior al talusului;
- faţa inferioară prezintă feţişoara articulară calcaneană posterioară
destinată articulării cu feţişoara articulară talară posterioară a calcaneului;
- faţa anterioară, se confundă cu colul talusului.
84
Fig. 31. Talusul drept - vedere inferioară
1. Capul talusului; 2. Colul talusului; 3. Şanţul pentru tendonul muşchiului flexor lung al
halucelui; 4. Tuberculul lateral; 5. Tuberculul medial; 6. Feţişoara calcaneană posterioară;
7. Procesul lateral al talusului; 8. Şanţul talusului; 9. Corpul talusului; 10. Feţişoara calcaneană
mijlocie; 11. Feţişoara calcaneană anterioară; 12. Faţa articulară naviculară.
CALCANEUL
Calcaneul este cel mai voluminos os al tarsului, situat în partea
posterioară şi inferioară a piciorului, inferior de talus. El are forma neregulat
cuboidală şi i se descriu şase feţe.
Orientare
- superior: faţa prevăzută cu trei feţişoare articulare;
- posterior: extremitatea cea mai voluminoasă;
- medial: faţa prevăzută cu un şanţ adânc.
Faţa superioară prezintă de studiat trei segmente:
- segmentul anterior este reprezentat de o arie articulară alungită
divizată uneori în două suprafeţe articulare, numite feţişoarele talare anterioară
şi respectiv mijlocie care se articulează cu feţişoarele calcaneene anterioară şi
respectiv mijlocie ale talusului;
- segmentul mijlociu prezintă o suprafaţă articulară ovalară şi convexă
antero-posterior, numită feţişoara talară posterioară care se articulează cu
feţişoara calcaneană posterioară a talusului;
85
- segmentul posterior, rugos, vine în raport cu o masă celulo-adipoasă
care se găseşte înaintea tendonului lui Achille.
Faţa inferioară, este presărată cu numeroase orificii şi prezintă trei
proeminenţe:
- proeminenţa anterioară, numită tuberculul calcaneului;
- proeminenţa postero-medială sau procesul medial mai voluminos
decât cel lateral;
- proeminenţa postero-laterală sau procesul lateral. Cele două procese,
medial şi lateral, se unesc şi urcă pe faţa posterioară a calcaneului, formând
tuberozitatea calcaneană.
Fig. 32. Calcaneul drept - vedere superioară

1. Şanţul calcaneului; 2. Feţişoara talară posterioară; 3. Corpul calcaneului; 4. Procesul lateral;
5. Tuberozitatea calcaneului; 6. Procesul medial; 7. Şanţul tendonului muşchiului flexor lung al
halucelui; 8. Feţişoara talară mijlocie; 9. Feţişoara talară anterioară; 10. Faţa articulară
cuboidală; 11. Sustentaculum tali.
86
Faţa laterală, subcutanată, aproape plană, prezintă:
- o proeminenţă osoasă numită trohleea peronieră sau fibulară;
- o mică proeminenţă osoasă situată aproximativ la 1 cm postero -
superior de trohleea peronieră.
Faţa medială prezintă un şanţ larg, şanţul calcaneului, prin care trec de
la gambă la plantă muşchi, vase şi nervi. Şanţul calcaneului este mărginit
posterior de tuberozitatea calcaneană, iar anterior de o proeminenţă osoasă
puternică, numită sustentaculum tali pe care se sprijină talusul.
Faţa anterioară sau faţa articulară cuboidală este reprezentată de o arie
articulară pentru osul cuboid.
Faţa posterioară corespunde proeminenţei călcâiului şi prezintă două
segmente separate printr-o creastă osoasă rugoasă.
OSUL NAVICULAR
Osul navicular este un os scurt, turtit antero-posterior, a cărui formă
poate fi comparată cu o barcă, de unde şi numele pe care îl poartă. El este situat
pe marginea medială a piciorului, între capul talusului, cuboid şi cele trei
cuneiforme.
Osului navicular i se descriu şase feţe.
Faţa posterioară se articulează cu capul talusului.
Faţa anterioară (este împărţită prin două creste osoase în trei feţişoare
articulare destinate articulării cu oasele cuneiforme. Feţişoarele medială şi
mijlocie se articulează cu oasele cuneiforme medial şi respectiv intermediar.
Feţişoara laterală se articulează cu osul cuneiform lateral.
Faţa superioară sau dorsală dă inserţie ligamentelor talonavicular,
cuneonavicular dorsal şi cuboidonavicular dorsal.
Faţa inferioară sau plantară este separată medial de tuberozitatea
navicularului printr-un şanţ.
Faţa medială, rugoasă, prezintă o proeminenţă rotunjită, numită
tuberozitatea sau tuberculul.
Faţa laterală prezintă o suprafaţă articulară pentru cuboid.
87
Fig. 33. Osul navicular drept - vedere posterioară
1. Feţişoara articulară pentru cuneiformul lateral; 2. Feţişoara articulară pentru cuneiformul
intermediar; 3. Feţişoara articulară pentru cuneiformul medial; 4. Tuberozitatea navicularului.
Fig. 34. Osul navicular drept - vedere anterioară

1. Faţa articulară pentru capul talusului; 2. Tuberozitatea navicularului.
OSUL CUBOID
Cuboidul este un os scurt, cu forma neregulat cuboidală, situat pe
marginea laterală a piciorului între calcaneu, metatarsienii IV şi V, cuneiformul
lateral şi navicular.
I se descriu şase feţe.
Faţa superioară este palpabilă pe faţa dorsală a piciorului.
Faţa inferioară sau plantară prezintă:
- un şanţ;
88
- o creastă osoasă care se prelungeşte lateral cu o proeminenţă osoasă
numită tuberozitatea cuboidului;
- o suprafaţă rugoasă.
Faţa laterală prezintă un şanţ care se prelungeşte de la nivelul feţei
inferioare.
Faţa medială prezintă o feţişoară articulară ovalară pentru articularea
cu osul cuneiform lateral, iar posterior de aceasta o altă feţişoară articulară
inconstantă pentru osul navicular. Cele două feţişoare articulare sunt separate
de o creastă osoasă verticală.
Faţa anterioară este împărţită de o creastă osoasă verticală în două
feţişoare articulare, una medială patrulateră pentru baza metatarsianului IV,
cealaltă laterală triunghiulară, pentru baza metatarsianului V.
Faţa posterioară, triunghiulară, convexă superior şi concavă inferior, se
articulează cu faţa anterioară a calcaneului.
OASELE CUNEIFORME
Oasele cuneiforme sunt în număr de trei, medial, intermediar şi lateral,
situate între navicular, cuboid şi metatarsienii I, II şi III. Ele au forma prismatic
triunghiulară şi contribuie la edificarea bolţii transversale a piciorului.
Cuneiformul medial
Este cel mai mare dintre cele trei oase cuneiforme, este situat pe
marginea medială a piciorului între navicular şi metatarsianul I, are forma
prismatic triunghiulară cu baza în jos şi prezintă:
- faţa dorsală, îngustă şi rugoasă;
- faţa plantară, convexă şi rugoasă;
- faţa anterioară, este reprezentată de o suprafaţă articulară reniformă
pentru baza metatarsianului I;
- faţa posterioară, concavă vertical, prezintă o suprafaţă articulară
ovalară pentru osul navicular;
- faţa medială face parte din marginea medială a piciorului, este rugoasă
şi subcutanată;
- faţa laterală prezintă două suprafeţe articulare: una situată postero-
superior de formă triunghiulară pentru articularea cu osul cuneiform
intermediar şi alta antero-superioară patrulateră pentru baza metatarsianului II.
Cuneiformul intermediar
Este cel mai mic dintre cele trei oase cuneiforme şi este situat între
cuneiformul medial, cuneiformul lateral, navicular şi metatarsianul II. Are formă
prismatic triunghiulară, cu baza în sus şi prezintă:
- faţa dorsală, rugoasă, de formă patrulateră, este orientată superior;
89
- faţa plantară îngustă;
- faţa anterioară, este reprezentată de o suprafaţă articulară triunghiulară
pentru baza metatarsianului II;
- faţa posterioară, este reprezentată de o suprafaţă articulară triunghiulară
pentru osul navicular;
- faţa medială, prezintă de-a lungul marginilor sale posterioară şi
superioară o arie articulară pentru osul cuneiform medial;
- faţa laterală prezintă de-a lungul marginii sale posterioare o arie
articulară pentru osul cuneiform lateral.
Cuneiformul lateral
Este situat între cuneiformul intermediar, cuboid, navicular şi
metatarsianul III, are formă prismatic triungiulară cu baza în sus şi prezintă:
- faţa dorsală, rugoasă, de formă dreptunghiulară, este reprezentată de
baza prismei şi este orientată superior;
- faţa plantară îngustă;
- faţa anterioară, este reprezentată de o suprafaţă articulară
triunghiulară pentru baza metatarsianului III;
- faţa posterioară, prezintă în partea sa superioară o suprafaţă articulară
triunghiulară pentru navicular, iar în partea sa inferioară este rugoasă;
- faţa medială, prezintă de-a lungul marginii sale posterioare o suprafaţă
articulară pentru cuneiformul intermediar, iar de-a lungul marginii sale
anterioare o arie articulară pentru baza metatarsianului II;
- faţa laterală, prezintă posterior o suprafaţă articulară triunghiulară
pentru cuboid, iar antero-superior, o feţişoară articulară semilunară pentru baza
metatarsianului IV.
METATARSUL
Metatarsul este format din cinci oase metatarsiene numerotate medio-
lateral de la I la V.
Caractere generale
Oasele metatarsiene sunt oase lungi, pereche, între care se delimitează
spaţiile interosoase sau intermetatarsiene. Fiecare os metatarsian prezintă o
bază, un corp şi un cap.
Baza situată proximal, se articulează cu rândul anterior al oaselor
tarsiene şi cu metatarsienii învecinaţi.
Corpul (este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe, dorsală, medială
şi laterală şi trei margini, medială, laterală şi plantară. Faţa dorsală face parte
din dosul piciorului, iar feţele medială şi laterală delimitează spaţiile interosoase
şi dau inserţie muşchilor interosoşi.
90
Capul este turtit transversal şi prezintă o suprafaţă articulară convexă,
care se articulează cu baza falangei proximale. Suprafaţa articulară este
mărginită superior şi lateral de un şanţ, înapoia căruia se află de o parte şi de
alta câte un tubercul dorsal pe care se inseră ligamentul colateral al articulaţiei
metatarsofalangiene.
Caractere proprii ale oaselor metatarsiene

Metatarsianul I. Este cel mai scurt şi cel mai gros. Baza sa prezintă o faţă
articulară posterioară pentru articularea cu osul cuneiform medial, iar lateral o
feţişoară articulară pentru metatarsianul II. Medial baza prezintă o proeminenţă
osoasă numită tuberozitatea primului metatarsian, iar infero-lateral o altă
proeminenţă osoasă. Corpul, prismatic triungiular prezintă trei feţe, laterală,
medială şi dorsală şi trei margini, medială, laterală şi plantară.
Metatarsianul II. Este cel mai lung şi posedă cele mai multe feţişoare
articulare. Baza sa prezintă: o feţişoară articulară posterioară, triunghiulară
pentru cuneiformul intermediar; o feţişoară articulară medială (postero-
medială) pentru cuneiformul medial, inferior de care se află o feţişoară
articulară inconstantă pentru metatarsianul I; două feţişoare articulare laterale,
superioară (dorsală) şi respectiv inferioară (plantară) fiecare divizată de o
creastă osoasă în alte două arii, formându-se astfel două arii anterioare care se
articulează cu baza metatarsianului III şi două arii posterioare care se articulează
cu osul cuneiform lateral.
Metatarsianul III. Baza sa prezintă: posterior o feţişoară articulară
pentru cuneiformul lateral; medial două feţişoare articulare suprapuse,
superioară (dorsală) şi inferioară (plantară) pentru metatarsianul II, iar lateral o
feţişoară articulară pentru metatarsianul IV.
Metatarsianul IV. Baza sa prezintă: posterior o feţişoară articulară
patrulateră pentru cuboid; lateral o feţişoară articulară pentru metatarsianul V
şi medial şi anterior o feţişoară articulară ovalară pentru metatarsianul III, iar
posterior (inconstant) o feţişoară articulară pentru cuneiformul lateral.
Metatarsianul V. Baza sa prezintă: lateral o tuberozitate , situată la
mijlocul marginii laterale a piciorului unde poate fi palpată şi pe care se inseră
muşchiul peronier scurt; posterior o feţişoară articulară triunghiulară pentru
cuboid; medial o feţişoară articulară pentru metatarsianul IV.
OASELE DEGETELOR
Degetele sunt în număr de cinci pentru fiecare picior, numerotate
medio-lateral de la I ia V. Degetul I poartă şi numele de haluce, iar degetul V
poartă şi numele de degetul mic.
91
Scheletul degetelor este alcătuit din 14 falange, asemănătoare celor de
la mână, dar de dimensiuni mai reduse (cu excepţia falangelor halucelui care
sunt mai voluminoase), câte trei pentru fiecare deget - falanga proximală,
falanga mijlocie şi falanga distală - cu excepţia halucelui care are doar două
falange - falanga proximală şi falanga distală.
Falangele sunt oase scurte, care prezintă fiecare un corp şi două
extremităţi: posterioară sau proximală numită baza falangei şi anterioară sau
distală, numită capul falangei.
Falanga proximală prezintă:
- baza, prevăzută cu o suprafaţă articulară concavă, ovalară pentru capul
metatarsianului corespondent;
- capul, prevăzut cu o trohlee pentru articularea cu baza falangei
mijlocii;
- corpul este turtit transversal, cu excepţia falangei proximale a halucelui
care este turtită de sus în jos.
Falanga mijlocie este mică şi scurtă şi prezintă:
- baza, care este prevăzută cu două mici cavităţi pentru articularea cu
capul falangei proximale;
- capul, prevăzut cu o trohlee pentru articularea cu baza falangei distale;
- corpul, este foarte redus ca dimensiuni, astfel încât falanga pare a fi
formată doar din bază şi din cap.
Falanga distală , foarte redusă ca dimensiuni prezintă:
- baza, prevăzută cu două mici cavităţi pentru articularea cu capul
falangei mijlocii;
- capul care prezintă pe faţa sa plantară o rugozitate de forma unei
potcoave, numită tuberozitatea falangei distale care răspunde unghiei;
- corpul care este foarte rudimentar.
92
MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR
În funcţie de regiunile topografice ale membrului inferior, sunt grupaţi

în:
- muşchii bazinului;
- muşchii coapsei;
- muşchii gambei;
- muşchii piciorului.
MUŞCHII BAZINULUI
Sunt grupaţi în jurul articulaţiei coxofemurale şi sunt denumiţi muşchi
pelvi-trohanterieni deoarece se întind de la nivelul bazinului (intrapelvin sau
extrapelvin) la epifiza superioară a femurului. Se disting astfel 2 grupe:
- grupul anterior, cu originea pe faţa internă a bazinului
- grupul posterior, cu originea pe faţa externă a pelvisului osos.
MUŞCHII ANTERIORI AI BAZINULUI

Sunt reprezentaţi de 2 muşchi: muşchiul iliopsoas şi muşchiul psoas mic.
1. MUŞCHIUL ILIOPSOAS
Este format la rândul său din 2 muşchi: muşchiul psoas mare şi muşchiul iliac.
1.1. Muşchiul psoas mare este singurul muşchi al bazinului care prin
originea sa depăşeşte superior pelvisul, fiind pluriarticular.
- pe vertebrele T12 – L4 (corpul vertebral şi procesele costiforme);
- pe discurile intervertebrale corespunzătoare.
- pe trohanterul mic al femurului.
1.2. Muşchiul iliac:
- pe fosa iliacă.
93
- pe trohanterul mic al femurului, printr-un tendon comun cu
muşchiul psoas mare.
Inervaţie:
- ramuri colaterale din plexul lombar;
- ramuri ale nervului femural.
Acţiune:
- flexor al coapsei pe bazin;
- rotator extern al coapsei.
2. MUŞCHIUL PSOAS MIC

Este un muşchi rudimentar şi inconstant.
- pe vertebrele T12 şi L1 (corpurile vertebrale);
- pe discul intervertebral corespunzător.
- pe fascia iliacă.
Acţiune:
- tensor al fasciei iliace – menţine deschisă lacuna musculară,
protejând nervul femural.
MUŞCHII POSTERIORI AI BAZINULUI

Sunt reprezentaţi de 10 muşchi care au originea pe suprafaţa externă a
pelvisului.
1. MUŞCHIUL GLUTEU (FESIER) MARE

Este situat în plan superficial, fiind cel mai voluminos dintre muşchii regiunii
gluteale.
- pe suprafaţa gluteală a aripii iliace (posterior de linia gluteală
posterioară);
- pe creasta iliacă;
- pe ligamentul sacrotuberal;
- pe sacru şi coccige (părţile laterale).
- pe tractul iliotibial;
- pe tuberozitatea gluteală a femurului.
Inervaţie:
- nervul gluteu inferior (din plexul sacrat).
94
Acţiune:
- cel mai puternic extensor al coapsei;
- abductor şi adductor al coapsei;
- rotator al coapsei.
2. MUŞCHIUL GLUTEU (FESIER) MIJLOCIU

Este situat în partea superioară a planului mijlociu.
- pe suprafaţa gluteală a aripii iliace (câmpul osos dintre liniile
gluteale anterioară şi posterioară);
- pe creasta iliacă.
- pe trohanterul mare al femurului.
Inervaţie:
- nervul gluteu superior (din plexul sacrat).
Acţiune:
- abductor al coapsei;
- rotator medial al coapsei.
3. MUŞCHIUL GLUTEU (FESIER) MIC

Este situat profund de muşchiul gluteu mijlociu.
- pe suprafaţa gluteală a aripii iliace (câmpul osos dintre liniile
gluteale anterioară şi inferioară);
Inervaţie şi acţiune: identică cu a muşchiului gluteu mijlociu.
4. MUŞCHIUL PIRIFORM
Este situat în planul profund al regiunii gluteale.
- pe faţa anterioară a osului sacru.
Inervaţia:
- nervul muşchiului piriform (din plexul sacrat).
Acţiune:
- rotator al coapsei;
- abductor al coapsei;
- extensor al coapsei.
95
5. MUŞCHIUL OBTURATOR INTERN
Este situat în planul profund al regiunii gluteale, constituind cu muşchii gemeni
muşchiul triceps coxal.
- pe faţa medială a membranei obturatoare;
- pe cadrul osos ce delimitează gaura obturată.
Inervaţia:
- nervul obturator intern (din plexul sacrat).
Acţiune:
- puternic rotator lateral al coapsei, împreună cu muşchii gemeni.
6. MUŞCHIUL GEMEN SUPERIOR:

- pe spina ischiadică.
- pe tendonul muşchiului obturator intern.
Inervaţie:
- nervul muşchiului gemen superior (din plexul sacrat).
Acţiune:
- puternic rotator lateral al coapsei (triceps coxal).
7. MUŞCHIUL GEMEN INFERIOR:

- pe tuberozitatea ischiadică.
- pe tendonul muşchiului obturator intern.
Inervaţie:
- nervul muşchiului gemen inferior (din plexul sacrat).
Acţiune:
- puternic rotator lateral al coapsei (triceps coxal).
8. MUŞCHIUL PĂTRAT FEMURAL

Este situat posterior de articulaţia coxofemurală.
- pe creasta intertrohanterică.
96
Inervaţie:
- nervul muşchiului pătrat femural (din plexul sacrat).
Acţiune:
- rotator lateral al coapsei.
9. MUŞCHIUL OBTURATOR EXTERN

Este cel mai ascuns muşchi al organismului.
- pe faţa laterală a membranei obturatoare;
- pe cadrul osos ce delimitează gaura obturată.
- pe fosa trohanterică.
Inervaţie:
- nervul obturator.
Acţiune:
10. MUŞCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATA

Este situat superficial, în partea supero-laterală a coapsei.
- pe spina iliacă anterosuperioară.
- pe tractul iliotibial.
Inervaţie:
- nervul gluteu superior (din plexul sacrat).
Acţiune:
- tensor al fasciei lata, acţionând asupra articulaţiei genunchiului şi a
gambei.
MUŞCHII COAPSEI
În funcţie de localizare şi acţiune, sunt divizaţi în 3 grupe:
- muşchii regiunii femurale anterioare (muşchii extensori);
- muşchii regiunii femurale mediale (muşchii adductori);
- muşchii regiunii femurale posterioare (muşchii flexori).
97
MUŞCHII REGIUNII FEMURALE ANTERIOARE
1. MUŞCHIUL CROITOR (Sartorius)
Este cel mai lung muşchi al organismului, fiind un muşchi biarticular.
- pe spina iliacă anterosuperioară.
- pe faţa medială a tibiei printr-un tendon comun cu tendoanele
muşchilor gracilis şi semitendinos ("piciorul gâştei").
Inervaţie:
- nervul femural.
Acţiune:
- flexor al coapsei pe bazin;
- flexor al gambei pe coapsă.
2. MUŞCHIUL CVADRICEPS FEMURAL

Este cel mai puternic muşchi al organismului, fiind constituit din 4 capete de
origine care se unesc inferior formând un tendon comun ce înglobează patela.
2.1. MUŞCHIUL DREPT FEMURAL, muşchi biarticular:
- pe spina iliacă anteroinferioară (tendonul direct);
- pe şanţul supraacetabular (tendonul reflectat).
2.2.MUŞCHIUL VAST LATERAL, porţiunea cea mai voluminoasă a
muşchiului cvadriceps:
- pe trohanterul mare;
- pe linia aspră (buza laterală).
2.3.MUŞCHIUL VAST MEDIAL:
- pe linia aspră (buza medială).
2.4.MUŞCHIUL VAST INTERMEDIAR este porţiunea cea mai profundă a
cvadricepsului.
- pe diafiza femurală (feţele anterioară şi laterală).
- pe tuberozitatea tibiei, prin intermediul ligamentului patelar.
Inervaţie:
- nervul femural.
Acţiune:
- extensor al gambei pe coapsă;
- muşchiul drept femural este cel mai puternic flexor al coapsei.
98
MUŞCHII REGIUNII FEMURALE MEDIALE
Sunt muşchi adductori, dispuşi pe 3 planuri:
- planul superficial, constituit din muşchii pectineu, adductor lung şi
gracilis;
- planul mijlociu, reprezentat de muşchiul adductor scurt;
- planul profund, format de muşchiul adductor mare.
1. MUŞCHIUL PECTINEU
- pe creasta pectineală.
- pe linia pectineală a femurului.
Inervaţie:
- nervul femural;
- nervul obturator.
Acţiune:
- flexor al coapsei;
- adductor al coapsei;
2. MUŞCHIUL ADDUCTOR LUNG

- pe unghiul pubelui.
- pe linia aspră a femurului (1/3 mijlocie a interstiţiului).
Inervaţie:
- nervul obturator.
Acţiune:
- rotator lateral al coapsei;
- flexor al coapsei.
3. MUŞCHIUL GRACILIS
Este un muşchi biarticular.
- pe ramura inferioară al pubelui.
- pe faţa medială a tibiei prin „piciorul gâştei”, împreună cu muşchii
croitor şi semitendinos.
99
Inervaţie:
- nervul obturator.
Acţiune:
- flexor al gambei.
4. MUŞCHIUL ADDUCTOR SCURT

- pe ramura inferioară a pubelui.
- pe linia aspră a femurului (1/3 superioară a interstiţiului).
Inervaţie:
- nervul obturator.
Acţiune:
5. MUŞCHIUL ADDUCTOR MARE

- pe ramura ischiopubiană;
- pe linia aspră a femurului (pe toată lungimea interstiţiului);
- pe epicondilul medial al femurului (tuberculul adductorului).
Inervaţie:
- nervul obturator;
- nervul ischiadic.
Acţiune:
- cel mai puternic adductor al coapsei.
100
Fig. 35. MUȘCHII MEMBRULUI INFERIOR. NORNĂ ANTERIOARĂ (A) ȘI NORMĂ LATERALĂ (B)
(după Netter, 2007, modificat).
1. Mușchiul tensor al fasciei lata; 2. Mușchiul adductor lung; 3. Mușchiul croitor; 4. Tractul
iliotibial; 5. Mușchiul drept femural; 6. Mușchiul vast lateral; 7. Mușchiul vast medial;
8. Mușchiul tibial anterior; 9. Mușchiul extensor lung al degetelor; 10. Retinaculul superior al
extensorilor; 11. Retinaculul inferior al extensorilor; 12. Mușchiul vast intermediar;
13. Mușchiul gracilis; 14. Mușchiul iliopsoas (secționat); 15. Mușchiul pectineu; 16. Mușchiul
peronier scurt; 17. Mușchiul peronier lung.
101
MUŞCHII REGIUNII FEMURALE POSTERIOARE
Sunt 3 muşchi flexori, denumiţi şi ischiogambieri deoarece se întind de la
tuberozitatea ischiadică la oasele gambei.
1. MUŞCHIUL BICEPS FEMURAL

Este situat partea posterolaterală a coapsei.
Inserţia de origine, prin două capete:
- capul lung, pe tuberozitatea ischiadică;
- capul scurt, pe linia aspră a femurului (1/2 inferioară a interstiţiului).
- pe capul fibulei.
Inervaţie:
- nervul ischiadic pentru capul lung;
- nervul peronier comun pentru capul scurt.
Acţiune:
- flexor al genunchiului;
- extensor al coapsei pe bazin.
2. MUŞCHIUL SEMITENDINOS
Este localizat în partea postero-medială a coapsei, în plan superficial.
- pe faţa medială a diafizei tibiale, prin „piciorului gâştei” împreună
cu muşchii croitor şi gracilis.
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- extensor al coapsei pe bazin;
- flexor al genunchiului.
3. MUŞCHIUL SEMIMEMBRANOS
Este situat pe partea postero-medială a coapsei, în plan profund.
- pe condilul medial al tibiei.
Inervaţie:
- nervul tibial.
102
Acţiune:
- extensor al coapsei pe bazin;
- flexor al genunchiului.
MUŞCHII GAMBEI
Muşchii gambei sunt divizaţi în 3 grupe, dispuse asimetric în jurul tibiei
şi fibulei:
- muşchii regiunii crurale anterioare;
- muşchii regiunii crurale laterale;
- muşchii regiunii crurale posterioare.
MUŞCHII REGIUNII CRURALE ANTERIOARE

Din punct de vedere funcţional, sunt muşchi extensori.
1. MUŞCHIUL TIBIAL ANTERIOR

Este cel mai voluminos şi cel mai medial dintre muşchii lojei anterioare.
- pe tibie (faţa laterală a diafizei şi condilul lateral);
- pe cuneiformul I;
- pe metatarsianul I.
Inervaţia:
- nervul peronier profund.
Acţiune:
- cel mai puternic flexor dorsal al piciorului.
2. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI

Este situat între muşchiul tibial anterior şi muşchiul extensor lung al degetelor.
- pe fibulă (faţa medială);
- pe falanga distală a halucelui.
Inervaţie:
- nervul fibular profund.
103
Acţiune:
- extensor al falangelor halucelui;
- flexor dorsal al piciorului.
3. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR

- pe tibie (condilul lateral);
- pe fibulă (faţa medială, marginea anterioară);
- pe falangele II şi III, printr-un tendon trifurcat, corespunzător
degetelor II-V.
Inervaţie:
Acţiune:
- flexor dorsal al piciorului;
- slab extensor al falangelor distale şi medii.
4. MUŞCHIUL PERONIER AL TREILEA

- pe metatarsianul V.
Inervaţie:
Acţiune:
- flexor dorsal al piciorului;
- pronator – abductor.
MUŞCHII REGIUNII CRURALE LATERALE

Este loja muşchilor peronieri sau fibulari.
1. MUŞCHIUL PERONIER LUNG

Este localizat în partea laterală a gambei, în plan superficial.
- pe fibulă (capul şi faţa laterală).
104
- pe metatarsianul I;
- pe cuneiformul I.
Inervaţie:
- nervul peronier superficial.
Acţiune:
- cel mai puternic pronator al piciorului.
2. MUŞCHIUL PERONIER SCURT

Este situat profund de muşchiul peronier lung.
- pe fibulă (faţa laterală).
- pe metatarsianul V.
Inervaţie:
- nervul peronier superficial.
Acţiune:
- flexor plantar.
MUŞCHII REGIUNII CRURALE POSTERIOARE

Constituie loja muşchilor flexori, cea mai voluminoasă dintre grupele musculare
crurale, fiind dispuşi pe 2 planuri: superficial şi profund.
PLANUL SUPERFICIAL:
1. MUŞCHIUL TRICEPS SURAL
Este format din muşchiul gastrocnemian, biarticular, situat superficial şi
muşchiul solear, uniarticular, localizat profund.
1.1.MUŞCHIUL GASTROCNEMIAN prin 2 capete:
- pe condilul medial al femurului (capul medial);
- pe condilul lateral al femurului (capul lateral).
1.2.MUŞCHIUL SOLEAR
- pe fibulă (capul fibulei şi faţa posterioară a diafizei);
- pe tibie (linia solearului).
- pe tuberozitatea calcaneului, printr-un tendon comun – tendonul
calcanean al lui Ahile (cel mai voluminos tendon al organismului).
105
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- flexor plantar;
- supinator – adductor al piciorului.
2. MUŞCHIUL PLANTAR
Este un muşchi fusiform.
- pe femur (condilul lateral)
- pe calcaneu, printr-un tendon subţire şi lung care se alătură
tendonului calcanean.
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- tensor al capsulei articulaţiei genunchiului.
PLANUL PROFUND:
1. MUŞCHIUL POPLITEU
De formă triunghiulară, participă la formarea peretelui anterior al fosei poplitee.
- pe femur (condilul lateral).
- pe tibie (superior pe faţa posterioară).
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- rotator medial al gambei flectate.
2. MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL DEGETELOR

Este situat cel mai medial în plan profund.
- pe tibie (faţa posterioară a diafizei).
- pe falanga distală a degetelor II – V, fiecare tendon perforând
tendoanele muşchiului scurt flexor al degetelor.
Inervaţie:
- nervul tibial.
106
Acţiune:
- flexor plantar;
- rol în susţinerea bolţii plantare.
3. MUŞCHIUL TIBIAL POSTERIOR

Este situat între cei 2 muşchi flexori, în plan profund.
- pe tibie (faţa posterioară);
- pe navicular (tubercul).
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- puternic adductor al piciorului;
- puternic supinator al piciorului;
4. MUŞCHIUL FLEXOR LUNG AL HALUCELUI

Este localizat în partea inferioară şi laterală a planului profund.
- pe fibulă (faţa posterioară);
- pe falanga distală a halucelui.
Inervaţie:
- nervul tibial.
Acţiune:
- flexor al halucelui;
- flexor plantar al piciorului;
107
Fig. 36. MUȘCHII MEMBRULUI INFERIOR. NORMĂ POSTERIOARĂ (după Netter, 2007,
modificat). A. Plan superficial; B. Plan profund; C. Secțiune prin 1/3 mijlocie a gambei.
1. Mușchiul gluteu mare; 2. Mușchiul adductor mare; 3. Capul lung al mușchiului biceps
femural; 4. Mușchiul semitendinos; 5. Mușchiul semimembranos; 6. Mușchiul gracilis;
7. Mușchiul gastrocnemian; 8. Tendonul calcanean; 9. Tendonul mușchiului plantar; 10. Mușchiul
solear; 11. Mușchiul popliteu; 12. Capul scurt al mușchiului biceps femural; 13. Mușchiul
semimembranos; 14. Mușchiul pătrat femural; 15. Mușchiul triceps coxal; 16. Mușchiul piriform;
17. Mușchiul gluteu mic; 18. Mușchiul gluteu mijlociu; 19. Mușchiul flexor lung al halucelui;
20. Mușchiul tibial posterior; 21. Mușchiul flexor lung al degetelor; 22. Mușchiul peronier lung;
23. Mușchiul peronier scurt; 24. Mușchiul extensor lung al degetelor; 25. Mușchiul extensor
lung al halucelui; 26. Mușchiul tibial anterior.
108
MUŞCHII PICIORULUI
În funcţie de localizare se disting:
- muşchii regiunii dorsale a piciorului;
- muşchii regiunii plantare a piciorului.
MUŞCHII REGIUNII DORSALE A PICIORULUI

Sunt situaţi între calcaneu şi degete şi sunt reprezentaţi de:
1. MUŞCHIUL SCURT EXTENSOR AL DEGETELOR
2. MUŞCHIUL SCURT EXTENSOR AL HALUCELUI
- pe calcaneu (faţa superioară);
- pe retinaculul inferior al extensorilor.
- pe tendonul muşchiului extensor lung al degetelor.
Inervaţia:
Acţiune:
- extensor al degetelor I – IV pe metatars.
MUŞCHII REGIUNII PLANTARE A PICIORULUI

Au funcţie statică în menţinerea bolţii plantare şi sunt inervaţi de cei 2 nervi
plantari: medial şi lateral.
Se divid în 3 grupe: medial, lateral şi mijlociu.
GRUPUL PLANTAR MEDIAL

Este format din muşchi destinaţi halucelui:
1. MUŞCHIUL ABDUCTOR AL HALUCELUI
2. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL HALUCELUI
3. MUŞCHIUL ADDUCTOR AL HALUCELUI
GRUPUL PLANTAR LATERAL

Cuprinde 2 muşchi destinaţi degetului V:
1. MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC
2. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC
109
GRUPUL PLANTAR MIJLOCIU
Cuprinde muşchii dispuşi pe mai multe planuri:
- planul I (superficial), reprezentat de:
1. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETELOR
- planul II, constituit din:
2. MUŞCHIUL PĂTRAT PLANTAR
3. MUŞCHII LOMBRICALI (în număr de 4)
4. TENDOANELE MUŞCHIULUI FLEXOR LUNG AL DEGETELOR
- planul III (profund, osteomuscular), format din:
5. MUŞCHII INTEROSOŞI PLANTARI (în număr de 3) şi DORSALI
(în număr de 4)
6. TENDOANELE MUŞCHIULUI TIBIAL POSTERIOR
7. TENDOANELE MUŞCHIULUI PERONIER LUNG.
110
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA
MEMBRULUI INFERIOR
ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior primeşte sânge arterial din două surse: artera
femurală, care reprezintă trunchiul arterial principal şi câteva ramuri parietale
extrapelvine ale arterei iliace interne reprezentate de artera gluteală superioară,
artera gluteală inferioară şi artera obturatorie.
ARTERA FEMURALĂ
Origine, traiect
Artera femurală continuă artera iliacă externă. Ea începe la 1cm medial
de mijlocul ligamentului inghinal, străbate faţa anterioară a coapsei, apoi trece
pe faţa medială a coapsei devenind profundă şi se termină la hiatul tendinos al
muşchiului adductor mare unde se continuă cu artera poplitee.
Raporturi
Ajunge la coapsă trecând prin lacuna vasculară, unde este situată lateral
de vena femurală şi medial de bandeleta iliopectinee, care o separă de nervul
femural.
Fascia lata (fascia coapsei) formează în jurul vaselor femurale un
manşon fibros denumit “teaca vaselor femurale” care cuprinde trei segmente:
canalul femural, canalul subsartorial şi canalul adductorilor sau canalul lui
Hunter.
Porţiunea terminală a arterei femurale se situează la nivelul hiatului
tendinos al muşchiului adductor mare.
111
Fig. 37. Arterele coapsei – prezentare schematică. 1. Artera femurală; 2. Artera epigastrică
superficială; 3. Artera pudendală externă superficială; 4. Artera pudendală externă profundă;
5. Artera obturatorie; 6. Artera circumflexă femurală medială; 7. Artera femurală; 8. Artera
descendentă a genunchiului; 9. Artera poplitee; 10. Arterele perforante; 11. Arterele perforante;
12. Artera femurală profundă; 13. Arterele perforante; 14. Ramura descendentă a arterei
circumflexe femurale laterale; 15. Artera circumflexă femurală laterală; 16. Ramura ascendentă
a arterei circumflexe femurale mediale; 17. Artera circumflexă iliacă superficială.
112
Fig. 38. Arterele membrului inferior – prezentare schematică. 1. Artera poplitee; 2. Artera
superioară şi laterală a genunchiului; 3. Artera inferioară şi laterală a genunchiului; 4. Artera
peronieră; 5. Artera maleolară anterioară laterală; 6. Artera plantară laterală; 7. Arcul plantar
profund; 8. Artera plantară medială; 9. Ramurile maleolare mediale ale arterei tibiale
posterioare; 10. Artera tibială posterioară; 11. Artera tibială anterioară; 12. Ramuri articulare
ale genunchiului; 13. Artera inferioară şi medială a genunchiului; 14. Arterele surale; 15. Artera
nijlocie a genunchiului; 16. Artera superioară şi medială a genunchiului.
113
Ramuri colaterale
- artera epigastrică superficială se orientează superior şi medial
ramificându-se în ţesutul celular subcutanat al peretelui
abdominal anterior până la nivelul ombilicului;
- artera circumflexă iliacă superficială se ramifică în ţesutul celular
subcutanat al peretelui abdominal;
- artera pudendală externă superficială şi artera pudendală externă
profundă se orientează medial spre regiunea scrotală, respectiv
labială şi dau naştere la: ramuri labiale anterioare la sexul feminin,
ramuri scrotale anterioare la sexul masculin şi la ramuri inghinale
destinate porţiunii infero-mediale a peretelui abdominal anterior;
- artera descendentă a genunchiului care se divide în: ramura safenă
care însoţeşte nervul safen şi irigă faţa medială a genunchiului şi
ramuri articulare destinate reţelei articulare a genunchiului;
- artera femurală profundă din care iau naştere: artera circumflexă
femurală medială; artera circumflexă femurală laterală; arterele
perforante.
ARTERA POPLITEE
Origine, traiect
Artera poplitee continuă artera femurală la nivelul hiatului tendinos al
adductorilor şi se termină la nivelul arcadei muşchiului solear, bifurcându-se în
artera tibială anterioară şi artera tibială posterioară.
Raporturi
În regiunea posterioară a genunchiului, artera poplitee este dispusă în
plan profund, anterior şi medial de vena poplitee şi este acoperită de muşchii
semitendinos şi semimembranos.
Ramuri colaterale
- artera superioară şi laterală genunchiului;
- artera superioară şi medială a articulaţiei genunchiului;
- artera mijlocie a genunchiului;
- arterele surale una medială şi alta laterală;
- artera inferioară şi laterală;
- artera inferioară şi medială a genunchiului.
ARTERA TIBIALĂ ANTERIOARĂ

Origine, traiect
Artera tibială anterioară este ramura de bifurcaţie anterioară a arterei
poplitee Ea începe la nivelul arcadei muşchiului solear şi are un traiect scurt în
loja posterioară a gambei, traversează spaţiul interosos trecând în loja
114
anterioară şi descinde vertical până la retinaculul inferior al muşchilor extensori,
unde se continuă cu artera dorsală a piciorului.
Raporturi
La origine, trece printre cele două capete ale muşchiului tibial posterior,
străbate apoi membrana interosoasă şi ajunge în loja anterioară a gambei unde
coboară între muşchiul tibial anterior situat medial de ea (care este satelit al
arterei) şi muşchiul lung extensor al degetelor (în porţiunea superioară), respectiv
muşchiul lung extensor al halucelui (în porţiunea inferioară), dispuşi lateral.
Ramuri colaterale
- artera recurentă tibială anterioară;
- artera recurentă tibială posterioară;
- artera maleolară anterioară laterală;
- artera maleolară anterioară medială.
ARTERA DORSALĂ A PICIORULUI

Origine, traiect
Artera dorsală a piciorului numită şi artera pedioasă continuă artera
tibială anterioară la nivelul retinaculului inferior al muşchilor extensori şi
descinde pe faţa dorsală a piciorului până la nivelul primului spaţiu
intermetatarsian, străbate acest spaţiu şi se anastomozează cu artera plantară
laterală.
Raporturi
Iniţial artera dorsală a piciorului, trece între tendoanele muşchiului tibial
anterior şi extensor lung al halucelui apoi între tendoanele muşchiului lung
extensor al degetelor (lateral) şi lung extensor al halucelui (medial).
Ramuri
- artera tarsală laterală;
- arterele tarsale mediale;
- artera arcuată care se anastomozează cu artera tarsiană laterală şi
dă naştere următoarelor ramuri: arterele metatarsiene dorsale
corespunzătoare spaţiilor intermetatarsiene 2 şi 3 şi care la nivelul
extremităţii anterioare a spaţiilor intermetatarsiene se bifurcă
fiecare în două artere digitale dorsale pentru degetele adiacente;
- artera plantară profundă care traversează primul spaţiu
intermetatarsian şi se anastomozează cu artera plantară laterală
(din artera tibială posterioară).
ARTERA TIBIALĂ POSTERIOARĂ

Origine, traiect
115
Artera tibială posterioară este ramura de bifurcaţie posterioară a arterei
poplitee a cărui traiect îl continuă, începe la nivelul arcului tendinos al
muşchiului solear şi se termină la nivelul plantei bifurcându – se în două ramuri
artera plantară laterală şi artera plantară medială.
Raporturi
Însoţită de 2 vene satelite şi de nervul tibial artera tibială posterioară
descinde la gambă între muşchii gastrocnemian şi solear (anterior) şi muşchii
tibial posterior şi flexor lung al degetelor (anterior). În porţiunea inferioară a
gambei artera tibială posterioară devine superficială fiind situată paralel cu
marginea medială a tendonului calcanean.
Ramuri colaterale
- ramura circumflexă fibulară;
- ramurile maleolare mediale;
- ramurile calcaneene;
- artera nutritivă a tibiei.
Ramuri terminale
- artera plantară medială;
- artera plantară laterală.
ARTERA PLANTARĂ MEDIALĂ

Origine, traiect
Artera plantară medială este ramura terminală medială, a arterei tibiale
posterioare. Ia naştere la nivelul canalului calcanean pe care îl părăseşte apoi şi
se îndreaptă anterior, de-a lungul marginii mediale a piciorului, pe faţa profundă
a muşchiului abductor al halucelui. La plantă artera este situată de-a lungul
septului intermuscular medial, între tendonul muşchiului flexor lung al halucelui
şi nervul plantar medial şi se termină dând naştere la 2 ramuri.
Ramuri
- ramura profundă;
- ramura superficială.
ARTERA PLANTARĂ LATERALĂ

Origine, traiect
Artera plantară laterală este ramura de bifurcaţie laterală a arterei
tibiale posterioare, ia naştere în canalul calcanean, se orientează oblic inferior
anterior şi lateral până la nivelul metatarsianului V, unde îşi schimbă direcţia şi
se orientează transversal, până la extremitatea posterioară a primului
metatarsian, nivel la care se termină anastomozându-se cu ramura plantară
profundă a arterei deorsale a piciorului. Porţiunea transversă a arterei plantare
formează arcul plantar profund.
116
Ramuri
- patru artere metatarsiene plantare care se continuă cu arterele
digitale plantare comune care la nivelul extremităţii distale a
spaţiilor intermetatarsiene, se divid fiecare în două artere digitale
plantare proprii.
ARTERA FIBULARĂ (PERONIERĂ)

Origine, traiect
Artera fibulară sau peronieră ia naştere fie din artera tibială
posterioară, fie din artera poplitee printr – un trunchi comun cu artera tibială
posterioară – trunchiul tibio – peronier. Ia naştere în dreptul marginii
inferioare a muşchiului popliteu, descinde între planul superficial şi profund al
muşchilor regiunii posterioare a gambei şi se termină la nivelul porţiunii
inferioare a ligamentului interosos al gambei, în dreptul articulaţiei tibio-
fibulare distale.
Raporturi
- anterior cu muşchiul tibial posterior, care o separă de fibulă şi
membrana interosoasă;
- posterior, este acoperită de muşchii solear şi gastrocnemian.
Ramuri
- ramura perforantă;
- ramura comunicantă;
- ramuri maleolare laterale care dau naştere la ramuri calcaneene
ce se distribuie regiunii calcaneene formând reţeaua calcaneeană;
- artera nutritivă a fibulei.
VENELE MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior dispune de un sistem venos superficial şi un sistem
venos profund, tributare venei iliace externe
VENELE SUPERFICIALE ALE MEMBRULUI

INFERIOR
Venele superficiale sunt situate suprafascial în ţesutul celular
subcutanat şi sunt reprezentate de venele safene şi de afluenţii lor.
La nivelul piciorului există două reţele venoase:
117
- reţeaua venoasă dorsală a piciorului este dispusă în jurul unui arc
venos dorsal care colectează venele metatarsiene dorsale formate
prin confluenţa venelor digitale dorsale ale piciorului;
- reţeaua venoasă plantară este foarte bogată şi se anastomozează
cu arcul venos plantar în care se varsă venele metatarsiene
plantare. Ele sunt formate la rândul lor din venele intercapitulare,
care continuă venele digitale plantare.
Cele două reţele venoase se continuă medial cu vena marginală medială
şi lateral cu vena marginală laterală.
VENA SAFENĂ MARE

Origine, traiect
Vena safenă mare sau vena safenă internă este cea mai lungă venă a
corpului. Ia naştere la nivelul venei marginale mediale, urcă pe partea medială a
gambei şi a coapsei, până la nivelul triunghiului femural al lui Scarpa. La 3-4 cm
inferior de ligamentul inghinal descrie o curbă cu concavitatea inferior,
perforează fascia crurală la nivelul fosei ovale, trecând prin hiatul safen şi se
varsă în vena famurală.
Afluenţi
- venele pudendale externe drenează venele labiale sau scrotale
anterioare şi venele dorsale superficiale ale penisului sau
clitorisului;
- vena circumflexă iliacă superficială;
- vena epigastrică superficială;
- vena safenă accesorie.
VENA SAFENĂ MICĂ

Origine, traiect
Vena safenă mică sau vena safenă externă, ia naştere de la nivelul venei
marginale laterale. Trece posterior de maleola laterală şi urcă pe faţa
posterioară a gambei. La nivelul regiunii posterioare a genunchiului formează o
crosă, care perforează fascia gambieră şi se varsă în vena poplitee.
Vena safenă mică prezintă anastomoze cu venele profunde, cât şi o
anastomoză cu vena safenă mare reprezentată de „vena anastomotică a lui
Giacomini”.
VENELE PROFUNDE ALE MEMBRULUI INFERIOR

Venele profunde ale membrului inferior, situate în plan subfascial sunt
satelite arterelor şi sunt în număr de două pentru fiecare arteră, cu excepţia
118
venelor femurală şi poplitee. Majoritatea venelor profunde sunt tributare venei
femurale. Fac excepţie venele gluteale superioare, gluteale inferioare şi
obturatorii, care se varsă în vena iliacă internă. Sunt reprezentate de:
- reţeaua venoasă plantară formează arcul venos plantar care drenează
venele metatarsiene plantare, care continuă venele digitale plantare.
Din arcul plantar pornesc venele plantare medială şi laterală, care se
unesc posterior de maleola medială şi formează venele tibiale posterioare
ce însoţesc artera omonimă şi colectează şi venele peroniere sau fibulare;
- venele tibiale anterioare se formează din reţeaua venoasă dorsală
profundă, care însoţeşte artera dorsală a piciorului. Ele urcă de-a
lungul arterei tibiale anterioare, iar în porţiunea superioară a spaţiului
interosos tibio-peronier trec în regiunea posterioară a gambei şi se
unesc cu venele tibiale posterioare pentru a forma vena poplitee;
- vena poplitee se formează prin unirea venelor tibiale anterioare cu
venele tibiale posterioare la nivelul arcului tendinos al muşchiului
solear. Ea străbate regiunea posterioară a genunchiului situându-se
postero-lateral faţă de artera poplitee şi are ca afluenţi venele surale şi
venele genunchiului;
- vena femurală continuă vena poplitee, de la nivelul hiatului tendinos al
adductorilor şi se termină la nivelul lacunei vasculare, unde se varsă în
vena iliacă externă. Vena femurală colectează vena safenă mare şi vena
femurală profundă;
- vena femurală profundă se formează din unirea venelor circumflexe
femurale mediale, circumflexe femurale laterale şi a venelor perforante şi
se varsă în vena femurală.
LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior dispune de un sistem limfatic superficial şi unul
profund, formate din vase limfatice şi noduri limfatice.
Reţeaua limfatică superficială
Reţeaua limfatică superficială colectează limfa de la structurile
suprafasciale ale membrului inferior. Ea începe la nivelul piciorului, unde se
disting două reţele limfatice: o reţea plantară şi o reţea a dosului piciorului.
De la nivelul reţelei feţei dorsale a piciorului pornesc în general două-
trei vase limfatice, care însoţesc venele superficiale. Se disting astfel:
- vase limfatice superficiale mediale, care urmează traiectul venei safene
mari şi se varsă în nodurile limfatice inghinale superficiale;
- vase limfatice superficiale laterale, care urcă iniţial pe faţa antero-
laterală a gambei, apoi pe faţa anterioară a coapsei şi se termină în
vasele superficiale mediale;
119
De la nivelul reţelei plantare pornesc două colectoare sau vase limfatice
superficiale posterioare, care urmează traiectul venei safene mici până la nivelul
nodurilor limfatice poplitee superficiale, situate în jurul porţiunii terminale a
venei safene mici.
NODURILE INGHINALE SUPERFICIALE

Nodurile inghinale superficiale în număr de 8-20, sunt situate inferior de
ligamentul inghinal, în ţesutul celular subcutanat al trigonului femural, în jurul
porţiunii terminale a venei safene mari. Sunt dispuse în trei grupuri,
anastomozate între ele:
- nodurile super-omediale care colectează limfa de la nivelul
perineului, organelor genitale externe şi regiunii pubiene;
- nodurile supero-laterale care colectează limfa de la nivelul porţiunii
infraombilicale a peretelui abdominal anterior şi de la nivelul
regiunii gluteale;
- nodurile inferioare drenează limfa reţelei superficiale a membrului
inferior şi o parte a limfei organelor genitale externe.
Eferenţele nodurilor limfatice inghinale superficiale drenează spre
nodurile inghinale profunde şi apoi spre nodurile iliace externe.
Reţeaua limfatică profundă
Reţeaua limfatică profundă colectează limfa de la muşchi, articulaţii,
periost şi oase. Gamba dispune de trei colectoare limfatice profunde, care
drenează limfa piciorului: tibial anterior, tibial posterior şi fibular sau peronier.
Cele trei colectoare se varsă în grupul profund al nodurilor limfatice poplitee,
format din 5-6 noduri dispuse între capsula articulară şi artera poplitee.
În mod inconstant, pe traiectul celor trei colectoare limfatice pot exista
mici noduri limfatice, nodul tibial anterior, nodul tibial posterior şi nodul fibular.
De la nivelul nodurilor poplitee profunde ia naştere trunchiul limfatic
femural, satelit vaselor femurale, care drenează limfa membrului inferior în
nodurile inghinale profunde.
NODURILE INGHINALE PROFUNDE

Nodurile inghinale profunde sunt situate în jurul venei femurale, fiind
acoperite de fascia lata şi sunt reprezentate de: nodul distal (nodul lui Cloquet
sau Rosenmüller), nodul proximal şi nodul intermediar.
Nodurile inghinale profunde colectează limfa din reţeaua limfatică
profundă a membrului inferior şi eferenţele nodurilor inghinale superficiale.
Eferenţele nodurilor profunde drenează spre nodurile iliace externe.
Limfaticele profunde ale regiunii gluteale drenează spre nodurile iliace
interne.
120
NERVII MEMBRULUI INFERIOR
PLEXUL LOMBOSACRAL
Inervaţia membrului inferior este asigurată de ramurile plexurilor
lombar şi sacral, care formează împreună plexul lombosacral. În funcţie de
originea rădăcinilor şi după traiectul ramurilor, plexul lombosacral se împarte în:
plexul lombar şi plexul sacral.
PLEXUL LOMBAR
Constituţie
Plexul lombar se formează prin anastomoza ramurilor anterioare ale
nervilor spinali lombari L1, L2, L3 şi L4.
Ramura anterioară a primului nerv lombar L 1 se anastomozează, printr-o
ramură comunicantă, cu ramura anterioară a nervului toracic T 12 şi cu ramura
anterioară a celui de-al doilea nerv lombar L 2 şi dă naştere nervului
iliohipogastric, nervului ilioinghinal, unei ramuri anterioare şi unei ramuri
posterioare.
Ramura anterioară a celui de-al doilea nerv lombar L 2 se anastomozează
cu ramurile anterioare ale primului nerv lombar L 1 şi a celui de-al treilea nerv
lombar L3 şi dă naştere nervului genitofemural, nervului cutanat femural lateral,
unei ramuri anterioare şi unei ramuri posterioare.
Ramura anterioară a celui de-al treilea nerv lombar L 3 se anastomozează
cu ramurile anterioare a celui de-al doilea nerv lombar L 2 şi a celui de-al patrulea
nerv lombar L4 şi se divide în două ramuri anterioară şi posterioară.
Ramura anterioară a celui de-al patrulea nerv lombar L 4 se
anastomozează cu ramura anterioară a celui de-al treilea nerv lombar L 3 şi cu
ramura anterioară a celui de-al cincilea nerv lombar L 5, din constituţia plexul
sacral, şi se împarte într-o ramură anterioară şi o ramură posterioară.
Ramurile anterioare ale L1, L2 L3 şi L4 se unesc şi formează nervul
obturator, iar cele posterioare formează nervul femural. Plexul lombar este în
legătură cu lanţul simpatic prin ramuri comunicante.
Plexul lombar este situat de o parte şi de alta a corpurilor vertebrale,
anterior de procesele costiforme, între fasciculele muşchiului psoas.
Plexul lombar dă naştere la ramuri colaterale şi ramuri terminale.
121
Fig. 39. Plexul lombar – prezentare schematică. 1. Ramuri musculare; 2. Trunchiul lombosacral;
3. Nervul obturator; 4. Nervul femural; 5. Nervul cutanat femural lateral; 6. Nervul genitofemural;
7. Nervul ilioinghinal; 8. Nervul iliohipogastric.
Ramuri colaterale
- mici ramuri musculare pentru muşchiul pătrat al lombelor,
muşchiul psoas, muşchi intertransversari;
- nervul iliohipogastric;
122
- nervul ilioinghinal;
- nervul genitofemural;
- nervul cutanat femural lateral.
Ramuri terminale
- nervul obturator;
- nervul femural.
NERVUL ILIOHIPOGASTRIC
Nervul iliohipogastric se formează, împreună cu nervul ilioinghinal, din
ramura anterioară a primului nerv lombar L 1. De la origine, are un traiect oblic,
inferior şi lateral, perforează muşchiul psoas şi trece între muşchiul pătrat al
lombelor (posterior) şi grăsimea perirenală şi rinichi (anterior), traversează
muşchiul transvers al abdomenului, trece între acesta şi muşchiul oblic intern,
de-a lungul crestei iliace, unde se împarte în două ramuri.
Ramuri
- ramura cutanată laterală;
- ramura cutanată anterioară.
Teritoriu
Senzitiv: tegumentul porţiunii supero-laterale a regiunii gluteale şi a
regiunii hipogastrice.
NERVUL ILIOINGHINAL
Nervul ilioinghinal se formează din ramura anterioară a primului nerv
lombar L1, împreună cu nervul iliohipogastric şi are un traiect asemănător
nervului iliohipogastric, dar mai lateral şi inferior de acesta.
Ramuri
- nervii labiali anteriori care se distribuie tegumentului labiilor mari
şi muntelui pubelui;
- nervii scrotali anteriori care se distribuie tegumentului scrotului şi
porţiunii proximale a penisului.
Teritoriu
Senzitiv: inervează tegumentul labiilor mari şi muntelui pubelui, la sexul
feminin şi tegumentul scrotului şi porţiunii proximale a penisului, la sexul masculin.
NERVUL GENITOFEMURAL
Nervul genitofemural ia naştere din ramura anterioară a celui de-al
doilea nerv lombar L2. De la origine se îndreaptă inferior şi anterior, pe faţa
anterioară a muşchiului psoas, trece apoi în fosa iliacă unde este situat lateral de
123
vasele iliace comune şi externe. Superior de ligamentul inghinal se împarte în
ramurile sale terminale.
Ramuri
- ramura femurală coboară în lacuna vasculară, anterior şi lateral
de artera femurală, pătrunde în teaca vaselor femurale,
perforează lama superficială (fascia cribrosa) a fasciei lata la
nivelul fosei ovale şi se distribuie tegumentului porţiunii
superioare a trigonului femural (Scarpa);
- ramura genitală străbate canalul inghinal pe care îl părăsește prin
inelul inghinal superficial şi inervează muşchiul cremaster şi
tegumentul scrotului, la sexul masculin, şi tegumentul labiilor mari,
la sexul feminin.
Teritoriu
Motor: inervează muşchiul cremaster.
Senzitiv: inervează tegumentul de la nivelul trigonului femural (Scarpa),
scrotului şi labiilor mari.
NERVUL CUTANAT FEMURAL LATERAL

Nervul cutanat femural lateral ia naştere, împreună cu nervul
genitofemural, din ramura anterioară a celui de-al doilea nerv lombar L 2. Are
traiect oblic, inferior şi lateral, traversează muşchiul psoas şi trece peste muşchiul
iliac spre spina iliacă antero-superioară. Părăseşte pelvisul, între cele două spine
iliace anterioare, coboară la nivelul coapsei, pe faţa anterioară a muşchiului croitor
sau în grosimea sa și dă naştere ramurilor anterioară şi posterioară.
Ramuri
- ramura anterioară;
- ramura posterioară
Teritoriu
Senzitiv: inervează tegumentul regiunii antero-laterale a coapsei şi a
regiunii gluteale.
NERVUL OBTURATOR
Nervul obturator se formează din unirea ramurilor de bifurcaţie anterioare
ale ramurilor anterioare ale nervilor lombari L2, L3 şi L4. De la origine se îndreaptă
posterior, apoi medial de muşchiul psoas, încrucişează articulaţia sacroiliacă şi intră
în pelvis, unde are traiect anterior şi inferior, pe muşchiul obturator intern,
superior de vasele obturatoare. Iese din pelvis prin canalul obturator, la nivelul
căruia se împarte în ramurile sale.
Ramuri
124
- ramura anterioară care dă naştere ramurilor musculare şi unei
ramuri cutanate;
- ramura posterioară dă naştere la ramuri musculare şi unei ramuri
articulare pentru articulaţia coxofemurală.
Teritoriu
Motor: inervează muşchii: obturator extern, pectineu, gracilis şi muşchii
adductori.
Senzitiv: inervează tegumentul de pe faţa medială a coapsei (porţiunea
inferioară) şi articulaţia coxofemurală.
NERVUL OBTURATOR ACCESOR

Nervul obturator accesor se formează din ramurile anterioare ale nervilor
lombari L3 şi L4. De la origine se îndreaptă spre coapsă, unde este situat între
muşchiul pectineu şi muşchiul psoas.
Ramuri
- ramura musculară care inervează muşchiul pectineu;
- ramura articulară pentru articulaţia coxofemurală.
Teritoriu
Motor: inervează muşchiul pectineu;
Senzitiv: inervează articulaţia coxofemurală.
NERVUL FEMURAL
Nervul femural ia naştere din unirea ramurilor de bifurcaţie posterioare
ale ramurilor anterioare ale nervilor lombari L 2, L3 şi L4. Nervul femural, străbate
oblic fosa iliacă, între muşchii psoas şi iliac, sub fascia iliacă şi peritoneu.
Pătrunde la nivelul coapsei, împreună cu muşchiul psoas, prin lacuna musculară,
lateral de vasele femurale, de care este despărţit prin ligamentul iliopectineu şi
se termină inferior de ligamentul inghinal unde dă naştere ramurilor sale.
Ramuri
- ramuri musculare;
- ramuri cutanate anterioare;
- nervul safen care dă naştere ramurii infrapatelare şi ramurilor
cutanate crurale mediale.
Teritoriu:
Motor: inervează muşchiul cvadriceps femural, muşchiul iliopsoas,
muşchiul pectineu, muşchiul croitor şi muşchiul adductor lung. Nervul femural
este nervul flexiei coapsei, extensiei gambei şi adductor al coapsei.
Senzitiv: inervează articulaţia coxofemurală şi tegumentul feţei
anterioare şi mediale a coapsei, al feţei mediale a genunchiului şi gambei şi al
porţiunii posterioare a marginii mediale a piciorului.
125
PLEXUL SACRAL
Ramura anterioară a celui de-al cincilea nerv lombar L 5 se
anastomozează cu fibre din ramura anterioară a celui de-al patrulea nerv lombar
L4 formând trunchiul lombosacral.
Trunchiul lombosacral, se anastomozează cu ramurile anterioare ale
primilor trei nervi sacrali S1, S2 şi S3, formând plexul sacral.
Prin ramuri comunicante, plexul sacral se anastomozează cu plexul
lombar, plexul pudendal, plexul hipogastric inferior şi cu simpaticul lombar şi
sacral.
Ramuri colaterale
- nervul muşchiului obturator intern se formează din trunchiul
lombosacral şi ramurile anterioare ale nervilor sacrali S 1 şi S2;
- nervul muşchiului piriform ia naştere din ramura anterioară a
celui de-al doilea nerv sacral S 2, primind şi fibre nervoase de la
ramurile anterioare ale nervilor sacrali S1 şi S3;
- nervul muşchiului pătrat femural ia naştere din trunchiul
lombosacral şi ramura anterioară a primului nerv sacral S 1;
- nervul gluteu superior ia naştere din trunchiul lombosacral şi
ramura anterioară a primului nerv sacral S 1;
- nervul gluteu inferior se formează din trunchiul lombosacral şi
ramurile anterioare ale primilor doi nervi sacrali S 1 şi S2;
- nervul cutanat femural posterior se formează din ramurile
anterioare ale primilor trei nervi sacrali S 1, S2 şi S3 care dă naştere
la ramuri gluteale inferioare care inervează tegumentul regiunii
gluteale şi la ramuri perineale care inervează tegumentul porţiunii
posterioare a perineului;
- nervul cutanat perforant ia naştere din ramurile anterioare ale
nervilor sacrali S3 şi S4, ajunge în regiunea gluteală, perforează
fascia şi participă la inervaţia tegumentului acestei regiuni;
- nervul pudendal se formează din ramurile anterioare ale nervilor
spinali sacrali S2, S3 şi S4, părăseşte pelvisul prin fanta
suprasacrospinală, înconjură spina ischiadică şi împreună cu
vasele pudendale traversează fosa ischio-anală şi prelungirea
anterioară a ei. În fosa ischio-anală, nervul pudendal se bifurcă în
ramurile sale terminale. Dă naştere următoarelor ramuri: nervii
anali inferiori sau rectali inferiori care inervează muşchiul sfincter
anal extern și tegumentul anusului; nervii perineali destinaţi
tegumentului perineului anterior şi muşchilor triunghiului
ischiobulbar şi care dau naştere nervilor scrotali posteriori la
bărbaţi, ce inervează faţa posterioară a scrotului, nervilor labiali
126
posteriori la femei, ce inervează labiile mari şi ramurilor
musculare care se distribuie muşchiului transvers superficial,
muşchiului bulbospongios, muşchiului ischiocavernos şi
muşchiului sfincter anal extern; nervul dorsal al clitorisului care
inervează porţiunea superioară a labiilor mici şi muşchii sfincter al
uretrei şi transvers profund; nervul dorsal al penisului care
inervează tegumentul penisului, formaţiunile erectile ale penisului
şi porţiunea anterioară a uretrei;
- nervul coccigian care se anastomozează cu ramurile anterioare
ale nervilor spinali sacrali S 4 şi S5 şi formează plexul coccigian din
care ia naştere nervul anococcigian care ajunge la tegumentul
regiunii coccigiene şi anus, pe care le inervează.
127
Fig. 40. Plexul sacral – prezentare schematică. 1. Ganglionul coccigian; 2. Nervul rectal
inferior; 3. Nervul muşchiului ridicător anal; 4. Nervul pudendal; 5. Nervul cutanat femural
posterior; 6. Nervul muşchiului obtutator intern; 7. Nervul gluteu inferior; 8. Nervul ischiadic;
9. Nervul muşchiului piriform; 10. Nervul muşchiului pătrat femural; 11. Nervul gluteu
superior; 12. Trunchiul lombosacral.
Ramuri terminale
N E R V U L I S C H I A D I C este ramura terminală a plexul sacral ce se
formează prin anastomoza ramurilor anterioare ale nervilor spinali S 1, S2 şi S3 cu
trunchiul lombosacral. De la origine, nervul ischiadic părăseşte pelvisul prin
spaţiul infrapiriform, în regiunea gluteală, trece între tuberozitatea ischiadică şi
trohanterul mare al femurului, împreună cu nervul cutanat femural posterior şi
artera satelită a nervului. Pătrunde apoi în regiunea femurală posterioară, unde
este situat în interstiţiul dintre muşchiul biceps femural (lateral) şi muşchii
semitendinos şi semimembranos (medial). În porţiunea superioară a regiunii
posterioare a genunchiului dă naştere ramurilor sale terminale: nervul fibular
comun şi nervul tibial. Asigură inervaţia muşchilor din regiunea posterioară a
coapsei şi a muşchiului adductor mare. Este nervul extensiei coapsei pe pelvis şi
al flexiei gambei pe coapsă.
NERVUL FIBULAR (PERONIER) COMUN

Nervul fibular comun este ramura terminală laterală a nervului ischiadic.
Ia naştere din nervul ischiadic la nivelul unghiului superior al spaţiului popliteu,
are un traiect oblic, inferior şi lateral, de-a lungul marginii mediale a muşchiului
biceps femural, trece posterior de capul fibulei, înconjoară faţa laterală a colului
fibulei şi la acest nivel se termină prin două ramuri.
Ramuri colaterale
- nervul cutanat sural lateral care inervează tegumentul feţei
laterale a genunchiului;
- ramura comunicantă fibulară (peronieră) care se anastomozează
cu nervul cutanat sural medial (din nervul tibial) formând nervul
sural.
Ramuri terminale
- nervul fibular (peronier) superficial este ramura terminală laterală
a nervului fibular (peronier) comun. Ia naştere la nivelul colului
fibulei, coboară vertical pe corpul fibulei, între aceasta şi muşchiul
peronier lung. Perforează fascia crurală, devine superficial şi se
termină în treimea inferioară a gambei. Dă naştere la: ramuri
musculare destinate muşchilor peronieri; nervul cutanat dorsal
medial care dă naştere ramurilor destinate maginii mediale a feţei
dorsale a halucelui şi marginilor feţei dorsale ale degetelor doi şi
128
trei; nervul cutanat dorsal intermediar care inervează porţiunea
mijlocie a tegumentului dosului piciorului şi dă naştere nervilor
digitali dorsali ai piciorului destinaţi marginilor feţei dorsale a
degetelor trei, patru şi cinci;
- nervul fibular (peronier) profund este ramura terminală medială a
nervului fibular (peronier) comun. La nivelul colului fibulei,
perforează septul intermuscular crural anterior şi trece din loja
laterală în loja anterioară, între muşchiul tibial anterior (medial) şi
muşchiul extensor al degetelor, şi apoi extensor lung al halucelui
(lateral). Trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor şi se
îndreaptă spre faţa dorsală a piciorului, împreună cu vasele
dorsale a piciorului. Dă naştere la: ramuri musculare destinate
muşchilor lojei anterioare a gambei şi ai feţei dorsale a piciorului;
nervii digitali dorsali ai piciorului care inervează faţa dorsală a
primului spaţiu interdigital.
Teritoriu
Motor: inervează muşchii lojei anterioare a gambei, a lojei laterale a
gambei şi a feţei dorsale a piciorului. Este nervul extensiei dorsale a piciorului pe
gambă şi extensor al degetelor şi are rol în menţinerea bolţii plantare.
Senzitiv: inervează tegumentul feţei antero-laterale a gambei, a marginii
mediale a piciorului, tegumentul din porţiunea medială a feţei dorsale a
piciorului şi de pe faţa dorsală a primelor două falange ale degetelor II-V.
NERVUL TIBIAL
Nervul tibial este ramura terminală medială a nervului ischiadic. Ia
naştere din nervul ischiadic la nivelul unghiului superior al spaţiului popliteu,
coboară vertical în fosa poplitee, fiind situat lateral şi superficial de vena
poplitee. În regiunea posterioară a gambei, coboară vertical, acoperit de muşchii
gastrocnemian, plantar şi solear, lateral de artera tibială posterioară. În regiunea
talocrurală posterioară, trece în şanţul retromaleolar medial, medial de
tendonul lui Achile. Pătrunde în canalul calcanean şi se împarte în nervul plantar
medial şi nervul plantar lateral, ramurile sale terminale.
Ramuri colaterale
- ramuri musculare destinate muşchilor regiunii posterioare a
gambei;
- nervul interosos al gambei;
- nervul cutanat sural medial care se anastomozează cu ramura
comunicantă a nervului fibular (peronier) comun formând nervul
sural;
129
- nervul sural care dă naştere nervului cutanat dorsal lateral şi
ramurilor calcaneene laterale destinate tegumentului porţiunii
laterale a regiunii calcaneene;
- ramuri calcaneene mediale.
Ramuri terminale
- nervul plantar medial ia naştere din nervul tibial în canalul
calcaneean. Trece la plantă pe sub muşchiul abductor al halucelui.
Inervează muşchii abductor şi flexor scurt al halucelui şi muşchiul
flexor scurt al degetelor, prin ramuri musculare şi dă naştere
nervilor digitali plantari comuni în număr de trei, care trec sub
tendoanele muşchiului flexor lung al degetelor, în spaţiile
interosoase spre degete şi inervează primele şapte margini ale
degetelor prin nervii digitali plantari proprii şi primii doi muşchi
lombricali;
- nervul plantar lateral, ramura terminală laterală a nervului tibial,
trece la plantă între muşchiul flexor scurt al degetelor şi muşchiul
pătrat plantar, împreună cu artera plantară laterală. Se împarte
într-o ramură superficială şi una profundă. Ramura superficială se
distribuie muşchilor degetului mic şi dă naştere nervilor digitali
plantari comuni şi nervilor digitali plantari proprii ce inervează
ultimele trei margini de degete. Ramura profundă inervează
muşchii interosoşi plantari, muşchiul adductor al halucelui, ultimii
doi muşchi lombricali şi muşchii interosoşii dorsali.
Teritoriu
Motor: inervează muşchii: regiunii posterioare a gambei şi muşchii
plantei.
Senzitiv: inervează tegumentul porţiunii inferioare a feţei posterioare a
gambei, al porţiunii laterale a feţei dorsale a piciorului, al regiunii talocrurale
posterioare, al plantei şi al feţei dorsale a ultimelor falange.
130
COLOANA VERTEBRALĂ
Coloana vertebrala reprezinta scheletul axial al trunchiului, asezata
median si posterior, formata prin suprapunerea celor 33-34 de vertebre care
dupa regiunile in care se gasesc se impart in: vertebre cervicale in numar de 7,
notate de la C1 la C7; vertebre toracale in numar de 12 notate de la T1 la T12;
vertebre lombare in numar de 5 notate de la L1 la L5; vertebre sacale) in numar
de 5 notate de la S1 la S5 si vertebre coccigiene in numar de 4-5.
Vertebrele coloanei cervicale, toracice si lombare sunt oase mobile si
independente numite din aceasta cauza si vertebre adevarate
Cele doua regiuni, respectiv sacrala si coccigeana raspund pelvisului iar,
vertebrele acestor regiuni se sudeaza formand cele doua oase: sacrul si
coccigele. Deoarece aceste vertebre sunt sudate intre ele se mai numesc si
vertebre false.
Vertebrele adevarate
Vertebrele adevarate find constituite dupa un tip comun au, prin urmare
anumite caractere generale. Datorita faptului ca prezinta si modificari regionale
din cauza raporturilor anatomice diferite si diferentelor functionale, aceste
vertebre prezinta si anumite caractere regionale. Unele vertebre prezinta
particularitati anatomice care le deosebesc de celelate vertebre ale regiunii
respective, motiv pentru care aceste particularitati formeaza caracterele
speciale are vertebrelor.
Caracterele generale ale vertebrelor adevarate: vertebra ti p

O vertebra adevarata este formata din doua parti: anterioara cu forma
de cilindru plin numita corpul vertebrei; posterioara numita arcul vertebrei care
este legat de corp prin doua punti numite pediculi vertebrali. Corpul, arcul si
pediculii delimiteaza gaura vertebrala
Corpul vertebrei prezinta doua fete si o circumferinta. Cele doua fete

(superioara si inferioara) prezinta o portiune centrala de tesut spongios iar la
131
periferie un inel subtire de tesut compact. Circumferinta are o portiune
anterioara intinsa intre cei doi pediculi ai arcului vertebral si o portiune
posterioara care priveste spre gaura vertebrala si formeaza astfel peretele
anterior al acesteia.
Fig. 41. Vertebra tip (schematic). 1. Corpul vertebrei; 2. Arcul vertebral; 3. Pediculul vertebral;
4. Proces transvers; 5. Proces spinos; 6. Proces articular; 7. Gaura vertebrală.
Arcul vertebral formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale si este

format din mai multe elemente:
- doua lame vertebrale care se intind de la pediculi la procesul spinos
- procesul spinos care porneste de la locul de unire al celor doua lame
vertebrale, prelungindu-se posterior
- procesele transverse sunt reprezentate prin doua mici proeminente
(dreapta si stanga) care pleaca de pe partile laterale ale arcului vertebral
- procesele articulare sunt in numar de patru ( doua superioare si doua
inferioare).
Pedicului vertebral leaga corpul de arcul vertebral si prezinta pe

marginea superioara incizura vertebrala superioara, iar pe marginea inferioara
incizura vertebrala inferioara care este mai scobita decat cea superioara. Astfel,
prin suprapunerea a doua vertebre, intre marginile scobite ale acestora se
delimiteaza gaura intervertebrala prin care trec nervii spinali.
Gaura vertebrala este delimitata anterior de corpul vertebrei, posterior

de catre arcul vertebral, iar pe laturi de pediculii vertebrali.
132
Caracterele regionale ale vertebrelor
VERTEBRELE CERVICALE
1. Corpul vertebrei este mic si alungit in plan transversal. Pentru
vertebrele C3 –C7 caracterul principal este dat prin prezenta a
doua mici proeminente situate pe marginile laterale ale fetelor
articulare superioare si care poarta denumirea de uncusurile
corpurilor vertebrale, iar pe fetele articulare inferioare se gasesc
doua santuri mici care raspund uncusurilor vertebrale subiacente.
2. Procesul spinos este scurt si cu varful bifid.
3. Procesele transverse au baza strabatuta de gaura transversala;
varful prezinta un tubercul anterior fiind un rudiment de coasta si
un tubercul posterior care reprezinta procesul transvers propriu
zis; fata superioara a procesului transvers prezinta santul nervului
spinal.
4. Procesele articulare sunt orientate orizontal.
VERTEBRELE TORACICE
1. Corpul este alungit antero-posterior si prezinta doua fosete
posterioare si doua fosete inferioare. Foseta superioara a unei
vertebre formeaza cu cea inferioara a vertebrei supraiacente un
unghi diedru in care intra capul coastei.
2. Procesul spinos este orientat oblic posterior si in jos. Are forma
prismatic triunghiulara.
3. Procesele transverse prezinta foseta costala a procesului
transvers ce se articuleaza cu tuberculul coastei corespunzatoare.
4. Procesele articulare sunt orientate In plan frontal si sunt verticale.
VERTEBRELE LOMBARE
1. Corpul este mare cu diametrul transversal depasindu-l pe cel
antero-posterior.
2. Procesul spinos este orientat dinspre anterior spre posterior, de
forma dreptunghiulara si foarte bine dezvoltat.
3. Procesele costale sunt resturi de coasta si pot fi confundate cu
procesele transverse.
4. Procesele transverse sunt situate la baza fetei posterioare a
proceselor costale si se numesc procese accesorii.
5. Procesele articulare au o directie verticala, dispuse in plan sagital.
133
Caracterele speciale ale unor vertebre
A T L A S U L este prima vertebra cervicala – C1 si nu are corp vertebral.
Este formata din doua mase laterale care sunt unite de un arc anterior si unul
posterior.
Masele laterale contin mai multe elemente:
- cavitatea articulara superioara ce se articuleaza cu condilul
occipitalului
- fata articulara inferioara se articuleaza cu procesul articular
superior al axisului.
- fata mediala pe care se insera ligamentul transvers al atlasului
- fata laterala de pe care pleaca procesul transvers.
Arcul anterior are pe fata sa anterioara tuberculul anterior iar pe fata
posterioara se gaseste fovea dentis pentru articularea cu dintele axisului.
Arcul posterior prezinta pe fata superioara santul arterei vertebrale, iar
pe fata sa posterioara se afla tuberculul posterior.
Fig. 42. Vertebra atlas: normă superioară. 1. Tubercul posterior; 2. Arc posterior; 3. Şanţul arterei
vertebrale; 4. Cavitatea articulară superioară; 5. Gaura transversară; 6. Mase laterale; 7. Proces
transvers; 8 Arc anterior; 9 Tubercul anterior; 10 Feţişoară articulară pentru dintele axisului.
A X I S U L ste cea de a doua vertebra cervicala – C2

Pe fata superioara a corpului C2 se afla o proeminenta verticala care
poarta denumirea de dinte. Acesta prezinta o fata articulara anterioara care se
articuleaza cu fovea dentis de pe arcul anterior al atlasului si una posterioara
care vine in contact cu ligamentul transvers al atlasului. Pe varful dintelui se
insera ligamentul apical al acestuia.
134
Fig. 43. Vertebra axis: normă anterioară. 1. Dinte; 2. Faţa articulară anterioară a dintelui; 3.
Faţa articulară a procesului articular superior; 4. Faţa articulară a procesului articular inferior;
5. Pproces transvers; 6. Corpul vertebrei.
VERTEBRA A SASEA CERVICALA – C6

Modificarea la aceasta vertebra consta intr-o proeminenta mai mare al
tuberculului anterior al procesului transvers cunoscut sub denumirea de
tuberculul Chassaignac sau tuberculul carotidian si poate fi palpat sub piele.
A UNSPREZECEA VERTEBRA TORACICA – T11

Prezinta pe corpul ei o scobitura destinata capului costal.
A DOUASPREZECEA VERTEBRA TORACICA – T12

Se caracaterizeaza printr-o singura scobitura de pe corp destinata
capului costal deoarece coasta a douasprezecea nu se articuleaza cu procesul
transvers al acestei vertebre.
Vertebrele false
S A C R U L este situat in continuarea coloanei lombare, median si
nepereche care se formeaza prin sudarea celor cinci vertebre sacrale.
Orientare
Se aseaza anterior fata concava, iar superior baza osului.
Sacrul prezinta o fata pelviana (anterioara), o fata dorsala (posterioara),
doua fete laterale, baza si varf.
135
Fata pelviana este concava si priveste anterior si inferior spre pelvis . Pe
linia mediana a acestei fete se gaseste o coloana osoasa provenind din sudarea
corpurilor celor cinci vertebre sacrale. Fata pelviana mai prezinta patru linii
transversale ce indica locurile de sudura ale celor cinci vertebre sacrate. La
extremitatile celor cinci linii transverse se afla cate o gaura sacrata prin care
trec ramurile anterioare ale nerviilor spinali sacrati.
Fata dorsala este convexa. Aceasta fata priveste posterior si superior.
Pe linia mediana prezinta creasta sacrata mediana rezultata din unirea
proceselor spinoase ale proceselor sacrate. Sub creasta sacrata mediana se
gaseste un orificiu In forma de V rasturnat; este orificiul canalului sacrat sau
hiatul sacrat delimitat de doua mici creste numita coarne sacrate. Lateral de
creasta sacrata mediana se gaseste de fiecare parte cate o creasta sacrata
intermediara care rezulta din sudarea proceselor articulare ale vertebrelor
sacrate. Lateral de ele exista patru gauri sacrate posterioare pe unde trec
ramurile posterioare ale nerviilor sacrati. Lateral de aceste gauri se gaseste
creasta sacrata lateral care rezulta prin sudarea proceselor transverse.
Fetele laterale prezinta: fata auriculara – se articuleaza cu osul coxal si
tuberozitatea sacrata.
Fig. 44. Osul sacrum: normă anterioară. 1. Bază; 2. Proces articular superior; 3. Aripioara
sacrului; 4. Linii transversale; 5. Găuri sacrale pelvine; 6 Vârful sacrului.
136
Baza prezinta: fata superioara a corpului primei vertebre sacrate;
orificiul superior al canalului sacrat; aripioara sacrului si doua procese articulare
pentru articularea cu procesele articulare inferioare ale ultimei vertebre
lombare.
Varful se articuleaza printr-o fetisoara eliptica cu coccigele.
Canalul sacral continua canalul vertebral. Lateral, de fiecare parte a
canalului pleaca patru conducte transversale, bifurcandu-se dau o ramura
pelvina ce se deschide la nivelul gaurii sacrate pelvine si o ramura dorsala care
se deschide prin gaura sacrata posterioara.
Coccigele
Se formeaza din unirea celor patru sau cinci vertebre coccigiene si
prezinta: doua fete, doua margini un varf si o baza.
Orientare: superior baza,iar fata concava anterior.
Fetele. Coccigele prezinta o fata anterioara sau concava si o fata dorsala
convexa. Pe cele doua fete se gasesc trei sau patru linii transversale care rezulta
din sudarea vertebrelor coccigiene.
Baza se articuleaza cu varful sacrului printr-o fetisoara eliptica. Posterior
de fetisoara pleaca superior doua procese numite coarnele coccigelui care se
articuleaza cu coarnele sacrate formand hiatul sacral.
Varful prezinta un mic tubercul.
Marginile converg spre varf.
Toracele osos
Toracele osos este format de catre coloana vertebrala toracala, coastele
cu cartilajele costale si stern.
Sternul
Sternul este un os lung , median si nepereche care este situat in partea
anterioara a toracelui, compus din trei parti: manubriu – superior; corp
-mijlociu; procesul xifoidian in partea inferioara.
Orientare: anterior - fata convexa si superior baza.
Sternul prezinta o fata anterioara, una posterioara, doua margini
laterale un varf si o baza.
Fata anterioara – convexa. Pe aceasta fata, la locul de unire al
manubriului cu corpul se afla unghiul sternal sau unghiul Louis, palpabil sub
piele. Acest unghi ne ajuta la reperarea coastea a doua. Sub unghiul Louis pe
fata anterioara se gasesc trei-patru linii transversale.
137
Fata posterioara – concava pe aceasta se afla aceleasi linii transversale
ca si pe fata anterioara.
Marginile laterale prezinta sapte scobituri costale in care patrund
capetele primelor sapte cartilaje costale.
Baza – la nivelul ei se afla pe linia mediana scobitura jugulara. Lateral de
ea se mai gasesc doua scobituri claviculare pentru articularea cu clavicula.
Varful este cartilaginous si este format de procesul xifoidian.
Fig. 45. Sternul: normă anterioară. 1 Manubriul sternal; 2 Incizura jugulară; 3 Incizuri
claviculare; 4 Incizura coastei a 2-a; 5 Unghiul sternal; 6 Corpul sternului; 7 Incizurile coastelor
3, 4 şi 5; 8 Incizurile coastelor 6 şi 7; 9 Proces xifoidian.
138
Coastele
Sunt 24 coaste (12 de fieacare parte) si sunt impartite dupa raportul lor
cu sternul in coaste adevarate si coaste false.
Coastele adevarate sunt primele sapte perechi notate I-VII si care ajung
pana la stern.
Coastele false sunt ultimele cinci perechi (VIII-XII) si nu ajung la stern,
dar dintre acestea, perechiile VIII, IX, X chiar daca nu ajung la stern se
articuleaza prin extremitatea lor anterioara cu unul din cartilajele costale situat
superior. Perechiile XI-XII se mai numesc flotante si au extremitatea anterioara
nearticulata cu sternul.
Orientare: lateral se aseaza fata convexa, posterior extremitatea
prevazuta cu fetisoara articulara , iar marginea prevazuta cu un sant, inferior.
O coasta este formata din: a) coasta osoasa si b) cartilaj costal.
a) Coasta osoasa este lunga si arcuata si prezinta corp si doua extremitati.
Desprinzandu-se de pe coloana toracica, se indreapta lateral si posterior
apoi cotesc formand unghiul costal. De aici se indreapta anterior medial
si inferior, insa inainte de a ajunge la cartilajul costal isi schimba iarasi
directia, indreptandu-se medial. Astfel, prezinta trei curburi: curbura de
a lungul fetelor, de a lungul marginilor si de a lungul axului.
Fig. 46. Coasta adevarata: norma mediala. 1. Extremitatea vertebrala; 2. Cap; 3. Col;
4. Tubercul; 5. Corp; 6. Şantul coastei; 7. Extremitatea sternalã.
139
Corpul coasteai prezinta: fata mediala (concava); fata laterala (convexa);
margine superioara si margine inferioara la nivelul careia se afla un sant prin
care trece manunchiul vasculo-nervos intercostal.
Extremitatea anterioara prezinta o scobitura unde patrunde cartilajul
costal.
Extremitatea posterioara prezinta: capul, gatul sau colul si tuberculul.
b) Cartilajul costal se gaseste situat in continuarea coastei osoase. La
primele sapte perechi de coaste, cartilajele costale unesc coastele cu
sternul. La perechiile VIII, IX, X, cartilajul costal se uneste succesiv cu cel
supraiacent, iar la perechiile XI, XII, cartilajul costal continua coastele
flotante si se pierde in musculatura.
Caracterele speciale ale unor coaste

Coasta I - scurta cu directia orizontala. Pe fata ei superioara se afla
tuberculul de insertie pentru muschiul scalen anterior care separa santul venei
subclaviculare de santul arterei subclaviculare situat posterior.
Coasta II-are directe oblica; pe ea se afla tuberozitatea de insertie a
muschiului dintat anterior
Coastele XI, XII se deosebesc prin absenta tuberculului de pe
extremitatea lor posterioara.
140
MUȘCHII TORACELUI
Muşchi comuni toracelui și membrelor superioare

Se mai numesc și mușchi ai regiunii antero-laterale a toracelui.
MUŞCHIUL PECTORAL MARE

Este un muşchi gros de formă triunghiulară.
Inserții: fasciculul superior sau clavicular al muşchiului are originea pe
marginea anterioară a claviculei.Fasciculul mijlociu sau sternocostal are originea
pe faţa anterioară a sternului şi pe cartilajele primelor şase coaste. Fasciculul
abdominal se fixează pe teaca muşchiului drept abdominal.Cele trei fascicule
converg spre un tendon comun ce se inseră pe tuberculul mare al humerusului.
Raporturi: anterior vine în raport cu: fascia pectoralului mare,țesut
celular, muşchiul platisma, pielea și glanda mamară la femeie.
Posterior vine în raport cu: sternul, coastele, spațiile intercostale.
Acţiune: când ia punct fix pe torace: adducţia şi rotaţia medială a
humerusului, coboară braţul ridicat Când ia punct fix pe humerus intervine în
acţiunea de căţărare, ridicând toracele în sus și odată cu el corpul.
Inervaţie: din nervii pectorali lateral şi medial din plexul brahial.
Fascia clavipectorală
Este o fascie puternică fibroasă, situată între porţiunea claviculară a
pectoralului mare şi pectoralul mic, subclavicular, anterior de vasele şi nervii
axilari.
Fascia pectorală
Este o lamină subţire ce acoperă muşchiul pectoral mare.
Ea se inseră medial pe stern, superior pe claviculă şi inferolateral se
continuă cu fascia umărului, axilei şi toracelui.In porţiunea inferioară a toracelui,
fascia se continuă cu foiţa anterioară a tecii muşchiului drept abdominal.
MUŞCHIUL PECTORAL MIC

Este un muşchi mic de formă triunghiulară, situat posterior de pectoralul
mare.
Inserții: origine: prin trei digitaţii pe feţele anterolaterale ale coastelor
III, IV, V. Inserția: pe procesul coracoid al scapulei.
141
Raporturi: anterior vine în raport cu pectoralul mare.Posterior are
raporturi cu coastele, spațiile intercostale, mușchii intercostalii externi, dinţatul
anterior, axila, vasele axilare, plexul brahial.
Acţiune: când ia punct fix pe torace trage procesul coracoid şi coboară
umărul în jos și înainte.Când ia punct fix pe procesul coracoid, ridică coastele şi
intervine în inspiraţie.
Inervaţie: nervii pectorali lateral şi medial din plexul brahial.
MUŞCHIUL SUBCLAVICULAR
Este un muşchi mic, triunghiular situat între claviculă şi coasta I.
Inserții: se inseră pe prima coastă şi pe şanţul de pe faţa inferioară a
claviculei.
Raporturi: posterior este separat de coasta I prin vasele subclaviculare
şi plexul brahial.
Acţiune: mușchiul subclavicular coboară clavicula şi împreună cu ea
umărul. Protejează plexul brahial şi vasele subclaviculare de contactul cu osul.
Inervaţie: este dată de nervul subclavicular din plexul brahial.
MUŞCHIUL DINŢAT ANTERIOR

Inserții: se întinde de la primele zece coaste la marginea medială a
scapulei. Primele digitaţii: origine: pe faţa externă a coastelor I şi II, inserție: pe
unghiul superior al scapulei.Digitaţiile de pe coastele II, III, IV se inseră pe
marginea medială a scapulei.Ultimele patru sau cinci digitaţii: origine: pe faţa
externă a coastelor V – X, inserții: pe unghiul inferior al scapulei.
Raporturi: este aşezat pe coaste şi pe spaţiile intercostale.
Acţiune: când ia punct fix pe torace, trage de scapulă şi o duce înainte şi
lateral. Fixează scapula pe torace.Când ia punct fix pe scapulă, ridică coastele
prin digitaţiile de pe coastele I şi II şi de pe coastele V – X, având rol în
inspiraţie.Prin digitaţiile de pe coastele II – IV are rol expirator.
Inervaţie: prin nervul toracic lung din plexul brahial.
Muşchii proprii ai toracelui

Sunt reprezentaţi de muşchi ce leagă coastele adiacente (m.
intercostali), muşchi ce se întind şi unesc coastele (m. subcostali), muşchi ce
leagă coastele de stern (m. transvers al toracelui) sau de vertebre (m. ridicători
ai coastelor, m. dinţat posterior superior şi posterior inferior –ultimii doi sunt
studiați la mușchii spatelui) şi muşchiul diafragma.
Toţi aceşti muşchi sunt implicaţi în mişcările coastelor şi, prin urmare, în
respiraţie.
142
Muşchii intercostali reprezintă un strat subţire musculotendinos ce
ocupă spaţiile intercostale şi sunt denumiţi, în funcţie de poziţia lor, muşchi
intercostali externi, interni şi intimi.
MUŞCHII INTERCOSTALI EXTERNI

Sunt 11 perechi ce se întind între tuberculii costali şi cartilagiile costale,
nivel la care fiecare mușchi intercostal extern se continuă cu o membrană
intercostală externă aponevrotică care se întinde până la stern.
Fiecare muşchi intercostal extern uneşte marginile adiacente a două
coaste.
Inserții: pe buza externă a marginilor a două coaste vecine.
MUŞCHII INTERCOSTALI INTERNI

Sunt de asemenea 11 perechi.Fasciculele musculare au direcție inversă
cu cea a precedenților.
Inserţii: pe buza internă a marginii superioare a coastei subjacente și pe
buza externă a marginii inferioare a coastei suprajacente.
Raporturi:muşchii intercostali externi și interni iau parte la constituirea
peretelui toracic. Mușchii vin în raport superficial cu: mușchiul pectoral mare și
mic, mușchiul dințat anterior,mușchii dințați posteriori.Profund vin în raport cu
pleura.
Acţiune:muşchii intercostali externi sunt ridicători ai coastelor(mușchi
inspiratori), iar muşchii intercostali interni sunt coborâtori ai coastelor( mușchi
expiratori).
Inervație: din nervii intercostali
MUŞCHII INTERCOSTALI INTIMI

Sunt o lamină internă a muşchilor intercostali interni.
Inserții: pe buza internă a marginilor a două coaste vecine
Raporturi: cu fascia endotoracică şi pleura parietală. Între mușchii
intercostali interni și cei intimi trece mănunchiul vasculo-nervos intercostal.
Acțiune: aceeaşi cu cea a muşchilor intercostali interni.
Inervație: din nervii intercostali.
MUŞCHII SUBCOSTALI
Sunt fascicule musculoaponevrotice situați în interiorul toracelui.
Inserții: unesc feţele interne ale coastelor în vecinătatea unghiului
costal.
143
Acțiune: acţiunea lor cea mai probabilă este coborârea cartilajelor
costale.
Inervaţie: prin nervii intercostali adiacenţi.
MUŞCHII RIDICĂTORI AI COASTELOR

Sunt 12 perechi situați posterior de mușchii intercostali externi.
Inserții: origine: pe procesele transversale, de la C 7 la T11, inserție: pe
coasta subjacentă între tuberculul şi unghiul coastei (numiți ridicători scurți ai
coastelor). In partea inferioară a toracelui se află 4 muşchi ridicători ai coastelor:
un fascicul se inseră aşa cum am descris mai sus, iar celălalt se inseră sărind
peste coasta subjacentă şi anume pe coasta următoare: sunt muşchi ridicători
lungi ai coastelor.
Acțiune: sunt mușchi inspiratori.
Inervaţie: prin nervii intercostali adiacenţi.
Mușchiul transvers al toracelui
Este situat pe fața profundă a plastronului streno-costal.
Inserții: sunt cinci fascicule musculare ce au originea pe fața posterioară
a procesului xifoid și pe cea a corpului sternului, fasciculele musculare se inseră
separat pe cartilajele coastelor II-VI.
Acțiune: are o funcție repiratorie redusă, fiind un mușchi rudimentar.
Inervație: nervii intercostali II-VI.
DIAFRAGMA
Diafragma este un ţesut musculofibros care separă cavitatea toracică de
cavitatea abdominală.Faţa superioară a diafragmei este convexă, iar faţa
inferioară este concavă.Porţiunea sa musculară periferică este ataşată de
circumferinţa inferioară a toracelui de unde converge spre o parte centrală
tendinoasă.Fibrele sale musculare formează o porțiune sternală, una coastală şi
una lombară.Componenta aponevrotică este numită și centrul tendinos.
Inserții: inserţia diafragmei se află la nivelul circumferinţei inferioare a
scheletului şi a primelor trei vertebre lombare şi anume: pe procesul xifoidian al
sternului, pe coastele 7 – 12, pe procesul transversal al vertebrei L1 şi pe
corpurile primelor vertebre lombare.
Porţiunea sternală a diafragmei se inseră pe faţa posterioară a
procesului xifoid.Porțiunea costală iși are originea pe ultimele șase coaste de
fiecare parte. Porţiunea lombară se inseră pe ligamentele arcuate medial şi
lateral şi pe unele vertebre lombare prin stâlpii musculari.
Ligamentul arcuat lateral se inseră medial pe procesul transversal al
primei vertebre lombare şi lateral pe marginea inferioară a ultimei
144
coaste.Ligamentul arcuat medial are originea pe corpul vertebrei L 2 și se inseră
pe procesul costiform al vertebrei L 1.
Stâlpul drept al diafragmei se inseră pe corpurile primelor trei vertebre
lombare şi pe discurile intervertebrale corespunzătoare.Stâlpul stâng al
diafragmei ia naștere de pe vertebrele L1,L2 și discurile învecinate.
Hiaturile diafragmei: diafragma este străbătură de multe structuri;
există 3 mari hiaturi: esofagian, aortic, al venei cave inferioare şi multe alte
hiaturi mai mici.
Raporturi: faţa superioară a diafragmei este convexă; vine în raport cu
următoarele organe toracice: central-pericardul, de o parte și de cealaltă-pleura
și baza plămânilor. Faţa inferioară a diafragmei: cupola dreaptă concavă este în
contact cu lobul hepatic drept, rinichiul şi glanda suprarenală dreaptă, cupola
stângă este în contact cu lobul hepatic stâng, fundul stomacului, splina, rinichiul
şi glanda suprarenală stângă.
Acţiune: diafragma este principalul muşchi inspirator; prin contracţia
diafragmei se măresc cele trei diametre ale toracelui vertical, transversal şi
antero-posterior.In timpul inspiraţiei fibrele musculare iau punct fix pe coastele
inferioare coborând centrul tendinos şi în același timp iau punct fix pe centrul
tendinos ridicând coastele şi sternul.Fibrele musculare contractate deplasează în
jos viscerele abdominale.In timpul expiraţiei diafragma se relaxează şi urcă
înspre cavitatea toracică astfel că viscerele ajung la poziţia iniţială.Din cauza
rolului său major în inspiraţie diafragma intervine în toate actele expulzive:
strănut, tuse, vomă, râs, plâns, urinare, defecaţie şi naştere.
Inervaţie: fibrele motoare provin din nervul frenic. Fibrele senzitive
provin din ultimii 6 – 7 nervi intercostali.
Muşchii ce leagă membrul superior de coloana vertebrală

In această categorie intră următorii muşchi: trapez, romboid mare şi
mic, ridicător al scapulei. Ei se întind de la coloana vertebrală cervico-dorsală la
centura pectorală. Tot în această categorie intră şi muşchiul dorsal mare sau
latissimus dorsi. Acești mușchi sunt studiați la mușchii spatelui.
Mușchii spatelui
Ținând cont de poziția lor, mușchii spatelui sunt clasificați astfel:
- mușchi superficiali - mușchi care leagă membrul superior de
coloana vertebrală;
- mușchi profunzi- mușchi proprii ai coloanei vertebrale.
Pentru o mai bună înțelegere se consideră că mușchii spatelui sunt
așezați pe cinci planuri.
145
Mușchii planului I
Planul I cuprinde mușchiul trapez și mușchiul dorsal mare.
MUŞCHIUL TRAPEZ
Inserții: originea medială: linia nuchală superioară, protuberanţa
occipitală externă, ligamentul nuchal, procesele spinoase ale vertebrelor C 7 –
T12. Inserția laterală(spre centura scapulară): fibrele superioare se inseră pe
marginea posterioară şi pe faţa superioară a claviculei; fibrele mijlocii se inseră
pe acromion şi pe spina scapulei; fibrele inferioare se inseră pe spina
scapulei.Inserţia spinală a muşchiului este parţial formată dintr-o aponevroză
triunghiulară ce se întinde de la vertebra C 6 la vertebra T3.
Raporturi: posterior:cu pielea, anterior: cu muşchii planurilor următoare.
Acţiune: Când ia punct fix pe inserţia medială ridică umărul şi îl trage
înăuntru.
Când iau punct fix pe scapulă, fibrele superioare ale trapezului înclină
capul de partea respectivă; fibrele mijlocii înclină coloana vertebrală de partea
lor, iar fibrele inferioare contribuie la ridicarea corpului în întregime intervenind
în acţiunea de căţărare.
Inervaţie: din nervul accesor și prin ramuri din plexul cervical.
MUŞCHIUL DORSAL MARE-LATISSIMUS DORSI

Este cel mai lat muşchi al corpului și are formă triunghiulară.
Inserţii: origine: pe fața externă a ultimelor trei, patru coaste prin
fascicule încrucişate cu cele ale muşchiului oblic extern.
Prin intermediul fasciei toraco-lombare are originea medială: pe
procesele spinoase ale ultimelor şase vertebre toracale, pe procesele spinoase
ale vertebrelor lombare, pe creasta sacrală mediană şi creasta iliacă. Se inseră
printr-un tendon în şanţul intertubercular al humerusului.
Raporturi: anterior acoperă muşchii planului următor; faţa sa
posterioară vine în raport cu pielea și cu muşchiul trapez.
Acţiune: când ia punct fix pe coloana vertebrală este adductor, extensor
şi rotator medial al humerusului.Coboară brațul ridicat. Când ia punct fix pe
humerus, ridică toracele și este mușchi inspirator. Intervine în expirul forţat,
tuse, strănut. In timpul căţărării muşchiul latissim ajută la ridicarea trunchiului.
Inervaţia: provine din nervul toraco-dorsal din plexul brahial.
146
Mușchii planului II
Planul II cuprinde următorii mușchi: ridicător al scapulei, romboid mare,
romboid mic, dințatul posterior și superior, dințatul posterior și inferior, splenius.
MUȘCHIUL RIDICĂTOR AL SCAPULEI
Inserții: origine: prin patru fascicule tendinoase pe procesele transversale
ale primelor patru vertebre cervicale. Inserția: pe unghiul superior și medial al
scapulei.
Raporturi: este acoperit de mușchiul trapez, mușchiul sterno-cleido-
mastoidian și piele. Acoperă mușchii planului următor.
Acțiune: când ia punct fix pe coloana cervicală coboară umărul. Când ia
punct fix pe scapulă, înclină coloana cervicală de partea sa.
Inervație: prin ramurile anterioare ale nervilor spinali cervicali C3-C4 și
prin ramura anterioră a nervului spinal C5 și prin nervul dorsal al scapulei din
plexul brahial.
MUȘCHIUL ROMBOID MARE

Inserții: origine:pe procesele spinoase ale vertebrelor T2-T5 . Inserția:
pe marginea medială a scapulei.
MUȘCHIUL ROMBOID MIC

Inserții: originea: pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T1. Inserția:
pe marginea medială a scapulei.
Raporturi: cei doi mușchi, romboid mare și mic, sunt acoperiți de
mușchiul trapez și dorsal mare. Ei acoperă: mușchiul dințat posterior și superior,
spleniul, mușchii șanțurilor vertebrale, coastele și spațiile intercostale.
Acțiune: cei doi mușchi romboizi sunt mușchi ridicători și adductori ai
umărului.
Inervație: prin ramurile anterioare ale nervilor spinali cervicali.
MUȘCHIUL DINȚAT POSTERIOR ȘI SUPERIOR

Este un mușchi pereche, subțire situat pe partea postero-superioară a
toracelui.
Inserții: originea: pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T3. Sunt
patru fascicule musculare ce se inseră pe fața externă a coastelor 2-5.
Raporturi: este acoperit de către mușchiul romboid. Acoperă mușchii
planurilor următoare, coastele și spațiile intercostale.
Acțiune: este un mușchi ridicător al coastelor, are rol de mușchi
inspirator accesor.
147
Inervație: prin nervii intercostali 2-5.
MUȘCHIUL DINȚAT POSTERIOR ȘI INFERIOR

Este un mușchi pereche , subțire situat în partea postero-inferioară a
toracelui.
Inserții: originea: pe procesele spinoase ale vertebrelor T11-L2. Are
patru fascicule musculare care se inseră pe fața externă a coastelor 9-12.
Raporturi: este acoperit de către mușchiul dorsal mare și acoperă
mușchii planului următor, coastele și spațiile intercostale.
Acțiune: este coborâtor al coastelor astfel că are rol în expirație.
Inervație: prin nervii intercostali 9-12.
MUȘCHIUL SPLENIUS
Este un mușchi profund al cefei și aparține mușchilor proprii ai coloanei
vertebrale. Mușchiul splenius are două părți: mușchiul splenius al capului și
mușchiul splenius al gâtului.
MUȘCHIUL SPLENIUS AL CAPULUI

Inserții: originea: pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T4 și pe
ligamentul nucal. Inserția: pe procesul mastoidian și linia nucală superioară.
MUȘCHIUL SPLENIUS AL GÂTULUI

Inserții: originea: pe procesele spinoase ale vertebrelor T3-T6. Inserția:
pe procesele transverse ale vertebrelor C1-C2.
Raporturi: mușchiul splenius al capului și mușchiul splenius al gâtului
sunt acoperiți de mușchii precedenți și acoperă mușchii planului următor.
Acțiune: în contracție bilaterală sunt extensori ai capului.În contracție
unilaterală ei înclină capul de aceeași parte.
Inervație: prin ramurile posterioare ale nervilor spinali cervicali.
Fasciile atașate mușchilor spatelui

Fascia nucală
Este fascia atașată mușchiului trapez. Se inseră medial pe ligamentul
nucal și procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12. Lateral se continuă cu fascia
cervicală. Superior se inseră pe osul occipital, inferior se continuă cu fascia
mușchiului dorsal mare.
Fascia toraco-lombară
148
Este o structură fibroasă ce se află în regiunea lombară și toracică
inferioră.
În regiunea toracică fascia toraco-lombară se inseră: medial- pe procesele
spinoase ale ultimelor vertebre toracale, lateral- pe unghiurile coastelor.
În regiunea lombară, fascia se inseră pe: procesele spinoase ale
vertebrelor L1-L5, creasta sacrală mediană, procesele costiforme ale vertebrelor
lombare, creasta iliacă, coasta a XII-a, ligamentul lombo-costal.
Mușchii planului III
MUȘCHIUL ERECTOR SPINAE

Mușchii erector spinae sunt un grup de trei mușchi situați profund în
șanțurile costo-vertebrale. Se întind de la osul occipital până la osul sacru. Sunt
mușchi extensori ai coloanei vertebrale și a capului;asigură stabilitatea coloanei
vertebrale.Împreună cu alți mușchi sinergici: glutei,tricepsul sural și cvadricepsul
femural, asigură menținerea stațiunii verticale a corpului.
Mușchii erector spinae sunt așezați pe straturi: mușchii profunzi sunt
scurți, iar cei de la suprafață sunt lungi,cu o dispoziție pseudometamerică.
Mușchii superficiali își au originea într-o masă musculară comună care
se inseră pe: procesele spinoase ale ultimelor vertebre lombare, pe creasta
sacrală mediană, pe fața posterioară a sacrului, pe buza internă a crestei iliace și
pe fascia toraco-lombară. Plecând de la această masă comună sacrospinală se
formează câteva coloane musculare ce urcă de-a lungul coloanei vertebrale spre
torace și spre craniu.Aceste coloane musculare sunt dispuse astfel:
- coloana laterală- mușchiul iliocostal;
- coloana mijlocie- mușchiul longissimus;
- coloana medială- mușchiul spinal.
MUȘCHIUL ILIOCOSTAL
Inserții:
Mușchiul iliocostal prezintă trei porțiuni:
- porțiunea lombară: are originea în masa lombară și se inseră pe
unghiurile costale ale ultimelor 6-7 coaste;
- porțiunea toracală leagă ultimele șase coaste cu primele;
- porțiunea cervicală are originea pe coastele 3,4 și se inseră pe
procesele transverse ale vertebrelor C4-C6.
Raporturi:
149
Mușchiul iliocostal este acoperit de către mușchii dințati posteriori.
Acoperă coastele și spațiile intercostale.
Acțiune: extensia coloanei vertebrale și flexia laterală.
Inervație: prin ramurile posterioare ale nervilor spinali.
MUȘCHIUL LONGISSIMUS
Este cuprins între masa comună și procesul mastoidian al osului
temporal.
Inserții:
Mușchiul longissimus prezintă trei porțiuni:
- porțiunea toracală - originea: în masa comună; inserția prin
două fascicule: laterale sau costale pe procesele costiforme ale
vertebrelor lombare și pe coaste; mediale sau transversale ce se
inseră pe procesele accesorii ale vertebrelor lombare și pe
procesele transversale ale vertebrelor toracale.
- porțiunea cervicală - originea: pe procesele transversale ale
primelor cinci vertebre toracice; inserția: pe procesele
transversale ale ultimelor cinci vertebre cervicale.
- proțiunea cefalică - originea: pe procesele transversale ale
vertebrelor C3-T5; inserția: pe procesul mastoidian.
Acțiune: porțiunea toracică și cervicală produc extensia și flexia laterală
a coloanei vertebrale; porțiunea cefalică provoacă extensia și rotația capului.
MUȘCHIUL SPINAL
Inserții:
Mușchiul spinal prezintă trei porțiuni:
- porțiunea toracală: originea: pe procesele spinoase ale
vertebrelor T11-L2. Inserția: pe procesele spinoase ale vertebre
T1-T8.
- porțiunea cervicală este inconstantă:originea: pe ligamentul
nucal, pe procesele spinoase ale vertebrelor cervicale și ale
vertebrelor T1-T2. Inserția: pe tuberculul posterior al atlasului.
- porțiunea cefalică- este inconstantă, ea fuzionează cu mușchiul
semi-spinal al capului.
Acțiune: extensor al coloanei vertebrale.
Inervație: prin ramurile posterioare ale nervilor spinali: cervicali inferiori
și toracici.
150
Mușchii planului IV
MUȘCHIUL TRASVERSOSPINAL
Este un complex muscular. Este format din fascicule musculare care au
originea pe procesele transversale ale vertebrelor și se inseră pe procesele
spinoase ale vertebrelor suprajacente. Procesele spinoase pot fii mai aproape sau
mai îndepărtate astfel că fasciculele musculare sunt mai lungi sau mai scurte. În
funcție de lungimea fasciculelor musculare, complexul muscular cuprinde:
- mușchiul semispinal;
- mușchii multifizi;
- mușchii rotatori.
MUȘCHIUL SEMISPINAL
Este situat în plan superficial.Cuprinde mai multe fascicule de lungime
diferită care sar peste patru vertebre între punctul de origine și cel de inserție.
Inserții:
După localizare prezintă mai multe porțiuni:
- mușchiul semispinal toracic: origine: pe procesele transversale
ale vertebrelor toracice T6-T10. Inserție: pe procesele spinoase
ale vertebrelor cervicale C6-C7 și toracice T1-T4.
- mușchiul semispinal cervical: origine: pe procesele transversale
ale vertebrelor toracice T1-T5,6.Inserție: pe procesele spinoase
ale vertebrelor cervicale C2-C5.
- mușchiul semispinal al capului: origine: pe procesele transversale
ale vertebrelor toracice T1-T6,7 și pe vertebra cervicală C7.
Inserția: pe osul occipital între cele două linii nucale.
Acțiune: mușchiul semispinal toracic și cervical sunt extensori ai
coloanei cervicale și toracale. Mușchiul semispinal al capului este extensor si
rotator al capului.
Inervație: prin ramurile posterioare ale nervilor spinali cervicali și toracici.
MUȘCHII MULTIFIZI
Sunt fascicule musculare ce se află în șanțurile vertebrale și sunt
cuprinse între sacru și axis.
Inserții: origine: în șanțurile sacrale, pe procesele accesorii ale
vertebrelor lombare și pe procesele transversale ale vertebrelor toracice și
cervicale. Inserția: pe procesele spinoase ale vertebrelor suprajacente, după ce
fasciculele sar câte două (multifid scurt) sau trei vertebre (multifid lung).
151
MUȘCHII ROTATORI
Sunt cei mai profunzi mușchi ai complexului muscular trasversospinal.
Sunt mai dezvoltați în regiunea toracică. Mușchii rotatori toracici sunt în număr
de 11 de fiecare parte a coloanei vertebrale.
Inserții: mușchii rotatori toracici:originea: pe procesul transversal al
unei vertebre. Inserția: pe lama arcului vertebral al vertebrei suprajacente
(rotatori scurți) sau sar peste o vertebră la următoarea (rotatori lungi).
Mușchii rotatori cervicali și lombari au originea și inserția similară cu cei
toracici.
Acțiune: echilibrează corpul în ortostatism.
Mușchii planului V
Mușchii planului V sunt situați profund și acoperă scheletul osteo-fibros
axial.
Sunt reprezentați de: mușchii interspinoși, mușchii intertransversali,
mușchii rotatori ai capului, mușchii sacrococcigieni și mușchii ridicători ai
coastelor (aceștia din urmă sunt studiați la mușchii toracelui).
MUȘCHII INTERSPINOȘI
Sunt fascicule musculare scurte.
Inserții: pe procesele spinoase ale vertebrelor vecine.
După poziția lor se clasifică astfel: mușchi interspinoși cervicali, mușchi
interspinoși toracali și mușchi interspinoși lombari.
MUȘCHII INTERTRANSVERSALI
Sunt mușchi mici care leagă două procese transversale. Mușchii
intertransversali sunt reprezentați prin: mușchii intertransversali cervicali și
mușchii intertransversali lombari. În regiunea toracică sunt atrofiați și sunt
înlocuiți prin lame fibroase.
Inervație: prin ramurile anterioare ale nervilor spinali.
MUȘCHII ROTATORI AI CAPULUI

Sunt în număr de patru.
- mușchiul marele drept posterior al capului: originea: pe procesul
spinos al axisului; inserția:sub linia nucală inferioară a
occipitalului.
152
- mușchiul mic drept posterior al capului: originea: pe tuberculul
posterior al atlasului; inserția: sub linia nucală inferioară.
Acțiune: cînd se contractă bilateral, cei doi mușchi, duc la
extensia capului. Dacă se contractă unilateral, cei doi mușchi
înclină capul și îl rotesc de partea lor.
- mușchiul oblic inferior al capului: originea: pe procesul spinos al
axisului;inserția: pe procesul transversal al atlasului.
Acțiune: este un puternic rotator al capului, întoarce fața de
partea sa.
- mușchiul oblic superior al capului: originea: pe procesul
transversal al atlasului; inserția: pe sub linia nucală inferioară.
Acțiune: rotator al capului, înclină lateral capul, extensor al
capului.
Inervație: cei patru mușchi sunt inervați prin ramura posterioră a
primului nerv cervical.
MUȘCHII SACROCOCCIGIENI
Sunt doi mușchi sacrococcigieni: unul anterior și altul posterior.
Sunt mușchi atrofiați ce se întind de la sacru la coccige.
153
DIAFRAGMA
Este un perete musculotendinos care separă cavitatea toracică de cea

abdominală.
Majoritatea fibrelor sale musculare pornesc de pe faţa internă a

peretelui toracal şi se arcuiesc spre superior, formând un tendon central în
formă de trifoi. Două fascicule musculare se desprind de pe faţa posterioară a
procesului xifoidian formând porţiunea sternală.
Porţiunea costală îşi are originea pe feţele interne ale ultimelor şase
coaste şi cartilaje costale.
Porţiunea lombară porneşte de pe ligamentele arcuate lateral, medial şi

median şi de pe cei doi stâlpi pilieri cu origine pe primele trei vertebre lombare.
Ligamentul arcuat lateral se întinde între a douăsprezecea coastă şi procesul
transvers al primei vertebre lombare, iar cel medial între procesul transvers al
primei vertebre lombare şi marginea laterală a stâlpilor diafragmei. Pilierul stâng
se desprinde de pe corpurile primelor două vertebre lombare, iar cel drept de
pe primele trei vertebre lombare.
Marginile mediale ale pilierilor se reunesc în plan median pentru a

forma ligamentul arcuat median. Faţa sa superioară - convexă - formează baza
cavităţii toracice, iar faţa sa inferieară - concavă - constituie plafonul cavităţii
abdominale.
Structural, centrul tendinos prezintă o porţiune densă, centrală, situată

între orificiul esofagian și orificiul venei cave inferioare, spre care converg fibre
conjunctive, condensate în două bandelete care prind vena cavă inferioară ca
într-o chingă: - pe faţa toracică se află bandeleta semicirculară superioară sau
oblică, care porneşte de la partea posterioară a foliolei drepte, trece pe partea
posteromedială a orificiului venei cave inferioare și se termină pe foliola
anterioară: - pe fata abdominală a centrului tendinos se găseşte bandeleta
semicirculară inferioară sau arciformă, care ia naştere la partea posterioară a
154
foliolei drepte, trece anterolateral faţă de orificiul venei cave inferioare, se
arcuieşte la stânga și posterior, ajungând pe marginea medială a foliolei stângi.
Componenta musculară (pars muscularis) constituie partea periferică a

diafragmului cu originea pe circumferinţa inferioară a toracelui, de unde fibrele
musculare converg spre centrul tendinos; după locul de origine, fibrele
musculare sunt grupate în trei porţiuni: lombară, costală și sternală:
Hiatusurile și orificiile diafragmului
Între diferitele porţiuni musculare există o serie de spaţii, constituind

puncte slabe ale diafragmului, prin care se produc hernii ale organelor din
abdomen în torace. Aceste spații facilitează comunicarea între ţesutul celular
mediastinal cu cel interparietovisceral abdominal, creând posibilitatea
propagării infecţiilor dinspre torace spre abdomen sau în sens invers.
Trigonul lombocostal se află la nivelul celei de-a 12-a coaste, cuprins

între porţiunea lombară și cea costală a diafragmului.
Trigonul costosternal este delimitat de porţiunea costală și sternală, prin

care trece artera epigastrică superioară, ram din artera toracică internă.
Raporturile diafragmului
Faţa superioară este formată din trei membrane serosae, are formă
convexă și vine în contact cu pericardul fibros, care aderă de foliola anterioară,
iar lateral cu pleurile și bazele plămânilor. Pleura parietală coboară în şanţurile
delimitate de peretele toracic și diafragma, alcătuind recesurile pleurale
costodiafragmatice, în timp ce baza plămânilor rămâne distanţată.
Faţa inferioară, este concavă, acoperită aproape în întregime de

peritoneu, cupola dreaptă concavă corespunde feţei convexe a ficatului venind
în contact cu lobul hepatic drept, cu fundul stomacului și faţa laterală a splinei,
iar în partea ei posterioară vine în raport cu glandele suprarenale și cu rinichii.
Cupola dreaptă este mai înaltă și mai puțin mobilă față de cea stângă.
Stâlpii diafragmului au raport - anterior - cu bursa omentală care îi

separă de faţa posterioară a stomacului, cu duodenul, pancreasul și cu trunchiul
și plexul celiac.
155
Diafragma este irigată prin ramurile pericardico-frenice şi musculo-
frenice ale arterei toracice interne, prin arterele intercostale posterioare şi
inferioare, prin arterele frenice superioare şi prin arterele frenice inferioare,
care reprezintă primele ramuri ale aortei abdominale.
Inervaţia diafragmului este dată de fibre senzitive din ultimii 6-7 nervi
intercostali (pentru muşchi, pleură şi peritoneu adiacent) și de fibrele motoare
provenite din nervii frenici, care se împart în ramuri anterioare, laterale și
posterioare.
Acţiune
Cel mai important rol al muşchiului este acela de a mări capacitatea

cavităţii toracale şi astfel, de a favoriza mişcările inspiratorii. Contracţia
diafragmei cu punct fix pe coaste determină coborârea centrului tendinos, iar
această mişcare combinată cu contracţia peretelui muscular abdominal anterior
determină creşterea presiunii intraabdominale, cu rol în defecaţie, micţiune şi
expulzarea fătului din uter.
În inspiraţie, diafragmul este muşchiul principal inspirator; prin

contracţia sa el măreşte diametrul vertical, transversal și anteroposterior al
cutiei toracice.
Diafragmul, prin contracţia sa, intervine și în efectuarea unor acte

fiziologice ca: râs, sughiţ, căscat, crește și presiunea abdominală, favorizând
micţiunea, defecaţia, voma și expulzarea fătului din uter. În plus, diafragmul se
opune presiunii abdominale împiedicâd organele abdominale să pătrundă în
torace; totodată influenţează și dinamica esofagiană, nepermiţând refluxl gastric
în esofag în timpul inspiraţiei.
Contracția diafragmei are următoarele funcții: scăderea presiunii intrapleurale

(pleura este membrana care îmbracă plamânii și pereții toracelui); expansiunea
cutiei toracice, prin generarea unei presiuni intraabdominale pozitive;
expansiunea cavității toracice prin folosirea abdomenului ca punct de sprijin.
156
Nervii intercostali
Nervii intercostali şi subcostali reprezintă ramurile ventrale ale celor
douăsprezece nervi spinali toracali. Aceşti nervi se întind de-a lungul fiecărui
spaţiu intercostal până la muşchiul şi membrana intercostală internă, fiind
situaţi sub vasele intercostale.
Nervii intercostali trimit ramuri cutanate laterale care perforează
muşchii intercostali şi pe cei superficiali, ajungând la tegumentul lateral al
peretelui toracic şi ramuri colaterale care merg de-a lungul marginii inferioare a
spaţiului intercostal. La marginea laterală a sternului, nervii trec în partea
anterioară, sub formă de ramuri cutanate anterioare. Nervul intercostal
urmează îndeaproape distribuţia ramurilor ventraleale unui nerv spinal tipic.
Primul nerv intercostal intră în constituția plexului brahial şi doar o mică
ramură a sa se continuă de-a lungul spaţiului intercostal. Ramura cutanată
laterală a celui de-al doilea nerv intercostal este numită nervul intercostobrahial
şi participă la inervaţia suprafeţei mediale a braţului.
Nervii intercostali şapte - unsprezece părăsesc peretele toracic pe sub
marginea costală şi ajung la nivelul peretelui abdominal anterior. Inervează
muşchii peretelui abdominal, inclusiv dreptul abdominal pe care îl traversează
ajungând la tegument, de-o parte şi de alta a liniei mediane.
Al doisprezecelea nerv toracal sau nervul subcostal are o distribuţie
asemănătoare, dar este situat sub a douăsprezecea coastă.
Nervii intercostali 1-6
Primul nerv intercostal intră în primul spațiu intercostal iar după ce dă o
ramură ce se termină în plexul brahial,se termină ca primă ramură cutanată
anterioară pectorală. Inervează pielea regiunii axilare.
Nervii intercostali 2-6 perforează mușchii intercostali interni, membrana
intercostală externă și mușchiul pectoral mare și se termină ca nervi cutanați
pectorali anteriori inervând pielea din regiunea peretelui anterior a toracelui.
Dau ramuri:
 musculare pentru mușchii intercostali, dințat superior și posterior și
transvers al toracelui;
 cutanată laterală pectorală;
 ramură colaterală situată în partea inferioată a spațiului intercostal;
157
 ramură cutanată anterioară pectorală reprezintă ramura terminală
a nervilor intercostali.
Nervii intercostali 7-12 străbat spațiile intercostale și pătrund în
peretele abdominal anterior și dau ramuri:
 musculare pentru mușchii intercostali, subcostali, abdominal, dințat
posterior și inferior;
 ramuri cutanate anterioare abdominale inervează pielea regiunii
paramediane a peretelui abdominal;
 ramuri cutanate laterale abdominale pentru pielea abdomenului și
spatelui;
 ramură colaterală ce inervează pielea din vecinătatea liniei albe
abdominale mediane.
Nervul subcostal reprezintă ramura anterioară a celui de-al 12-lea nerv
spinal toracic.
Mușchii abdomenului
Se împart în:
a) mușchi longitudinali așezați în partea anterioară, de o parte și de alta

a liniei mediane (mușchii drepți abdominali) și în partea posterioară, de o parte
și de alta a coloanei vertebrale (mușchii pătrați lombari),
b) mușchi lați, care alcătuiesc partea laterală a peretelui abdominal și

sunt așezați în trei planuri:
- superficial, mușchiul oblic extern al abdomenului,

- mijlociu, mușchiul oblic intern al abdomenului,
- profund, mușchiul transvers al abdomenului cu fibre transversale.
1. Muşchiul drept al abdomenului (M. rectus abdominis) este un

mușchi lung, turtit, situat în partea anterioară a peretelui abdominal.
Origine:
- pe fața anterioară a cartilajelor costale 5, 6, 7, ligamentul costo-xifoidian
și procesul xifoidian
Inserție:
- marginea superioară a pubelui;
- pe fața anterioară a simfizei pubiene;
- pe creasta pubică.
158
Corpul muscular este întrerupt de 3-4 intersecții tendinoase
(Intersectiones tendineae) orientate transversal.
Este învelit de o teacă aponevrotică formată din aponevrozele celor trei
mușchi lați numită teaca dreptului abdominal (Vagina musculi recti abdominis).
Această teacă prezintă o lamă anterioară (Lamina anterior) și o lamă posterioară
(Lamina posterior). Cele două teci sunt desparțite intre ele de linia albă
mediană (Linea alba).
Inervație:
- ultimii 6 nervi intercostali (T7-T12) și uneori L1.
Actiune:
- flexor al bazinului;
- coboară, apoi flectează coloana vertebrală.
2. Muşchiul piramidal (M. pyramidalis) - mic, triunghiular, inconstant,

situat deasupra pubisului, anterior de mușchiul drept abdominal, în teaca
acestuia.
3. Muşchiul oblic extern al abdomenului (M. obliquus externus

abdominis). Situat pe partea laterală și anterioară a abdomenului
Origine:
- pe fața externă și marginea inferioară a ultimelor 7-8 coaste.
Inserție:
- pe 2/3 anterioare ale buzei externe a crestei iliace;
- formează ligamentul inghinal.
Invervație:
- nervii intercostali (T5-T12).
Acțiune:
- coboară coastele;
- înclinarea trunchiului de aceeași parte și rotirea în partea opusă;
- flexia bazinului.
4. Muşchiul oblic intern al abdomenului (M. obliquus internus

abdominis). Este acoperit superficial de oblicul extern, profund acoperă
mușchiul transvers abdominal.
Origine:
- 1/3 sau ½ laterală a ligamentului inghinal
- creasta iliacă.
Inserţie:
- pe marginea inferioară a ultimelor patru coaste;
159
- se continuă cu aponevroza mușchiului oblic intern care se inseră pe linia
albă și formază teaca dreptului abdominal;
- fibrele inferioare musculare formează cu mușchiul transvers tendonul
conjunct. Un număr redus de fibre musculare formează mușchiul
cremaster (M. cremaster) împreună cu fibre din mușchiul transvers al
abomenului.
Inervaţie:
- ultimii 6 intercostali (T7-T12), ilioinghinal L1.
Acțiune:
- înclină toracele;
- coboară coastele (expirator);
- flectează bazinul pe abdomen.
5. Muşchiul transvers abdominal (M. transverses abdominis). Situat în

planul profund al peretelui anterolateral al abdomenului
Origine:
- pe ligamentul inghinal;
- pe buza internă a crestei iliace;
- pe fața medială a ultimelor 6 coaste.
Inserţie:
- aponevroza transversului formează teaca dreptului abdominal;
- fibrele inferioare formează tendonul conjunct și mușchiul cremaster.
Inervație:
- ultimii 6 intercostali (T6-T12) și L1,L2.
Acțiune:
- comprimă conținutul abdominal.
Muşchiul pătrat lombar (M.quadratus lumborum). Este așezat în partea

posterioară a peretelui abdominal, între pelvis și arcul costal.
Origine:
- pe creasta iliacă;
- pe apofizele costiforme ale ultimelor 3-4 vertebre lombare.
Inserţie:
- pe procesele costiforme ale primelor 3-4 vertebre lombare;
- pe coasta a 12-a.
Inervație:
- intercostalul 12 și ramuri scurte ale plexului lombar (T12-L3).
Acțiune:
160
- coboară coasta 12;
- înclină coloana lombară de aceeași parte.
Diafragmul pelvin
Este format de către muşchii ridicători anali împreună cu muşchii

coccigieni şi sfincter extern al anusului. Suprafaţa superioară a diafragmului
pelvin este acoperită de fascia superioară a diafragmului pelvin (Fascia superior
diaphragmatis pelvis), iar suprafaţa inferioară a diafragmului pelvin este
acoperită de fascia inferioară a diafragmului pelvin (Fascia inferior
diaphragmatis pelvis).
Fascia superioară a diafragmului pelvin se inseră anterior pe suprafaţa

posterioară a pubelui la 2-2,5 cm deasupra marginii inferioare a pubelui şi se
extinde lateral amestecându-se cu fascia obturatoare în timp ce posterior se
continuă cu fascia piriformă. şi medial cu fascia viscerală pelvină
Fascia inferioară a diafragmului pelvin se continuă lateral cu fascia

obturatoare şi acoperă peretele medial al fosei ischiorectale, amestecându-şi
apoi fibrele cu cele provenite din fascia sfincterului anal extern şi sfincter al
uretrei..
Muşchiul ridicător anal (M. levator ani) este format practic din trei
părţi:
 Muşchiul pubococcigian (M. pubococcigeus) îşi are originea pe suprafaţa

posterioară a corpului pubelui şi se orientează posterior. Fibrele mediale
ale acestui muşchi înconjoară prostata la bărbaţi, respectiv vagina la
femei dând naştere muşchiului puboprostatic sau ridicător al prostatei
la bărbaţi ( M. puboprostaticus M. levator prostatae),
respectiv muşchiului pubovaginal (M. pubovaginalis) la femei. Fibrele
posterioare se încrucişează şi se amestecă cu fibrele longitudinale
rectale formînd muşchiul puboanal (M. puboanalis). Fibrele situate
inferior formează muşchiul puboperineal (M. puboperinealis).
161
 Muşchiul puborectal (M. puborectalis) are aceiaşi origine cu muşchiul
pobococcigian, faţă de care devine ulterior inferior unindu-se cu cel de
partea opusă la nivelul joncţiunii anorectale.
 Muşchiul iliococcigian (M. iliococcigeus) îşi are originea pe fascia
obturatoare între canalul obturator şi spina ischiadică.
În porţiunea anterioară a diafragmului pelvin, între cei doi muşchi

ridicători anali există un spaţiu care partă numele de hiat urogenital (Hiatus
urogenitalis) şi care este străbătut de uretră la bărbaţi şe de uretră şi vagină
la femei.
Muşchiul coccigian (M. ischiococcigeus M. coccigeus) este un muşchi

pereche care completează posterior spaţiul dintre muşchii ridicători anali
împreună cu care formează diafragmul pelvin.
Muşchiul sfincter extern al anusului (M. sphincter ani externus) este şi

el considerat ca făcând parte din diafragnul pelvin. Acest muşchi poate fi
împărţit în trei porţiuni etajate:
 Porţiunea subcutanată (Pars subcutanea) care formează plicile

anale;
 Porţiunea superficială (Pars superficialis) care înconjoară canalul
anal;
 Porţiunea profundă (Pars profunda)care este situată în unghiul
dintre rect şi muşchiul ridicător anal.
Ligamentul anococcigian (Corpus anococcygeum Lig. anococcygeum)

este o structură musculotendinoasă situată pe linia mediană, între joncţiunea
anorectală şi coccige. De sus în jos ligamentul prezintă următoarele straturi:
 Fascia presacrală;
 Tendonul muşchilor pubococcigieni (Tendo musculi pubococcygei);
 Rafeul muscular al muşchilor iliococcigieni ((Raphe musculi iliococcygei);
 Inserţia porţiunii superficiale a muşchiului sfincter extern al anusului
(Insertio partis superficialis muscului sphincteris ani externi).
162
163
Bibliografie selectivă
1. ANDERHUBER F., PERA F., STREICHER J. – WALDEYR Anatomie des Menschen,

19.Auflage, de Gruyter, Berlin-Boston ,2012
2. BENNINGHOFF.A.,GOERTTLER,K - Lehrbuch der Anatomie des Menschen, Ed.
Urban und Schwarzenberg, Munchen 1967.
3. BENNINGHOFF, A. - Anatomie, MakroskopischeAnatomie, Embryologie und
Histologie des Menschen, Detlev Drenkhanh und Wolfgang Zenker, Ed. 15
Urban und Schwarzenberg, Munchen - Wien-Baltimore 1994.
4. BOLINTINEANU S. şi col. - Anatomia toracelui, Ed. Eurostampa, Timişoara,
2010.
5. BOLINTINEANU S., VAIDA M., PUSZTAI A., PETRE I., MATU C., BOSCU A. –
Anatomia trunchiului si membrelor, Ed. Eurostampa, Timisoara, 2015
6. BOLINTINEANU S., VAIDA M., POP E., CIOBAN T. – Elemente de osteologie, Ed.
Eurostampa, Timisoara, 2013
7. BRAUS, M., ELZE, K. - Anatomie des Menschen, Ed. Springer Berlin 1956.
8. CLEMENTE,D.C. - Gray's Anatomy, 30 American Edition, Lea&Febiger
Philadelphia 1985.
9. LAZORTHES, G. - Traited'anatomie humaine, Masson & Cie Ed., Paris 1967.
10. MOORE, KEITH, L. - Clinically Oriented Anatomy, Third Edition, Williams and
Wilkins, Baltimore 1992.
11. MOORE, KEITH, L.PERSAUD.T.N. - The Developing Human. Clinically Oriented
Embryology, Fifth Edition, W.B. Sounders, Philadelphia-London-Montreal-
Tokio 1993.
12. NETTER F. - Atlas de anatomia omului, Elsevier 2001.
13. PATURET,G. - Traite d anatomie humaine, Ed. Masson, Paris 1970.
14. PICKERING PICK, T.,HOWDEN,R. - Gray's Anatomy, A Revised American, From
the Fiftheen English Edition, Bounty Books, New-York 1977.
15. ROVIERE,H. DELMAS, A. - Anatomie humaine, Ed. Masson, Paris 1974.
16. SNELL,R.,S. - Clinical Anatomy, Ed. Lippincott-Raven, New-York 1995.
164
17. TERMINOLOGIA ANATOMICA, F.C.A.T., Thieme Stuttgart-New-York 1998.
18. VOSS-HERRLINGER - Taschenbuch der Anatomie, 17 Auflag, Gustav Fischer
Verlag 1986.
19. WALDEYR,A.,MAYET,A. - Anatomie des Menschen, 2 Teil, de Gruyter, Berlin-
New-York , 1979.
20. WILLIAMS, PETER,L. - Gray's Anatomy, Churchill Livingstone New-York-
Edinburgh-London-Tokyo-Madrid & Melburne 1995.
165
Cuprins
MEMBRUL SUPERIOR
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR (S. Bolintineanu)................................................9

CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR....................................................................9
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER – Scheletul braţului......................14
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER – Scheletul antebraţului .............17
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR (A. M. Pusztai) ............................................24
MUŞCHII UMĂRULUI......................................................................................24
MUŞCHII BRAŢULUI........................................................................................26
MUŞCHII ANTEBRAŢULUI................................................................................28
Muşchii regiunii antebrahiale anterioare ...............................................28
Muşchii regiunii antebrahiale posterioare .............................................33
Planul superficial .................................................................................33
Planul profund .....................................................................................34
Muşchii regiunii antebrahiale laterale ....................................................35
MUŞCHII MÂINII.............................................................................................39
Muşchii eminenţei tenare ......................................................................39
Muşchii eminenţei hipotenare ...............................................................40
Muşchii regiunii palmare mijlocii ...........................................................42
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA MEMBRULUI SUPERIOR (S. Bolintineanu M.
Vaida)....................................................................................................................43
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR.................................................................43
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR.....................................................................49
LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR............................................................52
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR......................................................................54
MEMBRUL INFERIOR
OASELE MEMBRULUI INFERIOR (S. Bolintineanu)...............................................63

CENTURA MEMBRULUI INFERIOR ..................................................................63
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER. SCHELETUL COAPSEI....................67
SCHELETUL GAMBEI........................................................................................73
SCHELETUL PICIORULUI..................................................................................81
MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR (A. M. Pusztai)...............................................92
166
MUŞCHII BAZINULUI.......................................................................................92
Muşchii anteriori ai bazinului..................................................................92
Muşchii posteriori ai bazinului................................................................93
MUŞCHII COAPSEI...........................................................................................96
Muşchii regiunii femurale anterioare......................................................97
Muşchii regiunii femurale mediale..........................................................98
Muşchii regiunii femurale posterioare..................................................101
MUŞCHII GAMBEI ........................................................................................102
Muşchii regiunii crurale anterioare.......................................................102
Muşchii regiunii crurale laterale...........................................................103
Muşchii regiunii crurale posterioare.....................................................104
Planul superficial .............................................................................104
Planul profund.................................................................................105
MUŞCHII PICIORULUI....................................................................................108
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA MEMBRULUI INFERIOR (S. Bolintineanu M.
Vaida) .................................................................................................................110
ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR................................................................110
VENELE MEMBRULUI INFERIOR....................................................................117
LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR............................................................119
NERVII MEMBRULUI INFERIOR.....................................................................121
Plexul lombar........................................................................................121
Plexul sacral..........................................................................................126
CAVITATEA TORACICĂ
COLOANA VERTEBRALĂ (Anca Boscu)...................................................................135
MUȘCHII TORACELUI (Corina Matu).......................................................................145
DIAFRAGMA (Elena Pop)......................................................................................158
VASELE TORACELUI (Elena Pop)...........................................................................204
NERVII SPINALI TORACICI (Elena Pop)..................................................................212
ABDOMENUL
MUȘCHII ABDOMENULUI (S. Bolintineanu)...........................................................223
ARTERELE ABDOMENULUI (S. Bolintineanu)..........................................................248
VENELE ABDOMENULUI (S. Bolintineanu)..............................................................255
NERVII ABDOMENULUI (S. Bolintineanu)...............................................................261
PELVISUL
167
DIAFRAGMUL PELVIN (S. Bolintineanu)..................................................................288
Bibliografie selectivă .........................................................................................291
168

Nou Anatomia Trunchiului Si Membrelor - Text Unit

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nou Anatomia Trunchiului Si Membrelor - Text Unit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Bolintineanu

© 2018, Sorin Bolintineanu, Monica Vaida, Elena Pop,

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României

Dr. Med. Vaida Monica-Adriana

Dr. Med. Pop Elena

Dr. Med. Pusztai Agneta Maria

Dr. Med. Matu Corina

Dr. Med. Maghiari Anca

Membrul superior este alcătuit din patru segmente: umărul, braţul,

CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR

Fig. 2. Clavicula dreaptă - vedere inferioară

EXTREMITATEA STERNALĂ SAU MEDIALĂ

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

CARACTERE PROPRII ALE OASELOR METACARPIENE

În funcţie de regiunile topografice ale membrului superior, sunt grupaţi în:

4. MUŞCHIUL ROTUND MIC

5. MUŞCHIUL ROTUND MARE

1. MUŞCHIUL BICEPS BRAHIAL

MUŞCHII REGIUNII ANTEBRAHIALE ANTERIOARE sunt dispuşi în două planuri:

1. MUŞCHIUL ROTUND PRONATOR

2. MUŞCHIUL FLEXOR RADIAL AL CARPULUI

3. MUŞCHIUL PALMAR LUNG

4. MUŞCHIUL FLEXOR ULNAR AL CARPULUI

5. MUŞCHIUL FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR

6. MUŞCHIUL FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR

8. MUŞCHIUL PĂTRAT PRONATOR

Planul superficial este reprezentat de 4 muşchi:

1. MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETELOR

2. MUŞCHIUL EXTENSOR AL DEGETULUI MIC

3. MUŞCHIUL EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI

Planul profund este constituit din 4 muşchi:

1. MUŞCHIUL ABDUCTOR LUNG AL POLICELUI

2. MUŞCHIUL EXTENSOR SCURT AL POLICELUI

3. MUŞCHIUL EXTENSOR LUNG AL POLICELUI

4. MUŞCHIUL EXTENSOR AL INDEXULUI

MUŞCHII REGIUNII ANTEBRAHIALE LATERALE sunt dispuşi pe 2 planuri:

2. MUŞCHIUL LUNG EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI

3. MUŞCHIUL SCURT EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI

MUŞCHII EMINENŢEI TENARE sunt dispuşi pe 3 planuri:

1. MUŞCHIUL SCURT ABDUCTOR AL POLICELUI

3. MUŞCHIUL OPOZANT AL POLICELUI

4. MUŞCHIUL ADDUCTOR AL POLICELUI

1. MUŞCHIUL PALMAR SCURT

2. MUŞCHIUL FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC

3. MUŞCHIUL ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC

4. MUŞCHIUL OPOZANT AL DEGETULUI MIC

MUŞCHII REGIUNII PALMARE MIJLOCII sunt reprezentaţi de:

MUŞCHII INTEROSOŞI DORSALI sunt în număr de patru şi ocupă în

ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR

VENELE MEMBRULUI SUPERIOR

VENELE SUPERFICIALE ALE MEMBRULUI

VENELE PROFUNDE ALE MEMBRULUI SUPERIOR

NERVUL CUTANAT ANTEBRAHIAL MEDIAL

Oasele membrului inferior sunt grupate în centura pelviană, sau centura

CENTURA MEMBRULUI INFERIOR

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER.

Faţa anterioară, dă inserţie în partea superioară muşchiului cvadriceps

Fig. 24. Tibia dreaptă, extremitatea superioară - vedere superioară

Fig. 28. Fibula dreaptă - vedere medială

Fig. 32. Calcaneul drept - vedere superioară

Fig. 34. Osul navicular drept - vedere anterioară

Caractere proprii ale oaselor metatarsiene

În funcţie de regiunile topografice ale membrului inferior, sunt grupaţi