Marxismul ca teorie economico-sociala Marxismul este o teorie economico-sociala bazata pe lucrarile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist si revolujionar german de origine evreiasca, din secolul al XIX-lea, care a colaborat in elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Marx s-a inspirat din filozofia lui Georg Hegel, din economia politicd a lui Adam Smith, din teoria economicd Ricardiand gi din socialismul francez din secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cercetare critica a societal care se dorea atat stiinfifica cat si revolufionard, Teoria marxista a fost pentru prima dat cenunfatéi de Karl Marx si Friedrich Engels in cartea intitulats "Manifestul Partidului Comunist”, carte care a deschis drumul pentru o teorie marxistd aflaté in continu’ expansiune, si transpusi practicd in 1917 prin Revolutia din Octombrie din Rusia. in carul relatiilor internationale o contributie important a avut Lenin, care pornind de la ideile lui Marx si Engels a dezvoltat 0 teorie marxisti in cadrul fii sale "/mperialismul stadiul cel mai inalt al capitalismului”. Contextul socio-economic Perioada 1840-1880, in care se incadreazA opera lui Marx, a reprezentat una involburate din Europa, Monarhiile incepuserd s aiba un concurent in forma democratiilor iar 4 si lupte impotriva statului pentru a-si putea impune propriile ide. Economiile incepusera si functioneze tot mai eficient si industrializarea devenise un proces de neoprit care spulbera vechile relafii feudale. Tradifiile incepusera sa devind obsolente atat sub forma comportamentelor de productie cat si a conceptiilor despre viata. Pe plan economic producfia crestea atat datoritd cresterii productivitatii muncii eat si datorita construirii de noi unitati de productie. Schimburile comerciale cunosteau gi ele o crestere deosebita, atat pe plan intern e4t $i extern iar piata mondial devenea tot mai mult un factor de care trebuiau sf tind seama cu toti Dar schimbarile capatasera un ritm prea rapid pentru ca echilibrul social si mai functioneze. Conflictele erau inevitabile ca mijloc de reechilibrare social ceea ce fcea atmosfera social extrem de tensionaté, Iucru reflectat gi in constiinta oamenilor. ‘Tocmai datorita acestei atmosfere specifice a timpului Marx pune in centrul sistemului teoretie conflictul, Lucru normal si previzibil, studii mai recente aratnd faptul ca oamenii de stiinga nu creaz undeva in afara spatiului si timpului ci sunt puternic influentafi de concepfiile generale despre viata si problemele specifice mediilor lor nationale, Problemele sociale ale acelor timpuri par a fi fost 2ugrivite excelent de autorii romantici, care in ciucla numelui sonor gi plicut reprezentau gindirea conservatoare care jinea la apararea vechilor traits eli sociale Imaginile pe care ni le transn luctind 12-14 ore pe zi side abia aviind din ce supraviefui. Situafia era probabil alta, Cresterea nivelului de trai era o realitate dar era lent, fluctuanta, crizele economice erau frecvente. In schimb aspirafiile cresteau mult mai rapid. Tocmai din acest decalaj rezulta frustrarea care caracterizeazA atat de rile sociale ale timpului $i nu neaptirat dintr-o inrdutiire a situatiei, Era o nevoie acuta de noi ideologii care si canalizeze aceasta nemmulfumire,care sii ofere o finta conereta. Astfel modelele socialiste eare promiteau tocmai disparitia surselor de frustrare, adicd a inegalitatilor sociale si a lipsurilor materiale, erau extrem de populare printre cei nemulfumifi.Viata lui Karl Marx In acest context socio-economic se naste Karl Heinrich Marx intr-un oras de pe raul Mossele, in Prusia, parte din actuala Germanie. El vedea lumina zilei intr-o familie din clasa de mijloc, de origine evreiasca, dar al carui tata s-a convertit la protestantism pentru a-si pistra slujba de avocat. La 17 ani se inscric Ia Facultatea de Drept din Bonn, pe care o piraseste anul urmator pentru a se muta la cea din Berlin, mult mai serioasa. Aici igi va petrece urmitorii patru ani, timp in care studiazA dreptul, filozofia gi istoria. Tot aici devine editor al unui ziar liberal, ziar sprijinit de industriasi, 2iar care manifesta impotriva autocraiei din Prusia acelor vremuri. Articolcle lui Marx, mai ales acelea legate de problemele economice conduc la inchiderea ziarului si la emigrarea lui Marx in Franfa. La Paris, unde ajunge in 1843, ia legatura cu socialistii francezi si germani si devine comunist Serie céteva lucrari economice dar care rman sub formi de manuscris pand in 1930. Tot aici se dezvolti si parteneriatul cu Friedrich Engels (1820-1895). Familia dui Engels era foarte prosper’ datoriti activitatii de prelucrare a bumbacului, avénd fabrici la Manchester. Datoriti acestui fapt Engels a putu s&-1 sprijine si material pe ganditorul idealist care prea adesea nu avea venituti din care si triiasca cu nevasta si copii La sfirsitul anului 1844 Marx este expulzat si din Paris si ajunge la Bruxelles, Aici se ocupa intensiv de studiul istoriei si elaboreaza ceea ce va fi cunoscuti sub denumirea de conceptia ‘materialistd asupra istoriei, Aici traseazA istoria diferitelor moduri de productie si prezice colapsu! modului de producfie prezent atunci, capitalismul industrial si inlocuirea acestuia cu comunismul.Activitatea in organizatiile comuniste este intensd. Cu putin inaintea izbucniii revolufiei din 1848 publica, impreuna cu Engels, Manifestul Partidului Comunist. Dupa indbusirea revolutiei se refugiaza la Londra si acolo isi va petrece restul vietii. E convins in aceasti perioada ci 0 noua revolutie este posibila doar ca urmare a unei noi crize, De aceea se ocupa intensiv de studiul economiei politice pentru a determina cauzele si condifiile unei noi crize, Dar munca sa progreseazi incet si abia in 1867 poate publica primele sale rezultate in primul volum al Capitalul, singurul publicat in timpul vietii sale. Aici, el elaboreaz propria versiune a teoriei valorii- munca. In timpul ultimei decade a viefii sale sinitatea sa s-a gubrezit gi nu a mai fost capabil de eforturile sustinute care i-au caracterizat activitatea anterioara. Moare la 14 martie 1883 si e ingropat in cimitirul Highgate din nordul Londrei, Gandirea sa nu e reprezentata de sistemul teoretic derivat de urmasii sii si cunoscut sub numele de materialismul dialectic, 0 forma dogmatic& de marxism, Chiar natura dialectic a abordatri sale arata ca a fost in general caracterizat de o minte deschisd. Prediefiile sale despre viitorul omenirii insi nu s-au materializat. Dar accentul pe care I-a pus pe rolul economicului in societate si analiza stratificari sociale in clase conflictuale au facut istorie, la propriu.Teoria economica marxista ‘Sistemul categorial Punctul de plecare al gndirii economice marxiste este teoria valorii, Marx considera valoarea ca expresie a cantitafii de munca sociald cuprinsa intr-un produs. © perspectiva care supraevalua ‘munca manuala a proletarului. Teoria valorii munc& nu este extrem de originala, ci valorifica contribufiile economistilor clasici. Dar Marx vede dincolo de marfa oamenii gi relatiile dintre ei, relafiile dintre clase. Astfel intre oameni ceea ce se schimba este de fapt muncacristalizata, materializatd in marfa. Un alt concept fundamental este capitalul. Capitalul este, in doctrina marxista, valoare acumulata, Originea capitalului este plusvaloarea, Dar intre plusvaloare gi capital existi'o Jegatura chiar mai stransd. Capitalul ia nastere gi se sporeste pe baza plusvalorii dar gi plusvaloarea se formeaza pe baza capitalului Nofiunea de plusvaloare, reprezentind ceea ce raméne in urma plajii muneii, a fost folosita si de economistii clasici sub denumiri ca renta, profit, supravaloare ete, reprezentind formele concrete pe care le putea lua plusvaloarea in sfera repartifiei. Marx construieste o intreaga teorie a plusvalorii si descoperaformele ei concrete, totul in cadrul procesului repartitiei venitului national, Pe scurt aceasta idee arati cdi muncitorii primese sub forma de salariu numai o parte din valoarea pe care ei o creeaz cealalta parte fiind insusiti pe nedrept de capitalisti La Marx plusvaloarea reprezinta diferenja intre valoarea creat de muncitor si salariul de subzistenfa, necesar consumului muncitorului si familiei sale pentru ca forja de muncdi si se reproduc. Daca in opt ore de muncimuncitorul lucreaza patru pentru a-si produce echivalentul salariului sau de subzistenta, plusvaloarea apare in celelalte patru cand muncitorul produce in continuare pentru capitalist, fri a primi nimic in schimb, Pentru Marx acesta a fost doar un punct de pornire, El distinge intre muncd ca reprezentand activitatea de creare de bunuri, i forfa de muncd, ca reprezentind capacitatea fizic’ si intelectual’ a muncitorului de a presta aceasté munca, Ceea ce vinde muncitorul capitalistului este forfa sa de munca si nu munca, primind pentru aceasta un pref numit salariu. Dar prin utilizarea marfii fort de munca aceasta este capabila si creeze valori mai mari deeat propria ei valoare, ceea ce fi permite capitalistului s& intre in posesia unui surplus de valoare fara a da nimic in schimb. © alta distinetie important face Marx intre valoarea de intrebuinfare i cea de schimb. Din punctul de vedere al valorilor de intrebuinfare, marfurile sunt diferite uncle de altele si sunt d incomparabile. Ceea ce le diferentiaza este calitatea’ Dar ca si poata fi masurate si echivalate in cadrul schimbului ele trebuie sa aiba numai deosebiri cantitative, Prin urmare in schimb valoarea de intrebuingare nu are nici o importants. Teoria capitatului {in primele doua volume ale ,,Capitalului”, Marx analizeaza productia, circulatia marfurilor si a capitalului, repartitia si consumul. {n cel de-al treilea volum al lucrarii este examinat procesul de ansamblu al productiei capitaliste, cu o observare atenta a interdependentelor din diversele sfereale vie{ii economice dar si efectele faptului ci la comanda economici se afla capitalul, atat la nivel micro cat $i macroeconomic. La nivelul macroeconomic Marx realizeaza teoria reproductiei capitalului si schemele reproductici simple gi Lirgite. Circulajia capitalului cuprinde trei etape. Prima e reprezentat de aprovizionarea cu mijloace de productic, printre care si cumpararea de for{a de munca, Raportul dintre suma destinata cumpararii de alte mijloace de productie si summa destinata platii forfei de munca reprezinta compozitia organica a capitalului. Astfel Marx, diferentiazd componentele capitalului, dupa rolul indeplinit in procesul de productie, in capital constant, format din mijloacele materiale si capital variabil. A doua etapa este cea de productie, cnd se consuma factorii de productie si se objin mirfuri de o valoare mai mare decat cea a elementelor consumate. lar a treia etapa a circulatiei capitalului o reprezint& vanzarea produselor obfinute. ‘Undeva in acest proces de circulatie al capitalului acesta se multiplica. incercarea de a prezenta schimbul ca sursi a plusvalorii se bazeazi pe confuzia intre valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb. Caci in schimb nu are cum stapara plusvaloarea, deoarece fiecare cdstiga valoare de {ntrebuinjare, Dar in ceea ce priveste valoarea de schimb ea trebuie sd fie egala pentru a echilibra schimbul. $i chiar daca un capitalist reuseste si-si pacdleasca partenerii in schimb, ceea ce cdstig’ el pierd ceilalfi, deci nu apare plusvaloare. Pentru a apairea plusvaloarea este necesar si existe pe piatdl o marf& cu caracteristici speciale, prin a c&rei utilizare aceasta s& se transforme intr-o sursi de valoare, O astfel de marf' este forta de munca! De ce se obfine o crestere a valorii capitalului in cadrul procesului de producfie? Toemai datorita plusvalorii aparute in urma folosirii fortei de munca. Astfel valoarea obfinuta in urma productiei este egal cu valoarea capitalului avansat initial cumulata cu plusvaloarea. In urma unui proces de producti in care sunt investifi 1000 de unitafi monetare, cu atit mai mare este profitul cu cét mai mare este proportia din acesti bani investité in cumparare de fort de munea gi cu cét mai mare este rata plusvalori, reprezentnd raportul dintre timpul in care muncitorul Iucreaza pentru beneficiul capitalistului si timpul in care Iucreaz pentru propriul salariu, Banii obfinufi, mai mulfi decat cei avansafi inifial, trebuie transformafi din nou intr-un capital si mai mare si acesta se repetd mereu. Acesta este procesul reproductiei capitalului, Prin acest proces se explicd si acumularea continual de capital. Schema reproductiei simple a capitalului presupune ca rata plusvalorii sifie zero, adica salariul muncitorului si cuprinda in el intreaga valoare realizata de el in timpul productiei. A Pentru capitalism este insa specific’ reproductia largitd, bazatd pe exploatarea preletariatului, unde rata plusvalorii este ridicata, reprezentnd gradul de exploatare a fortei de mune’. Astfel, daca rata plusvalorii este de 100%, idin 8 ore muncitorul lucreaza patru gratuit pentru beneficiul capitalistului, iar din cele 1000 de unitati monetare 200 sunt cheltuite pentru cumpirarea de forfé de munca, in urma reproductiei capitalului, intreprinztorul va define 800+2004200%, adica 1200 de unitati monetare.Datoriti concurenfei din sistemul capitalist are loc inlocuirea fortei de munea vii cu capital fix, adicd cu masini pentru ieftinirea marfurilor. Dar in acest mod are loc scaderea proportiei capitalului variabil, incluzfind munca vie, absorbitide unitatea de produs. Mentindnd constant& rata plusvalorii obsevam ca rata profitului scade, Astfel daca din cele 1000 de unitati monetare se cheltuiese numai 100 de unitéti pentru forta de munca, la sfarsitul circuitului intreprinzatorul va avea 900+100#200%, adic& 1100 de unitafi monetare. Daca in primul caz rata profitului era de 20% acum ea a scazut la 10%. Obfine astfel Marx legea tendingei de seadere a ratei profitului. Pe masuraice societatea " capitalista se dezvolta, are loc o sporire cantitativa a capitalului total. Dar pe masura ce creste capitalul total creste si compozitia sa relativa in capital constant si scade cea in capital variabil, capital cuprinzand si munca vie. Dar dacdcapitalul total si compozifia sa organicd crese iar capitalul variabil si rata plusvalorii rman constante, atunci rata profitului scade dar masa lui creste, in acclasi raport cu eresterea masei plusvalorii. De asemenea, prin procesele concurentei, se formeaza rate egale ale profiturilor in diversele ramuri, adicd se uniformizeaza masa profiturilor la capitaluri egale investite. Singura posibilitate a capitalismului de a lupta impotriva tendinfei de scddere continua a rate profitului este marirea ratei plusvalorii, adiea a gradului de exploatare, La sfirsitul capitalismului, lumea ar fi trebuit si fie compusd dintr-o patura subtire de capitalisti si mari mase de proletari flimanzi si desculi, care vor ristuna opresorii $i vor lua in propriile maini conducerea economiei.. Viziunea marxista asupra relatiilor internationale Pe planul schimburilor intemationale, Marx acrediteazi ca valida teoria inechitatii, argumentand cd {arile preponderent agrare, care exportau marfuri intensive fn munca erau dezavantajate deoarece primeau marfuri pentru care s-a cheltuit mai putind muned, Nu e cazul si insistim asupra modului in care e vizut astiizi acest argument de cAtre economisti ci doar si spunem ed adesea e folosit ca argument politic chiar si in zilele noastre. Ceea ee ¢ interesant e cl pentru Marx nici protecfionismul nu era o soluie viabila deoarece nu ficea altceva decat si sprijine alte eategorii de capitalisti dezavantajdnd in egal masurd masele populare. Marx. utilizeaza si in aceasta problema a relafiilor internaionale schema jocului cu sum nul, unde ceea ce castiga cineva pierde celdlalt, singura interrelationare posibila fiind conflictul. Astfe! antagonismele dintre partenerii inegal dezvoltafi sunt completate de lupta pentru impartirea sferelor de influenta dintre marile puteri. Aceasta tendinfa spre expansiune a farilor capitaliste dezvoltate ar fi datoraté tocmai contradictiilor capitalismului la scard nationals. Continuatorii lui Marx Marxismul a cunoscut 0 inflorire spectaculoasd ca influenta in secolul XX. Dezvoltari si aplicatit ale gandirii economice marxiste au fost construite dup moartea lui Marx de cditre militantii revolufionari, Doctrina lor economica devine acum una concreta, indicénd pasii care trebuiau ficufi pentru a transforma societatea, pierzndu-se caracterul stiintific pe care Marx incercase si- 1 dea operei sale economice, Marxistii erau acum mai mult ca niciodatd, politicieni si nu oameni de stiinfa. Obiectivul lor nu era cdutarea adevarului ci puterea.Rosa Luxemburg (1871-1919) a fost o revolutionaré germand, nascuta in Polonia, exilata in Elvetia in 1889, unde devine marxista, Dobindind cetéjenie germand in urma cisttoriei ea devine unul dintre liderii Partidului Social Democratic German. Ideca sa de baza este eliminarea capitalismului, in detalii ea se opune insi lui Lenin, nefiind de acord cu compozitia claselor revolutionare asertatd de acesta, dar mai ales il critied pe acesta dupa reusita revolutiei din Rusia, prezicdnd permanentizarea dictaturii sale asupra proletariatului. I se opune si lui Berstein care avea o viziune mai moderatii asupra schimbarii sociale. Eduard Bemstein (1850-1932) s-a ftcut remarcat prin faptul c’, desi marxist a criticat multe dintre coneluziile marelui filozof, in cartea sa din 1898, Socialismul evolutionist. Critiedndu-l pe Marx, Berstein nega ideea colapsului iminent al capitalismului si afirma c& burghezia nu era in intregime parazitard. Tot el spunea cd socialismul este rezultatul final al liberalismului si nu al revolufiei. Astfel de idei au provocat vii controverse printre marxistii acelor vremuri. Principalul marxist al perioadei este ins Vladimir Ilici Lenin, Climatul socio-economic in care taieste Lenin este modificat fata de cel contemporan cu Marx. La scar mondialéi apar ca actori de prim plan ai scenei economice monopolurile. Capitalismul liberei concurente este inlocuit cu un capitalism monopolist. Pornind de la aceasta modificare a contextului Lenin creaz un now capitol al economici politice marxiste, respectiv teoria imperialismului sia crizei generale a capitalismului. Pentru Lenin starea de la inceputul secolului poart& denumirea de imperialism. Aceasta era 0 forma a capitalismului ajuns in stadiul de dezvoltare, edind dominatia monopolurilor si a capitalului financiar a fost statorniciti, c4nd exportul de capital capsita insemnatate primordial, cand a ineeput impartirea lumii intre trusturile internationale gi cand s-a terminat impartirea intre {rile capitaliste cele mai mari a intregului teritoriu al globului pimantesc. Lenin dezvolta si teoria exploatirii oamenilor muncii in imperialism, care nu mai e ficuti numai de cdtre exploatatorii din propria tara ci si de catre straini, burghezia imperialista. In ceea ce priveste revolutia socialista, Lenin apreciaza caaceasta nu mai trebuie si izbueneasca simultan in toate {aie capitaliste ci existd posibilitatea si inceapa chiar intr-o singura fara, nu neapairat una capitalist dezvoltatd ci in cea care reprezinta lanjul veriga slaba a lantului imperialist. Evident, el vorbeste de Rusia. Lenin incearea, pe urmele lui Marx, si fundamenteze stiintifie prabusirea capitalismului, Pentru aceasta incearedi si construiascd rationamente, dar pe baza unor prezumfii simple, arbitrare si nerealiste. Rezultatul este ugor de imaginat, Cea ce face de fapt Lenin e s& prezinte contradictile capitalismului pentru a afirma apoi ca imperialismul este ultimul stadiu al capitalismului, a cdirui prabusire este iminenta. Doctrina lui Lenin a devenit insa ideologia sistemului sovietic gi din aceasté cauz8 absurditafile sistemului teoretie nu au mai rimas puncte de interes doar pentru academicieni, ci au afectat miliarde de oameni.