LUMEA IOVR DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.

O PRIORITATE LEGISLATIVĂ A AUTORITĂȚILOR

ROMÂNEȘTI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ?
Gabriel SARCINĂ

THE IOVR WORLD FROM THE FIRST WORLD WAR.

A LEGISLATIVE PRIORITY FOR THE ROMANIAN
AUTHORITIES IN THE INTERBELIC PERIOD?
(Abstract)

In the period leading up to the outbreak of the First World War, war invalids did not
benefit from the support of any Romanian state institution, as there was no such institution,
not even a private one. In the first decade of interwar, the merits of the IOVR world began
to be recognized. Now it has moved from the state of „pity and philanthropy” to the official
consideration of the sacrifice given by the disabled, orphans and war widows. At the same
time, measures have been taken to compensate them. The climax was reached between 1930-
1939. The legislation adopted in this decade clearly shows how it has become possible to
provide social assistance to the whole world of IOVR/IOVFL in Romania.
Our approach was to show whether the IOVR world was treated as a legislative priority
by the Romanian authorities in the interwar period. The large number of laws, decrees, laws-
decrees, Minutes of the Council Ministers, ministerial decisions, communicates etc. seems
to indicate this. However, there is a need to make a difference between the adoption of laws
and the application of their stipulations, which in many countries leaves it to be desired.
That is why the future researches need to look at whether this legislation had been
interpreted and put into practice in a properly way.

Keywords: The First World War, Romania, war pensions, IOVR world, IOV National
Office war settlements, General IOVFL Eforia, Credit House and IOV Help, social
assistance

Complexa și enigmatica problematică a asistenței sociale acordate lumii IOVR1 a fost

tratată cu maximă responsabilitate de Statul român modern, din punct de vedere legislativ,
începând cu războiul de independență (1877-1878), continuând cu cel de al doilea război
balcanic (1913) și culminând cu Primul Război Mondial (1914-1919). Astfel, în intervalul
de timp menționat, au fost adoptate numai puțin de cincizeci și șase de acte normative2. În
esență, acestea se referă la acordarea de pensiii militare soldaților, gradelor inferioare și
ofițerilor rămași cu diverse invalidități de pe urma războiului, dar și la împropietărirea cu
pământ, înființarea unor aziluri militare, constituirea Oficiului Național IOV/IOVFL și a
Eforiei Generale, totul culminând cu asigurarea asistenței sociale din al doilea deceniu
interbelic.


Profesor de istorie, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” Peștișani, e-mail: gabrieln.sarcina@gmail.com.
1
În al doilea deceniu interbelic apare și sub forma IVOR. Studiul nostru cuprinde date despre lumea IOVR,
dar se axează mai mult pe invalizii de război, celelate două categorii fiind tratate mai mult tangențial. Atât
pentru orfani, cât și pentru văduvele de război trebuiesc abordări separate.
2
A se vedea George Alexianu, Repertoriu general alfabetic al tuturor codurilor, legilor, decretelor-legi,
convențiuni, decrete, regulamente etc. (1 ian. 1860-1 ian. 1940), A-L, Editura Monitorul Oficial, București,
1940, p. 741-745; v. și tabelul 4, p. 18-20.

1
 Ca urmare, prin legea din 20 decembrie 1877 - „relativă la pensiunea militarilor remași
infirmi din causa rănilor dobendite în resbel, precum și veduvelor și orfanilor celor morți în
luptă”3 - se preciza explicit că „oficerii, caporalii și soldații (...) vor avea drept la pensiune
(...) dacă vor fi fost răniți grav și într-un chip incurabil, în evenimentele resbelului”4. Legea
fixa atât cuantumul pensiei pentru fiecare rang în parte, dar făcea și deosebirea între
infirmități, unele parțiale altele incurabile. În art. 6 s-a prevăzut că aceste „pensiuni vor fi
reversibile, dupe mortea titularului, asupra veduvelor pene la mortea sau remăritarea lor, și
asupra copiilor penă la majoritatea lor”5. Practic, văduvele și orfanii de război primeau
aceiași pensie dacă soțul sau tatăl ar fi trăit rănit sau cu infirmități. Existau însă și unele
condiții: văduvele să nu se recăsătorească, în acest caz pierdeau pensia, iar copii să nu
depășească vârsta majoratului. Trebuie spus că inclusiv văduvele de război care nu aveau
copii au primit pensii, dar cuantumul pensiei acestora era la scăzut la jumătate, cealaltă
jumătate fiind acordată părinților militarului respectiv care aveau venituri modeste. De
apreciat, inclusiv măsurile de protecție asupra „copiilor militarilor morți sau deveniți
infirmi” (art. 13) care au dobândit dreptul de a fi școlarizați gratuit în școlile Statului român.
Astfel, până la izbucnirea primei conflagrații mondiale legislația în domeniu a fost adăugită
cu legea din 8 aprilie 1894, referitoare la pensiile și ajutoarele militarilor rămași invalizi din
cauza războiului, dar și cu un regulament pentru azilele de invalizi militari, din 5 mai 19066.
Această legislație, oricum consistentă, se va multiplica și mai mult în perioada interbelică
fapt de la sine înțeles ținând cont de impactul și de consecințele Primului Război Mondial,
dar și de viziunea diferită a partidelor politice care s-au succedat la guvernare în țara noastră.
Nu trebuie exclus, însă, nici rivirimentul produs de restaurația carlistă. Ca urmare, numai
puțin de 49 de legi, decrete, decrete-legi, Jurnale ale Consiliului de Miniștri, regulamente,
rectificări ale acestora, comunicate ș.a. au fost elaborate între 1918-1939 (v. tabelul 4).
La câteva luni după intrarea României în Primul Război Mondial, Parlamentul de la Iași
a votat legea cu No. 3244/21 decembrie 1916 referitoare la reformarea și pensionarea
militarilor de război7. Înainte ca Ministerul de Război să elaboreze și un regulament de
aplicare, actul legislativ în cauză a suferit mai multe modificări, atât în 19188 cât și în 19209.
Acest regulament10 era structurat pe patru capitole și făcea referire la „reformarea și
pensionarea gradelor inferioare pentru infirmități sau boale dobândite în timpul și din cauza
războiului”. Așadar, aveau drept la pensie sau ajutor toți cei care dobândiseră infirmități „în
serviciul armatei, în timp de răsboi, fie chiar ca urmare a unor epidemii sau accidente, dar
și din cauza unor boale sau infirmități preexistente războiului, dar agravate din cauza

3
MOR, No. 3 din 4 (16) Ianuarie 1878, p. 33.
4
Ibidem.
5
Ibidem.
6
Constantin Hamangiu, Codul general al României. Legi uzuale, vol. III, Editura Alcalay, București, 1907, p.
3900-3905. Acest azil, destinat invalizilor grade inferioare care au luptat în războiul din 1877-1878, a fost pus
încă de la înființare sub autoritatea ministrului de război și avea locația în „București, str. Fântânei, No. 22”.
Pentru a fi acceptați toți invalizii de război trebuiau să îndeplinească anumite condiții legate de vârstă, venituri
sau situația familială.
7
Ibidem, vol. VIII, p. 1077.
8
MOR, No. 242 din 12 (25) Ianuarie 1918, p. 2671-2672. Este vorba despre zece modificări care au vizat
acordarea pensiei devenită „definitivă și irevocabilă” (art. 7), iar cuantumul acesteia oscila în funcție de gradul
de invaliditate și de situația materială a invalidului; acordarea pensiei urmașilor invalidului; pensiile cuvenite
orfanilor de război; vârsta până la care un copil orfan poate să primească pensie a fost stabilită la 18 ani ș.a.
9
MOR, No. 119 din 2 Septembrie 1920, p. 4152-4155. Insistăm aici pe ratificarea decretului No. 70/1918, dar
și introducerea unor modificări și adăugări la legea No. 3244/1916: văduva de război nu mai pierdea pensia la
recăsătorire, actele de stare civilă necesare obținerii pensiei erau înlocuite cu un singur certificat eliberat de
autoritățile locale etc.
10
MOR, No. 245 din 16 (29) Ianuarie 1918, p. 2711-2718.

2
serviciului militar în timp de război”11. Originile rănilor ori ale infirmităților erau constatate
de un medic și consemnate într-un Bilet de originea ranei sau boalei (art. 3). Componența
și atribuțiile comisiilor de clasare și reformă erau prevăzute în art. 9-22. Capitolul al III-lea
cuprindea procedurile care trebuiau urmate pentru obținerea de pensii sau ajutoare: înscrierea
la pensie a celor reformați, despre ajutoare, titlurile de pensie și ajutoare, prescripția acestora.
În alineatele 2, 5 și 6 se face trimitere la „drepturile de pensiune ale urmașilor reformatului,
înscrierea direct în pensie (...) a urmașilor militarului mort în timpul și din cauza
evenimentului războiului (...) dreptul la ajutor al urmașilor celor dispăruți în război”12.
Ministerul de Război a publicat și anexele13 referitoare la regulamentul legii despre
reformarea și pensionarea gradelor inferioare. Acestea erau numerotate în ordine crescătoare
de la la unu la cinci și făceau referire la „origina rănei sau boalei”, talonul procesului verbal
al comisiei de clasare și reformă, registrul Consiliului superior de reformă, scara de gravitate
a infirmităților14 și tabelul călăuză al invalidităților15.
Prin decretul cu No. 3251/21 decembrie 1916 a fost votată legea pentru acordarea de
pensiuni militare gradelor inferioare medaliate cu „Virtutea Militară de Război”, clasa I. Prin
această lege, soldații și gradele inferioare care au dobândit medalia „în timpul și pentru fapte
de război (...) primeau o rentă viageră de 25 lei lunar”16.
În decursul anului 1917 au fost adoptate două decrete. Primul, promulgat cu No. 925/19
august 1917, făcea referire la dispozițiuni excepționale în favoarea văduvelor și copiilor
minori ai ofițerilor morți în timpul și din cauza evenimentelor războiului17. Cel de al doilea
decret, având No. 978/4 septembrie 1917, era privitor la „acordarea de pensiuni de către
Statul român militarilor și personalului civil aparținând misiunii franceze în România pentru
infirmitățile dobândite în timpul și din cauza războiului, precum și văduvelor și copiilor
acestora în cazuri de moarte din aceste cauze”18.
La 16 noiembrie 1917, prin decretul No. 1358, s-a constituit „Invalizii din Război.
Societatea Română pentru reeducarea profesională și asistența invalizilor din război”19.
Această prestigioasă societate a fost pusă sub protecția M.S. Regina Maria, avea sediul în
București20 și își propunea obiective generoase precum asigurarea îngrijirii și asistenței
invalizilor de război, încurajări morale, asistență juridică, împrumuturi în bani, asigurarea
unor locuri de muncă, știință de carte ș.a. Nu a fost însă singura societate de profil. La
sfârșitul lunii decembrie 1918, tot la București, a luat ființă Societatea Cooperativă „General
Averescu” a Invalizilor de Război Grade Inferioare21. Uitându-ne pe actul constitutiv
constatăm că președinte de onoare era generalul Averescu, cel supranumit „păstrătorul
virtuților neamului nostru”, iar membri asociați puteau deveni doar militarii grade inferioare

11
Ibidem, p. 2711.
12
Ibidem, p. 2714-2717.
13
MOR, No. 247 din 18 (31) Ianuarie 1918, p. 2741-2756.
14
În privința Scării de gravitate a infirmităților (clasele I-III: 100%-60%), în Glasul Eroilor, Anul I, No. 7-8,
București, 1930, p. 3-4.
15
Tabelul-călăuză al invalidităților s-a adresat în primul rând medicilor experți și a încercat să întocmească -
fără a avea pretenția că a și reușit - un recensământ al tuturor „infirmităților care pot atinge corpul omenesc”.
Aceste infirmități au fost împărțite în două categorii, curabile și incurabile, în funcție de care se stabilea gradul
sau procentul de invaliditate.
16
C. Hamangiu, Codul general al României..., vol. VIII, p. 1083.
17
Ibidem, p. 1089: „ofițerii care au murit în timpul și din cauza războiului vor fi socotiți înaintați în gradul
imediat următor (...) pensiunile văduvelor și copiilor minori ai ofițerilor morți în război se vor calcula în baza
soldei noului grad”.
18
Ibidem, p. 1089-1092.
19
MOR, No. 197 din 18 Noiembrie (1 Decembrie) 1917, p. 2084-2087.
20
„Sediul societăței va fi în București. În mod excepțional în timpul războilui sediul societății va fi în orașul
unde guvernul își va avea reședința” (ibidem, p. 2085, art. 2).
21
MOR, No. 222 din 29 Decembrie 1918 (11 Ianuarie 1919), p. 4115-4116.

3
care au participat la campania 1916-1918. Totodată, urma să se înființeze și o „secțiune de
plasare a invalizilor de război, potrivit cu aptitudinile și infirmitățile lor”22. Astfel de
societăți, deși ceva mai târziu, au fost înființate și în teritoriile care tocmai s-au unit cu
România. Este cazul Basarabiei unde a luat ființă „Asociația Generală IOV”, al cărei act de
naștere datează din anul 1926, sediul fiind la Chișinău23.
Încă din perioada ocupației germane și austro-ungare, autoritățile române au acordat
sprijin invalizilor de război din teritoriul ocupat. Spre exemplu, Comandatura Districtului
Gorj a emis adresa No. 9190/1918 prin care anunța că vor fi repatriați din „Austria prizonieri
invalizi (...). Vă rog daţi ordin primarilor din comunele plasei D-voastră că atunci când veţi
fi anunţaţi să se prezinte cu care şi căruţe pentru ai lua (...) spre ai duce la vetrele lor”24. Ca
urmare, au fost întocmite statistici pe fiecare comună cu situația invalizilor în care se făcea
referire și la gradul de invaliditate, iar invalizii precum și urmașii celor decedați în război au
fost îndrumați să înainteze actele necesare obținerii pensiei sau ajutorului de la stat.
Prin decretul No. 850/9 aprilie 1918, dat la Iași de către regele Ferdinand I, a fost înființat
un semn distinctiv pentru invalizii de război (Fig. 1). Acesta avea în „mijlocul său două
ramuri de bronz aurit încrucișate, una de stejari și alta de lauri, iar între lauri anii de
campaniei 1916-1918”25. Acest insemn era purtat pe piept „în dreptul nasturelui al 4-lea”,
dar onoarea de a-l purta era oferită printr-un alt decret regal. Ulterior, prin Cercurile de
Recrutare din fiecare județ s-au organizat diverse manifestări solemne în vederea acordării
medaliei „Semnul Invalidului”26.
După încheierea războiului de reîntregire, datorită numărului mare de invalizi de război,
orfani și urmași ai celor decedați în campania 1916-1918, s-a constatat că nu li se poate
acorda tuturor pensii și ajutoare în baza legii din 21 decembrie 1916. În acest context, în care
finanțele țării erau epuizate de efortul ultimilor ani, s-a luat decizia ca Ministerul de Război
să acorde, până la obținerea titlului definitiv de pensie sau ajutor, așa numitele înlesniri de
trai27. Pentru realizarea acestui deziderat au fost implicate Cercurile de Recrutare din județe,
prefecturile, administrațiile financiare, primăriile rurale și urbane, poliția și posturile de
jandarmi. Toate aceste entități ale Statului român și-au coordonat toate activitățile în vederea
stabilirii cât mai exacte a situațiilor familiale și materiale, în baza cărora, se acordau
certificate pentru înlesnirile de trai28 lumii IOVR.
Prin intermediul Consilieratelor Agricole județene - la 5 mai 1919 - „...agricultorii
invalizi de război, văduvele și orfanii care nu aveau vite”29 li s-au aprobat unele concesii în
vederea achiziționării acestora la prețul de 1,50 lei/Kg. O săptămână mai târziu, Ministerul
de Război prin ordinul No. 1119/1920 a dat dispoziție „intendenţelor de garnizoană din

22
Ibidem, p. 4115.
23
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Ionești, dos. 1/1927, f. 9. Scopul principal era acela „de a proteja pe
invalizi, orfani și văduvele de război din această provincie”.
24
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Săcelu, dos. 1/1918, f. 92.
25
MOR, No. 19 din 23 Aprilie (5 Mai) 1918, p. 243; v. pe larg despre Cuvântarea regelui Ferdinand I la
împărțirea Semnului Invalizilor din război, în Glasul Eroilor, Anul I, No. 1, București, 20 Martie 1930, p. 1.
26
În Târgu Jiu a fost organizat un astfel de eveniment festiv, în Grădina Publică, în data de 18 aprilie 1920, în
baza ordinului Ministerului de Război No. 1987/1920. A fost organizată o paradă militară, s-a ținut un Te-
Deum în cinstea eroilor decedați pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, au luat cuvântul mai multe
notabilități locale, iar publicul a fost invitat să asiste la piese de teatru sau să asculte ritmurile muzicii militare.
Totodată, toate magazinele din oraș și sediile autorităților locale au avut obligația (!) de a arbora steagul tricolor
(SJAN Gorj, Fond Primăria Târgu Jiu, dos. 4/1920, f. 285 sau 33/1920, f. 8-9 și 12).
27
SJAN Gorj, Fond Prefectura Județului Gorj, dos. 1/1919, f. 138.
28
Pentru detalierea problemei legate de „certificatele de înlesnire de trai cari se liberează acelora cari au drept
la pensiune până la liberarea titlurilor de pensiune”, v. în Regulamentul legii privitoare la reformarea și
pensioanrea gradelor inferioare din 1916 cu modificările ulterioare, publicat în MOR, No. 220 din 4 Ianuarie
1921, p. 9200-9201.
29
SJAN Gorj, Fond Consilieratul Agricol al Județului Gorj, dos. 12/1919, f. 331.

4
teritoriul fost ocupat, să ţină la dispoziţiunea acestui departament toate animalele rămase de
la fostele armate de ocupaţiune (...). Aceste vite se vor repartiza numai la săteni, dând
preferinţă văduvelor şi invalizilor de răsboiu”30. Inclusiv la acordarea „animalelor de muncă
și prăsilă (...) sosite din ținuturile Transilvaniei ocupate de Armata Română”31 primele trei
poziții în preferințele acelorași autorități erau ocupate de „invalizi, orfanii de război și
văduvele celor morți pe câmpul de luptă”32.
La 6 mai 1919, Consiliul de Miniștri a autorizat Ministerului Industriei și Comerțului de
„...a ceda în mod gratuit soldaților invalizi de răsboi ale căror locuințe au fost distruse, în
timpul și din cauza războiului, materialele de construcție rezultate din desfacerea
construcțiilor părăsite de fosta administrație de ocupație, atunci când acele construcții
urmează a fi desfințate”33. Specialiștii ministerului au întocmit chiar un referat din care reiese
că „în regiunea fostului front de luptă, cum și în întreg teritoriu fost ocupat, pe unde vâltoarea
luptelor a distrus parte din locuințele oamenilor, se găsesc astăzi fără adăpost mulți din eroii
cari au ramas invalizi din răsboi”34. Ceva mai târziu, comunele urbane au fost autorizate să
„vândă loturi de case invalizilor, văduvelor cu orfani de război (...) tuturor
demobilizaților”35. Sprijinirea locuitorilor din satele și târgurile românești afectate de război
a fost și scopul înființării Societății „Vatra Săteanului” aflată, încă de la început, sub înaltul
patronaj și președenția A.S.R. Principele Carol. Societatea a marșat „de preferință și cu
precădere în a reclădi construcțiunile aparținând văduvelor, orfanilor și invalizilor de
război”36.
Ministerul Agriculturii și Domeniilor, printr-un departament din subordine, a venit în
sprijinul invalizilor, dar și al văduvelor și orfanilor de război care au primit „lemn de lucru
și foc (...) până la valoarea de 500 lei”37. Mai târziu, prin ordinul No. 19467/1920 aceleași
categorii defavorizate „au primit câte trei steri crăci”38. Situația se va repeta și la sfârșitul
primului deceniu interbelic atunci când prin lege s-a stabilit „cedări de materiale lemnoase
din pădurile Statului, gratuit sau cu prețuri reduse, la invalizi de război, orfani de război și
văduve de război”39.
Prin decretul-lege No. 1407/2 aprilie 1920 s-a dispus începerea parcelării terenurilor
expropiate și vânzarea acestora către cultivatorii de pământ în vederea împroprietăririi cu
loturi de 5 Ha40. Decretul decidea instituirea la nivelul fiecărei comune a unui Comitet local
care trebuia să întocmească și un Tablou de Împroprietărire. Primii trecuți în acest tablou
erau mobilizații din campania 1916-1919, dar din rândurile acestora, prin tragere la sorți, au
avut prioritate invalizii de război. Poziția a treia revenea văduvelor de război cu copii, poziția
cincea văduvelor de război fără copii, iar poziția a sașea orfanilor de război41.

30
Ibidem, f. 340.
31
Ibidem, f. 344.
32
Ibidem, f. 344 vs.
33
MOR, No. 43 din 12 Iunie 1919, p. 2484.
34
Ibidem.
35
MOR, No. 30 din 10 Mai 1923, p. 1250.
36
MOR, No. 61 din 3 Iulie 1919, p. 3373.
37
MOR, No. 56 din 27 Iunie 1919, p. 3079.
38
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Valea Boului, dos. 1/1920, f. 4 f.v. Asemănător, v. și sprijinul acordat
de Indendența Garnizoanei București foștilor mobilizați, ofițeri și grade inferioare, dar și „văduvelor, orfanilor
și invalizilor din război înscriși în Comitetul pensionarilor de război General Tell (...) cărora li se acorda lemne
pentru iarna anului 1919-1920” (MOR, No. 61 din 3 Iulie 1919, p. 3386).
39
MOR, Partea I-a, Nr. 23 din 29 Ianuarie 1929, p. 647.
40
MOR, No. 2 din 2 Aprilie 1920, p. 57; MOR, No. 119 din 2 Septemvrie 1920, p. 4149 (art. 42, invalizii și
văduvele de război care nu au fost împroprietăriți); MOR, No. 217 din 31 Decemvrie 1920, p. 2021 (art. 28-
35) și 2022 (ofițeri și subofițeri invalizi, art. 46-48).
41
Pe larg despre aceasta, v. în Instrucțiuni relative la constituirea și modul de funcționare al Comitetelor locale
pentru stabilirea drepturilor de împroprietărire, Editura Alcalay&Co., București, 1920, p. 8.

5
 La 24 august 1920 a fost promulgată legea pentru înființarea Oficiului Național al
Invalizilor, Orfanilor și Văduvelor de Război42. Structurată pe zece capitole, legea face
trimitere la Comitetul central și la atribuțiile Comitetelor județene, organizarea și
funcționarea Oficiului Național, scop, sediu (București), atribuțiile inspectorilor, penalități,
înființarea unei Case de Economii, Credit și Ajutor IOV ș.a. Înlesnirile speciale acordate
lumii IOVR sunt cuprinse în cap. VIII, art. 38-5343, spicuim câteva dintre ele: achitarea
lunară a pensiilor, scutirea de serviciul de caraulă (strajă), gardă, corvezi, prestații etc. a
invalizilor clasați definitiv, reduceri de 75% pe CFR, pe NFR și SMR a lumii IOV, scutirea
de taxe școlare a copiilor invalizilor precum și a orfanilor de război ș.a. Această lege obliga
autoritățile române județene „ca în termen de 30 de zile libere (...) a culege toate datele
privitoare la invalizi, văduve și orfanii de război din județ, cu toate indicațiunile necesare
cunoașterii situației fiecăruia dintre ei”44. Ulterior, toate aceste informații urmau să fie
introduse în baza de date a Oficiului. Până la sfârșitul anului 1920 a fost aprobat și
regulamentul privitor la aplicarea legii pentru înființarea Oficiului Național al IOVR 45.
Tabelul 1:
Cuantumul pensiei lunare pentru invalizii de război grade inferioare

Situația de familie Legea din 16.XII. 1916 Legea din 2.IX. 1920
Soldați și caporali Soldați și caporali
cl. I cl. II cl. III cl. I cl. II cl. III
lei lei lei 100% lei 80% lei 60% lei
Celibatar 32 24 15 50 40 30
Căsătorit fără copii 37 29 20 - - -
Căsătorit sau văduv cu 1-2 42/47 34/39 25/30 75 60 40
copii
Căsătorit sau văduv cu 3 sau 52 44 35 100 80 60
mai mulți copii
Situația de familie Legea din 16.XII. 1916 Legea din 2.IX. 1920
Subofițeri Sergenți
cl. I cl. II cl. III cl. I cl. II cl. III
lei lei lei 100% lei 80% lei 60% lei
Celibatar 39 31 23 60 50 40
Căsătorit fără copii 44 36 28 60 50 40
Căsătorit sau văduv cu 1-2 49/54 41/46 33/38 90 70 60
copii
Căsătorit sau văduv cu 3 sau 59 51 43 120 100 80
mai mulți copii

Sursa: Legea No. 3244/16 Decembrie 1916 cu modificările din 2 Septembrie 1920

Legea pentru înființarea Oficiului Național al IOV a fost modificată la 13 aprilie 1922,
concomitent a fost adoptat și un regulament de funcționare și organizare a oficiului amintit,
dar și de dezvoltarea operelor de asistență națională46. Există mai multe noutăți în această
lege, poate cea mai evidentă fiind cea referitoare la faptul că Oficiul Național IOV a trecut
de la Ministerul de Război la Ministerul Sănătății Publice, Muncii și Ocrotirii Sociale (art.
1). Alte prevederi făceau referire la trecerea societăților și așezămintelor particulare sub

42
MOR, No. 119 din 2 Septemvrie 1920, p. 4143-4151.
43
Ibidem, p. 4149-4150.
44
Ibidem, p. 4148.
45
MOR, No. 217 din 31 Decemvrie 1920, p. 9019-9059.
46
MOR, No. 20 din 29 Aprilie 1922, p. 874 și urm.

6
controlul și îndrumarea Oficiului Național IOV (art. 4), pensiuni și înlesniri speciale (cap.
III), protecția IOV, îndatoririle și decăderea din drepturi a IOV etc.
Inițiatorii acestei legi au subliniat că „Oficiul avea îndatorirea să facă recensământul și să
întocmească statistica invalizilor, văduvelor și orfanilor de război (...). Acest recensământ
Oficiul nu l-a putut face...”47. Potrivit datelor existau la momentul 1922 aproximativ
„100.000 invalizi, din care 68.710 grade inferioare cunoscute, 300.000 văduve din război,
din cari 74.642 de ofițeri și 225.328 de grade inferioare”48. În schimb, datorită Societății
„Ocrotirea Orfanilor de Război” se știe numărul exact al orfanilor de război, respectiv
357.26049. Aceastei legi capitale pentru lumea IOVR i s-au adus mai multe modificări în anii
192450, 192651, 192752 și 192853.
O atenție deosebită a fost acordată ofițerilor invalizi în retragere care au luptat pe front în
campania 1916-1919, cei care „au fost avansați la gradul corespunzător pensiei ce primesc”54
prin legea din 24 noiembrie 1922. Ulterior, în anul 1924, s-a venit cu următoarea completare:
„numai acei care în războiul din 1916-1920 au contractat infirmități dobândite în timpul și
din cauza luptelor”55. La sfârșitul perioadei interbelice, prin legea pentru unificarea pensiilor
ofițerilor invalizi de război și a urmașilor acestora, s-a stabilit cuantumul pensiei în funcție
de gradul militar avut, dar și de gradul de invaliditate56. Tot în sprijinul ofițerilor invalizi a

47
Ibidem, p. 896-897.
48
Ibidem, p. 897. Despre statistica medicală a invalizilor de război, trimitem la Ion Ghiulamila, Amintiri, fapte,
îndrumări: o carieră medicală, 30 de ani de carieră ortopedică și medico-socială, 1905-1935, București, 1936,
p. 264-265.
49
Această cifră cuprinde orfanii de război din „Vechiul Regat și teritoriile alipite” (ibidem). Preocupări
referitoare la catagrafierea orfanilor de război au existat încă din anii războiului, așa cum reiese dintr-un raport
al Societății Ortodoxe a Femeilor Române din care deducem că între „5 mai și 5 octombrie 1917” existau
18.152 orfani (Opinia, Anul XIV, No. 3216, Iași, 1 Decembrie 1917, p. 1).
50
A fost modificat art. 48 cf. căruia cuvântul „restaurant” era înlocuit cu termenul „chioșc”, totodată s-a
prevăzut ca 30% din veniturile dobândite din închirierea restaurantelor din gări să revină Oficiului Național
IOV (MOR, No. 171 din 8 August 1924, p. 9082).
51
Legea pentru organizarea Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale și pentru modificarea unor articole
din Legea Sanitară, a Oficiului Național IOV și Asistenței Sociale din 22 martie 1926 a fost publicată în urma
decretului regal No. 1240/1926. Titlul IV al acestei legi făcea referire la Oficiul Național IOV (cap. X-XII).
Oficiul oferă „opera de protecțiune a invalizilor, orfanilor și văduvelor de război (...) demobilizaților,
prizonierilor, răniților și foștilor luptători” (MOR, No. 68 din 23 Martie 1926, p. 3976). A fost înființat
Consiliul Consultativ IOV aflat sub președenția de onoare a M.S. Regina României. Între membrii săi regăsim
și pe Patriarhul României, dar și delegați ai mai multor ministere, direcții etc. Un capitol aparte definește
așezămintele de război: dispensarul medical, orfelinatele de război, preventoriile și sanatoriile de război, alte
societăți și așezăminte de asistență (art. 54). Toate aceste așezăminte având menirea de a acorda orice sprijin
lumii IOVR. Mai târziu, acestei legi i-au fost rectificate unele erori (v. MOR, No. 99 din 5 Mai 1926, p. 2).
52
La 4 mai 1927 a fost promulgată o nouă lege care modifica pe cea referitoare la înființarea Oficiului Național
IOV (14 aprilie 1922), cât și unele articole din legea pentru organizarea Ministerului Sănătății și Ocrotirii
Sociale (26 martie 1926). Oficiul revenea sub tutela Ministerului de Război, sediul central era la București și
trebuia să se ocupe de „toate chestiunile care interesează viața morală și materială a invalizilor, orfanilor și
văduvelor de război” (MOR, No. 97 din 5 Mai 1927, p. 11). În plus, beneficiau de această lege și „voluntarii
care au luptat în Rusia, Siberia, Italia, Franța și America (...) foștii internați în câmpurile de internare ale Austro-
Ungariei, cei care au fost deportați sau întemnițați pentru sentimentele lor românești în închisorile Puterilor
Centrale (...) deveniți invalizi în cursul și din cauza războiului, asemenea și văduvele și orfanii lor, precum și
văduvele și orfanii celor executați de regimurile țărilor vrășmașe pentru atitudinea lor românească...” (ibidem,
p. 21, art. 60 și 61).
53
MOR, Partea I-a, No. 15 din 20 Ianuarie 1928, p. 459.
54
MOR, No. 185 din 24 Noiemvrie 1922, p. 8637. Ofițerii invalizi nu s-au mulțumit doar să primească grade
militare și pensii, ci s-au implicat în strângerea de fonduri pentru ridicarea unor monumente care să
proslăvească eroii neamului. Este și cazul sublocotenetului invalid Gh.N. Ecobici din com. Godinești (jud.
Gorj), coautor al unei cărți din vânzarea căreia a redirecționat o cotă parte necesară ridicării unui momunent în
comuna natală (Cultul Eroilor Noștri, Anul II, Nr. 1, București, Ianuarie 1921, p. 11).
55
MOR, No. 23 din 1 Fevruarie 1924, p. 900.
56
MOR, Anul CVII, Partea I-a, Nr. 116 din 22 Mai 1939, p. 3268.

7
fost construit un sanatoriu la Govora (jud. Vâlcea). Deschis la 5 iunie 1920, potrivit
comunicatului Ministerului de Război, aici puteau fi cazați „ofițeri activi și invalizi de
război”57. Cei din urmă trebuiau doar să completeze o cerere la care se anexa certificatul
medical. După aceea, printr-o direcție militară a ministerului de resort, se făcea repartiția,
dar în limita locurilor disponibile. O decizie asemănătoare s-a luat de către guvernul român
și cu stațiunea balneară de la Tekirghiol (jud. Constanța) - „distrusă parțial de armatele
dușmane” - care după refacere trebuia să găzduiască „invalizii de război - ofițeri și grade
inferioare - cât și mult încercata noastră populație...”58.
Alte facilități acordate în primul deceniu interbelic invalizilor, văduvelor și orfanilor de
răsboi - în baza legislației aferente - au avut în vedere înscrierea cu prioritate a acestora la
licitațiile publice59 sau în orfelinate60, acordarea și publicarea gratuită a/în Monitorului
Oficial61, achitarea de către primarii de comune a pensiiilor pentru lumea IOVR în prezența
unor martori62, distribuirea ajutoarelor de îmbrăcăminte la nivelul fiecărui județ ci nu doar
în București63, primirea unor donații64, întâietate la arendări, învoieli65 și la înscrierile în
școlile normale de fete66, dreptul de a deveni membri în obștile de cumpărare a moșiilor67,

57
MOR, No. 55 din 12 Iunie 1920, p. 1742.
58
MOR, No. 68 din 11 Iulie 1919, p. 3679.
59
MOR, No. 211 din 12 (25) Decemvrie 1918, p. 3729. Regimentul 12 Artilerie Bacău a scos la licitație publică
mai multe componente de rechiziție. Ordinea de acordare a acestora era următoarea: „văduvele celor morți în
război, invalizii de război, soldații demobilizați ș.a.”. Asemănător, Regimentul 68 Infanterie (com. Găești, jud.
Dâmbovița) a organizat o „licitație publică pentru darea în antrepriză a cantinei (...) sunt preferați invalizii de
război și în lipsă demobilizații” (MOR, No. 38 din 5 Iunie 1919, p. 2128).
60
Arsenalul Armatei din București a primit în orfelinatul propriu „orfani de război, de preferință ai lucrătorilor
mobilizați în arsenal și morți în campania 1916-1918” (MOR, No. 269 din 26 Martie 1920, p. 13.388). În
același context, trebuie reamintit și gestul Patriarhului Miron Cristea care a aprobat trasformarea orfelinatului
Dragoslavele din Câmpulung-Muscel în Seminar Teologic. O parte din „sărmanii orfani de război” au absolvit
cursurile acestui seminar devenind preoți, alții au fost susținuți - cu acordul înaltei fețe bisericești - chiar până
la terminarea studiilor universitare, cu toate că legea nu prevedea în mod expres acest lucru (Gr. Grecescu-
Muscel, Patriarhul Miron ocrotitor și îndrumător al orfanilor din război, în Biserica Ortodoxă Română.
Revista Sfântului Sinod, Anul LVI, Nr. 11-12/Noiembrie-Decembrie, Tipografia Cărții Bisericești, București,
1938, p. 651-652). Alte informații despre Prima promoție de preoți orfani de război, din orfelinatul
Dragoslavele, în Glasul Eroilor, Anul I, No. 7-8, București, 10 Iulie 1930, p. 3.
61
MOR, No. 60 din 2 Iulie 1919, p. 3318.
62
vezi în detaliu, Comunicatul Comandamentului Teritorial a Corpului VII de Armată, în Românul, Anul IX,
No. 265, Arad, 10 Decemvre 1920, p. 2. Comunicatul, emis la Sibiu sub semnătura generalului Vlădescu,
obliga toate primăriile din arealul său să-i înainteze toate cererile sau reclamațiile din partea invalizilor,
orfanilor și văduvelor de război. Acestea erau netimbrate și lipsite de orice taxă.
63
MOR, No. 269 din 26 Martie 1920, p. 13.885.
64
Între 19-22 august 1920, în România, s-a desfășurat vizita mareșalului francez Joseph Joffre (1852-1931).
Acesta, împreună cu regele Ferdinand I, după ce au trecut în revistă trupele române au participat și la serbarea
aniversării bătăliei de la Mărășești. La finalul vizitei, potrivit comunicatului oficial, „papa Joffre” a insistat să
doneze „...70.000 lei pentru ajutorul invalizilor și orfanilor de război” din țara noastră (MOR, No. 116 din 28
August 1920, p. 4056).
65
Prin deciziunea ministerială No. 840/21 decembrie 1920, referitoare la administrarea și exploatarea
terenurilor care aparțin domeniului militar, s-a decis ca „arendările și învoielile să se acorde în ordinea
următoare: invalizii, văduvele și orfanii de război...” (MOR, No. 228 din 18 Ianuarie 1921, p. 9538).
66
În Târgu Jiu, prin legea din 17 iunie 1921, a fost înființată Școala Normală de Fete Ecaterina Teodoroiu. Au
avut întâietate la înscrierea în această școală „fiicele văduvelor de război, ale invalizilor, orfanele, precum și
fiicele ostașilor care s-au purtat vitejește pe câmpul de luptă...” (MOR, No. 83 din 19 Iulie 1921, p. 3112).
67
Din statutul și actul constitutiv al obștei România Mare din satul Fieni, com. Moțăeni (jud. Dâmbovița) reiese
fără tăgadă că aveau drept la împroprietărire, între alții, și „văduvele, orfanii și invalizii de război” (MOR, No.
220 din 4 Ianuarie 1921, p. 9246). Similar, v. și obștea Avântul din com. Răcătău (jud. Bacău), în MOR, No.
214 din 15 (28) Decembrie 1918, p. 3834.

8
servicii medicale gratuite68, achiziționarea de sedii pentru Oficiile județene IOV69,
prelungirea termenului de prezentare în fața comisiilor pentru clasarea invalizilor70, tipărirea
unor afișe de propagandă în favoarea Oficiului Național IOV71, organizarea de chete și
colecte”72, adăposturi pentru „invalizii care nu mai pot să-și câștige existența”73, rectificări
în favoarea subvenționării unor instituții de ocrotire a invalizilor și orfanilor de război 74,
asigurarea transportului invalizilor de război chemați la revizuire de comisiile medico-
militare75, implicarea cu acordarea tuturor onorurilor cuvenite la procesiunile legate de
celebrarea Zilei Eroilor Neamului76, invitații gratuite la aniversarea primului deceniu de la
realizarea României Mari77, lansarea unor subscripții publice78 ș.a.
Al doilea deceniu interbelic a debutat în forță cu legea pentru preferința acordată
invalizilor, văduvelor și orfanilor de război la împroprietărire, dată la 4 iulie 1930. În esență,
erau vizați „invalizii de război, orfanii și văduvele de război, foștii întemnițați de război din
ținuturile alipite, foștii voluntari români din provinciile alipite, văduvele și orfanii acestor
voluntari și cei decorați cu Virtutea Militară”79. La 23 august 1930 a fost aprobat și
regulamentul referitor la aplicarea acestei legi. În art. 5 avem ordinea la preferința din tabloul
de împroprietărire: „invalizii de război mari mutilați, invalizii de război recunoscuți ca atare,
orfanii de război de ambii părinți, orfanii de război a căror mamă trăește, celor distinși cu
medalia Virtutea Militară cl. I și II, foștii întemnițați de război, voluntarii români din
provinciile alipite sau urmașii acestora recunoscuți în această calitate de Uniunea foștilor
voluntari de război, văduve de război fără copii”80.
La 11 august 1930, într-o ședință a Consiliului de Miniștri, a fost adoptat referatul propus
de Ministerul Finanțelor cu No. 60608/1930. Prin acesta, ofițerii invalizi de război, pe lângă
pensia de bază, au primit și o indemnitate de scumpete și infirmitate81. Aceasta varia de la
un grad la altul, cu mențiunea că ofițerii invalizi mari mutilați (orbi) primeau și o indemnitate
suplimentară egală cu 50% din pensie82. De prevederile acestui Jurnal al Consiliului de

68
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Ionești, dos. 1/1922, f. 31. Invalizii, văduvele și orfanii de război din
comuna Ionești (jud. Gorj) au fost anunțați că beneficiază de servicii medicale gratuite. Pentru aceasta trebuiau
să se prezinte la „doamna dr. Grigorescu din Târgu Jiu, str. Victoriei, No. 9”.
69
Adevărul, Anul XXXIV, No. 11.580, București, 3 Ianuarie 1922, p. 3.
70
Clujul, Anul I, Nr. 33, Cluj, 18 Noemvrie 1923, p. 2. Facem trimitere, aici, la articolul Drepturile invalizilor
de război. Pentru lămuriri suplimentare, referitoare „la cine trebuia să primească dreptul de invalid”, se
recomanda lucrarea aparținând dr. Octavian Costea, Drepturile rămașilor din răsboi invalizi etc. etc.,
Tipografia Anca, Cluj, 1921.
71
Silviu Hariton, Asumarea politicilor sociale de către stat în România. Cazul invalizilor, orfanilor și
văduvelor de război (IOVR) după Primul Război Mondial, în Constantin Iordachi, Alin Ciupală (coord.),
Archiva Moldaviae. Supliment I (2014). Studii de istorie socială. Noi perspective, Iași, f. ed., 2014, p. 136.
72
România Nouă, Anul III, No. 97 (320), Chișinău, 26 Septembrie 1926, p. 2.
73
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Ionești, dos. 1/1927, f. 6-7.
74
MOR, No. 70 din 25 Martie 1926, p. 33.
75
Ibidem.
76
SJAN Gorj, Fond Primăria Orașului Târgu Jiu, dos. 4/1920, f. 263-267; Mariana Corina Duca, Sărbătorirea
zilelor naționale în județul Putna între anii 1921-1930, în biblioteca-digitala.ro/reviste/Cronica-Vrancei
(accesat în 7 Mai 2019), p. 116.
77
SJAN Gorj, Fond Primăria Orașului Târgu Jiu, dos. 28/1929, f. 6.
78
O astfel se subscripție publică - la care au participat nu numai gorjeni, ci și alți oameni de bine din București
sau Oradea Mare - a fost lansată prin intermediul ziarului Gorjanul, pe parcusul anului 1929. Au fost strânși
6.650 lei care au fost donați unui mare mutilat de război, Ion Aldea din com. Prigoria (jud. Gorj), cel care „și-
a lăsat ambele picioare și o mână pe câmpul de luptă” (Gorjanul, Anul VI, Nr. 10-11, Târgu Jiu, 8-15 Martie
1929, p. 4.
79
MOR, Partea I-a, Nr. 148 din 7 Iulie 1930, p. 5157.
80
MOR, Partea I-a, Nr. 192 din 28 August 1930, p. 7255.
81
MOR, Partea I-a, Nr. 178 din 11 August 1930, p. 6867.
82
Ibidem, p. 6868.

9
Miniștri cu No. 1307/1930 beneficiau și urmașii ofițerilor invalizi de război83, așa cum reiese
și din tabelul de mai jos:
Tabelul 2:
Indemnizația de scumpete și pensia acordate ofițerilor invalizi de război și urmașilor acestora
(Total brut lei, 1930)

Gradul cu care este înscris Gradul invalidității

la pensie 0% 20% 40% 60% 80% 100%
Sublocotenent 6.900 7.400 8.040 8.610 9.180 9.750
Locotenent 7.475 8.200 8.925 9.650 10.375 11.100
Căpitan 8.625 9.710 10.795 11.880 12.965 14.050
Maior 9.775 11.000 12.225 13.450 14.675 15.900
Locotenent Colonel 11.500 13.020 14.540 16.060 17.580 19.100
Colonel 13.800 15.690 17.580 19.470 21.360 23.250
General de Brigadă 16.100 18.320 20.540 22.760 24.980 27.200
General de Divizie 18.400 20.680 22.960 25.240 27.520 29.800
General de Corp de Armată 20.700 23.240 25.780 28.320 30.860 33.400
Gradul cu care autorul a Văduva cu Văduva fără copii sau Văduva
fost înscris la pensie copii minori copii orfani de invalizi recăsătorită
Sublocotenent 6.000 3.688 2.059
Locotenent 6.500 3.999 2.267
Căpitan 7.500 4.738 2.800
Maior 8.500 5.527 3.381
Locotenent Colonel 10.000 6.475 4.056
Colonel 12.000 7.373 4.707
General de Brigadă 14.000 8.949 5.835
General de Divizie 16.000 10.088 6.485
General de Corp de Armată 18.000 10.848 7/055

Sursa: Jurnalul Consiliului de Miniștri din 11 August 193084

În toamna anului 1932 a fost adoptată legea relativă la clasarea și pensionarea militarilor
grade inferioare, pentru boale sau infirmități contractate în serviciul armatei în timp de
război85. Legea împărțea reforma în definitivă și temporară. Poziția de reformă era aplicabilă
atât invalizilor de război86, cât și pensionaților de război. S-a prevăzut și clasarea invalizilor
în funcție de boala sau infirmitatea dobândită: mari mutilați, invaliditate 100%, invaliditate
80%, invaliditate 60%, invaliditate 40% și invaliditate 20%. Art. 8-22 fac referire la
acordarea de pensii urmașilor reformaților, precum și familiilor militarilor morți sau
dispăruți în război. Din dispozițiile generale deducem că „prezenta lege se aplică tuturor
celor care au luat parte în războiu cu data: pentru cei din Vechiul Regat 14 August 1916, iar
pentru cei din teritoriile alipite 31 August 1914”87. Au fost impuse și unele constrângeri, în
sensul că se putea pierde pensia dacă invalizii sau urmașii acestora erau condamnați pentru
crimă sau spionaj, dar și dacă se pierdea „calitatea de român”. Ulterior, marii mutilați și
invalizii de război cu grad de invaliditate cuprins între 20%-100% au fost răsplătiți cu
conferirea unor grade militare și decorații, evident mai mari decât acelea pe care deja le

83
Ibidem.
84
În legătură cu indemnizația de scumpete și pensia acordată ofițerilor invalizi de război, gradelor inferioare,
văduvelor și orfanilor, dar și procedura de calculare a acestora, v. în Glasul Eroilor, Anul I, No. 9-10, București,
20 August 1930, p. 1-3.
85
MOR, Partea I-a, Nr. 212 din 10 Septemvrie 1932, p. 8-14.
86
„Prin invalizi de război se înțeleg numai militarii cari au contractat o infirmitate, luptând sau îndeplinindu-
și datoria în arma sau specialitatea lor, în timpul și din cauza războiului” (ibidem, p. 9)
87
Ibidem, p. 13.

10
obținuseră88. La 10 octombrie 1932 această lege a suferit mai multe modificări89. Ca urmare,
biletele de reformă trebuiau să aibă avizul Marelui Cartier General sau al Ministerului
Apărării Naționale, erau definiți marii mutilați (art. 9), s-a întocmit o scară a gravității
bolilor/infirmităților incurabile. Întregul titlu al III-lea se referă la „pensiunile acordate
urmașilor reformați, precum și la familiile militarilor morți sau dispăruți în războiu”90:
văduvele cu sau fără copii, copii orfani, orfanii infirmi, văduvele și copii celor executați de
inamic.
Asemănător primului deceniu interbelic și în această perioadă legislația referitoare la
Oficiul Național IOV a cunoscut mai multe metamorfozări. Menționăm aici pe cele din 27
aprilie 193391 sau din 26 iulie 193492. Pe la jumătatea anului următor s-a venit cu o nouă lege
- care aducea noi modificări legii din anul 1927 - relativă la înființarea Oficiului Național
IOV cel care urma a funcționa, de această dată, sub autoritatea Ministerului Muncii, Sănătății
și Ocrotirilor Sociale și trebuia să asigure protecția asupra lumii IOVR de pe tot cuprinsul
României93. O aplecare mai atentă asupra prevederilor aceste legi ne duce cu gândul că
asigurarea asistenței sociale a lumii IOVR sau IOVFL din țara noastră a devenit posibilă.
Vorbim aici despre reeducarea profesională și funcțională a invalizilor de război, orfanii de
război erau declarați Copii ai națiunii, văduvele de război primeau inclusiv asistență la
domiciliu, părinții fiilor morți pentru Patrie beneficiau de protecție socială. Aceste drepturi
de protecție se și puteau pierde dacă cei în cauză refuzau să muncească, se ocupau cu
cerșetoria sau comiteau infracțiuni (art. 18). Legea mai prevedea și înființarea unui organ
consultativ, Comitetul Central IOV (art. 19), pus sun patronajul M.S. Regina, dar în
componența sa se mai regăseseau - ca președinți de onoare - Principele Moștenitor al
Tronului și Patriarhul României. Cap. VI se referă exclusiv la „pensiuni speciale acordate
invalizilor, orfanilor și văduvelor de războiu”. Prin decretul No. 530/7 martie 1935, Oficiul
Național IOV primea în proprietatea sa - de la Societății „Ocrotirea Orfanilor din Război” -
orfelinatele de război94.
La 28 aprilie 1933 a fost publicată legea pentru reglarea la pensie a invalizilor foști
voluntari precum și a urmașilor acestora. De acum înainte „se egala în drepturi cu IOVR ai
Armatei Române conform prevederilor legilor din 1920 și 1926 (...) foștii voluntari ardeleni,
bănățeni, bucovineni, macedoneni, basarabeni, din războiul întregirii neamului, deveniți
invalizi de război (...) indiferent de locul unde au luptat (...) cum și văduvele și urmașii
foștilor voluntari morți la datorie”95. Drept la pensie aveau și ofițerii invalizi proveniți din
legiunea română din Siberia96. Cuantumul acestei pensii era stabilit de o instanță după

88
MOR, Partea I-a, Nr. 236 din 14 Octomvrie 1935, p. 2.
89
MOR, Partea I-a, Nr. 237 din 10 Octomvrie 1932, p. 2-6.
90
Ibidem, p. 4.
91
MOR, Partea I, Nr. 96 din 27 Aprilie 1933, p. 31-32, 59-60 și 62. De fapt, ne referim la Legea Sanitară și de
Ocrotire care în dispozițiile sale face trimitere și la invalizi, orfani și văduve de război. Spre exemplu, evidența
IOVR era ținută de Oficiul de Ocrotire (art. 140), asistența lumii IOVR era asigurată prin Fondul General și de
Ocrotire (art. 499), iar „orfanii merituoși” primeau burse prin intermediul Casei de Credit și Ajutor (art. 531).
În completare, s-a constituit Spitalul Central IOV, cel care cu celeritate acorda „gratuit asistență medicală,
consultări de specialitate și medicamente” lumii IOVR (art. 128).
92
MOR, Partea I-a, Nr. 170 din 26 Iulie 1934, p. 6-8. Noutățile se referă la trecerea Oficiului în subordinea
Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale. În același timp, se permitea înființarea Eforiei Naționale
de Ocrotire în a cărei componență intrau și trei invalizi de război. Prin modificările aduse acestei legi, lumea
IOVR urma să fie primită gratuit și obligatoriu în orice instituție sanitară care aparținea Statului român, inclusiv
beneficia de medicamentație gratuită.
93
MOR, Partea I-a, Nr. 194 din 26 August 1935, p. 3-9; v. și Glasul Eroilor, Anul I, No. 2, 3-4, 5-6, 7-8, 9-10,
București, 1930, p. 4, 5-6, 6 și 4.
94
MOR, Partea I, Nr. 59 din 11 Martie 1935, p. 2.
95
MOR, Partea I-a, Nr. 97 din 28 Aprilie 1933, p. 3044.
96
Ibidem, p. 3045.

11
normele legale, fluctua în funcție de gradul de invaliditate (v. tabelul 2), iar acordarea lor era
programată să înceapă de la 1 aprilie 1934.
Politica de asistență socială s-a continuat atât prin decizia Consiliului de Miniștri din 15
iunie 1936, referitoare la achitarea pensiilor lumii IOVR înaintea celorlalți pensionari ai
Statului român97, dar în special prin legea din 25 aprilie 1936, publicată în Monitorul Oficial
cu decretul cu No. 954, care făcea referire la „plasarea invalizilor, orfanilor și văduvelor de
războiu în funcțiuni și locuri de muncă”98. Prin urmare, această veritabilă normă legislativă
socială impunea tuturor instituțiilor subvenționate de Statul român, înclusiv intreprinderirile
și instituțiile comerciale care colaborau cu Statul român - menționate în art. 2 - ca 10% din
locurile vacante să revină lumii IOVR. Desigur, se bucurau de prevederile acestei legi doar
cei care erau „lipsiți de posibiliatea de traiu (...) fii invalizilor de războiu, dacă invaliditatea
tatălui era de cel puțin 60% (...) orfanii de războiu care și-au continuat studiile superioare
peste limita de 21 ani...”99. Art. 7 condiționa plasarea în locuri rezervate a lumii IOVR de
studiile și pregătirea profesională a acestora. Pe lângă aceste condiții, invalizii din război
trebuiau să aibe și un certificat de capacitate de muncă, eliberat de Oficiul județean IOV100.
Articole 8-10 făceau referire la sancțiuni, iar prin dispozițiile finale se înființa „Serviciul de
plasare al invalizilor, orfanilor și văduvelor de război” care era trecut la Direcțiunea Muncii.
Regulamentul pentru plasarea IOVR în funcții și locuri de muncă a fost publicat la 2 aprilie
1937101.
Tot în sprijinul invalizilor și văduvelor de război a fost înființată, prin legea No.
1519/1936, Casa de Credit și Ajutor. Scopul acesteia era de a acorda „împrumuturi cu
procent redus și pe termen lung”102 invalizilor și văduvelor de război. Din regulamentul
acestei legi, aprobat prin decretul regal No. 2407/4 noiembrie 1936, rezultă că primeau
„împrumuturi cu dobândă mică și pe termen lung ofițerii și plutonierii reangajați, invalizi de
război, precum și văduvele de război ale acestora (...) iar avansuri/ajutoare asupra
pensiunilor de război, fără dobândă și pe termen lung, invalizii și văduvele de război grade
inferioare”103. Se mai făcea referire la fonduri (art. 2), membri, cotizații, împrumuturi și
dobânzi (art. 3-15)104, restituirea sumelor împrumutate (art. 16-20), administrarea Casei de
Credit și Ajutor (art. 21-33). Ulterior, prin decretul No. 4257/21 decembrie 1937, patru
articole din acest regulament (art. 9, 25, 26 și 28) au fost modificate.
Tabelul 3:
Declarație-tip aparținând giranților unui credit acordat IVR

Subsemnații acceptăm în totul condițiunile împrumutului de mai sus, contracatat de Dl.

.............. și ne declarăm solidari responsabili, atât cu pensiile, cât și cu orice altă avere a noastră, a

97
MOR, Partea I-a, Nr. 148 din 29 Iunie 1936, p. 5586.
98
MOR, Partea I-a, Nr. 95 din 25 Aprilie 1936, p. 3578, art. 1-2.
99
Ibidem, p. 3579.
100
Ibidem.
101
MOR, Partea I-a, Nr. 77 din 2 Aprilie 1937, p. 3423-3453. La p. 3429-3453 regăsim mai multe registre,
tablouri nominale și numerice, cereri, certificate de capacitate de muncă, procese-verbale etc., necesare plasării
sau obținerii unui loc de muncă de către invalizi, orfani sau văduve de război.
102
MOR, Partea I-a, Nr. 148 din 29 Iunie 1936, p. 5584.
103
MOR, Partea I-a, Nr. 262 din 10 Noiemvrie 1936, p. 9277.
104
Trebuie subliniat că de avantajele oferite de Casa de Credit și Ajutor beneficiau doar cei care posedau o
pensie de război. Dacă ofițerii și plutonierii invalizi de război, reangajați, precum și văduvele acestora deveneau
membrii ai Casei doar dacă plăteau o cotizație lunară de 1% din pensia brută. Gradele inferioare erau scutite
de această cotizație. Fiecare cerere de împrumut trebuia să fie semnată și de doi giranți, invalizi sau văduve de
război. Acești giranți erau necesari numai membrilor cotizanți, nu și gradelor inferioare.

12
 plăti Casei susmenționată (Casa de Credit și Ajutor a IVR, n.n., G.S.), fără niciun aviz prealabil, suma
ce va rămâne neachitată.
Pentru eventualele acționări în judecată, recunoaștem competința instanțelor judiciare din
București.
I-iul girant (Numele/pronumele și gradul pe care l-a avut în armată) .................................... .
II-lea girant ......................................................... .
Semnăturile de mai sus fiind proprii se certifică de noi.
.............................................
(Primarul comunei, perceptorul sau
administratorul financiar unde încasează pensia)

Sursa: Regulamentul legii pentru înființarea Casei de Credit și Ajutor a IVR

(10 Noiembrie 1937)

Legea pentru organizarea Eforiei Generale a IOVFL, No. 603 din 6 Martie 1937, desființa
Oficiul Național IOV. Toate organele, serviciile, oficiile județene, așezămintele, Casa de
Credit și Ajutor a invalizilor și văduvelor de război ș.a. treceau în subordinea și administrarea
Eforiei Generale IOVFL105. Noua instituție avea dreptul de a primi donații (art. 3) și era
condusă de cinci efori, unul dintre aceștia fiind ales din rândul invalizilor de război (art. 4).
Dacă erau constatate abateri și nereguli atât Eforia, dar și Ministerul Muncii, Sănătății și
Ocrotirilor Sociale, puteau sesiza Curtea de Apel din circumscripția care face parte
formațiunea în culpă106. Inițiatorii legii își propuneau și adoptarea unui regulament special
care să stabilească modul de funcționare al Eforiei (art. 10)107, dar din păcate, până la
izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial nu s-a mai adoptat acest proiect. În anul
următor, prin decretul regal No. 1417/30 Martie 1938, s-au modificat unele articole din legea
pentru organizarea Eforiei Generale108.
În primăvara anului 1937 a fost publicată legea pentru neurmărirea despăgubirilor de
moarte sau invaliditate109. În consecință, „nu vor putea fi urmărite sumele de bani acordate
drept despăgubire pentru moarte sau invaliditate temporară sau permanentă, cauzate de o
agresiune sau accident”110. Și alte decizii aparținând unor persoane particulare, ministere sau
autorități locale au venit în sprijinul lumii IOVR, nu neapărat printr-un act legislativ sau
inițiativă guvernamentală. Enumerăm, în acest context, tipărirea unor publicații cu informații
exclusive despre lumea IOVR111, unele creații în versuri pentru proslăvirea lumii IOVR112,

105
MOR, Partea I-a, Nr. 54 din 6 Martie 1937, p. 2.
106
Ibidem, p. 3-4.
107
vezi Regulamentul pentru organizarea Eforiilor Naționale IOV, publicat în MOR, Partea I, Nr. 298 din 28
Decemvrie 1934, p. 2-3.
108
MOR, Anul CVI, Partea I-a, Nr. 84 din 11 Aprilie 1938, p. 2.
109
MOR, Partea I-a, Nr. 76 din 1 Aprilie 1937, p. 3356.
110
Ibidem (art. I).
111
Glasul Eroilor, Anul I, No. 1-10, București, 1930. Director al acestui ziar, în care regăsim numeroase
informații despre invalizii din Primul Război Mondial, a fost locotenentul-invalid D. Gomoescu.
112
Mircea Dem. Rădulescu, Invalizii, în România Eroică, Anul XL, Nr. 8-9/August-Septembrie, București,
1930, p. 8: „Cu fețele ncordate de tainice dureri/Ei trec purtând în suflet o nevăzută rană;/O zdreanță
nlocuiește tuninca lor de eri/Și spânzură pe-un umăr de umbră diafamă! (...)”; Vasile Militaru, Trec Mutilații,
în Glasul Eroilor, Anul I, No. 5-6, București, 7 Iunie 1930, p. 2: „Schilozi, - zguduitori convoi, -/Cu fulgerări
de sabie pe față,/Trec mutilații marelui război,/Trec mucenicii neamului, în viață ”.

13
asigurarea achitării pensiilor restante113, reglementarea datoriilor rurale și urbane114, scutirea
de taxe școlare a copiilor invalizilor de război115, sponsorizarea cazării și mesei gratuite în
Căminul Invalizilor trecători din București116, drepturi de concesionare117, acordarea de
„material de foc și lucru gratuit și cu reducere veteranilor de la 1877-1878, invalizilor și
IOV”118, oferirea unor reduceri pe CFR tuturor ofițerilor și plutonierilor invalizi de război,
dar și membrilor familiilor acestora119, înființarea unor case de odihnă120, acordarea - alături
de pensie - unui „non spor egal cu 14% din diferența de la acele pensii până la lei 1.000
lunar, fără alte accesorii” invalizilor de război din comunele rurale 121, acordarea de burse
studenților orfani din război și fiilor de invalizi122.
O inițiativă nemaîntâlnită în perioada interbelică, dar în concordanță cu noua orientare a
regimului carlist, a fost constituirea unor comitete de inițiativă, alcătuite din invalizi de
război, care „să stăruie ca toți invalizii, orfanii de război (acum majori) și văduvile de război
să se înscrie în Frontul Renașterii Naționale, semnând propriu”123. În acest sens, Eforia
Generală IOVFL a emis ordinul cu No. 12297/1939.
Una dintre ultimele măsuri legislative din perioada interbelică referitoare la lumea IOVR
a fost legea pentru unificarea pensiilor ofițerilor invalizi de război și urmașilor lor și
armonizarea pensiunilor de serviciu ale reangajaților și urmașilor acestora124. Motivația
adoptării acestei legi reiese chiar din Jurnalul Consiliului de Miniștri care ne arată că „legea
din 28 Martie 1939 n-a asigurat beneficiu și ofițerilor invalizi proveniți din Armata Română
și urmașilor lor”125. Cum era și firesc, legea a impus și câteva restricții în sensul că „văduvele
de războiu recăsătorite după data promulgării acestei legi pierd dreptul la pensia de război
(...) soțiile invalizilor de războiu, ofițeri și grade inferioare au drept la transmiterea pensiei
de război numai dacă au conviețuit 10 ani cu soții lor”126.
113
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Cărbunești, dos. 17/1932, f. 8. Este vorba despre ordinul Nr.
10859/1932, purtând ștampila Serviciului Pensiunilor Militare din Ministerului Armatei, care dădea dispoziții
„să se aducă la cunoștința tuturor invalizilor, orfanilor, văduvelor și părinților pensionari că pensiunile ce au
de primit din trecut se plătesc atunci când Ministerul de Finanțe va deschide creditele necesare”.
114
MOR, Partea I-a, Nr. 148 din 1 Iulie 1933, p. 2: „Pensiilor alimentare și rentelor viagere; creanțelor
invalizilor, văduvelor și orfanilor (minori sau majori) de războiu până la suma de lei 150.000 pentru fiecare
debitor în parte”.
115
SJAN Gorj, Fond Liceul Tudor Vladimirescu, dos. 284/1933-1939, f. 305. Scutirea se răsfrângea inclusiv
asupra taxelor impuse de Comitetele școlare.
116
Ilustrațiunea Română, Anul V, Nr. 48, București, 22 Noiembrie 1933, p. 6-7.
117
Monitorul Comunal al Municipiului București, Anul LIX, Nr. 8, București, 25 Februarie 1934, p. 36:
„concesionarea dreptului la folosință a chioșcurilor de metal instalat pe locul Comunei (București, n.n., G.S.)
în Calea Moșilor, colț cu str. Carol (...) la această licitație nu sunt acceptați decât invalizi, văduve și orfani de
război”.
118
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Tismana, dos. 1/1933-1934, f. 57. Aceste subvenții au fost acordate de
Ministerul Agriculturii și Domeniilor prin Circulara Nr. 7/1933.
119
Adevărul, Anul 48, Nr. 15.353, București, 21 Ianuarie 1934, p. 5.
120
Trimitem în acest sens, la corespondența dintre Oficiul Național IOV și Primăria orașului Târgu Jiu
referitoare la înființarea unui așezământ de ocrotire în urbea de pe Jiu. Aici urmau să fie adăpostiți „cu
cheltuiala primăriei, invalizii din răsboiu, bătrânii sau infirmii neputincioși lipsiți de mijloace, în proporție de
50%” (SJAN Gorj, Fond Primăria Orașului Târgu Jiu, dos. 59/1934, f. 4-6).
121
MOR, Partea I-a, Nr. 139 din 21 Iunie 1935, p. 4470.
122
MOR, Partea I-a, Nr. 231 din 8 Octombrie 1935, p. 2-3. Atât urmașii invalizilor cât și orfanii de război
primeau burse din partea Statului român „pe durata normală a studiilor în Facultăți, academii, școli speciale
sau superioare”. Aceste burse erau de două categorii: întreținere totală cu asigurarea hranei și locuinței, dar și
semibursa care asigura doar hrana. Existau și cauționări în acordarea burselor, acestea țineau cont de vârstă,
promovarea anilor de studiu, situația materială ș.a. Cap. VI făcea referire la pierderea bursei: frecvența scăzută
la cursuri, restanțe la învățătură, dobândirea unei moșteniri, purtare necuvincioasă etc.
123
SJAN Gorj, Fond Primăria Comunei Vădeni, dos. 1/1938-1939, f. 29-30.
124
MOR, Anul CVII, Partea I-a, No. 116 din 22 Mai 1939, p. 10-11.
125
Ibidem, p. 11.
126
Ibidem, p. 10.

14
 În final, dacă ar fi să facem o analiză a acestui stufos repertoriu legislativ, referitor la
lumea IOVR din perioada interbelică, am ajunge la mai multe concluzii. Ca urmare, înainte
de începerea Primului Război Mondial, invalizii de război nu beneficiau de sprijinul niciunei
instituții a Statului român, deoarece nu exista o astfel de instituție, nici măcar una particulară.
Practic, țara noastră nu numai că era deficitară din punct de vedere al sistemul asigurărilor
sociale, dar din păcate îi lipsea și cadrul legislativ propice protejării lumii IOVR127. Între anii
1920-1929 meritele întregii lumi IOVR au început să fie recunoscute. Atunci s-a trecut de la
stadiul de „milă și filantropie” la conștientizarea oficială a sacrificiului dat de invalizi, orfani
și văduvele de război. Ba chiar mai mult, au fost adoptate măsuri de desdăunare a acestora.
Punctul culminant a fost atins abia între anii 1930-1939. Legislația adoptată în acest deceniu
ne arată clar cum a devenit posibilă asigurarea asistenței sociale a întregii lumi IOVR/IOVFL
din țara noastră.
Desigur, în acest material, așa cum ne deconspiră și titlul, ne-am pus și noi întrebarea
dacă autoritățile românești în perioada interbelică au tratat cu maximă responsabilitate și
celeritate legislativă lumea IOVR din Primul Război Mondial? Cu siguranță că da, din punct
de vedere legislativ s-a întâmplat acest fenomen. Trebuie făcută diferența, însă, între legi și
aplicarea prevederilor acestora care în țara noastră, de multe ori, cam lasă de dorit128. Tocmai
de aceea, cercetările viitoare trebuie să urmărească dacă această legislație a fost interpretată
și pusă corect în practică de cei responsabili cu aplicarea ei.

Sigle și abrevieri folosite

ASR = Alteța Sa Regală

CFR = Căile Ferate Române
IOVR = Invalizi, Orfani și Văduve de Război
IOVFL = Invalizi, Orfani, Văduve de Război și Familiile Luptătorilor
IVOR = Invalizi, Văduve și Orfani de Război
IVR = Invalizi și Văduve de Război
JCM = Jurnalul Consiliului de Miniștri
MOR = Monitorul Oficial al României
MS Regina = Majestatea Sa Regina
NFR = Navigația Fluvială Română
SJAN Gorj = Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Gorj
SMR = Serviciul Maritim Român

127
O opinie documentată și bine argumentată, în acest sens, v. în Mihaela Grancea, Despre problematica
asistării sociale a orfanilor Primului Război Mondial în presa confesională din Transilvania (1919-1925), în
www.academia.edu., p. 2 (accesat în 23 Aprilie 2019).
128
Recomandăm, pentru mai multe detalii, răsfoirea „Organului independent pentru apărarea drepturilor
invalizilor, orfanilor și văduvelor de Răboi”, respectiv Glasul Eroilor, Anul I, No. 1-10/1930. Materialele
publicate, cel puțin cele referitoare la invalizii de război, sunt cutremurătoare.

15
 Figura Nr. 1:
Decretul referitor la „Semnul Invalizilor” (1918)

Sursa: Monitorul Oficial al României, No. 19 din 23 Aprilie 1918

16
 Figura Nr. 2:
Tablou executat de pictorul invalid de război Sârbu

Sursa: Ion Ghiulamila, Opera de asistenţă şi reeducaţie a invalizilor din răsboiu în

România: 1917-1924, Bucureşti, Tipografia „Jockey-Club”, 1924,
apud Silviu Hariton, Asumarea politicilor sociale..., p. 140

17
 Tabelul 4:
Repertoriul legislativ la lumii IOVR (1877-1939)

Nr. crt. Denumire act legislativ Data Bibliografie

1. Legea pentru acordarea de pensii militarilor 18 dec. 1877 Monitorul Oficial, No.
rămași invalizi în urma războiului 282/1877
2. Legea pentru acordarea de pensiuni militarilor 4 ian. 1878 Monitorul Oficial, No.
care au rămas invalizi în timpul războiului 3/1878
3. Legea pentru acordarea de soldă ofițerilor 17 mart. 1879 Monitorul Oficial, No.
infirmi din cauza războiului și familiilor celor 62/1879
morți și a celor trecuți la pensie prin legea din
20 Decemvrie 1877
4. Legea pentru pensiunile și ajutoarele militarilor, 8 apr. 1894 Monitorul Oficial, No.
rămași infirmi în timp de războiu și din cauza 64/1886
unui serviciu comandat în timp de pace
5. Regulament pentru înființarea și administrarea 5 mai 1906 Monitorul Oficial, No.
azilului de invalizi militari 27/1906
6. Legea pentru reformarea și pensionarea 24 dec. 1916 Monitorul Oficial, No.
militarilor în război 222/1916
7. Legea pentru modificarea unor articole din 3 ian. 1918 Monitorul Oficial No.
legea generală de pensiuni 253.1918
8. Regulament pentru aplicarea legii reformării și 16 ian. 1918 Monitorul Oficial, No.
pensionării gradelor inferioare în război 245/1918
9. Decret pentru semnul distinctiv al invalizilor de 22 apr. 1918 Monitorul Oficial, No.
război 19/1918
10. Legea pentru modificare unor articole din legea 21 oct. 1919 Monitorul Oficial No.
privitoare la pensionarea și reformarea gradelor 149/1919
inferioare pentru infirmități dobândite în timpul
războiului
11. Lege pentru completarea legii pensionărilor 2 sept. 1920 Monitorul Oficial, No.
celor care au luat parte la război 119/1920
12. Legea pentru înființarea Oficiului Național IOV 2 sept. 1920 Monitorul Oficial, No.
119/1920
13. Regulament pentru funcționarea Oficiului 31 dec. 1920 Monitorul Oficial, No.
Național IOV 217/1920
14. Regulamentul legii privitoare la reformarea și 4 ian. 1921 Monitorul Oficial No.
pensionarea gradelor inferioare din 1916 cu 220/1921
modificările ulterioare
15. Legea relativă la modificarea unor articole din 19 iul. 1921 Monitorul Oficial, No.
legea privitoare la pensiile celor care au luptat 83/1921
în „Războiul pentru întregirea neamului”
16. Legea pentru vânzarea de locuri de case 18 oct. 1921 Monitorul Oficial, No.
invalizilor, văduvelor, funcționarilor 159/1921
17. Legea pentru contractele de închiriere către 15 noi. 1921 Monitorul Oficial, No.
invalizii de război 183/1921
18. Legea pentru modificarea articolelor din legea 14 apr. 1922 Monitorul Oficial, No.
Oficiului Național IOV 11/1922
19. Regulament pentru funcționarea Oficiului 29 apr. 1922 Monitorul Oficial, No.
Național IOV 20/1922
20. Legea pentru înaintarea ofițerilor invalizi de 24 noi. 1922 Monitorul Oficial, No.
război 185/1922
21. Regulament pentru aplicarea legii pentru 13 dec. 1922 Monitorul Oficial, No.
vânzarea de locuri de case 200/1922
22. Decret pentru modificarea regulamentului 10 mai 1923 Monitorul Oficial, No.
pentru invalizi, văduve și funcționari, referitor 30/1923
la vinderea de locuri de case
23. Decret referitor la vinderea unor loturi de case 10 mai 1923 Monitorul Oficial No.
invalizilor și văduvelor cu copii orfani 30/1923

18
24. Legea pentru interpretarea legii de înaintare a 1 febr. 1924 Monitorul Oficial, No.
ofițerilor invalizi de război 23/1924
25. Legea pentru modificarea unor articole din 5 febr. 1924 Monitorul Oficial No.
legea referitoare la gradele militare 26/1924
26. Lege pentru modificarea legii Oficiului Național 8 aug. 1924 Monitorul Oficial, No.
al IOV 171/1924
27. Legea pentru modificarea legii Oficiului 23 mart. 1926 Monitorul Oficial, No.
Național IOV 68/1926
28. Rectificare în favoarea subvenționării 25 mart. 1926 Monitorul Oficial, No.
instituțiilor de ocrotire a invalizilor, orfanilor 70/1926, p. 4193
(...) transportul invalizilor de război chemați la
revizuire de comisiile medico-militare
29. Rectificare a unor erori din (...) legea Oficiului 5 mai 1926 Monitorul Oficial, No.
Național IOV 99/1926, p. 6562
30. Legea pentru modificarea legii pentru înființarea 5 mai 1927 Monitorul Oficial, No.
Oficiului Național IOV din 14 Aprilie 1922 și a 97/1927
unor articole din legea pentru organizarea
Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale din
23 Martie 1926
31. Legea pentru trecerea de la Ministerul de 20 ian. 1928 Monitorul Oficial, No.
Război la Ministerul Sănătății și Ocrotirilor 15/1928
Sociale a Oficiului Național IOV
32. JCM pentru cedare de material lemnos pentru 29 ian. 1929 Monitorul Oficial, No.
lumea IOV 23/1929
33. Legea pentru preferința la împroprietărire a IOV 7 iul. 1930 Monitorul Oficial, No.
148/1930
34. JCM pentru acordarea unor indemnități de 11 aug. 1930 Monitorul Oficial, No.
scumpete și infirmitate ofițerilor invalizi din 178/1930
război
35. Regulament de aplicarea legii pentru preferința 28 aug. 1930 Monitorul Oficial, No.
la împroprietărire a IOV 192/1930
36. Lege relativă la clasarea și pensionarea 10 sept. 1932 Monitorul Oficial, No.
militarilor grade inferioare, pentru boale sau 212/1932
infirmități contractate în serviciul armatei în
timp de război
37. Legea pentru modificarea legii relative la 10 oct. 1932 Monitorul Oficial, No.
clasarea și pensionarea invalizilor și mutilaților 237/1932
grade inferioare, pentru boale sau infirmități
contractate în serviciul armatei în timp de război
38. Legea pentru modificarea dispozițiilor din legea 27 apr. 1933 Monitorul Oficial, No.
Oficiului Național IOV 96/1933
39. Legea pentru regularea drepturilor la pensie a 28 apr. 1933 Monitorul Oficial, No.
imvalizilor foști voluntari ardeleni, bănățeni, 97/1933
bucovineni, basarabeni, macedoneni și a
văduvelor și orfanilor urmași de foști voluntari
40. Legea pentru modificarea unor dispoziții din 26 iul. 1934 Monitorul Oficial, No.
legea Oficiului Național IOV 170/1934
41. Regulament pentru organizarea Eforiilor 28 dec. 1934 Monitorul Oficial, No.
Naționale IOV 298/1934
42. Decret pentru trecerea orfelinatelor de războiu 11 mart. 1935 Monitorul Oficial, No.
la IOV 59/1935
43. JCM pentru pensiile invalizilor grade inferioare 21 iun. 1935 Monitorul Oficial, No.
139/1935
44. Legea generală a Oficiului IOV 26 aug. 1935 Monitorul Oficial, No.
194/1935
45. Regulament pentru burse pentru studenți orfani 8 oct. 1935 Monitorul Oficial, No.
și fii de invalizi 231/1935
46. Decret pentru decorarea marilor mutilați și 14 oct. 1935 Monitorul Oficial, No.
invalizi 236/1935

19
47. Legea pentru plasarea în locuri de muncă a 28 apr. 1936 Monitorul Oficial, No.
invalizilor, orfanilor și văduvelor de război 95/1936
48. Legea pentru Casa de Credit și Ajutor a 29 iun. 1936 Monitorul Oficial, No.
invalizilor și văduvelor de război 148/1936
49. JCM pentru reduceri de pensii ale invalizilor 29 iun. 1936 Monitorul Oficial, No.
148/1936
50. Regulament pentru aplicarea legii Casei de 10 noi. 1936 Monitorul Oficial, No.
Credit și Ajutor a IOV 262/1936
51. Legea pentru organizarea Eforiei generale IOV 6 mart. 1937 Monitorul Oficial, No.
54/1937
52. Legea pentru urmărirea despăgubirilor de 1 apr. 1937 Monitorul Oficial, No.
moarte sau invaliditate 76/1937
53. Regulament pentru aplicarea legii plasării IOV 2 apr. 1937 Monitorul Oficial, No.
în funcțiuni și locuri de muncă 77/1937
54. Regulament pentru modificarea unor articole 30 dec. 1937 Monitorul Oficial, No.
din regulamentul legii pentru înființarea Casei 301/1937
de Credit și Ajutor a invalizilor
55. Decret-Lege pentru modificarea articolelor 3 și 11 apr. 1938 Monitorul Oficial, No.
7 din legea Eforiei Generale IOV 84/1938
56. Legea pentru unificarea pensiilor ofițerilor 22 mai 1939 Monitorul Oficial No.
invalizi de război și urmașilor lor 116/1939

20