Într-o dimineață mama îl trezește pe narator înainte de a începe pupăza a cânta,

după cum îi era obiceiul, deoarece, zicea ea, nu era a bine.

Mama îl încarcă cu mâncare și-l trimite la câmp, la lingurarii care prășeau
pământul.
Și cum drumul trecea fix pe lângă teiul unde se afla pupăza, naratorul face un
popas pentru a o prinde. Prea îl trezea mama în fiecare dimineaţă cu noaptea în cap
din pricina ei.
Pune mâna pe ea, dar se sperie de creasta ei roșie și o scapă. Văzând că nu mai
izbutește a o prinde, pornește spre lingurari să le ducă mâncarea, căci deja
întârziase.
La întoarcere, reușește să prindă pupăza, o leagă cu o sfoară de un picior și o
ascunde în pod.
Într-o zi, însă, la poartă apare mătușa Mărioara supărată foc că, după ani buni în
care pupăza trezise satul în fiecare dimineaţă, a aflat de la oameni că Nică,
naratorul, a furat pupăza.