Drept administrativ cap 1

Trasaturi:
 Inalienabilitatea
 Eterogenitatea

Proprietate publica Proprietate privata

Universalitate de fapt Patrimoniu
Bunuri aflate in interes public Guvernat de drept civil
Cel administrativ de bunuri afectate de De instante de drept comun
serviciul public alienabile
Domeniu-pers juridical
Inalienabilitate
Imputabilitate
Guvernat de drept publiv
Litigii-instante de contencios administrative

Obs nu exista o diferenta de natura juridical,exista diferente de

regim

Art. 136 – Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi
aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele
cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii
organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de
asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de
utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii
organice.
 Criteriile de domenialitate
1. Criterii materiale-principale
2. Criteriul formal-det legii sau clasarea actului
administativ

1.CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DOMENIUL PUBLIC

Termenul de domeniu public este o creatie a doctrine juridice franceze, paternitatea
revenindu-i lui Proudhon care in 1833 a publicat lucrarea “Tratat asupra domeniului public”.
Totusi, inca din Antichitate, dreptul roman stabilea o categorie de bunuri care nu puteau forma
obiectul proprietatii private, fiind considerate ca apartin colectivitatii. Notiunea de domeniu isi
are originea in cuvantul latin dominium, care inseamna stapanire, proprietate.1Crearea acestui
termen a fost rezultatul unor necesitati economice, anume ocrotirea cu mijloacele dreptului a
unor bunori apartinand statului si care trebuiau sa serveasca intregii comunitati, distingandu-se
astfel domeniul public de domeniul privat. In toate timpurile s-a simtit necesitatea sa se sustraga
relatiilor de drept privat o categorie de bunuri care fiind destinate folosintei intregii colectivitati
sa fie conduse de reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun care este dreptul civil.2
Bunurile care fac obiectul proprietatii publice alcatuiesc domeniul public. Ele nu trebuie
confundate cu bunurile res communes, adica cu bunurile care nu sunt susceptibile de apropriere
private, si nici cu bunurile proprietate comuna. Domeniul public cuprinde totalitatea bunurilor
care constituie obiectul dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-
teritoriale, care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public si care sunt
dobandite prin modurile prevazute de lege. Intre notiunea de domeniu public si cea de proprietate
publica nu se poate pune semnul egalitatii-notiunea de domeniu public se refera la bunurile care
constituie obiectul dreptului de proprietate publica in timp ce notiunea de proprietate publica se
refera la un drept subiectiv. Pentru a se determina bunurile care, facand parte din domeniul
public constituie sfera de aplicare a prevederilor specifice regimului juridic de drept public, se
folosesc o serie de criterii.
Primul criteriu se refera la declaratia legii, respectiv la acele situatii in care prin vointa
legiuitorului anumite bunuri sunt enumerate cu titlu exemplificativ in textul actelor normative ca
facand obiectul dreptului de proprietate publica. Astfel, Constitutia Romaniei prevede in art.135
al.3 ca „ bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic
valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice
si ale platoului continental precum si alte bunuri stabilite de legea organica fac obiectul exclusiv
al proprietatii publice.”3 In acelasi mod se consacra expres in Legea nr.213/1998 privind
proprietatea publicasi regimul juridic al acesteia, in anexe ce fac corp comun cu legea, bunurile
ce alcatuiesc domeniul public national- spatiul aerian, infrastructura cailor ferate, lucrarile de arta
1
S. Ivan, M.Badescu, A. Neagu, Administratie publica, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p.100
2
Idem
3
C. Balan, Drept administrativ si stiinta administratiei ( suport de curs ), Iasi, 2005, pp. 66-67
etc.- bunurile ce alcatuiesc domeniul public judetean-biblioteci, muzee, spitale judetene etc.-
precum si bunurile ce alcatuiesc domeniul public local- drumuri comunale, piete publice,
locuinte sociale etc. De asemenea, Legea fondului funciar nr.18/1991 prevede in art.34,alin.2 ca
fac parte din domeniul public terenurile proprietate de stat folosite de unitatile de invatamant cu
profil agricol sau silvic, drumurile proprietate de stat administrate de institutele si statiunile de
cercetare stiintifica etc. Alte dispozitii exprese se regasesc in Codul civil in art.476, potrivit
caruia fac parte din domeniul public monumentele, terenurile pentru nevoile apararii, albiile
raurilor apelor, dar si in alte acte normative, cum ar fi Legea nr.17/1990 privind regimul juridic
al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue ale Romaniei sau in Legea
nr.56/1992 privind frontiera de stat a Romaniei.
Un alt criteriu se refera la natura bunurilor. Potrivit acestui criteriu fac parte din domeniul
public acele bunuri care prin natura lor sunt de uz public sau de interes public. Bunurile de uz
public sunt acele bunuri care prin natura lor sunt destinate a fi folosite de toti membrii societatii,
cum ar fi pietele publice, cai de comunicatie. Bunurile de interes public sunt acele bunuri care nu
pot fi folosite de orice persoana ci sunt destinate functionarii serviciilor publice- instalatii,
echipamente- ori acele bunuri care prin importanta social-economica, prin valoarea culturala sau
istorica servesc interesele generale ale societatii- ex. muzeele, monumentele.4
In functie de subiectele dreptului de proprietate domeniul public poate fi national,
judetean sau local. Domeniul public national este alcatuit din bunurile prevazute de art.135,
alin.3 din Constitutie, din bunurile stabilite la punctul 1 din anexa la Legea nr.213/1998 precum
si din alte bunuri de uz sau de interes public national declarate ca atare prin lege.Domeniul
public judetean este alcatuit din bunurile stabilite la punctual 2 din anexa la Legea nr. 213/1998
si din alte bunuri de uz sau de interes public judetean daca sunt declarate ca atare prin hotarare a
Consiliului judetean, cu conditia de a nu fi fost declarate prin lege bunuri de uz sau de interes
public national.Domeniul public local este alcatuit din bunurile stabilite la punctul 3 din anexa la
Legea nr.213/1998 si din alte bunuri de uz sau de interes public local daca sunt declarate ca atare
prin hotarare a Consiliului local, cu conditia de a nu fi fost declarate ca fiind de uz sau de interes
public national sau judetean.5
2.EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA
Existenta domeniului public si a domeniului privat, a domeniului administrativ in
general, capata sens doar in momentul si in masura in care bunurile domeniale sunt puse in
valoare, prin utilizarea si exploatarea acestora in scopul satisfacerii intereselor generale ale
comunitatii nationale sau ale colectivitatilor locale in conditiile bunei administratii(administrari).
Comitetul Ministrilor din statele membre ale Consiliului Europei, prin Recomandarea
CM/Rec(2007), a definit buna administratie ca fiind o componenta a bunei guvernari, stabilind
ca buna administratie nu se reduce la modalitatile juridice de manifestare, ea fiind impusa si prin
calitatea organizarii si gestiunii structurilor si resurselor, in conditii de eficienta, eficacitate si
adaptare la nevoile societatii, fiind necesar sa se asigure apararea si ocrotirea proprietatii publice

4
Ibidem, p.67
5
Ibidem, p.68
si a intereselor publice, sa fie respectate exigentele bugetare si sa fie exclusa orice forma de
coruptie.De aceea, utilizarea bunurilor domeniale in conditii de eficienta si legalitate trebuie sa
constituie o obligatie a titularilor dreptului de proprietate asupra acestora, dar si o preocupare a
destinatarilor activitatii administrative, precum si a teoreticienilor interesati de modalitatile de
manifestare a fenomenului administrativ.6
3.ADMINISTRAREA GENERALA A BUNURILOR DOMENIALE
Administrarea generala a bunurilor apartinand domeniului administrativ, in general, si
domeniului public, in special, reprezinta o modalitate de exercitare directa de catre stat sau de
catre unitatile administrativ-teritoriale a dreptului de proprietate, in general, si a dreptului de
proprietate publica, in special. Calitatea de administrator general al domeniului administrativ al
statului revine, potrivit legii, Guvernului Romaniei. Astfel, potrivit art.1 alin.(5) lit.c) din Legea
nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, Guvernul
exercita functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea
proprietatii publice si a proprietatii private a statului, precum si gestionarea serviciilor publice
pentru care este responsabil.7 La fel se intampla si in cazul domeniului public si privat al
judetului, comunei, orasului si municipiului a caror administrare intra in sfera atributiilor
Consiliului Judetean si respectiv Consiliului Local.
In realitate, exercitarea atributelor dreptului de proprietate publica este data, in virtutea
atributiilor care formeaza continutul activitatii de administrare generala a domeniului public,
altor subiecte de drept, care vor exercita in mod indirect atributele dreptului de proprietate.
Posibilitatea exercitarii indirecte a atributelor dreptului de proprietate publica asupra bunurilor
domeniului public prin incredintarea acestora altor persoane juridice este statuata de Constitutie,
la art.136 alin.(4), care prevede ca bunurile proprietate publica pot fi date, in conditiile legii
organice, in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori
inchiriate si, de asemenea, pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
Incredintarea bunurilor domeniului public altor persoane juridice si constituirea in favoarea
acestora a unor drepturi reale intemeiate pe dreptul de proprietate publica, ca drepturi domeniale,
cum sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinta gratuita etc., nu
constituie o dezmembrare a dreptului de proprietate publica si nu reprezinta o incalcare a
principiului inalienabilitatii bunurilor domeniului public. Asa cum s-a aratat in literatura de
specialitate, constituirea unor drepturi reale intemeiate pe dreptul de proprietate publica nu
reprezinta acte de instrainare, ci “ modalitati specifice de punere in valoare si de exploatare a
bunurilor domeniului public, constituite prin acte juridice administrative sau contracte
administrative supuse regimului juridic de drept public”.8

6
E. Albu, Dreptul administrativ al bunurilor, ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008, p. 137
7
Ibidem, p.140
8
Ibidem, p.141