CONSTRUCTIILE IMPERSONALE

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în

comun trăsătura absenței unui subiect sau a absenței unui subiect care denumește o
persoană.
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și
construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.

A. Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale pot fi:

1. fără subiect
- când exprimă fenomene ale naturii: 
tună, plouă, burnițează, se înserează, se înnoptează;
- când referirea la o persoană se face printr-un
- complement direct: 
Mă ustură în gât.
- complement indirect: 
Îmi pasă de rezultatele echipei naționale.
- când se referă la denumirea unei persoane:
Mă cheamă Matei.

2. cu subiect
- când verbul din cadrul construcției este copulativul  a fi urmat de un adverb;
în acest caz subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale
nepersonale:
Este bine a face sport.
- când verbul predicativ a fi este însoțit de substantive care denumesc stări
fiziologice/ sufletești (Mi-e dor.) sau are sens existențial (E noapte.);
- când verbele permit subiect nonuman:
Îmi place literatura., Îmi trebuie un caiet nou.

B. Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:

- prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă:
 Se aleargă în parc.
- prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă,
obținându-se astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă:
El știe rezultatul./ Se știe rezultatul.;
- prin folosirea verbului auxiliar a fi folosit în construcțiile pasive:
El știe rezultatul./Este știut rezultatul.