Csatáry Ajnácska, grupa 206

Devianțe sexuale – Pedofilia

Devianța sexuală a pedofiliei constă în preferința sexuală a unui adult pentru copii sau
în fanteziile acestuia reprezentând activități sexuale cu minori, în general de vârste
prepubertară sau pubertară (13 ani sau mai mici). Asociaţia americană a psihiatrilor defineşte
pedofilul ca fiind "cineva care mai mult de 6 luni, recurent, are intense fantezii sexuale,
impulsuri sexuale sau comportamente implicand activitati sexuale cu adolescenti sau copii".1
Persoana cu pedofilie trebuie să aibă vârsta de 16 ani sau mai mult și trebuie să fie 5
ani mai mare decât victima sa. Copilul ales ca victimă de către pedofilul poate fie de sex opus,
în acest caz vorbim despre o pedofilie heterosexuală, care este aparent în 95% din cazuri, sau
minorul poate fie de același sex, pedofilie homosexuală, aparentă în 5% din cazuri.
Pedofilia este una dintre cele mai frecvente parafilii și se întâlnește mai preponderent
la bărbați, motivul acesteia ar putea fi existența prostituției cu minori și comerţul cu materiale
pornografice care implică copii.
În legislația română pedofilia, nu este reglementată și sancționată expres de lege, dar
articolul 221 din Codul Penal incriminează obiectul material al pedofiliei, deoarece spune că
comiterea unui act de natură sexuală împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani,
precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
În România Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul I.G.P.R este implicată în
prevenirea şi combaterea pedofiliei prin înregistrarea, monitorizarea şi elaborarea strategiilor
de lucru pentru ofiţerii din teritoriu, cât şi în verificarea şi cercetarea cauzelor în care
victimele sunt minori. Totodată, acţionează pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării
juvenile colaborând cu alte instituţii ale statului şi organisme neguvernamentale abilitate
("Salvaţi copiii").2
Există și un fel de terapie pentru această devianță sexuală, care implică amplasarea
pedofilicilor într-o unitate de tratament, în care acesta pot să beneficieze de psihoterapie
cognitiv-comportamentală și terapie de grup în cadrul căruia vor conștientizeze efectele
acțiunilor sale și acestui comportament neadecvat pe care îl practică. Se poate recurge în
același

1
Diagnostic and statistic “Manual of Mintal Disorders (DSM-IIIR), third edition, revised, 1987, p.279;
2
Barbu, Nicu-Damian: Investigarea judiciară a fenomenului de pedofilie În: Studii de securitate
publică, Editura Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti, 2014, volumul 4, p.106
1
Diagnostic and statistic “Manual of Mintal Disorders (DSM-IIIR), third edition, revised, 1987, p.279;
2
Barbu, Nicu-Damian: Investigarea judiciară a fenomenului de pedofilie În: Studii de securitate
publică, Editura Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti, 2014, volumul 4, p.106