IDEI PRIVIND CREAREA UNEI FORȚE ARMATE LA NIVEL UE

Apărarea creează un minister al apărării al UE care creează un comandament militar

european permanent pentru operațiile comune ale forțelor armate ale statelor membre ale UE.
Forțele armate ale statelor membre ale UE dispun de armamente, echipamente, doctrină militară
uniformă, însigne de rang uniform și semne distinctive.
Nivelul II — pentru țările care doresc un grad mai ridicat de integrare în domeniul apărării,
crearea unei Uniuni Europene a Apărării și a Forțelor Armate ale UE. Instituirea unui
comandament militar european permanent pentru forțele armate ale UE.
Forțele armate ale UE sunt, în mod normal, alcătuite din contingente naționale, care sunt
alcătuite din soldați din fiecare stat membru. Numărul, compoziția, raportul, distribuția și alte
condiții sunt determinate de contract. Numărul total al soldaților și al resurselor militare ale
forțelor armate ale UE trebuie să fie în conformitate cu cifrele (cotele) stabilite pentru fiecare
stat membru în Tratatul privind forțele armate convenționale în Europa.
Forțele armate ale UE dispun de un buget comun al UE, decis de Parlamentul UE la
propunerea guvernului UE, precum și de desfășurarea forțelor armate ale UE în acțiune. UE
colaborează îndeaproape cu NATO. Țările care decid să adere la Uniunea Apărării și să
înființeze forțe armate ale UE nu își pot crea și menține propriile forțe armate naționale pe
teritoriul lor, cu excepția forțelor armate desemnate de acestea în temeiul tratatului.
O armată comună, unică, ar satisface nevoia de siguranță a fiecărui stat în parte iar
centralizarea ar duce la o economisire serioasă de resurse.
Totodată în prezent vedem că unii miniştri de externe şi ai apărării din Uniunea Europeană
solicită, după dezastrul din Afganistan, mai multă independenţă militară pentru UE şi trupe de
intervenţie europene. Din nou. De peste 20 de ani se planifică înfiinţarea unor forţe de intervenţie
comunitare, care să poată acţiona fără sprijinul SUA, pe cât posibil pe întreg teritoriul geografic.
Dar această trupă nu există, pentru că nu este dezirabilă politic şi pentru că din perspectivă
militară ar fi fost prea scumpă şi prea dificil de pus pe picioare.
Pe hârtie a fost de multă vreme elaborată o politică de apărare comună, dar
propria agenţie pentru înarmare se ocupă de proiecte de nişă şi de studii de fezabilitate.
Nu există o structură de comandă demnă de a fi remarcată, pentru că apărarea continuă
să fie o chestiune naţională. Ceea ce nu se va schimba nici în viitorul apropiat, dat fiind că în
majoritatea statelor comunitare, dar mai ales în Germania, a lipsit voinţa politică, sub
conducerea doamnelor ministru Ursula von der Leyen şi Annegret Kramp-Karrenbauer, de a
ieşi din umbra SUA şi de a consolida armata, care se prezintă acum cu efective reduse şi
posibilităţi de acţiune limitate. Dar, fără Germania şi doar cu propuneri ambiţioase din partea
Franţei, nu se poate construi o armată fiabilă.
O armată comunitară nu are sens, putem menționa că UE poate visa în continuare la o
armată propie, care, în mod sigur, nu va exista niciodată. Mult mai importantă ar fi consolidarea
pilonului european în NATO.
Statele comunitare trebuie să ajungă la un acord comun în privinţa înarmării, a pregătirii
şi a conducerii militare. Chiar şi în ziua de astăzi armatele din statele europene membre NATO
sunt prea ineficiente, prea birocratice, prea scumpe şi acţionează paralel.
Putem spune că pe un termen lung, europenii trebuie să se pregătească mai intens, să
achiziţioneze drone militare, să îşi consolideze capacităţile de transport aerian şi să investească
mai mult în armament, în securitatea statelor și a frontierelor. Nu se vor putea separa de
superputerea militară SUA.
Suveranitatea militară a Europei nu este nici dezirabilă şi nici posibilă.
Nu există o armată europeană, iar apărarea rămâne o competență națională exclusivă.