Maica Domnului în Didahiile sfântului Antim Ivireanul

Născut în Georgia de azi ( între anii 1640-1650 ?), din părinții Ioan și Maria, o familie
evlavioasă și înstărită, Andrei, ( la botez) a fost vândut de copil în Turcia.Răscumpărat de către
patriarhul Dositei Notara al Ierusalimului, avea să devină călugăr aghiotafit 1 ( cu metania la Sfântul
Mormânt) și unul dintre cei mai importanți cărturari și sfinții ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
Dăruit de Dumnezeu, cu însușiri atât de alese (Maria del Chiaro) mulțimi talanți, pe care i-a șlefuit,
lucrat și înmulțit cu hărnicie, a devenit pictor, sculptor, miniaturist, tipograf, poliglot, a fost adus la
noi, de iubitorul de Hristos și arte frumose, Domnitorul Mucenic- Constantin Vodă Brâncoveanu.
Sfântul Antim, a lăsat posterități, modelul unei vieți cuvioase și jerfitoare.El, străinul, vândut asemeni
lui Iosif în Egipt, a devenit alesul tipograf și mitropolit al Țării Românești Cele peste șaizeci și șase de
cărți tipărite în țara noastră, pentru întreaga Ortodoxie, întemeierea limbii române liturgice,
ctitorirea așezământului mânăstiresc care-i poartă numele, dar mai ales omiliile ( sau didahiile) pline
de înțelepciune, de știință teologică, laică și învățătură morală, scrise într-o frumosă limbă literară,
fac din ierarhul-mucenic, una dintre cele mai complexe și puternice personalități bisericești din
vremea lui. El este păstorul și dascălul duhovnicesc, al Țării Românești, care a apărat interesele
turmei sale de interese străine,( specifice epocii) păstorindu-și turma încredințată de Hristos, cu
multă râvnă, dragoste, smerenie și adâncă responsabilitate.

În alcătuirea dihahiilor ( omiliilor ) sale, sfântul Antim, s-a inspirat cu precădere din Sfânta
Scriptură, apoi din scrierile Sfinților Părinți, imnografia bisericească, dar și scriere filosofilor și
înțelepților profani. Între cele mai frumoase cuvinte de învățătură, lăsate posterității de sfântul
Antim, sunt și trei cuvântări închinate Maicii Domnului. Una a fost dintre ele, a fost rostită în cinstea
vovideniei ( intrării în Biserică), iar două în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Am ales pe prima, dintre cele închinate Adormirii Maicii Domnului 2, un cuvânt de

învățătură în care sfântul folosește mulțime simboluri și asemănări, în lauda Fecioarei. Folosind
textele Sfintei Scripturi și imnografia bisericească, el împletește un cuvântl de laudă, ( asemănător
pe alocuri, cu cele ale sfântului Ioan Damanschin) închinat Preacuratei Fecioare, este un adevărat
imn de laudă, în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este asemănată cu soarele, luna, stelele,
florile, izvorele și alte creații, pe care le covârșește cu frumusețea, puritatea și lumina ei...

Așa cum proceda sfântul Ioan Gură de Aur și alți mari oratori, sfântul Antim, începe omilia sa,
cercetând duhul ascultătorilor, însetați de cuvântul mântuitor și privind în inimile lor...

,, Pofta și dragostea ( de asculta cuvântul meu) ce văz la această cinstită și sfântă adunare, mă
face și neștiind a vorbi”...Apoi începe să se mărturisească în fața ascultătorilor săi, cu smerenie plină
de nădejde...,, Măcar că vorba mea nu este niciodată vrednică să îndulcească cu vreun mișloc
urechile ascultătorilor, dar precum Domnul Hristos, Care a săturat cu 5 pâini 5000 de suflete, a
întreptat sărăcia și neputința ucenicilor cu harul Său, Același și înaintea dragostei voastre, prin
mișlocirea vorbelor mele neritoricite, va întinde masă duhovnicească.” 2

Continuând pe același ton umil, izvorât din duhul cel smerit, el mărturisește cu sinceritate, că
mult ostenindu-se în rugăciuni și meditații, întru cinstirea Preacuratei Fecioare, nu reușit să
găsească ceva nou, întru lauda ei. Smerenia însă, atrage harul, care -l inspiră și luminează...
Căutând cu uimire spre înălțimea fecioriei Mariei, spre care cu anevoie se suie gândurile omenești și
care nu se poate lesne vedea, nici cu ochi îngerești ( Acatistul Bunei Vestiri), el nu găsește un cuvânt
mai protrivit, pe care să-l zică Fecioarei, decât acela pe care la rostit Dumnezeu, prin arhanghelul Său:
,, Bucură-te ceiace ești plină de dar, Domnul este cu tine”.
 Fecioara este cea prin care toți oameni, au primit harului lui Dumnezeu, venit prin Hristos,
zice Sfântul Nicolae Cabasila, de aceia țoți îi datorează recunoștință. Antim începe o comparație,
între Fecioara și marile personalități ale Vechiului Testament, observând, că nici unuia dintre ele, nu
i-a zis Dumnezeu, un asemenea cuvânt. Despre Abel se spune ,, că a căutat Dumnezeu spre jerfa și
darurile lui”; despre Enoh ,, că a fost bineplăcut lui Dumnezeu și la mutat pe dânsul”; depre Noe ,,
că a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu și la păzit de potop”; despre Avraam ,,că i s-a socotit
credința întru dreptate și Dumnezeu la făcut tată a multe neamuri”. Tot așa a căutat spre Iosif, Moise
și David, însă nici unuia nu i s-a dat cuvântul bucuriei celei adevărate, care este mai presus de toată
mintea, în slavă și în cinste mai veselitoare, covârșind pe toți cu darul și cu mila.

Maica Domnului este mai cinstită decât toți cei amintiți, aceasta și prin numele ei Mariam.
După cum numele Fiului ei, este mai presus de orice nume, numele Maicii Domnului, este al doilea
după cel al lui Iisus. Numele Mariam, zice sfântul Antim, cuprinde de trei ori câte două silabe.
Aceasta, deoarece Maria, s-a învrednicit să nască pe Hristos, a doua Față a Preasfintei Treimi. Al
doilea înțeles simbolic, este acela, că fiecare silabă are două litere, care simbolizează cele două firi a
lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Al treilea înțeles, al numelui Mariam, este că cele șase litere
simbolizează, șase mari Taine: Buna Vestire, Nașterea, Botezul, Moartea pe Cruce, Învierea și
Înălțarea lui Hristos. Prin Buna Vestire ni s-a descoperit ,, Taina cea din veci ascunsă”, a mântuirii prin
Hristos; prin Botez, ne-am îmbrăcat în haina nestricăciuni; prin Moartea de pe Cruce, am primit viața;
prin Înviere bucuria și prin Înălțare șederea de-a dreapta lui Dumnezeu. De asemeni prin cuvintele : ,,
Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine”, se înțelege Sfânta Treime ( lucrarea Sfintei Treimi).
Prin bucură-te se înțelege Fiul, căci El este bucuria inimii. Prin cea plină de dar, Duhul Sfânt, izvorul
darurilor. Iar prin Domnul, se înțelege Dumnezeu Tatăl, Dumnezeul a toate.

Fericitului Augustin, scrie că Dumnezeu , în atotiubirea și atotputerea Sa, ar putea crea o nouă
lume, mai bună și mai frumoasă, dar Maica Domnului depășește toate, ea este sublimul creației.
Continuând gândirea sfinților Părinți, marilor filosofi și gânditori creștini, sfântul Antim, spune și el:

,, Dumnezeu, Carele numai cu un cuvânt au făcut și au zidit toate lucrurile cele văzute și
nevăzute, poate cu adevărat, să facă stele mai strălucitoare...lună mai iscusită decât cea care ne
povățuiește noapte, soare mai strălucitor și mai luminat decât acesta, păsări cu glasuri mai dulci și
flori cu multe mirosuri, pomi mai înalți și vânturi mai sănătoase...iară o zidire care să covârșească cu
vrednicia pe Maica Domnului, nu va putea face măcar că este atotputernic.” 3

Căci precum nu poate fi o ființă mai înaltă și mai cuvioasă decât dumnezeirea, așa nici o zidire,
care să covârșească pe aceia, care a născut pe Dumnezeul-Om. Maica Domnului a fost aleasă de
Dumnezeu, mai înainte decât toată zidirea, ca să fie casă a Înțelepciunii ( Pilde 9, 1) și odihnă
Dumnezeului celui viu, după cum zice psalimistul: ,, Aceasta este odihna Mea în veacul veacului.În ea
voi locui pentru că o am ales” ( Ps.131,14). În continuare, sfântul Antim, face o frumoasă asemănare,
a Maicii Domnului, cu zidirile create, pe care Preasfânta Fecioară, le covârșește, zicând:

,, Aleasă este cu adevărat, ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor
dumnezeiești și strălucește mai mult decât toate luminile cerurilor; Aleasă este și frumoasă ca luna,
pentru că prin lumina sfințeniei stinge celelalte stele și pentru marea și minunata ei strălucire se
cinstește de toate șiragurile de stele ( în înțeles duhovnicesc -îngerii) ca o împărăteasă ;Aleasă este ca
revărsatul zorilor, pentru că ea a risipit noaptea păcatului și a adus în lume ziua cea purtătoare de
viață; Aleasă este, că este izvor carele cu curgerile cereștilor bunătății adapă sfânta Biserică și tot
sufletul creștinesc; Aleasă este, că este chiparos carele cu înălțimea covârșește cerurile și pentru
mirosul cel din fire s-a arătat departe de toată stricăciunea;Aleasă este, că este crin, că măcar că a și
născut între mărăcinii amărăciunii cei de obște, iar ea nu și-a pierdut podoaba fecioriei; Aleasă este,
că este nor, care nu s-a ispitit de greutatea păcatului; Aleasă este că este fecioară înainte de
naștere,fecioară în naștere și fecioară după naștere.” Precurata Fecioară Maria, este asemătată în
continuare, cu o grădina încuiată din care a ieșit floarea neveștejită; cu o fântâna pecetluită din care
a curs izvorul vieții, Hristos. Fecioara Maria, este cea care a fost văzută de Moise în Sinai, ca un rug
ce ardea și nu se mistuia. De Aron, ca un toiag înflorit și plin de roadă.De Iacob, ca o scară, pe care
suiau și coborau îngerii lui Dumnezeu; de Iezechiel ca o ușă încuitată; de Ghedeon ca o lână, pe
care S-a coborât roua cerească, Hristos; de Avacum, ca o dumbravă umbroasă; de Daniil, ca un
munte și Solomon ca un pat, al marelui Împărat Iisus Hristos.

Momentul mutării la cer, al Maicii Fecioare, sfântul Antim, îl descrie potrivit tradiției Bisericii și
imnografiei bisericești : ,, Aceasta se mută azi la cer; lasă întristarea și se mută la bucurie, lasă cele
de jos și primește cele de sus, lasă cele muritoare și primește cele nemuritoare și veșnice. Astăzi își dă
preasfânt sufletul ei în mâinile Fiului ei și cu cântări apostolești și îngerești se petrece preacinstit
trupul ei în satul Ghetsimani, spre îngropare.Astăzi cerul își desface sânurile, primind pe ceiace a
născut pe Cel neîncăput de toată zidirea...Astăzi toate puterile cerești se minunează, întrebându-se :
Cine este aceasta care se suie de pe pământ la cer ? Aleasă și mai frumoasă ca luna și mai
strălucitoare ca soarele”...

Plin de emoție, ca și cum el însuși, ar fi fost de față la această strălucită mutare la cer, care
umple sufletele credincioșilor de bucurie și de uimire. Ca și cum ar fi fost de față, apostolii, ierarhii,
preoți și îngerii și împreună cu ei ar cântat cântări la înmormântarea Maicii Domnului, în cereasca
mireasmă a Duhului Sfânt, care a umplut locul dăruind vindecări sufleștești și trupești, celor prezenți,
sfântul Antim, încheie cuvântul său, cu o rugăciune adresată Preacuratei Fecioare, pentru domnitor,
boieri și poporul dreptcredincios. El roagă pe Maica Domnului, pentru norodul ce stă înaintea
măririi-sale, care văzând înălțimea curățeniei ei și cunoscându-și nevrednicia lor, nu îndrăznesc fără
mișlocitor să-i aducă cuvenită închinare și mulțumită, să ceară să se milostivească asupra lor...

De aceia prin nevrednicul și mult păcătosul rob al tău, cel rânduit de către Fiul tău, să le fie
părinte ( tată) sufletesc, cu căldură din adâncul inimii, se roagă cu toți zicând:

,, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava

creștinilor, ceiace ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strâlucirile soarelui, Fecioară
prealădată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor bântuiți de valurile păcatelor, caută asupra
norodului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pre noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne mântuiește de
vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat scârbele,nevoile, răutățile și necazurile. Dă-ne mână de
ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te spre noi, că pe tine te avem ajutătoare și în tine nădăjduim, ca
prin rugăciunile tale atotputernice, să îmblânzești pe Fiul tău asupra noastră, ca să-și întoarcă mila
Sa cea bogată spre noi. Încă roagă-L cu căldură, ca dintru înălțimea locașului Său, să dea putere
prealuminatului nostru domn, pe care pronia la ales și la pus peste acest norod...cinstitei boierimi,
ocrotire de toate vicleșugurile vicleanului, să le dea dragoste și unitate, spor și ajutor; și să ne
învrednicească pe toți, să petrecem viața noastră cinstită și curată, cu o gură și o inimă pe Dânsul
pururea mărind, iar ție să zicem: ,, Bucură-te ceiace ești plină de dar, Domnul este cu tine”.

Note.

1. Sfântul Antim Ivireanu. Didahii.Viața și activitatea. Editura Basilica, București, 2016.pp.17-34

2. Ibid. nota 1, p.294
3. Ibid.nota 1, p.297