Se povesteşte, in legendă , că lumea noastră cea de astazi: pă mîntul - plin de flori şi

fructe, cu rîuri limpezi şi izvoare - soarele, luna, ziua, noaptea şi vînturile, suflînd repezi,
au fost întotdeauna astfel. Lumea întreagă era-n haos, haos învîrtejit şi negru, fă ră
hotare, fă ră formă , însă , precum cîntau poeţii, din haos s-a desprins pă mîntul. Pă mîntul
nostru larg şi darnic. Iară pă mîntul rupt din haos era însă şi zeiţa Gheea. Dragostea a unit
pe Gheea cu cel dintîi bă rbat, Uranus. Ş i el, Uranus, era cerul, cerul înalt şi plin de stele.
Ce mult îşi iubea Gheea soţul!... Nu mai puţin o îndră gise Uranus pe soţia lui. Ca să -i arate
dragostea, zeul îi aşternea pe frunte cununi de aur şi lumină , atîta timp cît era ziuă , şi
noaptea o învă luia într-o hlanţidă albă struie, plină de aştri lucitori. O dezmierda cu ploi
şi vîntâ iri, şi nu se să tura să -i spună că ea va fi mereu a lui, cît o să fie lumea. Iar ea se-
mpodobea pentru Uranus şi îşi punea veşminte scumpe, pe care le ţesea anume din
frunze şi din ierburi verzi. îşi presă ra în pă r miresme din cele mai alese flori. Ş i îl privea
cu ochii limpezi, stră lucitori şi azurii, ai lacurilor de cleştar. La vremea sorocită , Gheea i-
a dă ruit soţului să u şase feciori şi şase fete, pe care i-a numit titani. Primul nă scut a fost
Oceanul (sau Ocheanos), acela care înconjura, c-un briu de ape scînteietor, întreg
pă mîntul. Celui din urmă i-au zis Cronos, şi el era cel mai şiret, cel mai dibaci dintre
titani.S-au nă scut mai apoi ciclopii: trei fraţi, cu cîte-un singur ochi aşezat în mijlocul
frunţii. Aceştia erau meşteri buni şi învă ţaseră să facă , într-un lă caş de sub pă mînt:
fulgere lucii, orbitoare, tunete grele, ce izbeau urechile ca un ciocan, şi tră snete
nimicitoare.. După ciclopi s-au mai ivit alţi trei feciori: hecantohirii sau centimanii,
numiţi aşa fiindcă aveau pe trupurile lor uriaşe cîte-o sută de braţe lungi şi monstruoase.
Peste un timp, frumoasa Gheea avea să nască şi alţi prunci—unii cu forme ingrozitoare,
enormi, hidoşi, necruţă tori. Zeul Uranus avea darul de a putea citi-n viitor. Şi-aşa aflase
că -ntr-o zi urma să fie ră sturnat, din locul de stă pîn ceresc, de că tre unul din feciori. Din
pricina aceasta dragostea lui faţă de Gheea pă lea mereu. Ş i-nfricoşat se fră mînta să afle-
un mijloc potrivit ca să înlă ture, degrab primejdia care-l pandea. Arunca în temniţă copiii
si nu avea incredere în nimeni, nici mă car în soţia sa. Ş i-a adunat atunci seara pe toţi
copiii-n jurul lui şi i-a zvîrlit într-un întunecosul Tartar. Că zut din cer o nicovală pe
pă mînt, îi trebuiau cam şi nouă nopţi, zice legenda. Ş i tot atîta timp trecea, de-o 1 de pe
pă mînt în mult prea mohorîtul Tartar. Acolo îşi fă cuse zeul o închisoare cu porţi grele.
Trei ziduri o împrejmuiau, ziduri puternice de- aramă şi-un rîu cumplit de foc şi smoală .
Din închisoarea asta mare feciorii nu puteau ieşi. Doar el, Uranus, avea cheia. Era deci
liniştit stă pînul şi bucuros că a scă pat de orişice ameninţare. Zîmbea din nou soţiei sale
şi îi spunea că -i este dragă . Dar cum nă ştea un nou copil, Gheea vedea, plină de spaimă ,
că zeul il smulgea din braţe şi-l închidea în temniţă . Mai înainte de vreme, Gheea nu
îndră znise să încalce voia soţului ei Uranus - şi îndurase fă ra o vorbă poruncile şi
silnicia. Acum însă i-era destul. Se mîniase-n sinea ei. Cum? Ea-i nă ştea atîţia prunci şi n-
avea parte de nici unul? Ză ceau pe veci închişi în Tartar şi n-avea dreptul să -i mai vadă ?
Nu. Asta nu putea zeiţa să - ngă duie la nesfîrşit. Ş i-a rugat mai întâ i bă rbatul, cu umilinţă
şi cu lacrimi, să -i elibereze iar copiii din Tartarul întunecat. - Indură -te, fii bun, Uranus, îi
cerea ea nemîngîiată , în timp ce lacrimi de izvoare îi lunecau peste obraz. Fii bun,
Uranus, dă -le drumul! Nu merită osînda asta nişte copii nevinovaţi. Iţi stau chezaşă
pentru dînşii că nu îţi vor ră pi puterea, dacă vei fi mai milostiv... Zeul Uranus era însă
crud şi neînduplecat. Ţ inea la stă pînirea lui. Nu se înduioşa deloc, cînd îşi vedea soţia
plîngînd. Ş i s-a ră stit că tre zeiţă : - Vezi-ţi de rosturile tale... Nu e-n că derea ta să judeci
faptele ce le hotă ră sc... Era teribil cînd striga şi cînd se supă ra Uranus, şi Gheea n-a mai
spus nimic. Ş i-a-nă buşit plînsul în piept şi şi-a plecat, tă cută , fruntea. - Mă voi supune!... i-
a ră spuns. Insă , în gîndu-i, tot atunci s-a hotă rît să -l pedepsească pe soţu să u ne-
ndură tor.