BARBUCESCU DANUT ION

ANUL I, ASISTENTA SOCIALA

GRUPA 1

COLOCVIU LA STATISTICA

1.IPOTEZE

Formularea ipotezelor generale

Se pot formula una-două ipoteze cu grad de generalitate mare. Ele pot fi privite ca nişte ipoteze de
lucru, nişte formulări preliminare ale scopurilor cercetării. Ipotezele de lucru sunt admise atunci când
nu există suficiente informaţii pentru o formulare clară şi precisă.

Ipotezele generale ghidează demersul de documentare şi permite alegerea unor scopuri, a unor
ţinte.

Exemplu: Profesorul A. Bandura (1963) a efectuat o cercetare având la bază o teorie referitoare la
agresivitate, şi anume că perceperea unor comportamente determină un proces de achiziţie, de
învăţare a lor. Astfel, el şi-a propus să cerceteze dacă se poate vorbi despre adaptarea unui
comportament agresiv ca urmare a perceperii lui. Cercetările iniţiale s-au bazat pe ipoteza generală
conform căreia faptul de a imagina sau percepe un comportament agresiv executat de o altă
persoană reduce autocontrolul, determinând apariţia unor comportamente agresive. El a enunţat o a
doua ipoteză generală, de lucru: Reacţia la imaginea unui act agresiv determină mai degrabă o
creştere a agresivităţii decât o scădere a ei.

Cercetarea a presupus trei grupuri de subiecţi copii. Fiecare grup a fost supus unui stimul agresiv
diferit: primul grup a vizionat un film foarte agresiv cu personaje oameni; al doilea grup a vizionat o
piesă de teatru cu un grad ridicat de agresivitate, iar al treilea grup a vizionat un film de desen animat
cu conţinut agresiv. S-a considerat că astfel subiecţii sunt supuşi la frustrare.

S-a constatat că grupul al doilea a manifestat cea mai accentuată creştere a agresivităţii, urmat de
primul grup şi apoi de al treilea. S-a măsurat ulterior, comparativ, agresivitatea la băieţi şi la fete,
precum şi tipul de agresivitate (imitativă sau non-imitativă). Rezultatele au arătat că există o influenţă
între vizionarea unor materiale cu conţinut agresiv şi comportamentul agresiv ulterior, influenţa
depinzând de gradul de realism al materialului prezentat (teatru – film – desen animat). Din punctul
de vedere al efectului pe sexe, s-a constatat o agresivitate în oglindă (fetele imitau comportamentul
agresiv feminin văzut în material, iar băieţii imitau comportamentul masculin).
Paranteză: Se impune o diferenţiere între ipotezele teoretice şi cele generale: ipotezele teoretice
propun interpretări generice ale faptelor şi fenomenelor, au un grad mai mare de generalitate decât
cele generale, sunt indirect testabile şi susţin salturile semnificative ale gândirii, sau „revoluţiile
ştiinţifice”.

Formularea ipotezelor de cercetare

Opţiunea pentru o strategie de verificare a enunţului general obligă la formularea unor ipoteze cu un
grad mai mare de concreteţe – ipotezele de cercetare. Ipoteza de cercetare este mult mai concretă şi
respectă regulile logicii formale; de asemenea, ea precizează activităţile care se vor efectua în cadrul
cercetării.

Revenind la exemplul cercetării întreprinse de profesorul Bandura, în acest caz ipoteza de cercetare a
fost: „Confruntaţi cu un model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente
agresive, comparativ cu cei care nu au fost confruntaţi cu un asemenea model.” Bandura a mai
formulat şi o serie de ipoteze referitoare la dezvoltarea unor comportamente agresive generate de
imagini de film şi imagini de desen animat.

Pentru a fi corecte, ipotezele de cercetare trebuie să fie: operaţionale, riguroase, să presupună un

grad de originalitate şi să fie verificabile.

Caracterul operaţional presupune că ipotezele trebuie să precizeze activităţile sau operaţiile concrete
care trebuie efectuate pentru a vedea dacă evenimentele psihice presupuse au lor. În cercetarea lui
Bandura, modelul de imitat ia forma comportamentelor reale. Ipotezele sunt operaţionale pentru că
descriu acţiunile care declanşează un comportament.

Caracterul riguros presupune cerinţa de a nu te hazarda prin ipoteză să precizezi clar, cantitativ
gradul de apariţie al unei variabile. Bandura nu precizează dacă comportamentele caracterizate ca
fiind imitative ale agresivităţii imaginilor sunt de trei ori mai puternice decât cele caracterizate ca
fiind non-imitative.

Originalitatea presupune ca informaţiile propuse de o ipoteză trebuie să fie o achiziţie originală, dar
validă pentru ştiinţă. Bandura a vrut să îmbogăţească teoria învăţării prin imitaţie şi să pună în
discuţie teoria catharsis-ului.

Caracterul verificabil presupune că un enunţ trebuie să fie confirmat într-o oarecare măsură de către
datele de cercetare.

Formularea ipotezelor statistice

Pentru a formula aceste ipoteze, mai întâi decidem care criteriu îl folosim pentru a stabili gradul de
valabilitate al unei ipoteze de cercetare. Dacă Bandura ar fi presupus că o imagine violentă va
declanşa la toţi copii participanţi la experiment comportamente agresive de acelaşi tip, aceasta ar fi
fost o greşeală. El însă nu face precizarea „la toţi copiii”, astfel că ipoteza este corectă, pentru că
reacţia copiilor la stimuli a fost diferită. La majoritatea copiilor s-a înregistrat o scădere a controlului,
dar au fost şi cazuri când aceasta nu s-a întâmplat.

Prin ipoteza statistică se stabilesc măsuri cantitative ale comportamentelor de măsurat. Aceste
evaluări cantitative permit cuantificarea reacţiilor comportamentale şi stabilirea relaţiilor între stimul
şi reacţie. De asemenea, ele ne permit şi să aflăm dacă evaluările făcute corespund unor realităţi şi
sunt tipice.

Concluzie:

Pe parcursul unei cercetări, ipotezele obţin un grad de precizie tot mai mare pe măsură ce studiul se
desfăşoară. Ipotezele de cercetare sunt o concretizare a ipotezelor generale, iar ipotezele statistice
stabilesc dacă ipotezele de cercetare fixate apriori sunt verificate de rezultatele cercetării.

Etapele de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente temporal cu etapele studiului. Studiul

debutează atunci când ipotezele de cercetare sunt fixate. Putem apela la un studiu preliminar, pentru
a fixa aceste ipoteze de cercetare. Ipotezele statistice se leagă de faza a treia a derulării unui studiu,
cea de analiză statistică, şi sunt active doar în această fază.

2.VARIABILELE STUDIULUI

Variabile independente:

-fenomene care reprezinta cauze, factori sau conditii metode de predare, mijloace utilizate) ;

3. SCALELE DE MASURARE A VARIABILELOR.

Scala nominala este cunoscuta si sub numele de scala calitativa, categoriala sau de clasificare, este
cel mai simplu tip de scala si presupune doar diferentierea calitativa a fenomenelor si a obiectelor
masurate. Scala nominala consta in categorii care permit clasificarea (sortarea) obiectelor sau
fenomenelor dupa o caracteristica sau un atribut.

Pentru ca scala sa aiba sens, trebuie sa existe cel putin doua categorii.

4. n inginerie eșantionare în grup, întreaga populație trebuie mai întâi împărțită în grupuri, de
exemplu pe baza locațiilor individuale. Acest cluster va acționa ca o unitate prelevare de probe.
Dintre aceste clustere, se vor alege aleatoriu mai multe clustere. Ca probe se vor folosi toți indivizii
din grupurile selectate.
Eșantionare în grup se poate face prin două metode, adică prelevare de probe cu un singur stadiu și
cluster în două etape prelevare de probe. Prelevare de probe cu un singur stadiu prin alegerea
grupurilor la întâmplare și utilizarea tuturor elementelor clusterelor ca probă de cercetare.

Pentru eșantionarea în două etape a clusterului, selecția eșantionului este continuată până la
douăprimul pas este alegerea grupurilor la întâmplare, apoi, după aceea, alegerea elementelor din
clustere este aleasă la întâmplare. Aceste elemente vor fi eșantionul de cercetare.

2.Urmatoarea distributie calculata rezulta: 1207 : 51 = 23,60784314