Operă 

este un termen desemnând din anul 1597 drept un gen muzical ca o

formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se
desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat.
Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele
artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins
culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea,
reverberând puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de
compozitorii austrieci, germani și cei italieni.

Structura unei opere

Operele sunt structurate numeric după cum urmează:[1]
 uvertură
 arii
 cavatine
 arioso
 coruri
 recitative
 duete, terțete, cvartete, cvintete, ...
 interludii orchestrale
 balete
Toate acestea sunt grupate în părți, acte, tablouri și scene.
Primele spectacole de operă din România datează din secolul al XVIII-lea, fiind susținute de
trupe străine.Printre cei mai cunoscuți compozitori români de operă se pot enumera George
Enescu (cu opera Oedip), Paul Constantinescu (cu opera  O noapte furtunoasă), Nicolae
Brânzeu (Săptămâna luminată - prima operă românească de tip expresionist) și Pascal
Bentoiu (cu opera Hamlet).
https://www.youtube.com/watch?v=X3-vLBSRVPQ