1.

1Ceea ce nu piere, oricât de pieritoare ar fi întâmplările vieţii noastre, e gândul însuşi că le-am trăit, e limba în care s-a
întrupat acest gând.  (Constantin Dumitru)
2. Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem
până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor. Constantin Brâncuşi
3. Limba maternă este comoara spirituală pe care o moştenesc copiii de la părinţi,
precum naţiunea de la o generaţie la alta. Maria Filipoiu
4. A vorbi despre limba maternă este ca o spovedanie a sufletului la Altarului Patriei,
pentru a mărturisi atitudinea faţă de truditorii care au cultivat pe ogorul neamului,
dragostea de graiul strabun. Maria Filipoiu
5. A vorbi despre limba română este ca o spovedanie a sufletului la Altarului Patriei,
pentru a mărturisi atitudinea faţă de truditorii care au cultivat pe ogorul neamului,
dragostea de graiul românesc.
Maria Filipoiu
6.Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este
Limba Română?  (Grigore Vieru)
7.Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii. (Mihai Eminescu)
8. Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră, 
Cu drag și cu mirare
Asculta limba noastră.

De-ar spune si cuvinte

Când cântă la fereastra, 
Ea le-ar lua, știu bine, 
Din, sfânta, limba noastră.

FRUMOASĂ-I LIMBA NOASTRĂ poezie - de Grigore Vieru

9.Din pământ izvorul iese, 
Grâul – din semințe dese, 
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

10. În limba ta
11. În aceeași limbă
Toata lumea plânge, 
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi, 
Iar bucuria
S-o preschimbi în cant

12. Şi-au rămas: să crească urşi în stână

şi la sănii să înhame reni, 
numai c-au uitat limba română, 
dar în buletine-s „moldoveni”.

13. M-au cinstit cu ţuică din licheni, 

m-au servit cu colţunaşi din peşte, 
şi mi se jurau că-s moldoveni, 
doar că - nu pot să vorbească româneşte.
Coșmar
 

În Taimâr, cu-o sanie cu reni -

colo pân` şi vara viscoleşte -
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră - săracii! - româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul

şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, 
numai că nu-ntra în el brăzdarul -
cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână

şi la sănii să înhame reni, 
numai c-au uitat limba română, 
dar în buletine-s „moldoveni”.

M-au cinstit cu ţuică din licheni, 

m-au servit cu colţunaşi din peşte, 
şi mi se jurau că-s moldoveni, 
doar că - nu pot să vorbească româneşte.

Şi-amintiră, după lungi torturi, -

of, şi eu mă bucuram ca prostul! -
numai colo nişte-njurături
şi-ncă un fragment din „Tatăl nostru”.

Şi-am bocit cu ei la despărţire, 

şi mi-au dat şi-un colte de mamut, 
şi le-am dat volumul meu subţire
pe care-l tot răsfoiau, pierdut...

Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi

câte unu-aud cum se făleşte:
- Sunt şi eu tot moldovan, ca voi, 
numai... c-am uitat „maldaveneşte”.

Şi-i de râs povestea, şi-i de plâns, 

cum vreun tip stă chiar şi-ţi dovedeşte
că adevăraţii români îs
tocmai cei ce nu ştiu româneşte.

Se dezice, fiu al nimănui, 

în discuţii şi - afişat - în presă, 
de strămoşii şi de limba lui, 
Iar Moldova i-i - doar o adresă.

Că nu-s patriot mă dojeneşte

şi-mi tot spune, cuvântând mereu, 
el mai mult Moldova că-şi iubeşte, 
şi mă-nvaţă cum s-o fac şi eu.

...Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc

spicul sec, şi de sub luturi ruda -
„moldoveanule”, cum zici să te numesc, 
care limba ţi-ai trădat, ca Iuda.

Nu te cred - cât fi-vai să cârteşti, 

că-astă ţară cu-al ei sfânt temei
mult mai mult ca mine o iubeşti -
 dacă silă ţi-i de limba ei.

Dacă limba mamei ţi-ai urât, 

dar alt adevăr pe lume nu-i:
căci există un popor atât
cât mai e vorbită limba lui.

...În Taimâr, cu-o sanie cu reni -

colo pân` şi vara viscoleşte -
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră - săracii! - româneşte.

Şi-un coşmar visez - de-atunci - prin vremi, 

mă trezesc şi-mi zic: doamne fereşte
de-o Moldovă doar din moldoveni
ce-au uitat, cu toţii, româneşte.

14. .Face iarba să răsară.

Noi prin ea suntem o Ţară.
Ea ne-adună şi ne-ngână,
Limba noastră cea română.

Ion si Doina Aldea Teodorovici - Limba

romana
15.