Impactul cheltuielilor cu dobânzile aferente creditelor contractate asupra ratei

rentabilității financiare exprimă pârghia financiară a dobânzilor prin proporția

acestora în rezultatul economic. Suma cheltuielilor cu dobânzile a fost 1% în
perioada curentă față de cea din 2019 dar inferioară creșterii relative a ratei
rentabilității financiare (cu 14%). Acest rezultat dovedește rolul pozitiv al creditelor
bancare în majorarea performanței economico-financiare a operatorului economic la
care s-a realizat analiza.

Concluziile expuse acordă factorilor de decizie șansa de a interveni pentru a

corecta influențele nefavorabile, în primul rând în direcția creșterii mai susținute a
ratei rentabilității economice prin mărirea vitezei de rotație a activelor
totale,(CA/AT=0.65) care se poate realiza prin micsorarea activului contabil de către
majorarea profitului net. Pentru a obține acest rezultat, măsurile care favorizează
diminuarea nivelului relativ al cheltuielilor aferente procesului economic sunt o
prioritate.

În contextul intervenției manageriale se conturează, prin urmare, și ideea

concentrării pe factorii care au avut o influență pozitivă mai redusă (rata rentabilității
economice=VRA*Rrc unde VRA=CA/AT si Rrc=marja neta de acumulare=Rnet/CA)
și viteza de rotație a activelor circulante) și a aplicării unor măsuri viabile, corect
fundamentate, care să susțină creșterea ratei rentabilității financiare.

Un reper de apreciere generală a mărimii ratei rentabilității financiare este compararea

acesteia cu nivelul mediu al ratei dobânzilor acordate de bănci pentru depozitele bancare,
care trebuie să fie devansată pentru a confirma un minimum de performanță economico-
financiară. De asemenea, mărimea ratei rentabilității economice se compară cu rata inflației,
căreia trebuie să-i fie superioară, pentru a se evita un eventual proces de decapitalizare a
societății a cărei performanță este analizată.

Înainte de a ajunge la analiza efectivă a ratelor de rentabilitate vom prezenta ratele

de marjă și ratele de rotație de la nivelul unei întreprinderi.

1. Ratele de marjă

Ratele de marjă se determină ca raport între diferite marje și cifra de

afaceri (veniturile din exploatare care au generat aceste marje). Ele se mai numesc
și rate de rentabilitate comercială.

Vom vedea că ratele de marjă reprezintă un factor cantitativ al rentabilității

capitalurilor și pot fi îmbunătățite prin majorarea prețurilor de vânzare în condițiile
unei creșteri mai lente a cheltuielilor. În situația unei concurențe ridicate, ratele de
marjă nu pot avea un aport important la creșterea rentabilității capitalurilor.

În cele ce urmează vom prezenta principalele rate de marjă.

a) Rata marjei profitului înainte de dobânzi, impozit, depreciere și

amortizare (REBITDA) arată rentabilitatea activității de exploatare în a genera O
valoare ridicată a acestui indicator sugerează o gestiune eficientă a managerului
financiar. O valoare scăzută arată un cost al exploatării ridicat în raport cu vânzările.

13% 17%si 24%

b) Rata marjei nete de exploatare (REBIT) evidențiază rentabilitatea exploatării. Ea
arată eficiența întreprinderii din punct de vedere industrial, administrativ și comercial.
Indicatorul ține cont de politica de amortizare a activelor și de eventualele deprecieri
ale acestora.

10% 15% si 17%

c) Rata marjei nete (RPN) se mai numește și rentabilitate comercială și exprimă
eficiența entității în ansamblul său. Acest indicator evidențiază capacitatea
întreprinderii de a genera profit pe baza vânzărilor realizate cuantificate prin cifra de
afaceri.

8% 12% si 15%
unde:
PN – profitul net.
d) Rata marjei brute de autofinanțare (RCAF) măsoară surplusul monetar din care
întreprinderea ar trebui să își finanțeze atât activitatea de dezvoltare, cât și
remunerarea acționarilor.

11% 14% si 22%

unde:
CAF – capacitatea de autofinanțare.

2. Ratele de rotație

Ratele de rotație se calculează pe baza contului de profit și pierdere prin

raportare la elementele bilanțiere. Acestea mai poartă denumirea de rate de
rotație a capitalurilor prin cifra de afaceri.

După cum vom vedea, ratele de rotație reprezintă un factor calitativ al rentabilității
capitalurilor și exprimă intensitatea exploatării activelor întreprinderii. Cu cât acestea
sunt exploatate mai intens, cu atât viteza de rotație este mai mare și durata unei
rotații este mai redusă.

Ratele de rotație se pot exprima prin două modalități:

 prin viteza de rotație;1.34% ,1.45% si 0.92%

 prin durata de rotație.

a) Viteza de rotație evidențiază intensitatea exploatării activelor întreprinderii.

Aceasta se calculează la modul general astfel:
Uneori se poate întâlni și inversul acestui coeficient: Activ/CA.

Indicatorul arată cât capital a fost investit pentru a obține un leu din cifra de afaceri
anuală.

b) Cea de-a doua modalitate prin care se pot fundamenta ratele de rotație este
reprezentată de durata de rotație, care măsoară numărul de zile în care se
recuperează elementul de activ sau de capitaluri proprii și datorii. Aceasta este direct
proporțională cu durata de obținere a cifrei de afaceri.

683.3 ,666.67,552.14

Aceeași modalitate de fundamentare se poate folosi și pentru elementele de datorie

sau de capitaluri proprii. De exemplu, putem determina durata achitării integrale a
soldului datoriei către furnizori și reconstituirea acestuia în bilanț.

3. Ratele de rentabilitate a capitalurilor

Performanța unei întreprinderi este analizată prin raportarea rezultatelor obținute de

aceasta la capitalurile investite de investitori în afacere (acționari sau creditori). Se
mai numește și randament și măsoară practic efectul financiar raportat la efortul
investițional.

Se apreciază că ratele de rentabilitate a capitalurilor exprimă adevărata măsură

a performanței.

În cele ce urmează vom prezenta principalele rate de rentabilitate a capitalurilor.

a) Rentabilitatea activelor (ROA – return on assets) măsoară eficiența capitalurilor

alocate în active fixe și în activele circulante ale întreprinderii. Aceasta nu ține cont
de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) și este
independentă de politica de finanțare.

0.04,0.06 si 0.10

Este ideal ca indicatorul să fie pozitiv și cât mai mare. Un manager financiar trebuie
să aibă în vedere și alte date comparabile de pe piață pentru a urmări nivelul de
eficiență al afacerii, cum ar fi rata inflației, rata de rentabilitate medie pe sectorul de
activitate, rata dobânzii la depozite etc.

b) Rentabilitatea capitalurilor investite (ROIC – return on invested capital)

evidențiază capacitatea întreprinderii de a genera profit, prin care se asigură
remunerarea investitorilor (acționari și creditori). Rata exprimă performanța
exploatării întregului activ economic al firmei raportând profitul global obținut de
aceasta (net de impozit și economiile fiscale) la activul economic.

6,8 si 14%
unde:
AE – activul economic.     

, managerul financiar va avea în vedere eficiența capitalurilor investite în funcție de

datele comparabile de pe piață. Rentabilitatea capitalurilor investite trebuie să fie
superioară ratei inflației 8% pentru ca întreprinderea să își mențină activul economic
nemodificat și să poată să își recupereze investițiile realizate (efortul depus).
Indicatorul trebuie să fie superior ratei dobânzii din economie.

c) Rentabilitatea financiară (ROE – return on equity) reprezintă randamentul

utilizării capitalurilor proprii, adică evidențiază capacitatea întreprinderii de a realiza
profit prin folosirea capitalurilor proprii de care dispune. Indicatorul arată rata de
remunerare a capitalurilor investite de acționari/asociați și se calculează cu formula:

0.06,10% si 14%
Rata dobânzii (Rdob) este de obicei rata la creditele contractate de entitate sau la
obligațiunile acordate. Ea evidențiază eficiența investiției în capitalurile împrumutate,
pe de o parte, și costul pentru apelarea la aceste capitaluri, pe de altă parte, și se
determină ca raport între cheltuielile cu dobânzile și datoriile purtătoare de dobândă.

2,1,1%

În cazul întreprinderilor îndatorate se evidențiază două cazuri:

 Dacă ROIC > Rdob, efectul de levier este pozitiv, iar acționarii obțin un surplus
de rentabilitate în comparație cu rentabilitatea globală a întreprinderii (ROE >
ROIC). Astfel, ei sunt remunerați suplimentar pentru riscul mai mare pe care și
l-au asumat.
 Dacă ROIC < Rdob, efectul de levier este negativ, iar acționarii obțin un câștig
mai redus în comparație cu rentabilitatea globală a întreprinderii (ROE <
ROIC).Pe baza celor prezentate se apreciază că succesul în gestiunea
financiară este asigurat numai dacă se respectă următoarea suită de
inegalități:
a) Calcularea ratelor de rentabilitate a capitalurilor:

✔ Rata marjei nete (rentabilitatea comercială):

la mine 8%,12% si 15%

Rata marjei nete este de 15%, ceea ce arată că la fiecare 1.000 lei obținuți din
vânzarea produselor sau fabricarea lor 150 lei se vor regăsi în profitul net al
societății și vor fi disponibili pentru remunerarea acționarilor.

✔ Rentabilitatea financiară:

la mine 10% in 2020 si 14% in 2021

Rentabilitatea financiară are un nivel destul de ridicat, cu mult peste rata inflației din
acest moment sau rata dobânzii la depozite. Este important de discutat și riscul
asumat pentru a putea avea o analiză completă.

✔ Rentabilitatea capitalurilor investite:

La mine 6% 8% sin 12%

Rentabilitatea capitalurilor investite este de 12%, ceea ce arată că la fiecare 1.000

lei investiți în afacere investitorii au obținut un câștig de 120 lei.

✔ Rata dobânzii:

La mine 2% 1% si 1%

b) Legătura dintre ratele de rentabilitate se face prin relația:

La mine ROIC 12%-1%RATA DOBANZII=11%*245739/911617196=0

După cum se poate observa, efectul de levier este pozitiv, ceea ce arată că
îndatorarea vine în ajutorul acționarilor, managerul financiar alocând eficient
resursele atrase de la creditori și generând astfel câștiguri suplimentare.

 Analiza riscului întreprinderii

Obiectivul general în gestiunea financiară constă în maximizarea rentabilității la un
anumit nivel de risc sau minimizarea riscului la un anumit nivel de
rentabilitate așteptată.

Există două grupe de indicatori pentru măsurarea riscului:

✔ Prima categorie cuprinde indicatori de măsurare a variabilității profitului în

raport cu indicatori de activitate internă (precum media rentabilităților înregistrate în
trecut sau prin raportare la cifra de afaceri).

✔ Cea de-a doua categorie de indicatori surprinde capacitatea întreprinderii de a fi

solvabilă (de a-și putea onora angajamentele asumate pe termen lung) și de a fi
lichidă (de a-și putea plăti datoriile care au ajuns la scadență).

2. Indicatori de solvabilitate și lichiditate

Așa cum am precizat, cea de-a doua categorie de indicatori arată capacitatea
întreprinderii de a fi solvabilă (de a-și putea onora angajamentele asumate pe
termen lung) și de a fi lichidă (de a-și putea plăti datoriile care au ajuns la scadență).

a) Rata de solvabilitate se calculează de obicei la sfârșitul exercițiului financiar.

LA MINE 6% 6% SI 5%

În cazul în care există o răspundere limitată a acționarilor, o solvabilitate foarte bună

este pentru o rată a îndatorării mai mică de 50%

Rezultatele arată că societatea are o solvabilitate bună, putând oricând să își

onoreze datoriile pe termen lung.
b) Rate de lichiditate

Ratele de lichiditate evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile

scadente curente, care trebuie onorate pe termen scurt. Există trei rate de lichiditate:

✔ Lichiditatea curentă:

LA MINE 1.31%,1.66% SI 5.4%

unde:
ACR – activele circulante;
DTS – datoriile pe termen scurt.

Această rată evidențiază capacitatea companiei de a-și plăti datoriile pe termen scurt
din activele circulante. Indicatorul trebuie să fie supraunitar și arată în acest fel și
existența unui fond de rulment.

✔ Lichiditatea rapidă:

LA MINE 0.91,1.07 SI 4.49%

Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen

scurt ajunse la scadență din creanțe și disponibilități (și investiții pe termen scurt,
dacă entitatea are acest tip de activ). Din practică rezultă că un nivel de 0,8 al
indicatorului este mulțumitor.

✔ Lichiditatea cash:

LA MINE 0.004 ,0 , SI 3.75,Această rată evidențiază capacitatea întreprinderii de a-

și onora obligațiile pe termen scurt ajunse la scadență din investiții pe termen scurt și
disponibilități, cu alte cuvinte, din cash. Din practică rezultă un nivel mulțumitor de
0,2 al indicatorului.

Rezultatele arată că firma are o lichiditate bună, putând oricând să își onoreze
datoriile pe termen scurt.
Alți indicatori de solvabilitate și lichiditate sunt rata capacității de rambursare,
rata capacității de plată a dobânzilor și cea a autonomiei financiare:

LA MINE 0.7,0.52 SI 0.31%

Aceasta trebuie să aibă o valoare mai mică de 3 sau 4. De obicei, o rată mai mare
de 6 este un indiciu al intrării instituției în incapacitate de plată.

LA MINE 98.52,159.75 SI 665.7

Rata trebuie să fie mai mare decât valoarea înregistrată la nivel de sector sau la
nivelul firmelor fără probleme financiare. Managerul financiar va fi atent ca entitatea
să aibă în permanență resurse pentru a-și onora plățile către creditori.