201 1

DREPTUL FINANTELOR PUBLICE

Curs drept anul II

Craciun Oana

DREPT FINANCIAR- FISCAL

Curs I(3 Martie 2011)

Capitolul

I.

FINANTELE

PUBLICE 1.1 Evolutia istorica a finantelor publice

Cuvantul finante isi are originea in limba latina unde cuvantul finis=scadenta, termen de plata. Termenul de finante a evoluat a capatat pe parcurs sensuri diferite mai ales in ceea ce priveste continutul acestuia. Termenul de finante reprezinta : relatii sociale de natura economica ce apar pe parcursul constituirii resurselor banesti necesare satisfacerii intereselor generale ale societatii. mijloace de interventie ale statului in coordonarea sau influentarea activitatii economice. fonduri banesti ce se pun la dispozitia statului in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale. acte juridice prin care se preia la dispozitia statului o partea din PIB. Moneda- marfa ce reprezinta contravaloarea generala a tuturor celorlalte marfuri. Finantele publice s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica. Acestea sunt impartite in doua categorii: Finante publice-au ca scop satisfacerea nevoilor generale ale societatii, veniturile se obtin din impozite, taxe, contributii cu caracte obligatoriu si nerambursabil, statul poate lua anumite masuri in ceea ce priveste moneda nationala, sunt supuse dreptului public. Sunt acele relatii sociale referitoare a intrebuintarea fondurilor banesti care se acumuleaza in bugetul public si se utilizeaza pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Contribuie la acoperirea cheltuielilor publice, permit statului sa intrevina in viata economica sa o dirijeze, sa o conduca spre o anumita directie in conformitatea cu strategia adoptata in planul de guvernare. Finante private- au ca scop obtinrea de profit, venituri se obtin din vanzarea de bunuri prestarea de servicii, nu pot influenta direct moneda pe care si ele o folosesc, susnt supuse dreptului privat(comercial).
1.2

Notiunea de finante publice

Pot fi definite: Din perspectiva institutionala- finantele publice reprezinta cadrul de manifestrare a puterii politice in societate. Din punct de vedere material pot fi definite in functie de continutul lor concret strans legate de notiunea de activitatea finantelor publice= activitatea de formare, administrare, angajare si utilizare a fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ teritoriale si ale institutiilor publice ale acestora implicate in procesul bugetar. Pornind de la cele doua criterii rezulta ca finantele publice sunt un ansamblu coerent de acte si operatiuni financiare care confera prin specificul lor raporturilor sociale pe care le
2

reglementeaza specificul lor in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii generale a societatii. Trasaturile finantelor publice: Sunt relatii sociale cu un preponderent caracter si continut economic. Se prezinta sub forma baneasca Sunt relatii fara echivalent- nu presupun o contraprestatie. Mijloacele banesti nu se ramburseaza, alocarea se face cu titlu definitiv si nu are caracterul unui imprumut.

1.3 Structura finantelor publice

Finantele publice sunt formate in principal din: venituri publice + cheltuieli publice. La aceste elemente pot fi adaugate si altele: bugetul de stat, finantele locale, bugetul unitatilor administrativ-teritoriale, imprumuturi de stat sau creditul public, finantele organizatiilor internationale. Elementele prezentate mai sus, componente ale structurii finantelor publice formeaza bugetul public national denumit si sistemul bugetar. Curs II (10 Martie 2011)

1.4 Functiile finantelor publice

In procesul dormari repartizarii si utilizari mij banesti finasntele publice: Functia de repartitie se realizeaza in procesul de formare si repartizarea a mijloacelor banesti si se realizeaza in doua momente distincte: Momentul formarii resurselor prin constituirea fondurilor banesti- se realizeaza prin mobilizarea unei parti din sumele rezultate in urma repartitiei primare a venitului national. Momentul repartizarii adica distribuiri fondurilor banesti- se realizeaza in cadrul repartitie secundare a venitului national pe categorii de beneficiari, pe baza dimensionarii volumului chelutuielilor publice Functia de control-se concretizeaza in activitatea de verificare a legalitatii si cresterii eficientei printr-o mai buna administrare a banului public. Aceasta presupune verificarea criteriilor pe baza carora se determina necesitatea si oportunitatea cheltuielilor publice respectarea oblig fata de buget, a oblig contractuale etc. Controlul exercitat de organele abilitate contribuie la mentinerea si realizarea echilibrului monetar, valutar si financiar in economie.

1.5 Organele financiare ale statului

Constituirea repartizarea si utilizarea fondurilor banesti publice destinate utilizarii si consumului social presupune actiuni si activitati desfasurate de diferite organe ale statului de agenti economici persoane juridice sau fizice. Activitatea financiara a statului o intalnim atat sub forma unei activitati legislativnormative, a unei activitati executive, efectiv de executare a actelor normative respectiv de organizare a cadrului necesar unei astfel de executari. Totalitatea organelor care desfasoara activitati in sfera finantelor publice formeaza aparatul financiar al statului.

Aceste organe financiare pot fi impartite dupa o competenta speciala respectiv constituind asa numite organe de specialitate-cu atributii doar in domeniul finantelor publice(Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala ANAF, Garda Financiara, Departamentul de control al Guvernului etc.) Exista insa si organe care desi nu au o competenta numai anume in domeniul financiar exercita anumite atributii legate de acest domeniu(Parlament, Guvern, Banca Nationala a Romaniei, Consiliile locale-aproba bugetele, Ministerele si alte organe centrale si locale.) Aceste organe au atributii generale care privesc administrarea finantelor publice, (mentinerea echilibrului financiar, monetare) dar au si sarcini de specialitate efectuand studii, prognoze cu privire la activitatea financiara a statului, urmaresc incasarea veniturilor, controleaza legalitatea cheltuielilor publice. 1. Ministerul Finantelor Publice Este un organ de specialitate al administratie publice centrale care functioneaza in subordinea Guvernului aplicand strategia acestuia, aprobata prin votul de incredere al Parlamentului in domeniul economiei si finantelor publice.Are persnalitate juridica. 2. Comisia Centrala Fiscala Functioneaza in subordinea Ministerul Finantelor Publice. Este o comisie ce asigura aplicarea unitara a normelor dreptului finantelor publice in materia sa de activitate. 3. ANAF (, Agentia Nationala de Administrare Fiscala) Este un organ de specialitate a administratie publice centrale cu rang de institutie publica cu si cu personalitate juridica si buget propriu, in subordinea Min. Finantelor Publice Obiectivele si atributiile acestui organ de specialitate se regasesc in ordinul Ministrului Fin. Pub nr.182/2 feb.2010 publicat in M.Of 99/12 feb.2010. 4. Comisia de proceduri fiscale Aflata in subordinea ANAF infintata prin ordinul ANAF nr.1995/2007 publicat in M.Of nr. 725/26.10.2007 5. Trezoreria publica(trezoreria statului)-contul curent al statului Reprezinta un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si palti din fonduri publice insclusiv cele privind datoria publica si a altor operatini ale statului in conformitate cu dispozitiile legale. Prin trezoreria statului se realizeaza operatiunile de incasari si plati ce privesc fondurile publice. Fara insa a se limita doar la acestea. Nu presupune dobanzi.

1.6 Dreptul finantelor publice- ramura a sistemului roman de drept public

Totalitatea normelor juridice care reglementeaza domeniiul finantelor publice formeaza legislatia finantelor publice sau dreptul finantelor publice. Dreptul finantelor publice= ansamblul de norme si reguli care reglementeaza complet si unitar relatiile sau raporturile care se stabilesc pentru sau in legatura cu constituirea repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului si ale colectivitatilor publice locale in vederea satisfacerii trebuintelor genrale cu caracter preponderent social economic ale societatii. Dreptul finantelor publice cuprinde: Dreptul financiar Dreptul bugetar Dreptul fiscal Dreptul vamal
4

 Dreptul asigurarilor sociale publice.

Capitolul II. DREPTUL FINANCIAR

2.1 Notiunea si obiectul de reglementare al dr. financiar Dreptul financiar e definit ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice destinate satisfacerii nevoilor social-economice ale societatii. De asemenea el cuprinde normele juridice prin care e asigurat cadrul legal al altor institutii importante in domeniu precum: creditul public(imprumutul de stat) si controlul financiar. Normele dreptului financiar sunt norme de drept public ce au in general un caracter imperativ. 2.2 Izvoarele dreptului financiar Prin izvor de drept se intelege forma , sursa de exprimare a normelor juridice. Izvoarele dr. financiar sunt acele acte normative ce reglem raporturile juridice incidente in domeniu in legatura cu relatiile de constituire, repartizare si utilzare a fondurilor publice si din activitatiile privind creditul public si controlul financiar. Izvoarele mai importante ale dreptului financiar sunt: Constitutia Romaniei Legea Finanteleo Publice nr.500/2002 Legea privind finantele pub.locale nr.273/2006. Legea 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare Codul fiscal adoptat prin L.571/2003 Codul de procedura fiscala adoptat prin ordonanta Guv. Nr.92/2003. Actele autoritatilor administrative locale. 2.3 Raporturile juridice de drept financiar Prin raport juridic se intelege acea relatie sociala reglementata prin norme juridice. Raporturile juridice financiare sunt formate de relatiile sociale care iau nastere se mofifica si se sting in procesul constituirii repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare. Elementele constitutive: subiect, obiect si continut Subiectele raportlui juridic financiar-pe de o parte intotdeauna statul reprezentat de un organ specializat iar pe de alta parte persoana juridica sau persoana fizica. Continutul raporturilor juridice financiare e format din drepturile si obligatiile subiectelor de drept ale raportului. Obiectul raporturilor juridice este format din conduita specifica subiectelor participante in cadrul acestor raporturi.

C III (24 martie 2011)

Capitolul

III.

DREPTUL

BUGETAR

3.1Conceptul si evolutia istorica a bugetului Bugetul trebuie privit ca un element distinct si important in domeniul finantelor publice. Este un act decizional privind veniturile si cheltuielile actuale ale statului si un procedeu de corelare a acestora. Etimologic, orgintea este in limba franceza unde termenul de buget insemna o punga mica din ele cu bani. Istoric, notiunea a fost preluata pentru prima data in Regulamentul Organic al Moldovei dupa care in 1860 a aparut ca institutie in Regulamentul de finante promulgat de Alexandru Ioan Cuza in Principatele Romane, termen preluat in Constitutia Romaniei din 1866 si asezat cu reglementarile privind bugetul cheltuielilor si al recentelor ce trebuia a fi elaborat de executiv anual si supus aprobarii Adunarii legislative. Institutia bugetului de stat o intalnim in toate constitutiile ulterioare ale Romaniei 1923,1938,1948,1952,1965. Noile reglementari constitutionale din 1991 se refera la un sistem bugetar national complinit in detaliu prin Legea nr.500 din anul 2000 privind finantele publice. Prin actele normative amintite, practic s-a introdus conceptul de sistem bugetar ceea ce presupune cuprinderea tuturor bugetelor prevazute in legislatia romana adica a bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale precum si bugetele locale. Prin urmare, atunci cand vorbim despre un sistem bugetar respectiv de sistemul de buget public national intelegem sa vorbim de totalitatea bugetelor care se intocmesc si se infaptuiesc intr-un an financiar la nivelul unui stat. Conceptul de buget a fost definit in diferite feluri dupa cum urmeaza: unii au vazut in buget planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determinata de timp; altii au vazut un program prin care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile unui corp public pentru o perioada determinata adoptat printrun act normativ care ii confera forta juridica necesara punerii lui in aplicare. Putem desprinde caracterele/trasaturile bugetului. Astfel: Caracter previzional; Caracter anual; Este un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor banesti, publice, gestionarea, utilizarea si controlul folosirii acestora; Este un instrument de politica a statului in domeniul fiscalitatii reflectand politica financiara a acestuia. 3.2 Natura juridica a bugetului statului In privinta naturii juridice a bugetului, s-au formulat mai multe teorii. Potrivit unei prime teorii bugetul public este privit ca un act administrativ respectiv bugetul de stat nu este altceva decat un act conditie pus la dispozitia agentilor administrativi de legiuitor pentru ca prin intermediul lui sa se poata realiza actele juridice prin care se obtin creante de la si in favoarea tezaurului public si prin care urmeaza a se efectua plata acestor creante. O a doua teorie priveste bugetul public ca un plan financiar respectiv principalul plan financiar cu caracter executoriu al statului, cu caracter anual si operativ.
6

Potrivit unei a treia teorii bugetul public este o lege propriu-zisa elaborat si emis de catre puterea legislativa a statului. O varianta ce deriva din aceasta teorie considera bugetul un act de planificare financiara care dupa ce a fost adoptat de legislativ prin lege dobandeste natura juridica specifica de lege. O a patra teorie priveste bugetul public atat ca o lege cat si ca un act administrativ. Astfel daca partea privind veniturile constituie o lege deoarece este creatoare de norme generale, partea privind cheltuielile publice reprezinta un act administrativ deoarece prin acte individuale si concrete dau nastere la efecte juridice. O a cincea teorie considera bugetul public un program ce imbraca forma unui act normativ care ii confera forta juridica necesara punerii in aplicare. O a sasea teorie care practic are in vedere aproape toate elementele infatisate priveste bugetul public ca principalul plan financiar al statului ce cuprinde indicatorii financiari privind modul de realizare a veniturilor publice si de efectuare a cheltuielilor publice. Odata cu adoptarea puterii, acest plan dobandeste trasaturi specifice normelor juridice astfel ca in final natura sa juridica este fie aceea de lege fie cel putin aceea a unui document public care a capatat forta juridica a unei legi. 3.3 Continutul bugetului public Bugetul public este format din doua mari parti: veniturile publice cheltuielile publice. 1.Veniturile publice - reprezinta totalitatea resurselor banesti ale statului si unitatilor administrativteritoriale care alimenteaza bugetele publice. Veniturile publice se impart in doua mari categorii: Venituri ordinare sau curente Venituri extraordinare Veniturile publice curente sau ordinare cuprind: impozite si taxe. In literatura juridica aceasta categorie de venituri s-a aratat ca presupune incasarea cu regularitate la buget constituind o sursa permanenta a acestuia. In functie de sursa lor, veniturile curente pot fi impartite in venituri fiscale, adica provin din impozite si taxe si veniturile nefiscale. Impozitele pot sa fie: directe - se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect terenuri, cladiri, activitati economice, miscarea capitalului banesc, venitul persoanelor fizice, profitul. Reprezinta 25-30% din totalul veniturilor curente.

Indirecte - se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la vanzarea diferitelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii de exemplu taxa pe valoare adaugata, accizele, taxele vamale si taxele de timbru. Aceste cote de impozit sunt percepute fie procentual, in raport de valoarea marfurilor vandute sau a serviciilor prestate, fie in sume fixe pe unitatea de masura.

Veniturile nefiscale sunt acelea care se realizeaza in procesul de acumulare de venituri dar prin care nu se produce o schimbare a titularului dreptului de proprietate. Sunt venituri obtinute de stat de la intreprinderi, regiile sale, de pe domeniile sale in care statul se manifesta ca proprietar si organizator al propriei sale activitati. Reprezinta cam 4% din totalul veniturilor bugetului de stat.
7

Veniturile publice extraordinare sunt venituri pe care le realizeaza statul in cazuri exceptionale atunci cand veniturile curente nu sunt suficiente. Aceste venituri extraordinare sunt:imprumuturile de stat; instrainarea unor bunuri din proprietatea privata sau chiar din rezervele de aur ale statului. 2.Cheltuielile publice. In doctrina se spune ca sunt modalitati de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare in vederea desfasurarii activitatilor necesare satisfacerii intereselor publice ale societatii constand intr-o suma de bani alocata de la un buget public conform destinatiei stabilita. Cheltuielile bugetare se impart in: cheltuieli curente cheltuieli de capital Cheltuielile curente se impart in: cheltuieli de personal- salarii, impozite, asigurari sociale, contributii cheltuieli materiale- servicii, intretinere si gospodarire, materiale si prestari de servicii, obiecte de inventar Cheltuielile de capital se impart in: cheltuieli de investitii cheltuieli pentru rezerva de stat Cheltuielile mai pot fi impartite: cheltuieli pentru aparare nationala cheltuieli pentru intretinerea aparatului de stat cheltuieli pentru plata datoriei publice cheltuieli privind acordarea de subventii cheltuieli pentru diferite actiuni sau activitati economice cheltuieli pentru acoperirea nevoilor cultural-sociale cheltuieli pentru cercetare, dezvoltare stiintifica 3.4 Clasificatia bugetara a veniturilor si cheltuielilor publice Clasificatia reprezinta operatiunea de grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare. Astfel veniturile publice sunt structurate pe capitole si subcapitole de venituri curente si venituri de capital, de venituri fiscale, nefiscale si diverse. Cheltuielile sunt structurate dupa o clasificatie mai complexa pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate dupa caz. Cheltuielile de regula trebuie sa aiba o destinatie precisa si limitata. 3.5Componentele sistemului bugetar national Este un sistem unitar de bugete specific unui stat de tip unitar. Elementele componente ale bugetului general consolidat adica acest ansamblu de bugete sunt: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor sociale, bugetul trezoreriei statului, bugetele
8

institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat. Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat; bugetul fondurilor externe nerambursabile. La aceste bugete se adauga bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Bugetul se prezinta sub forma unui ansamblu coerent de bugete care alcatuiesc sistemul bugetar. Este de retinut ca separat, in cadrul bugetului de stat sunt prevazute distinct bugetele Camerei Deputatilor, Senatului, Administratiei prezidentiale, Guvernului si ale altor institutii guvernamentale ale statului. C IV(31 Martie 2011) 3.6 Dreptul bugetar si principiile aplicarii lui

Dreptul bugetar, parte componenta a dreptului finantelor publice reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza cuprinsul bugetului public national precum si procedura bugetara respectiv elaborare, aprobare, executare si incheierea fiecarui buget anual. Dreptul bugetar are la baza o serie de principii fundamentale, unele dobandind chiar o reglementare legislativa, altele fiind rezultatul practicii sau al doctrinei de specialitate. Conform Legii 500/2000 privind finantele publice, la baza constituirii bugetului stau urmatoarele principii sau reguli:

Principiul universalitatii- conform acestui principiu, in buget veniturile si cheltuielile se scriu in totalitate in sume brute in fiecare an bugetar. Mai mult, veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au stabilite destinatii distincte. Aplicarea acestui principiu presupune doua reguli de baza: o Regula necompensarii cheltuielilor proprii cu veniturile proprii o Regula neafectarii unor venituri pentru cheltuielile necesare intretinerii institutiilor publice sau pentru desfasurarea unor activitati care se finanteaza de la bugetul de stat. Principiul publicitatii- sistemul bugetar este deschis si transparent ceea ce presupune dezbaterea publica a proiectelor de buget, dezbaterea publica a conturilor generale, anuale de exectuei de a bugetelor, publicarea in Monitorul Oficial a actelor normative de aprobare, utilizarea mijloacelor de informare in masa. Principiul unitatii- veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. Principiul anualitatii- veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde exercitiului bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Deoarece principiul anualitatii este expres reglementat prin legislatie previziunile si programile plurianuale pot fi facute dar numai cu titlu de exceptie de la regula. Principiul specializarii bugetare- veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora potrivit clasificatiei bugetare. Principiul unitatii monetare- toate operatiunile bugetare ca atare se exprima in moneda nationala. Principiul echilibrului- bugetul trebuie conceput in asa fel incat cele doua parti, veniturile si cheltuielile sa fie corelate cu preconizarea fie a unei excedent pt venituri in fata cheltuielilor.
9

Principiul realitatii monetare- presupune regula potrivit careia la intocmirea bugetului trebuie sa se aiba in vedere varianta cea mai apropiata de realitate, manifestandu-se prudenta atat in ceea ce priveste veniturile, cat si cheltuielile.

Reguli privind cheltuielile bugetare: Au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale Nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici angajata si efectuata daca nu exista baza legala pentru acea cheltuiala Nicio cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si la baza ei nu sunt prevederi bugetare Reguli si limite privind micsorarea veniturilor si cresterea cheltuielilor bugetare: In cazurile in care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte, de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget initiatorii au obligatia sa prevada si mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor Dupa depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte normative numai in conditiile de mai sus dar cu precizarea surselor veniturilor, a diminuarii veniturilor sau a majorarii cheltuielilor bugetare aferente exercitiului bugetar pt care s-a elaborat bugetul 3.7 Procedura bugetara Prin procedura bugetara se intelege un ansamblu de acte si operatiuni privind realizarea proiectului de buget, aprobarea acestuia, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara precum si controlul executiei bugetare. Din aceasta definitie procedura bugetara presupune parcurgerea a mai multor etape. In derularea procesului bugetar un rol important va reveni ordonatorilor de credite. Ordonatorii de credite sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune, in conditiile legii asupra creditelor bugetare in virtutea functiei pe care o detin in conducerea unei institutii publice sau a unui organ de stat. Categorii de ordonatori: Principali - Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Ordonatorii principali repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetele institutiilor ierarhic inferioare care au drept conducatori ordonatori secundari sau tertiari de credite. Secundari - Ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu, aflate in raport de subordonare ierarhica fata de ordonatorii principali de credite. Acestia repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pt bugetele institutiilor publice subordonate conduse de ordonatori tertiari de credite.
10

Tertiari - Ordonatorii tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica si buget propriu din subordinea ordonatorilor principali sau secundari si care au numai dreptul de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc dupa caz fie de la ordonatorii principali, fie de la ordonatorii secundari. Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc. Ordonatorii de credite au obligatia de angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate strict pentru cheltuieli legate de activitatea institutiilor publice si cu respectarea dispozitiilor legale. Bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile se aproba prin lege. Bugetele institutiilor publice autonome se aproba prin legi speciale, bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetul de stat, asigurarilor sociale de stat, fondurilor sociale, creditelor externe, fondurilor externe nerambursabile se aprobla prin lege ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat se aproba de catre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora. Bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii se aproba de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior. Bugetul trezoreriei statului se aproba prin hotarare a Guvernului. Bugetele locale se aproba prin hotarare de catre Consiliile Locale. Curs V (7 aprilie 2011) Etapa elaborarii proiectului de buget

Art 28 din legea prevede imprejurarea ca proiectele legilor bugetare se elaboreaza de Guvern prin Ministerul finantelor publice pe baza indicatorilor macroeconomici pe baza politici fiscale si bugetare, pe baza prioritatilor stabilite in propunerile de buget prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar. Pana la data de 31 martie anul curent vor fi elaborati indicatorii economici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget de organele competente. Pana la data de 1 mai anul curent Ministerul Finantelor Publice va inainte Guvernului obiectivele politicii economice si fiscale impreuna cu limitele de cheluieli stabilite pe ordonatorii principali de credite urmand ca Guvernul sa le apobe pana la 15 mai. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an Ministerul Finantelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare cadru in care va specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget precum si metodologiile de elaborare a acestora. Pana la data de 15 iunie a fiecarui an ordonatorii de credit au oblig sa depuna la Ministerul Finantelor Publice in limitele si cheltuielile propuse de guvern Pana la 1 august a fiecarui an proiectele de buget se depun la Ministerul Finantelor Publice. Pana la 30 septembrie Ministerul Finantelor Publice depune la Guvern priectele legilor de buget intocmite pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credit. Dupa insusirea de catre guvern a proeiectelor acesta le supuse pt aprobare parlam pana la 15 oct

11

2.Aprobarea bugetului si adoptarea legii bugetare anuale Autoritatea competenta sa aprobe bugetul e Parlamentul Romniei iar bugetele se aproba de Parlament in sedinta comuna pe ansamblu, pe parti, capitole subcapitole, titluri si aliniate si nu in ultimul rand pe ordonatori principli de credite. Aceasta aprobare are loc pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar in curs. In cazul in care legile bugetare depuse in termen legal nu au fost adoptate de Parlament pana cel mai tarziu la data de 15 decembrie a anului la care se refera proiectul, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. In timpul dezbaterilor pt apribare pot fi formulate amendamente insa care sa nu duca la majorarea deficitului bugetar. 3.Etapa executiei bugetare Consta in realizarea integrala si la termen a veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare. Executia bugetara se desf pe toata durata unui an financiar incepand cu 1 ianuarie si terminand cu 31 decembrie. Presupune o succesiune de faze: Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare- se face in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care e necesara efectuarea cheltuielilor. Executarea de casa a bugetului reprezinta o serie de operatiuni ce se desfasoara prin trezoreria publica ce reprezinta contul curent al statului Realizarea veniturilor bugetare-in realizarea veniturilor bugetare sunt avute in vedere o serie de principii: o Nici un impozit, taxa nu pot fi incasate daca nu au fost stabilite de lege; o Lista tuturor impozitelor si taxelor precum si a cotelor acestora trebuie sa fie apobate prin legea bugetara anuala; o Este inadmisibila perceperea sub orice titlu sau sub orice denumire a unor contributii inafara de cele stabiloite de puterea legislativa o Efectuarea cheltuielilor bugetare prin intermediul creditului bugetar. Creditul bugetar reprezinta suma de bani aprobata prin buget reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua platii in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar. Finantare de la bugetul statului prin intermediul creditului bugetar prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: o Beneficiarii de credit bugetar pot fi numai institutiile publice; o Scopul pentru care au fost alocate creditele bugetare trebuie sa fie bine precizat prin lege; o Se acorda cu titlu gratuit fara echivalent; o Nu se ramburseaza. Procedura creditului bugetar presupune mai multe etape: Deschiderea creditului bugetar-apartine MFP care la inceputul exrcitiului bugetar dispune transmiterea prin unitatile de trezorerie a sumelor de bani corespunzatoare credtelor bugetare convenite ordonatorilor principali de credite;
12

Anagajarea creditelor bugetare care se poate face numai in limita creditelor bugetare aprobate; Constatarea lichiditatii creditelor bugetare presupune verificarea cuantumului banesc a fiecarei lichiditati pt a se stabili daca aceasta e reala certa si exigibila; Ordonantarea creditului bugetar- reprezinta actul administrativ prin care se dispune plata sumei de bani catre beneficiarul fiecarei cheltuieli; Utilizarea sau plata creditelor bugetare - consta in remiterea sumelor de bani in folosul beneficiarului lageal al alocatiei bugetare. Plata - modalitatea de stingere a obligatiei statului in raport cu subiectul de drept care e beneficiar, titularul de drept a obligatiei bugetare. Aceasta utilizare a creditului bugetar e subordonata unui principiu si anume cel al afectatiunii bugetare. In practia executiei bugetare se utilizeaza si unele mijloace speciale de modificare a destinatiei initiale a creditelor aceste mijloace reprezentand excepti de la principiul afectatiunii speciale. Exceptii: Virarile de credite bugetare; Transferarea creditelor bugetare; Suplimentarea creditelor bugetare; Anticiparea creditelor bugetare; Blocarea creditelor bugetare; Anularea creditelor bugetare; 4.Inceierea exercitului financiar Se produce la 31 decembrie a fiecarui an. Orice venit neincasat sau orice cheltuiala neplatita pana la aceasta data se va plati sau incasa in contul bugetului de pe anul urmator iar creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept. Incheierea exercitiului bugetar anual presupune elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara.Acest cont se aproba prin lege dupa verificarea de catre curtea de conturi a operatiunilor ce le implica executia bugetara. 5.Controlul executiei bugetare Executia bugetului public national se realizeaza sub controlul unor organe de stat carora le revin prin lege raspunderi specifice in legatura cu activitatea bugetara. A ceste organe sunt: Ministerul Finantelor Publice care exercita un control administrativ specializat; Curtea de Conturi care exercita un control de specialitate financiar; Parlamentul care exercita un control politic in doua momente: prima data cand se aporba bugetul si se adopta legea bugetara anuala iar cel de-al doilea moment este atunci cand se aporba contul general anual de executie.Cel de-al doilea moment echivaleaza cu o descarcare de gestiune. Aspecte particulare privind bugetul asigurarilor sociale de stat Este bugetul prin care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile sistemului public de asigurari sociale.

13

Procedura bugetara care se urmeaza este cea a procedurii generale cu unele particularitati in sensul ca se face de Guvern prin intermediul Ministreului Muncii, Familiei si Protectiei oc iar propunerile de buget vin de la Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de asigurari sociale. Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat sunt formate din contrbutii sociale obligatorii asa cum sunt ele definite de art 7 punct 10 Cod fiscal. Aspecte particulare privind bugetele locale Bugetele locale sunt definite ca fiind documente in care sunt prevazute si apobate in fiecare an veniturile si cheltuielile unitailor administativ-teritoriale. In cazul bugetului local au calitatea de ordonat princip de cred presedintii consiliilor judetene si primarii. Procedura bugetara presupune ca pe baza scrisorii cadru a MFP ordonatorii principali de credite de la nivel local sa intocmeasca proiectele bugetelor locale si sa le transmita directiilor generale ale finantelor publice.(DGFP) Proiectele trebuie definitivate in termen de 15 zile de la data publicarii in monitorul oficial al legii bugetelor de stat tinand cont de veniturile provenite din bugetul de stat. Proiectele bugetelor locale astfel intocmite se aduc la cunostinta locuitorilor unitatii adm-teritoriale. Acestia au la dispozitie un termen de 15 zile de a formula contestatii. Dupa acest termen proiectul bugetului local se supune dezbaterii CL sau CJ dupa caz si se apoba prin hotarare. Bugetele unitatilor adm-teritoriale se supun controlului efectuat de catre DGFP judetene , controlul e efectuat de catre Camerele de conturi judetene si de catre consiliile locale. Veniturile si cheltuielile locale sunt prevazute in legea nr 273/2006 privind finantele pub locale. Daca nu se respecta operatiunile si prevederile legale se antreneaza raspunderea juridica. Raspunderea juridica antrenata de nerespectarea procedurii bugetare. Procedura bugetara trebuie sa se desfasoare conform unui set de regulii si principii stabilite de legislatie cunoscute sub denumirea de DISCIPLINA BUGETARA. Incalcarea disciplinei bugetare atrage raspunderea juridica care poate fi: Raspundere administrativa contraventionala fiind reglementata pt incalcarea de regula de ordonatorii de credite a normelor privind stabilirea venituriloe bugetare si conditiile de efectuare a cheltuielilor publice. Raspunderea disciplinara intervine in cazul savarsiri unor abaterii de la disciplina muncii; Raspunderea penala ce inetrvine in situatia in care faptele savarsite intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni. Evaziunea fiscala e definita ca fiind sustragerea in tot sau in parte de la impunerea materiei impozabile. Poate fi legala sau frauduloasa. Evaziunea fiscala legal- e modalitatea prin care contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila pentru a putea beneficia intr-o cat mai mare masura de avantajele oferite de regelementarile fiscale in vigoare. Evaziunea fiscala frauduloasa- consta in disimularea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.

14

Capitolul IV. CONTROLUL FINANCIAR SI AUDITUL FINANCIAR 4.1 Notiuni introductive Controlul reprezinta o necesitate dar si o conditie pentru orice domeniu de activitea si cu atat mai mult pt domeniul economico-financiar. In conditiile economiei de piata controlul ca forma de cunoastere are in vedere in principal trei categorii de interese: Interesele agentilor economici Interesele tertilor Interesele statului Forme concrete de manifestare ale controlului pot fi urmarite pe trei planuri: Contorul financiar contabil efecutat de institutiile special create de stat(curtea de conturi, garda financiara, ministerul finantelor publice)-poate fi definit ca fiind acea activitate de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare administrare si intrebuintare a banului public ce apartine atat statului cat si unitatiilor administrativ teritoriale in scopul realizarii unei rentabilizari a vietii economico sociale si a restabilirii ordinii de drept acolo unde este cazul. Propriul control efectuat de agentii economici sau alte structuri organizatorice; Controlul efectuat la cererea clientului de catre specialisti; Auditorul financiar din cadrul cabinetelor de audit financiar; 4.2 Functiile controlului financiar Aceste functii sunt: Functia de evaluare Functia preventiva Functia educativa Functia de documentare Functia de recuperare sau represiva. 4.3 Controlul Financiar in Romania Controlul financiar are o traditie in Romania primele atestari documentare fiind localizate in anul 1652 cand la dispozitiia domnitorului Matei Basarab s-au intocmit saniile visteriei sau ceea ce numim noi azi controlul costurilor de executie bugetara. Pentru o lunga perioada de timp sarcinile de control reveneau unuia dintre marii dregatori, vistiernicul. Acesta avand atributii legate de strangerea darilor asigurarea de mijloacelor neceasare pt intretinerea curtii domnestii a armatei, pastra catastifele visteriei, judeca procesele cu privire la stabilirea si perceperea darilor, mai tarziu avand atributii privind strangerea tributuilui.Incepand cu sec XVIII visteria publica era separata de , au aparut regulamentele organice care au avut o serie de reglementari privind finantelor publice si controlul, domnitorul fiind lipsit complet de atributii in aceste domenii, fixarea impozitelor si

15

controlului veniturilor si cheltielilor statului tineau de competenta obisnuitei adunai obstesti care aproba si bugetul. Prin legea din 24 ian 1864 domnitorul Al Ioan Cuza a infintat Inalta Curte de Conturi a Romaniei. Aceasta Inalta Curte a functionat pana in 1948 inclunzand in dif perioade atrib de control preventiv si ulterior, atrin jurisdictionale, administrative si consultative. In 1948 a fost desfintata aceasta Curte in 1973 s-a infintat un organ cu acelasi rol Curtea Superioara de control financiar iar prin Constitutia din 1991 a fost reinfintata Curtea de Conturi. 4.4 Obiectivele continutul si formele controlului financiar a. Obiectivele controlului financiar vizeaza : conducerea corecta si la zi a contabilitatii ; intocmirea documentelor justificative; constituirea si evaluarea capitalului social si a patrimoniului; exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile; stabilirea si indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat; profitul si pierderile respectiv intocmirea balantelor de verificare a bilantului contabil; profitului si a contului de profit si pierderi. b. Continutul Controlul documentelor prin continut urmareste: leglitatea ; realitatea; eficienta. 4.5 Formele controlului Financiar Dupa sfera de actiune: contr financiar intern control financiar extern Dupa termenul in care se efectueaza: permanent periodic Dupa voloarea lucrarilor controlate: complet; partial. Dupa felul activitatilor controlate: de casa; de magazie; de documete; de operatiuni financiare. In functie de organul care exercita controlul: ierarhic; de gestiune; de executie. Dupa criteriul intereseolor economico-financiare control fin .propriu institutiilor si agentilor economici; control fin. al statului exerciatat pe linia MFP; control fin suprem exercitat de Curtea de Conturi. Dupa modul de concretizare:
16

control direct; indirect; de drept; de fapt. Dupa procedurile de control utilizate: control prin sondaj; inopinat; incrucisat. Dupa criteriul cronologic: preventiv, anticipat operativ, concomitent postoperativ, ulterior 1.Controlul financiar preventiv adica cel anticipat consta in activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, activitate desfasurata inainte de aprobarea operatiunilor respective asupa propunerilor sau a proiectelor op respective. Urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare si producerea se exercita in doua forme: Control financiar preventiv propriu - Calitatea de controlor financiar preventiv propriu presupune exercitarea controlului pentru legalitatea,regularitatea si incadrarea in limitele creditelor bugetare sau a creditelor de angajament pt acele operatiuni pt care se cere viza de control financiar preventiv propriu. Actul de numire stabileste si limitele competentelor. Control financiar preventiv delegat ce se exercita de MFP prin intermediul controlorilor delegati. De regula MFP numeste unul sau mai multi controlori delegatoi pt fiecare autoritate publica in care se exercita functia de ordonator principal de credite. Controlul financiar preventiv se exercita prin acordarea sau nu a vizei de control financiar preventiv. Viza presupune semnatura si sigiliul persoanei investite cu aceasta calitate aplicate pe documentele controlate. Controlorii delegati au calitatea de functionari publici in structura MFP. Controlul financiar intern- consta in ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice inclusiv auditul intern stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale in vederea asigurarii, administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace. Controlul financiar intern este parte componenta a controlului financiar propriu institutiilor publice. Controlul financiar intern pretinde indeplinirea unor cerinte generale cum ar fi: evaluarea sistematica si mentinerea la un nivel acceptabil a riscurilor asociagte structurilor, programelor, proiectelor sau operatiunilor, asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere si de executie, asigurarea integritatii si competentei personalului de conducere si de executie, stabilirea obiectivelor specifice precum si a unor cerinte specifice cum ar fi: reflectarea in documente scrise a organizarii controlului intern, inregistrarea operatiunilor si evenimentelor, aprobarea operatiunilor de persoanele imputernicite, accesarea resurselor si documentelor numai de catre persoane imputernicite. Conducatorul unitatii are obligatia de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, a reglementarilor metodologice, a procedurilor si criteriilor de evaluare lunare. De regula, acest control financiar intern urmareste gestionarea fondurilor publice, patrimoniului public, a gestiunii financiare prin asigurarea legalitatii, economicitatii, eficacitatii in utilizarea si administrarea acestora.
17

Elaborarea si implementarea politicii in domeniul gestiunii financiare apartine Ministerului Finantelor Publice care indruma metodologic, coordoneaa si supravegheaza utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public. Controlul financiar intern poate fi concomitent sau ulterior si se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil. Controlul financiar intern se realizeaza in cadrul oferit de organizarea activitatii de contabilitate proprie, obligatie ce revine atat institutiilor publice cat si entitatilor private. Auditul financiar si auditul public intern reprezinta o astfel de formula de control. Prin audit financiar se intelege activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu standardele de audit armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera auditorilor financiari din Romania. Auditorii financiari sunt persoane fizice sau juridice care isi desfasoara activitatea liber pe baza principiilor de independenta, obiectivitatea si integritatea lor profesionala fiind mai presus de orice indoiala. Auditorii financiari pot desfasura urmatoarele activitati: Audit financiar Audit intern Consultanta financiar-contabila si fiscala De asigurare a managementului financiar-contabil De pregatire profesionala de specialitate in domeniu De expertiza contabila De evaluare De reorganizare judiciara si lichidare Camera auditorilor financiari din Romania isi desfasoara activitatea sub supravegherea Ministerului Finantelor Publice. Auditul intern consta in examinarea obiectiva a ansamblului activitatilor desfasurate de catre o entitate economica in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia. Obiectivele auditului intern sunt de a ajuta entitatea economica prin opinii si recomandari, de a gestiona riscurile, de a asigura o mai buna administrare si o pastrare a patrimoniului; de a asigura o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente. Entitatile economice supuse anual auditului financiar sunt obligate prin lege sa organizeze si sa asigure exercitarea activitatilor profesionale de audit intern. Prin sfera sa de activitate, auditul public intern face parte din controlul intern, adica este o parte a acestuia. Tipurile de audit public: Auditul de sistem reprezinta o evaluare a sistemelor de conducere si control intern. Pt identificarea deficientelor si formularea de recomandari Auditul performantei- consta intr-o verificare a criteriilor, a indeplinirii criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii si a conformitatii cu aceste criterii a rezultatelor obtinute. Auditul de regularitate- consta in examinarea actiunilor privind fondurile publice sub aspectul respectarii principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile. In Romania, auditul public intern este organizat pe 3 nivele: Comitetul pentru audit public intern- CAPI Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice Comitetul pentru audit public intern- functioneaza pe langa Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern si este un organism cu caracter consultativ. Este
18

format din 11 membri care nu pot face parte din structurile Ministerului Finantelor Publice avand drept atributii principale privind dezbaterea si elaborarea de opinii, privind planurile strategice de dezvoltare, avizarea raportului anual privind auditul public intern, analizarea acordurilor de cooperare intre auditul public intern si auditul extern. Unitatea Centrala de armonizare pentru auditul public intern se constituie ca o structura distincta in cadrul Ministerului Finantelor Publice formata din compartimente de specialitate in subordinea directa a ministrului. Este condusa de un director general numit de ministrul finantelor publice cu avizul Comitetului pt audit public intern. Printre atributiile acestei structuri se mentioneaza elaborarea, coordonarea unei strategii unitare in domeniul auditului public intern, dezvoltarea cadrului normativ, dezvoltarea de metodologii, coordonarea sistemului de recrutare si pregatire profesionala. Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice se organizeaza in subordinea directa a conducerii entitatii publice. Conducatorul compartimentului este numit sau destituit din functie de catre conducatorul entitatii publice cu avizul unitatii centrale de armonizare pentru auditul public intern. Compartimentul de audit public intern are printre atributii: elaborarea de norme metodologice, elaborarea raportului anual, verificarea respectarii normelor si instructiunilor, certificarea trimestriala sau anuala, examinarea legalitatii, regularitatii si conformitatii operatiunilor, identificarea gestiunii defectuoase si a fraudelor. Compartimentele de audit public intern auditeaza cel putin o data la 3 ani. Auditul public intern presupune o adevarata procedura ce cuprinde un ansamblu de acte si operatiuni intr-o desfasurare cronologica, plecand de la elaborarea proiectului, planului de audit public intern, elaborarea si ordinelor de serviciu, notificarea structurii ce urmeaza a fii auditata, desfasurarea efectiva a activitatii de auditare, elaboararea unui proiect de raport, comunicarea acestui proiect, receptarea punctelor de vedere ale entitatii verificate s.a.m.d. Auditorii interni sunt fie functionari public sau sunt persoane care nu au aceasta calitate. Cei care sunt functionari publici a caror cariera selectie drepturi si obligatii sunt reglementate de statutul functionarului public sunt numiti sau destituiti de catre conducatorul autoritatii publice cu avizul conducatorului compartimentului de audit intern. Auditorii care nu au statut de functionari publici sunt numiti sau revocati, au drepturi si obligatii potrivit regulamentelor proprii de functionare ale entitatilor din care fac parte. Pe langa o serie de drepturi si obligatii, auditorii publici au si o serie de incompatibilitati din care rezulta ca nu pot fi soti, rude pana la gradul IV cu conducatorul entitatii publice, nu pot efectua misiuni la o alta structura sau entitate daca sunt soti, rude sau afini pana la gradul IV cu conducatorul acelei entitati sau cu alte persoane din conducere. Nu pot efectua activitati de audit in proiecte si programe finantate de UE daca au avut responsabilitati in aceste proiecte sau programe s.a.m.d. 2. Controlul financiar operativ sau concomitent Asigura cunoasterea operativa a modului in care se desfasoara activitatea si se gestioneaza patrimoniul. Se exercita sistematic, zi de zi, trebuie sa suprinda procesele economice si financiare pentru a permite o interventie operativa. Se exercita inopinat prin verificari faptice pe baza de documente, de obicei prin sondaj de catre Consiliul de Administratie, cenzori, inspectori sau alte categorii de persoane. 3. Controlul financiar post operativ (ulterior) Este controlul desfasurat dupa efectuarea actelor sau operatiunilor economicofinanciare si urmareste existenta si utilizarea rationala a patrimoniului si a resurselor financiare, respectarea legislatiei cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor si realizarea

19

veniturilor, analiza situatiei pagubelor. Este considerat cel mai eficient control si chiar daca este ulterior el are un profund caracter preventiv. Un astfel de control este exercitat de controlul financiar de stat organizat si efectuat de Ministerul Finantelor Publice. Se stie ca Ministerul Finantelor Publice se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului care aplica strategia si programul de guvernare in domeniul economiei si finantelor publice. Aparatul de control din cadrul Ministerului actioneaza pentru prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal, vamal si de preturi putand dispune luarea unor masuri in conditiile legii. Aparatul de control financiar din cadrul Ministerului este format din 2 componente: Directia Generala de control financiar si unitatile subordonate apartinand acestor directii precum si Directia generala de administrare a marilor contribuabili din cadrul agentiei de administrare fiscala. Garda Financiara- controlul financiar de stat are drept obiective: o Colectarea resurselor financiare ale statului o Administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget o Realizarea investitiilor de interes general o Subventionarea unor activitati si produse o Folosirea mijloacelor si fondurilor din dotare o Respectarea reglementarilor financiar-contabile o Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidentele si actele agentilor economici o Respectarea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat o Prevenirea si combaterea fraudelor, a contraventiilor. a.Directia Generala a controlului financiar de stat: controlarea fondurilor acordate de stat, subventionarea unor activitati si produse verificarea mijloacelor si fondurilor din dotare si respectarea reglementarii financiarcontabile verifica exactitatea si realitatea inregistrarilor si raportarilor in evidentele si actele agentilor economici indeplineste atributiile de control stabilite in sarcina Ministerului Finantelor Publice In urma efectuarii controlului, organul de control are dreptul de a dispune luarea de masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate, si varsarea la buget a impozitelor si a altor venituri legale, aplicarea de masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor, suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor. Cei supusi controlului financiar sunt obligati prin lege sa puna la dispozitia organelor de control registrele, corespondenta, actele justificative, darile de seama, bilanturile contabile, documentele necesare controlului. Sa prezinte pt verficare valorile de orice fel pe care le au in gestiune, in pastrare, sa ofere informatii si explicatii verbale sau scrise, sa elibereze documente in original sau copii, sa asigure sprijin si conditiile necesare unei bune desfasurari ale controlului. Nerespectarea acestor obligatii constituie contraventii. Un agent economic poate fi supus o singura data, intr-un an controlului financiar cu exceptia situatiilor in care controlul are ca obiect documentarea, analiza si urmarirea implementarii unor reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului agentului economic sau cand este vorba de verificarea reclamatiilor privind incalcarea legilor financiare si fiscale care se efectueaza ori de cate ori este cazul. Impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, se poate face contestatie care se va solutiona conform procedurii prevazute in Codul de procedura fiscala.
20

b.Garda Financiara a Romaniei Este o institutie de control cu personalitate juridica organizata in subordinea Agentiei nationale de administrare fiscala- exercita un control inopinat si operativ privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal care au ca efect evaziunea fiscala. Tipul de control efectuat de GF este un control financiar ulterior extern. GF este organizata si functioneaza dupa o structura reglementata prin lege, are un comisariat general condus de un comisar general inalt functionar public numit in functie de Ministrul Finantelor Publice si are sectii judetene adica unitati teritoriale ale GF cu personalitate juridica conduse de comisarii sefi ai sectiilor judetene. Garda financiara executa doua tipuri de control: operatiuni de control curent: se executa operativ si inopinat doar pe baza legitimatiei de control a insignei de imputernicire si a ordinului de serviciu si operatiuni de control tematic: care se executa pe baza ordinului emis de Ministrul Finantelor Publice, presedintele Agentiei Nationale a Finantelor Publice sau de comisarul general. Se stabilesc obiectivele de verificat, entitatile supuse controlului, perioada asupra careia se efectueaza, durata controlului. Actele de control sunt acte administrative de control operativ si inopinat si se comunica fie directiilor generale ale finantelor publice pentru luarea masurilor fiscale fie organelor de urmarire penala. In exercitarea atributiilor, comisarii GF pot incheia si procese verbale de stabilire si sanctionare a contraventiilor. c. Curtea de Conturi a Romaniei Rol: de a verifica cheltuirea banului public. Control financiar preventiv; control financiar ulterior; control jurisdictional. Este institutia suprema de control financiar ulterior extern. Este autoritate administrativa autonoma. Activitatea este reglementata de Constitutie si L 94/1992. C C exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public precum si asupra gestionarii patrimoniului public si privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale. Este compusa din sectia de control financiar ulterior si din camerele de conturi judetene. Sunt supuse controlului entitati cum ar fi statul, unitatile adm-teritoriale, Banca Nationala, regiile autonome, societati comerciale la care statul sau u.a.t. detin mai multe de jumatate din capitalul social, organisme autonome de asigurari sociale sau de alta natura, alte categorii de persoane juridice care beneficiaza de garantii guvernamentale, contracte de concesiune sau de inchiriere de bunuri de domeniu public sau privat, societati de investitii financiare. Poate impune luarea de masuri, repararea prejudiciilor cauzate si pot sesiza instantele judecatoresti. 4.6 Metodologia si eficienta controlului financiar Metodologia de control este un ansamblu de instrunmente metodologice organic structurate utilizate selectiv diferentiat in functie de natura activitatilor supuse controlului financiar si a formelor de control aplicate. Aceasta metodologie se desfasoara pe mai multe etape: 1. A formularii obiectivelor 2. A stabilirii formelor de control si a organelor competente 3. A stabilirii surselor de informatii necesare controlului documente primare 4. A a plicarii procedeelor si tehnicilor de control 5. A constatarii abaterilor
21

6. Intocmirea actelor de control, constatari 7. Modalitatile de finalizare ale actiunii de control 8. Constatarea eficientei controlului Instrumentele metodologice de efectuare a controlului financiar: studiul general prealabil controlul documentelor contabile controlul faptic analiza economico-financiara control total valorificarea constatarilor controlului Eficienta controlului financiar este determinata de masura in care un astfel de control contribuie la remedierea si prevenirea ulterioara a abaterilor, la perfectionarea si eficientizarea activitatii economico-financiare. Procedura de control financiar- in literatura de specialitate, procedura de control financiar a fost definita ca fiind un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea actiunii de control. Si procedura de control presupune parcurgerea mai multor etape: 1. cea a selectarii entitatii ce urmeaza a fi controlata si selectarea activitatii ce urmeaza a fi supusa controlului 2. pregatirea echipei de control financiar 3. prezentarea echipei la entitatea supusa controlului si organizarea activitatii de control 4. desfasurarea propriu-zisa a activitatii de control financiar 5. redactarea si intocmirea actelor de control financiar 6. valorificarea rezultatelor controlului Art. 97 C.pr. fiscala-----tipuri de control: control inopinat- activitatatea de verificare faptica si documentara in principal ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei financiar-fiscale control incrucisat- verificarea documentelor si operatiunilor unei entitati in corelatie cu actele si documentele altei entitati La finalizarea acestor tipuri de control se va incheia un proces-verbal. In realizarea acestor forme de control se pot aplica urmatoarele 2 metode de control: 1. control prin sondaj- consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor pe care organul de control le considera semnificative 2. control electronic- consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia prelucrate in mediu electronic utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informative specializate. Actele de control financiare 1. Procesul verbal de control financiar- este act bilateral intre organele de control financiar si de reprezentantul legal al entitatii verificate. In procesul verbal se vor consemna neregulile constatate cu precizarea concreta a actelor normative incalcate si cu determinarea exacta a consecintelor produse, persoanele care sunt responsabile de abateri, masurile luate in timpul acestui control precum si termenul de indeplinire a masurilor luate. Procesul verbal de control se comunica entitatii supuse controlului si contine si termenul in care acest act financiar poate fi contestat.
22

2. Procesul verbal interimar- act bilateral care se semneaza de catre organul de control

3.

4.

5. 6. 7.

financiar si reprezentantul legal al societatii si vizeaza aspectele financiare ale unitatilor subordonate entitatii verificate. Este o anexa a procesului verbal de control. Este semnat tot de catre reprezentatul legal al entitatii verificate. Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se incheie pt acele acte si fapte care sunt stabilite prin lege in competenta organului de control financiar si urmeaza regimul juridic al contraventiilor stabilit in OUG 2/2001. Nota de constatare- aceasta se intocmeste atunci cand in cursul efectuarii controlului se fac constatari a caror reconstituire nu mai este posibila ulterior sau in alte situatii apreciate de organul de control financiar. Nota unilaterala- este documentul care se intocmeste atunci cand in urma desfasurarii controlului financiar nu s-a constatat nicio abatere de la legislatia financiara. Nota de prezentare- vizavi de un bun al societatii Raportul de inspectie fiscala- starea de fapt

Dreptul fiscal
Este ramura a dreptului public, definita ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice de drept fiscal respectiv cele privind modalitatile de realizare la buget a veniturilor publice prin intermediul impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor prelevari. Art. 3 din Codul Fiscal- principiile dreptului fiscal 1. Principiul neutralitatii impunerii- vizeaza neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de contribuabili asigurand practic conditii egale intre acestia 2. Principiul certitudinii impunerii conform caruia fiscalitatea se bazeaza pe norme juridice clare care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie certe, precis stabilite pt fiecare platitor. 3. Principiul echitatii fiscale- echitatea fiscala este asigurata la nivelul persoanelor fizice prin impunerea diferita a veniturilor in functie de marimea acestora. 4. Principiul eficientei impunerii- presupune asigurarea stabilitatii pe termen lung a legislatiei fiscale astfel incat aceste prevederi fiscale sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile. Izvoarele dreptului fiscal 1. Constitutia 2. Codul Fiscal adoptat prin legea 571/2003 3. Codul de procedura fiscala 4. Legea finantelor publice 500/2002 5. Legea finantelor publice locale 273/2006 Raporturile juridice de drept fiscal sunt de doua tipuri: 1. De drept material fiscal- sunt cele nascute din stabilirea si pereceperea veniturilor 2. De drept procesual fiscal- sunt cele nascute pe baza actiunilor contencioase administrative Elementele specifice ale raportului de drept fiscal sunt cele ale oricarui raport juridic: 1. Statul si contribuabilul (subiect) 2. Actiuniel si prestatiile concrete ale subiectelor respectiv stabilirea si incasarea la buget a impozitelor, taxelor si contributiilor respectiv obligatia de plata (obiect) 3. (Continutul) drepturile si obligatiile specifice fiecarui subiect al raportului.

23

Fiscalitatea- reprezinta totalitatea taxelor, impozitelor, contributiilor si a altor varsaminte obligatorii. Toate acestea provenite de la persoane fizice si juridice. Politica fiscala este definita ca fiind ansamblul instrumentelor de interventie a statului generate de procese specific financiar-fiscale si anume formarea prin impozite si taxe a veniturilor fiscale, alocarea cheltuielilor bugetare.

24