Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Informatică și Ingineria Sistemelor

RAPORT
Lucrarea de laborator nr.1.
la Senzori si Traductoare

A efectuat:
st. gr. RM-211 Dascal Sergiu
A verificat:
dr., conf. univ. N. Rosca

Chişinău -2022
 Totalitatea sensorilor componenti intru-un
smartphone
Din marea totalitate a sensorilor inclusi intr-un smartphone fac
parte :
1. Camera foto/video
2. Microfon
3. Sensor de intensitate a luminii
4. Touch screen
5. Touch ID
6. Face ID
7. Geroscop
8. Compas
9. Plug ID
10. Buton
Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul
căruia pot fi obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea
acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de emulsie
fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat
transformă informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui senzor de
imagine.
Părțile principale sunt:

 obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);

 obturatorul (controleaza timpul in care filmul a fost expus la lumina. Este un
mecanism complex care poate functiona in modul automat sau manual, putand
controla timpul in care acesta sta deschis.)
 camera obscură (rigida sau pliabilă)
 caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);

Diafragma

 este un dispozitiv care controlează și cantitatea de lumină care ajunge la film

sau senzor in cazul aparatelor digitale. Închiderea si deschiderea acesteia
adaptează luminozitatea la condițiile de expunere și extinde câmpul de claritate.
Este ca și irisul ocular, se deschide și se închide în funcție de cantitatea de
lumină procurată, doar că în fotografie noi avem control deplin .
 Microfoane cu panglică Ele au apărut puțin mai târziu decât bobina și au
caracteristici de design care îmbunătățesc calitatea sunetului. Principiul de
funcționare este similar cu modelele bobinei. Dar există o diferență. În locul
unei bobine, se folosește un film foarte subțire de metale nobile, care
captează cele mai mici vibrații ale diafragmei, le transformă într-un impuls
electric și o trimite mai departe. Trăsătura distinctivă a microfoanelor de
bandă în comparație cu bobina este greutatea lor considerabil mai mică.
Aceste dispozitive sunt utilizate pe scară largă la concerte și diverse
evenimente la scară corespunzătoare, având o gamă de frecvențe de la 20 Hz
la 20.000 Hz. Microfonul electrodynamic cu această gamă de frecvențe este,
de asemenea, potrivit pentru înregistrarea în studio. De aceea, acestea sunt
distribuite pe scară largă printre muzicieni profesioniști.
Microfonul este un aparat (transductor) care transformă sunetul în semnale
electrice. Acesta are multe aplicații, fiind folosit îndeosebi în radioteleviziune și
în telecomunicații, dar și în industria muzicală.
Un microfon, numit coloidal mic sau mic (/ maɪk /), [1] este un dispozitiv - un
traductor - care transformă sunetul într-un semnal electric. Microfoanele sunt
utilizate în multe aplicații, cum ar fi telefoane, aparate auditive, sisteme de adresare
publică pentru săli de concerte și evenimente publice, producție de imagini în
mișcare, inginerie audio în direct și înregistrată, înregistrare de sunet, radiouri
bidirecționale, megafone, radiodifuziune și televiziune și în calculatoare pentru
înregistrarea vocii, recunoașterea vorbirii, VoIP și în scopuri neacustice, cum ar fi
senzori ultrasonici sau senzori de bătaie.
Sunt utilizate mai multe tipuri de microfon, care utilizează diferite metode pentru a
converti variațiile de presiune a aerului unei unde sonore într-un semnal electric.
Cele mai frecvente sunt microfonul dinamic, care utilizează o bobină de sârmă
suspendată într-un câmp magnetic; microfonul condensatorului, care folosește
diafragma vibrantă ca placă condensator; și microfonul piezoelectric, care folosește
un cristal de material piezoelectric. Microfoanele trebuie de obicei conectate la un
preamplificator înainte ca semnalul să poată fi înregistrat sau reprodus.
Un senzor de lumină generează un semnal de ieșire care indică intensitatea
luminii prin măsurarea energiei radiante care există într-o gamă foarte restrânsă de
frecvențe numite în principiu "lumină" și care variază în frecvență de la Infra-roșu
la Visibil până la ultraviolet.
Senzorul de lumină este un dispozitiv pasiv care convertește această "energie
luminoasă", indiferent dacă este în părțile vizibilă sau în infraroșu ale spectrului,
într-o ieșire de semnal electric. Senzorii de lumină sunt mai des cunoscuți ca
"Dispozitive fotoelectrice" sau "Fotosenzori" deoarece transformă energia luminii
(fotoni) în electricitate (electroni).
Dispozitivele fotoelectrice pot fi grupate în două categorii principale, cele care
generează energie electrică atunci când sunt iluminate, cum ar fi Foto-
voltaice sau Foto-emisive etc. și cele care își schimbă proprietățile electrice într-un
fel, cum ar fi fotorezistoarele sau fotoconductorii. Aceasta duce la următoarea
clasificare a dispozitivelor.
 Celule foto-emise - Acestea sunt fotodetectoare care eliberează electroni
liberi de la un material sensibil la lumină, cum ar fi cesiul, atunci când este lovit
de un foton de energie suficientă. Cantitatea de energie a fotonilor depinde de
frecvența luminii și la frecvența mai mare, fotonii convertesc mai multă energie
luminoasă în energie electrică.
 Celule foto-conductoare - Aceste fotodetectoare variază rezistența lor
electrică când sunt supuse la lumină. Fotoconductivitatea rezultă din faptul că
lumina atinge un material semiconductor care controlează fluxul de curent prin
acesta. Astfel, mai multă lumină crește curentul pentru o tensiune aplicată. Cel
mai frecvent material fotoconductiv este sulfura de cadmiu utilizată în fotocelule
LDR.
 Celule foto-voltaice - Aceste fotodetectoare generează o emf proporțională
cu energia luminii radiate primite și este similar cu efectul fotoconductivității.
Energia luminoasă cade pe două materiale semiconductoare făcute sandwich,
creând o tensiune de aproximativ 0,5V. Cel mai frecvent material fotovoltaic
este seleniul utilizat în celulele solare.
 Dispozitive foto-joncțiune - Aceste fotodetectoare sunt în principal
dispozitive semiconductoare adevărate, cum ar fi fotodiodele sau
fototranzistoarele care utilizează lumina pentru a controla fluxul de electroni și
goluri prin joncțiunea lor PN. Dispozitivele fotojoncțiune sunt special concepute
pentru aplicație de detectare și penetrarea luminii cu răspunsul lor spectral reglat
la lungimea de undă a luminii incidente.
Tehnologiile cu panouri tactile sunt o temă cheie în dispozitivele digitale actuale,
inclusiv smartphone-urile, dispozitivele de ardezie precum iPad-ul, ecranele de pe
spatele camerelor digitale, dispozitivele Nintendo DS și Windows 7. Termenul
panou tactil cuprinde diverse tehnologii pentru a detecta atingerea unui deget sau a
unui stilou. În această sesiune, vom analiza metodele de bază de detectare a
panoului tactil și vom prezenta caracteristicile și aplicațiile optime ale fiecăreia.
Notă: Mai jos este traducerea din limba japoneză a articolului ITmedia „How Can
a Screen Sense Touch? A Basic Understanding of Touch Panels” publicat pe 27
septembrie 2010. Copyright 2011 ITmedia Inc. Toate drepturile rezervate.
Un panou tactil este un echipament care permite utilizatorilor să interacționeze cu
un computer atingând direct ecranul. Încorporarea de funcții în monitor, cum ar fi
senzorii care detectează acțiunile tactile, face posibilă emiterea de instrucțiuni către
un computer, făcându-l să detecteze poziția unui deget sau a unui stilou. În esență,
devine un dispozitiv care fuzionează cele două funcții de afișare și intrare.
La baza funcției Touch ID stau unele dintre cele mai avansate tehnologii hardware și
software pe care le-am inclus vreodată în dispozitivele noastre. Butonul este fabricat
din cristal de safir, unul dintre cele mai transparente și mai dure materiale disponibile.
Acesta protejează senzorul și acționează ca o lentilă pentru focalizarea precisă a
degetului. Pe iPhone și iPad, un inel din oțel care înconjoară butonul detectează
degetul și îi comunică senzorului Touch ID să înceapă citirea amprentei. 

Senzorul utilizează tehnologia avansată de atingere capacitivă pentru a captura o

imagine de înaltă rezoluție a unor secțiuni reduse ale amprentei din straturile
subcutanate ale pielii. Apoi, senzorul Touch ID analizează inteligent aceste informații
la un nivel de detaliu și de precizie remarcabil. Acesta categorisește amprenta în
funcție de cele trei tipuri de bază: arc, buclă sau spiră. De asemenea, acesta trasează
detalii individuale ale cutelor care nu pot fi percepute de ochiul uman și inspectează
până și variațiile minore ale direcției crestelor determinate de pori și structurile
marginale.
Senzorul Touch ID poate să citească mai multe amprente și într-o orientare de 360 de
grade. Apoi creează o reprezentare matematică a amprentei și o compară cu datele de
amprentă înregistrate de tine pentru a identifica dacă se potrivesc; în caz afirmativ,
dispozitivul este deblocat. Se stochează numai această reprezentare matematică a
amprentei – niciodată imagini ale degetului propriu-zis. Funcția Touch ID va actualiza
incremental în timp reprezentarea matematică a amprentelor înregistrate pentru a
îmbunătăți acuratețea potrivirii.
Face ID utilizează mai multe rețele neuronale care sunt încorporate în motorul
neuronal bionic pentru a procesa datele de recunoaștere facială.Este nevoie de un
model matematic al feței dvs. și îl verifică față de scanarea originală a feței pe
care ați înregistrat-o prima dată.Datele sunt puse pe cipul de pe iPhone sau iPad
și nu sunt expediate de la lucrătorii Apple, astfel încât identitatea ta facială este
păstrată ascunsă.Utilizează o funcție de solicitare a atenției pentru a funcționa.
Asta înseamnă că trebuie să luați o privire la iPhone-ul dvs. pentru a scana,  Nu
poți să amâne sau să vă întoarceți pentru ca acesta să vă deschidă iPhone-ul, cu
excepția cazului în care dezactivați caracteristica de securitate.

Nu. Apple a remarcat în demo-ul său Face ID că, dacă aveți un geamăn identic,
va trebui doar să utilizați o parolă dacă nu doriți ca acel geamăn să vă acceseze
iPhone-ul.Cu toate acestea, dacă aveți un frate cu trăsături faciale similare (dar
nu identice), ar trebui să fiți în regulă. Tehnologia Apple de recunoaștere facială
este suficient de detaliată pentru a recunoaște chiar și ușoare diferențe de fețe.
Giroscopul inventat de Jean-Bernard-Léon Foucault este un corp solid căruia i se
imprimă o mișcare de rotație
(în jurul unei axe de simetrie, de obicei), având scopul de a indica o
anumită direcție (fixă în spațiu).

Construcție[modificare | modificare sursă]
Un giroscop este alcătuit dintr-un rotor (de obicei de forma unui disc), fixat într-
un cadru astfel încât să se poată roti în jurul oricăreia dintre cele trei axe (în cazul
unui giroscop cu trei grade de libertate). Punctul de fixare este de în principiu
centrul de masă și de simetrie, adică centrul discului.

Principiu de funcționare[modificare | modificare sursă]

Funcționarea giroscopului se bazează pe conservarea impulsului unghiular; un corp
care se rotește în jurul propriei axe tinde să-și păstreze această axă de rotație și se
va opune unui impuls perturbator cu un altul, de-a lungul unei axe perpendiculare
pe axa de rotație si pe axa impulsului perturbator.

Compasul pur si simplu detecteaza campul magnetic al pamantului aratand polul nord.
Plug ID si butonul simplu functioneaza pe principiul incheierii unor circuite electruce

Concluzii
In urma efectuarii acestei lucrari de laborator am acumulat cunostinte
despre senzori si traductori care sunt prezenti in viata noastra zilnica.
Aceasta a fost o experienta utila si interesanta, care ne-a format o intelegere
mai complexa despre predestinarea senzorilor si traductoarelor si
functionarea lor ca un system integru care permite functionarea a unor
sisteme esentiale lumii modern.
La fel pentru intelegerea functionarii multor senzori si traductori este
necesar de intelegere buna a legelor fizicii, cea ce a favorizat antrenarea in
practica cunostintelor de fizica obtinute anterior.